Decizia civilă nr. 4423/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4423/R/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL B. M. împotriva sentinței civile nr. 1403 din 20 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S.
L.
D. Î.
M.
și pe pârâții intimați C. T. "T. " B.
M., I.
P.
M.
B.
M., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D.
M. ,
având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat S. L. din Î. M. întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
De asemenea, se constată că și pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. -Napoca a depus întâmpinare, la data de 4 noiembrie 2013, înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, prin care solicită menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. ui M. sub nr.1078/100, la data de_, reclamantul S. L. D. Î. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții: C. T. "T. "; B. M., C. LOCAL B. M., I. P. ORAȘULUI B. M., ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige pârâta unitate școlară, să calculeze membrilor de sindicat: B. I., Bălan C., Barbur M., Berinde G., Besleaga A., But
A. M. ela, Covasi M. D., Cozma Ciprian, Culic L., M. C., Maries Adora D., Moholea M., Paul Diana G., P. D., Rat M., Rata N., Rogojan Zorica, Sălăjan A., Span M., Todoruț V., Bobinca F., reprezen- tați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009 - 2010, în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de Legea 118/2010, în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu și să plătească acestora diferența dintre indemniza- ția astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent a- nului școlar 2009-2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pen- tru plata diferențelor ce vor rezulta din calculul solicitat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că personalul didactic din în- vățământ beneficiază de dreptul la concediu de odihnă, în temeiul art. 103 lit. i din Legea nr. 128/1997 cu modificările la zi.
Potrivit art. 145 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii pentru perioada con- cediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul in- dividual de muncă, că indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zil- nică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu și se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Dispozițiile art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de
I.S.J. MM 2008-2009, coroborate cu dispozițiile art. 29 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de Î. 2007 - 2008, prevăd că, pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Indemnizația nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă. Pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant, indemnizația de con-
cediu cuvenită acestora a fost diminuată cu 25%, făcându-se o aplicare abuzivă a prevederilor Legii nr. 118/2010, deoarece intrarea în concediu de odihnă a a- cestora a fost anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv anteri- or datei de 3 iulie 2010,. Prin diminuarea indemnizației cu 25% s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile.
Reclamantul a mai considerat că a fost încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, întrucât noțiunea de bun îmbracă în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 283 alin. 1 lit. c, art. 145 din Codul muncii, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Ni- velul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009, Con- tractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de Î. 2007 - 2008, art. 67 din Legea 169/1999, art. 103 din Legea 128/1997.
În probațiune, s-au depus dovezi privind plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați.
Prin întâmpinarea formulată, Primarul orașului B. M. a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că în situația în care va cădea în pretenții, formulează cererea de chemare în garanție a M. ui F. P., pentru ca acesta să aloce fondurile necesare efectuării plății.
Pârâtul C. Local B. M. a formulat întâmpinare, prin care a lăsat la aprecierea instanței soluționarea primului capăt de cerere, iar cu privire la cel de- al doilea capăt de cerere a solicitat respingerea acestuia, sub acest aspect formulând cerere de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P. M.
.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F.
P. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.
Prin sentința civilă nr. 1403 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș,
s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Primarul municipiului B. M. .
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î.
M., în contradictoriu cu pârâții C. T. "T. "; B. M. ,C. Local
B. M. și I. P. municipiului B. M. și, în consecință a fost obligat pârâtul C. T. "T. "; B. M. să calculeze și să plătească indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: B. I., Bălan C., Barbur M., Berinde
G., Besleaga A., But A. M. ela, Covasi M. D., Cozma Ciprian, Culic
L., M. C., Maries Adora D., Moholea M., Paul Diana G., P. D.
, Rat M., Rata N., Rogojan Zorica, Sălăjan A., Span M., Todoruț V., Bobinca F., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010, actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local B. M. și Primarul municipiului B. M. au fost obligați să asigure unității de învățământ sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
S-a respins cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. prin
G. a F. P. M., formulată de pârâtul C. Local B. M. . Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției primarului, potrivit art.1 din H.G. 538/2001, "începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 menționa că finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, care cuprinde și cheltuielile de personal - incluzând drepturile bănești pretinse de reclamanți, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Potrivit art. 104 alin. 1 și 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (lege în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi) ,,finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;
cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
cheltuielile materiale și pentru servicii;
cheltuielile cu întreținerea curentă.
Conform art. 1 alin. 1 din HG nr. 1274 din_ privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/ an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unități de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Art.4 din HG nr. 1274/2011 stabilește că unitățile de învățământ cu personalitate juridică transmit la începutul anului bugetar ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale de care aparțin și inspectoratelor școlare numărul de elevi/preșcolari pe nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu pentru întreaga unitate cu personalitate juridică, iar potrivit art. 5 alin. 1 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unități de învățământ și le supun aprobării autorităților deliberative.
De asemenea, conform art. 6 din HG nr. 1274 din_ pentru finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și a contribuțiilor aferente acestora pentru unitățile de învățământ, autoritățile administrației publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și sume din bugetele proprii ale acestora.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 273/2006 "bugetele locale și celelalte bugete prevăzute la art. 1 alin. (2) se aprobă astfel:
bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe și interne și bugetele fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor, județelor și de C. General al M. București, după caz;
bugetele instituțiilor publice, de către consiliile prevăzute la lit. a), în funcție de subordonarea acestora.
(2) Pe parcursul exercițiului bugetar, autoritățile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite. Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleași proceduri ca și aprobării inițiale a acestora, cu excepția termenelor din calendarul bugetar";, iar conform art. 21 alin. 2 și 3 din același act normativ, primarii unităților administrativ teritoriale sunt ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, iar conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică cărora li se alocă fonduri din bugetele locale sunt doar ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
Apoi, art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii stabilește că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare putându-se efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții C. Local B. M. și Primarul M. B. M. în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul - unitatea de învățământ pârâtă - de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat și angajator, și o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracție de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca și a altor categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat.
