Decizia civilă nr. 4397/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4397/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. M. DE
L. D. D. C. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 10297 din 13 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. C. "C. C. " SA, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs reclamantul recurent S. Liber de la Revizia de Vagoane C. -N. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242 (2) C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 29 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. N. de T. Feroviar de
C. "C. C. "; SA B. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 (2) C.pr.civ.
Totodată, se constată că în cursul acestei zile de 12 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent S. M. de locomotivă din D. C. C. -N. a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, prin care solicită comunicarea întâmpinării depusă de către pârâta intimată și acordarea unui nou termen de judecată pentru studiu și formulare răspuns.
Curtea, în urma deliberării, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare a cauzei formulată de către reclamantul recurent, raportat la faptul că întâmpinarea formulată de către pârâta intimată a fost depusă la dosar la data de
29 octombrie 2013, cu respectarea termenului legal, astfel că reclamantul recurent avea posibilitatea să i-a cunoștință de conținutul acesteia, utilizând parola care i-a fost comunicată odată cu citația la data de 21 octombrie 2013.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10297 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul S.
M. DE L. D. D. C. C. -N. în numele și pentru membrii de sindicat ABRUD. REMUS, ALDEA V., BAGHIU A., BALANEAN I. M., B. MIKLOS, BENTEA C. AN F., B. F. N E., BOA. D. GRIGORE, BOCA V.
, BOZGA F. L. MIHAI, BURCA EUSEBIU F., CAPRA D., CEUCA M., C. MIHAI, C. O., C. T., CIMPEAN D., C. GRIGORE, COBIRZAN F. I. ,
C. C. AN, COROIAN L., COSMINEANU D., COTOC SORIN, DEAC NICOLAIE SORIN, DIMITRIU SERGHEI, GAGA GHEROGHE, GALAN MARTIAN, GANEA L., GIRIGAN G. A, G. F., GORDEA M., HERMAN A. C. AN, HIRLEA AUREL, HODIS A., HORGA V., ILEA G. A., JURCAU A., LACATUS MIHALI, LAZA A., L. EMANUEL, L. P., L. U I. V., LUPUT A.
G., M. M. TIBERIU, MAIER F., M. G. R., MARTIAN E. S., MATES O., MICAN A., MUNTEANU R. VALERIU, MUTU ILEA G. L, MUTU ILEA VIOLETA, NEGRU P. O., ONISOR P. C. AN, PAPUC D. I., PAPUC D.
, PASCA M., PERSA STEFAN, PINTEA D., PLESA D. I., PODAR N., PODARIU L. C., P. D., P. MIHAI G., P. V. M., P. A GETA, P. A I. CA., R. C. COSMIN, S. DORUT, SIMANDI I. CLAUDIU, SA M., S.
V. A., SIPOS STEFAN, SIRBU NORIN G., SOS V., STAN CA., STAN CORNEL, TAGUREAN CODRUTA, T. CA. G., T. BAN A. S., T. BAN CA. A., URITE G., U. UT SORIN, BOA. AUREL, B. DOREL, BRUMA
G., B. V., C. A., CEN. R., CIMPEAN L., CORABIAN D., C. G.
, CRISTE E., DASCAL G. A, DRAGAN D. EL REMUS, GIRBO M., G. G.
D., LESAN GEORGICA, MAN L., MARGHITAS M., MOCEAN A., MUDURA L., M. D. UT S., OA. R., P. ESCU V. O., PORUMB OROS A. L., RUNCAN ONISIM, R. MACSIM A. și SAPALCAN LAVINIA în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. FEROVIAR C. "C. C. ";
S.A. B. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant au avut calitatea de salariați ai pârâtei S. N. DE T. FEROVIAR C. C. C. - S.A., pe
perioada menționată în cuprinsul acțiunii.
Potrivit art. 227 alin.4 C.muncii în forma în vigoare la momentul derulării raporturilor juridice dintre reclamanți, aduse în discuție, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. De asemenea, potrivit art. 40 alin.2 C.muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. Totodată, potrivit dispozițiilor art.
157 din C.muncii în vigoare la același moment, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
În cauză, reclamantul își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/2008, conform cărora, salariul de bază minim la nivel de ramură de transport valabil de la 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie pe lună este de 700 lei.
