Decizia civilă nr. 4391/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4391/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 12883 din 16 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată Ș. S. - C. DE R.
C. -N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent P. V., avocat G. Patricia, lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de
instanță, fără cheltuieli de judecată.
Arată că este o modificare unilaterală a contractului de muncă de pe funcția de profesor pe funcția de învățător, confirmată prin adeverința nr. 156 din 17 februarie 2012 aflată la fila 12 din dosarul de fond.
Susține că raportat la diploma deținută, respectiv studiile finalizate în cadrul Universității Spiru Haret, încadrarea trebuia să se facă pe funcția de profesor, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul recurent a fost încadrat pe funcția de profesor începând cu data de_ până la modificarea unilaterală a contractului de muncă, începând cu data de_ .
Arată că pentru perioada de după_ ar trebui să se facă încadrarea reclamantului recurent pe funcția de profesor prin raportare la cele două acte normative, Ordinul nr. 3235/2010, respectiv art. 248 alin. 4 din Legea nr. 1/2011.
Solicită să se constate faptul că diploma de studii superioare a Universității Spiru Haret a cărei excepție de nelegalitate a fost respinsă de către Tribunalul Cluj, dă dreptul reclamantului recurent să îi fie recunoscute aceste studii, respectiv să fie încadrat și plătit potrivit studiilor superioare pe funcția de profesor.
Pentru aceste motive și pentru motivele detaliate în recurs solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată la data de 16 mai 2011, reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta SS - C. DE R.
-N., a solicitat obligarea pârâtei la încadrarea în funcția de profesor pentru ciclul primar începând cu data de_, obligarea acesteia la calcularea drepturilor salariale corespunzătoare funcției didactice de profesor pentru ciclul primar și obligarea la plata diferenței dintre drepturile salariale astfel calculate si drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de_ actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 12883/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, s-a respins acțiunea, reținându-se că reclamantul este absolvent al studiilor superioare urmate la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie-Sociologie din București, astfel cum rezultă din Adeverința nr. 617/_ a unității de învățământ (f.4) și diploma de licență cu anexele acesteia (f.35-38).
Chiar dacă reclamantul a absolvit studiile unei instituții de învățământ superior, nu ar putea fi încadrat în funcția de institutor/profesor din mai multe considerente:
postul de institutor/profesor nu este prevăzut în organigrama și în statul de funcții și nu este finanțat de la bugetul de stat;
reclamantul nu a chemat în judecată M. Educației Naționale și Ministerul Finanțelor Publice pentru a solicita obligarea acestora la includerea în structura organizatorică a unor posturi de institutor/profesor și de a îi obliga la
finanțarea unor astfel de posturi;
în cadrul oricărei instituții sau autorități publice posturile se ocupă prin concurs sau examen, or, reclamantul nu a susținut niciun concurs sau examen;
este evident că simpla deținere a unor diplome nu garantează absolventului respectivei forme de învățământ promovarea sau ocuparea unor posturi, cu atât mai mult în cazul în care posturile nu există în organigrama instituției, nu sunt finanțate și nu s-a promovat un concurs sau un examen.
Potrivit art. 30 din Codul muncii, "(1) Încadrarea salariaților la instituțiile si autoritățile publice si la alte unitati bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz.
(2) Posturile vacante existente in statul de funcții vor fi scoase la concurs, in raport cu necesitatile fiecărei unitati prevăzute la alin. (1).";
În măsura în care reclamantul dorește să ocupe un post de institutor/profesor, este necesar să se prezinte la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor vacante de această natură.
Același principiu este reiterat în art. 89 și art. 90 din Legea educației naționale, fiind evident că în condițiile de concurență și de urmărire a performanței este necesară selectarea personalului din învățământ numai ca urmare a verificării competenței, într-un regim concurențial, simpla obținere a unei diplome de învățământ superior nefiind suficientă pentru ocuparea unui post.
Astfel, potrivit art. 89 din Legea nr. 1/2011, "În învățământul preuniversitar de stat și particular, posturile didactice vacante și rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unității de învățământ cu personalitate
juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului"; iar conform art. 90 al.1 din același act normativ: "Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de legislația în vigoare.";
Împrejurarea că în art. 1 alin. 1, 2 și 3 lit. d din Ordinul nr. 3235/2010 se menționează că și absolvenții anumitor forme de învățământ îndeplinesc condițiile pentru a ocupa posturi de profesor nu înseamnă că odată absolvite acele forme de învățământ, absolventului i se creează și pune la dispoziție un post de institutor/profesor. Se menține, în mod evident, condiția stabilirii necesității existenței postului de către autoritatea competentă care evaluează și decide cu privire la numărul de posturi și posibilitatea finanțării, necesitatea finanțării posturilor, necesitatea participării la concurs și a promovării acestuia etc.
În acest scop, a fost adoptat Ordinul nr. 6052/2009 care în cuprinsul dispozițiilor art. 1-3 stabilește că încadrarea personalului didactic pe posturile vacante sau rezervate se face numai prin concurs, ordinul menționat stabilind următoarele:
"ART. 1 - Se aprobă Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar 2010, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, denumit în continuare Centralizator.