Conform art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a
rezervei bugetare, iar potrivit art. 36 alin. 6 lit. a asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În baza art. 63 alin. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d.
Legitimarea procesuală a acestor pârâți nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la prevederile legale evocate ce constituie temeiul pretenției formulate împotriva lor.
Fiind chemați în judecată raportat la calitatea lor de autorități publice locale, devin incidente dispozițiile art. 1 al. 1 și art. 2 al. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, atât consiliul local, cât și primarul având atât capacitate, cât și calitate procesuală.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată.
În ceea ce privește fondului cauzei, examinând actele de la dosar, tribunalul a constatat că membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice, la unitatea școlară pârâtă în cauză.
Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de "concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Indemnizația nu poate fi mai mică decât salariul de bază,
indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de_ .
D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea școlară s- a constatat că indemnizațiile de concediu au fost plătite în data de_ .
Prima instanță a reținut că, față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010, "cuantumul brut al salariilor/ soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
Legea nr. 118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/_, data intrării în vigoare a acesteia fiind_ .
S-a reținut că, în condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, după modalitatea de calcul a acesteia, așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% a fost greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantului.
În ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local B. M., instanța a constata că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 1395/2010:
"(1) Finanțarea cheltuielilor cu salariile stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar.
Standardele de cost pe elev/preșcolar se determină, pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcție de numărul de elevi, de limba de predare, de alți indicatori specifici de învățământ și de mediul urban/rural.
Finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Art. 3 (2) Primarii transmit Direcției generale a finanțelor publice județene numărul de elevi pe nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu pentru întreaga unitate administrativ-teritorială.";
Potrivit alin. (3) din aceeași hotărâre, doar repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2011, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, fără însă ca această instituție să fie abilitată să suplimenteze bugetul
Potrivit art. 4 alin. (1) din HG nr. 1395/2010, Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din HG nr. 1274/2011:
"(1) Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unități de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.";, iar ca modalitate de alocare a sumelor necesare, aceeași hotărâre, la art. 4 prevede că:
"(1) Unitățile de învățământ cu personalitate juridică transmit în termen de 15 zile, la începutul anului bugetar, ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale de care aparțin și inspectoratelor școlare numărul de elevi/ preșcolari pe nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu pentru întreaga unitate cu personalitate juridică. Directorii unităților de învățământ cu personalitate juridică răspund de corectitudinea datelor transmise.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale transmit datele comunicate conform alin. (1) direcției generale a finanțelor publice județene atât
pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, cât și pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, în vederea repartizării sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2012, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare.
Art. 5 (1) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unități de învățământ, pe baza numărului de elevi/ preșcolari și a standardelor de cost prevăzute în anexele nr. 2 și 5, și le supun aprobării autorităților deliberative.
Directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în calitate de ordonator terțiar de credite, răspunde de încadrarea în bugetul aprobat pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar/an.
Plata cheltuielilor cu salariile stabilite conform legii și a contribuțiilor aferente acestora se face pe baza statelor de plată ale unităților de învățământ verificate și validate de către inspectoratele școlare județene, respectiv de inspectoratul școlar al municipiului București, potrivit precizărilor aprobate prin ordin comun al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice.
În cazuri excepționale, inclusiv cele prevăzute la art. 4 alin. (6), atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale prevăzute la art. 1 alin. (2) sau nu asigură plata cheltuielilor prevăzute la art. 1 alin. (4) la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate județului/municipiului București prin legea bugetului de stat pe anul 2012, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.
În situația prevăzută la alin. (4) redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiași unități administrativ- teritoriale se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului școlar.";
Prima instanță, din dispozițiile legale invocate în susținerea cererii de chemare în garanție, nu a putut reține posibilitatea chematului în garanție de modificare a bugetelor inițial aprobate, ci doar posibilitatea acestora de redistribuire a celor inițial stabilite, motiv pentru care a respins această cerere.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs C. LOCAL B. M. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurentul susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligat la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamanți, întrucât nu are calitatea de angajator al reclamanților și sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
P.
M.
.
mai
invocă
în
cauză
prevederile
Legii
nr.1/2011,
a
Se mai invocă faptul că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată de C. Local B. M. împotriva Direcției Generale a F.
Recurenții
H.G.1395/2010 și H.G. 1274/2011.
Analizând recursul formulat de pârâtul C. LOCAL B. M.,
prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea
ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
un viceprimar - președinte;
șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
unul-doi directori ai unităților de învățământ;
reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurentul nu a fost obligat la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății diferenței de indemnizație de concediu cuvenite reclamanților.
Se mai reține că, potrivit art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică.
Având în vedere aceste dispoziții legale, se reține că recurentului îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare și asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor și a prevederilor contractuale în vigoare la data scadenței acestora.
Având în vedere data la care drepturile bănești solicitate în cauză erau scadente, se reține că nu au relevanță în cauză prevederile Legii nr.1/2011 și cele ale H.G.nr.1274/2011, ce au intrat în vigoare ulterior.
Pentru toate aceste motive, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a M. ui F. Pubice.
Astfel, în ceea ce privește diferențele de drepturi salariale scadente în vara anului 2010 nu puteau fi aplicate acte normative ce nu erau încă adoptate, și, pe
de altă parte, prin decizia nr.10/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al Curții de Apel Suceava, stabilindu-se că:
"În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.";
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod.proc.civ., urmează să se respingă recursul formulat de pârâtul C. LOCAL B. M. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL B. M. împotriva sentinței civile nr. 1403 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
G.
G. C.
Red.: C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex.-_ ;
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: C. V. .