Instanța a reținut prevederile art. 9 din CCM la Nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, conform cărora în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat precum și în vederea modificării
ulterioare a acestuia,
urmând a pe baza fondurilor aprobate în condițiile arătate, părțile să negocieze utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi la unitățile de transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Deși reclamantul își întemeiată pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 din CCM la nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, instanța a reținut ca fiind relevante în cauză în mod deosebit prevederile art. 41 alin.5 și 6 din aceeași lege a părților. Potrivit art. 41 alin.5, pe toată perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile contractante se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale care se vor aplica începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, alin.6 stabilind că la nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie.
În baza acestor dispoziții legale, între părți a fost încheiat contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006 - 208, prelungit prin actul adițional nr. 370/_ la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2008-2010, în cuprinsul căruia au stabilit salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare valabile la_, iar prin actul adițional nr. 4294/_ a fost prelungită valabilitatea acestuia până la data de_ .
Instanța a mai reținut că pârâta SNTFC C. C. SA este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui T. urilor, astfel încât în speță sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind disciplina financiar- bugetară la nivelul regiilor autonome, societățile și companiilor naționale, al societățile comerciale la care statul sau unitățile administrativ teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar precum și al filialelor acestora, dispoziții referitoare la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, precum și dispozițiile OUG nr. 79/2008. Mai mult, în temeiul acestor dispoziții legale, nivelul minim al salariului este negociat anual la nivel de unitate raportat la limita maximă a fondului de salarii aferente personalului angajat pe baza de contract individual de muncă.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. M. DE
L. D. D. C. C. -N.
, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă modificarea în parte sentinței atacate în sensul, admiterii cererii noastre și obligarea pârâtei și la plata pentru perioada_ -_ a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze fiecare reclamant calculate pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente, toate drepturile actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legala pana ta data plații efective.
În motivare consideră hotărârea primei instanțe ca netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind întrunite condițiile pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Conform Contractului Colectiv de munca Unic la Nivel de Ramura T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3 litera a, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12
lei/ora. Salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adausuri sau indemnizații incluse în acesta. Litera b a aceluiași articol 41 prevede ca părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocieri/e valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulate la art. 41, pct. 3 litera a, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, adică 700 lei și nu 570 lei pentru perioada_ -_, respectiv 600 lei pentru perioada_ -_, cât i-a acordat pârâta, iar stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art.41 (1) din prezentul contract colectiv de munca.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator.
Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au un caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate nu pot să prevadă sub sancțiunea neluării în seama drepturi cu caracter inferior celor reglementate de CCM încheiat la nivel de ramură.
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010, constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
În jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr.294/2007) s-a statuat că rațiunea încheierii contractelor colective de muncă nu numai la nivel de unitate, ci și la nivel de ramură și la nivel național constă tocmai în asigurarea în mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariaților din întreaga țară sau din unitățile care aparțin unei anumite ramuri a economiei. Acest scop nu s-ar putea realiza dacă nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă încheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, în ceea ce privește drepturile minimale.
Prin Deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004, nr. 511/2006 și nr. 294/2007s-a statuat: "Reprezentativitatea de care se bucura organizațiile sindicale și patronale, datorită numărului de membri stabilit prin lege, le îndreptățește pe acestea să negocieze și să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părțile acestora s-au asociat, respectiv afiliat ori nu, la organizațiile de la nivel superior. În sfârșit, Curtea a reținut că dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile, cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare".
Reclamantul a mai susținut că prin Sentința civila nr.652/M/_ pronunțata de Tribunalul Brașov în dosarul nr._, rămasa irevocabila prin Decizia nr.2015/M/25.10.20l2 a Curții de Apel B., s-a constatat nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, pe motiv că salariul minim de 570 lei prevăzut de clasa 1 de salarizare a fost negociat fără a respecta prevederile referitoare la salariul minim de 700 lei prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, fapt ce conduce la incidența în cauza a dispozițiilor art.
238 alin.1 din Codul muncii, în reglementarea în vigoare la data formulării acțiunii în constatarea nulității.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ a solicitat să se constate nulitatea absolută a art.41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010 și în subsidiar excluderea sa și a filialelor sale din Anexa nr. 5 la CCM Unic la Nivel de Ramură T. uri. Cererea a fost respinsă și soluționată irevocabil prin Decizia civilă nr. 1211/_ pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ .
Prima instanța nu a ținut cont de Decizia civilă nr. 1211/_ pronunțata de Curtea de Apel B. în dosarul nr._, prin care s-a statuat în mod irevocabil că acest CCM este aplicabil și pârâtei, iar pe de altă parte de Decizia civilă nr.20l5/M/25.l0.2012 a Curții de Apel B., prin care s-a constatat în mod irevocabil nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei.