ART. 2 - (1) Candidații ale căror specializări nu se regăsesc în Centralizator vor primi acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar, dacă profilul postului/catedrei coincide cu profilul specializării absolvite și dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilată uneia dintre specializările/asimilat unuia dintre programele de studii incluse în acest centralizator. În aceste situații acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar se acordă cu aprobarea M. ui Educației, Cercetării și Inovării.
(2) Cuprinderea specializărilor, a programelor de studii universitare de licență sau a programelor de studii de masterat existente în Centralizator și pentru alte discipline/domenii din învățământul preuniversitar se realizează cu aprobarea M. ui Educației, Cercetării și Inovării.
ART. 3 - Direcția acreditarea, evaluarea și performanța în cariera didactică, Direcția generală educație timpurie, școli, performanță și programe, Direcția generală învățământ în limbile minorităților și relația cu Parlamentul, Direcția generală învățământ superior din cadrul M. ui Educației, Cercetării și Inovării și inspectoratele școlare duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.";
Având în vedere lipsa promovării de către reclamant a vreunui concurs sau examen, menținerea încadrării acestuia pe postul inițial ocupat este legală și temeinică.
Este inadmisibil ca instanțele de judecată să treacă în sfera de competență a executivului și să decidă cu privire la numărul de posturi care trebuie prevăzute în statul de funcții și care trebuie finanțate din bugetul public, precum și să decidă cu privire la ocuparea acestora cu eludarea concursului sau examenului stabilit de actele normative în vigoare, la simpla obținere a unei diplome de învățământ superior.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. V. ,
solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul susține, în esență, că nu era necesară condiția ocupării postului prin concurs, având în vedere că a ocupat postul de profesor fără concurs în perioada_ -_ .
Menționează că pârâta i-a modificat unilateral felul muncii și salariul, fără a exista un temei legal în acest sens. Prevederile OUG nr.19/2012 nu conferă pârâtei posibilitatea modificării unilaterale a contractului de muncă.
Consideră că nu era necesară chemarea în judecată a M. ui Educației Naționale sau Ministerul Finanțelor Publice, cum eronat a apreciat prima instanță, unitatea școlară având personalitate juridică, conform art.36 din Legea nr.1/2011.
Invocă incidența Ordinului nr.3235/2010 și ale art. 248 alin.4 din Legea nr.1/2011, care în opinia recurentului impun pârâtei obligația de a-l reîncadra începând cu data de_ .
De asemenea, precizează că Ordinul nr.6052/2009, reținut de prima instanță, este străin de prezenta cauză.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 teza finala, pct. 8 și pct. 9 Cod de procedură civilă.
Deși a fost legal citată, intimata nu a depus întâmpinare. Recursul este fondat pentru cele ce succed:
Reclamantul a absolvit în anul 2009 Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Spiru Haret, aspect confirmat de diploma de licență depusă în probațiune(f. 35 fond). Ulterior, în considerarea studiilor superioare, reclamantul a fost încadrat începând cu data de_ ca profesor, funcție pe care a ocupat-o până la data de_, când unitatea pârâtă, a dispus reîncadrarea acestuia ca
învățător(f. 6 fond).
Curtea reține că potrivit art. 40 alin. 1 lit. a-c C. muncii, angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității, să stabilească atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condițiile legii și, respectiv, să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor.
Pe de altă parte, art. 41 din Codul muncii interzice modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor limitativ reglementate prin lege. Prin modificare a contractului individual de muncă se înțelege schimbarea oricăruia dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul sau timpul de muncă și timpul de odihnă (alin. 3).
În lumina acestor dispoziții legale, se impune a se stabili dacă prin măsura dispusă de intimată s-a realizat o modificare a condițiilor contractuale, după cum susține reclamantul, ori dacă angajatorul a emis un act care se încadrează în drepturile conferite lui prin lege, de organizare a activității sale.
Curtea apreciază ca fiind incidentă prima ipoteză legală, considerând că reîncadrarea reclamantului începând cu data de_ din funcția de profesor în cea de învățător constituie o modificare a contractului individual de muncă, câtă vreme această măsură a avut drept consecință atât modificarea funcției reclamantului, în una inferioară (din profesor în învățător), cât și diminuarea corespunzătoare a drepturilor salariale.
De asemenea, în lipsa consimțământului reclamantului această măsură se dovedește a avea un caracter unilateral. Or, măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă de către angajator, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege care însă nu sunt incidente în cauză (forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 48 din Codul Muncii), este interzisă de Codul muncii.
Prin urmare, în lipsa unei justificări legale a măsurii dispuse de angajator, demersul reclamantului apare ca fiind unul întemeiat.