Nici cu privire la faptul că Deciziile Curții Constituționale nr.380/2004, nr.511/2006 și nr.294/2007, definitive și general obligatorii, sunt aplicabile în speță, prima instanță nu s-a pronunțat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurentul se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi încheiat pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/03/_, potrivit cărora "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b din același contract colectiv de muncă, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. 1 din acest contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din C.muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din C.muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
În speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti membrilor de sindicat reprezentați de recurent drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada noiembrie 2009 - decembrie 2010, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.
Pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, se impun a fi avute în vedere toate prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, iar nu
doar cele menționate la alin. 3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor";.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol stabilește că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar ulterior de 600 lei.
Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora.
În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală, dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, însă în speța de față referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În realitate, prin prezentul demers judiciar, reclamantul urmărește aplicarea, în ceea ce privește stabilirea salariului pentru membrii săi de sindicat,
atât a prevederilor cuprinse la art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru stabilirea salariului de bază cât și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitor la coeficienții de multiplicare, aceștia fiind superiori celor cuprinși la art. 41 menționat anterior, ceea ce nu poate fi primit.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării
reclamanților, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 - în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale - se constată a fi nefondate criticile din recurs, în ceea ce privește acordarea diferențelor de drepturi salariale.
Este, de asemenea, lipsită de relevanță anularea anexei la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, deoarece nu atrage aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, ci a celui la nivel imediat superior, respectiv cel încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, care prevede o valoare a salariului de 570 de lei, iar ulterior de 600 lei.
În ceea ce privește Deciziile Curții Constituționale nr. 294/_ și 511/2006 invocate de reclamanți, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la modificarea sentinței recurate, deoarece prin acesta nu s-a produs o încălcare a statuărilor Curții Constituționale, în condițiile în care prin soluția adoptată de instanța de fond, așa cum s-a arătat mai sus, s-a respectat caracterul obligatoriu al clauzelor contactelor colective de muncă care au incidență în speță.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a
actelor deduse judecății, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. M. DE
L. D. D. C. C. -N. în numele și pentru membrii de sindicat ABRUD. REMUS, ALDEA V., BAGHIU A., BALANEAN I. M., B. MIKLOS, BENTEA C. AN F., B. F. N E., BOA. D. GRIGORE, BOCA V., BOZGA F. L. MIHAI, BURCA EUSEBIU F., CAPRA D., CEUCA M., C. MIHAI, C. O., C. T., CIMPEAN D., C. GRIGORE, COBIRZAN F. I. ,
C. C. AN, COROIAN L., COSMINEANU D., COTOC SORIN, DEAC NICOLAIE SORIN, DIMITRIU SERGHEI, GAGA GHEROGHE, GALAN MARTIAN, GANEA L., GIRIGAN G. A, G. F., GORDEA M., HERMAN A. C. AN, HIRLEA AUREL, HODIS A., HORGA V., ILEA G. A., JURCAU A., LACATUS MIHALI, LAZA A., L. EMANUEL, L. P., L. U I. V., LUPUT A.
G., M. M. TIBERIU, MAIER F., M. G. R., MARTIAN E. S., MATES O., MICAN A., MUNTEANU R. VALERIU, MUTU ILEA G. L, MUTU ILEA VIOLETA, NEGRU P. O., ONISOR P. C. AN, PAPUC D. I., PAPUC D.
, PASCA M., PERSA STEFAN, PINTEA D., PLESA D. I., PODAR N., PODARIU L. C., P. D., P. MIHAI G., P. V. M., P. A GETA, P. A I. CA., R. C. COSMIN, S. DORUT, SIMANDI I. CLAUDIU, SA M., S.
V. A., SIPOS STEFAN, SIRBU NORIN G., SOS V., STAN CA., STAN
CORNEL, TAGUREAN CODRUTA, T. CA. G., T. BAN A. S., T. BAN CA. A., URITE G., U. UT SORIN, BOA. AUREL, B. DOREL, BRUMA
G., B. V., C. A., CEN. R., CIMPEAN L., CORABIAN D., C. G.
, CRISTE E., DASCAL G. A, DRAGAN D. EL REMUS, GIRBO M., G. G.
D., LESAN GEORGICA, MAN L., MARGHITAS M., MOCEAN A., MUDURA L., M. D. UT S., OA. R., P. ESCU V. O., PORUMB OROS A. L., RUNCAN ONISIM, R. MACSIM A. și SAPALCAN LAVINIA împotriva sentinței civile nr. 10297 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: R. -M. V.