Pe lângă argumentele expuse, Curtea reține, de asemenea, că încadrarea inițială a reclamantului din_, a operat în baza diplomei de licență obținută ca urmare a promovării examenului de licență în anul 2009, diplomă care până la data soluționării cauzei nu a fost anulată și care, astfel, se bucură de prezumția de legalitate care nu a fost răsturnată până în prezent.
Astfel, aceasta continuă să producă efectele specifice, care nu pot fi înlăturate, cu atât mai mult cu cât diploma emisă a fost recunoscută de către unitatea școlară ca document justificativ pentru încadrarea reclamantului ca profesor în anul 2009. Or, din anul 2009 nu au intervenit modificări ale stării de fapt și de drept.
De asemenea, Curtea mai reține că prevederile art. 6 din Legea nr. 1/2011 statuează că "în România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform legislației în vigoare";, astfel încât, o diplomă emisă sub egida M. ui Educației, Cercetării și Inovării nu poate fi considerată ca lipsită de efecte juridice.
Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 3235/2010: "Absolvenții cu diplomă ai liceului pedagogic repartizați în învățământul preuniversitar pe posturi de: educatoare, educatoare/educator, educatoare/educator itinerant/de sprijin, învățător, învățător-educator sau învățător itinerant/de sprijin, care au finalizat cu diplomă de absolvire/licență și studii universitare de scurtă sau lungă durată ori ciclul I de studii universitare de licență sau ciclul II de studii universitare de masterat, având înscrisă pe diploma de absolvire/licență una dintre specializările cuprinse în anexele nr. 1-3 sau o altă specializare care nu este prevăzută la art. 1, îndeplinesc condițiile de ocupare a funcției de institutor
."; De asemenea, art. 248 alin.3 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, a prevăzut următoarele: "Cadrele didactice care ocupă funcții de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învățători/învățătoare, maistru- instructor, antrenor și care au dobândit formal, nonformal sau informal competențe profesionale până la intrarea în vigoare a prezentei legi îndeplinesc condiția pentru ocuparea funcției didactice de profesor pentru învățământul preșcolar, profesor pentru învățământul primar, respectiv, profesor antrenor, în baza unei metodologii de recunoaștere și echivalare elaborate de M.
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.";
Prin urmare, în contextul legislativ actual, absolvirea de către reclamant a studiilor universitare de licență organizate de Universitatea "Spiru Haret"; București, Facultatea de Sociologie - Psihologie București, specializarea psihologie, îi conferă acestuia dreptul de a fi încadrat în funcția didactică de profesor pentru învățământul primar.
Nu sunt incidente prevederile art. 30 din Codul muncii privind ocuparea prin concurs a posturilor vacante, atât în raport de normele legale expuse anterior, cât și datorită împrejurării că aceste prevederi nu se referă la promovarea în funcție prin dobândirea unui grad profesional superior.
Or, diploma de licență a reclamantului face dovada legalității studiilor acestuia, iar refuzul pârâtei de a-l încadra pe reclamant pe funcția de profesor pentru învățământul primar începând cu data de_ nu are un temei legal.
Cât privește argumentul primei instanțe sub aspectul nechemării în judecată a M. ui Educației Naționale și a M. ui Finanțelor P. e, acesta în mod evident nu poate fi reținut ca întemeiat, în condițiile în care cadrul procesual este fixat de către părți, iar în fața tribunalului nu s-a pus în discuție această eventuală necesitate.
Pe de altă parte, argumentul nu este în sine consistent, întrucât încadrarea personalului din unitățile de învățământ preuniversitar de stat nu este făcută la nivel de ministere, ci este doar coordonată la nivel de minister de resort, astfel încât era eventual la îndemâna angajatorului a formula cerere de chemare în garanție a acestui minister, neputând fi imputată reclamantei, ca un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată, omisiunea de a complini cadrul procesual sub acest aspect. În mod legal, reclamanta a împrocesuat unitatea școlară cu care are încheiat contract individual de muncă și care este obligată în raport cu aceasta să procedeze la corecta și legala încadrare pe
funcție.
Ținând seama de cele mai sus expuse, Curtea va admite recursul în baza art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă și va modifica în întregime sentința atacată, în sensul că, în temeiul art. 2 din Ordinul nr. 3235/2010 va fi obligată pârâta să îl încadreze pe reclamant în funcția de profesor, începând cu data de_ și să îi plătească diferența de drepturi salariale dintre salariul corespunzător acestei funcții și salariul efectiv plătit în intervalul de timp_ -_, actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății, pentru acoperirea în întregime a prejudiciului cauzat prin întârzierea acestor plăți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 12883 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta Ș. S. - C. DE R. C. -N. și, în consecință:
Obligă pârâta Ș. S. - C. DE R. C. -N. să îl încadreze pe reclamant în funcția de profesor începând cu data de_ și să îi plătească diferențele dintre drepturile salariale corespunzătoare funcției de profesor și cele efectiv achitate în perioada_ -_, actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
D. G. | L. | D. | S. | D. C. | M. |
Red.DG/dact.MS ; 3 ex./_ ; Jud.fond: I.P. ;
