Decizia civilă nr. 4464/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4464/R/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. A. S. Apahida împotriva sentinței civile nr. 10300 din 13 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimata reclamantă B. I. N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - avocat G. A. din cadrul Baroului C. .
P. edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimatei depune la dosar, la acest termen de judecată, delegația sa de reprezentare și chitanța ce atestă plata onorariului de avocat.
Raportat la excepția tardivității recursului, reprezentantul reclamantei solicită respingerea recursului ca tardiv arătând că societatea recurentă a solicitat chiar de la primul termen de judecată acordarea unui nou termen pentru a-și pregăti apărarea, deci a avut cunoștință de proces, toate comunicările au fost făcute la sediul din C., nu a avut loc nici o schimbare de sediu și nu a dovedit cu nimic că recursul ar fi formulat în termen legal.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10300 din 13 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta B. I. N., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.588 lei reprezentând contravaloarea indemnizației de maternitate aferentă perioadei septembrie - noiembrie 2012; a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei următoarele înscrisuri: dovada aprobării cererii formulate de reclamantă pentru suspendarea contractului individual de muncă, dovada aprobării cererii pentru acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani începând cu data de_, decizia de suspendare a contractului individual de muncă pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, adeverința privind venitul din ultimele 12 luni - în două exemplare originale și un exemplar al cererii de suspendare a contractului individual de muncă înmânat angajatorului prin executorul judecătoresc, cu număr de înregistrare și aprobare a conducerii societății angajatoare; a fost obligată pârâta la plata sumei de 2.000 lei
reprezentând daune interese; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de salariată a societății pârâte, SC A. S., începând cu data de _
, ocupând funcția de expert economist în economie generală, în temeiul contractului individual de muncă nr. 8/_ încheiat pe perioadă nedeterminată (f.5-8). Salariul lunar brut a fost stabilit de părți la suma de 130 RON, cu un spor de vechime de 5% în cuantum de 67 lei.
În perioada_ -_, reclamanta s-a aflat în concediu prenatal acordat în temeiul OUG nr. 158/2005 astfel cum rezultă din certificatele de concediu medical seria CCMAE nr. 2798780, CCMAE nr. 2798791, seria CCMAF nr. 1249453 eliberate de medicul de familie (f.49-51). Ulterior datei de_, reclamanta a comunicat angajatorului cererea sa de suspendare a contractului individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 51 alin.1 lit.a) din Codul muncii rep., începând cu data de_ . Cererea însoțită de copia certificatului de naștere al copilului a fost transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, plicul nefiind ridicat de societatea pârâtă. Ulterior, la data de_, reclamanta a solicitat pârâtei eliberarea adeverinței de venit pentru ultimele 6 luni. La data de_, reclamanta a notificat pe pârâtă prin executor
judecătoresc, solicitând eliberarea înscrisurilor necesare în vederea depunerii dosarului pentru obținerea indemnizației de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și plata drepturilor aferente perioadei lunilor septembrie- noiembrie 2012 (f.21.23).
Pe perioada_ -_, contractul individual de muncă al reclamantei încheiat cu angajatorul a fost suspendat de drept, în temeiul art. 50 alin.1 lit.a C.muncii rep.. Potrivit dispozițiilor art. 49 alin.2 C.muncii rep.., suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator, alin.3 stabilind însă că Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților decât cele prevăzute la alin.2, dacă acestea sunt prevăzute de legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil., prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne. O astfel de lege specială este constituită în speță de OUG nr. 158/2005, care stabilește drepturile salariatei care beneficiază de concediu de maternitate de 126 de zile, respectiv concediu pre și post natal.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 158&2005, (1) Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: A. desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum și orice alte activități dependente.
Conform art. 2 alin.1 lit. c din același act normativ (1) Concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asigurații, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sunt: c) concedii medicale și indemnizații pentru maternitate.
A m
ai reținut instanța că potrivit art. 23 din OUG nr.158/2005 cu modificările și completările ulterioare, (1) Asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină și lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizație de maternitate, iar conform dispozițiilor art. 24
Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere.
Concediile pentru sarcină și lăuzie se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare, în așa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice.
Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6-a de sarcină.
În situația copilului născut mort sau în situația în care acesta moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizația de maternitate se acordă pe toată durata acestuia.
În fine, art. 25 stabilește că, (1) Cuantumul brut lunar al indemnizației de maternitate este de 85% din baza de calcul stabilită conform art. 10. (2) Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Față de prevederile legale susmenționate, instanța a înlăturat susținerile pârâtei referitoare la faptul că nu ar datora sume de bani reclamantei întrucât aceasta nu a prestat muncă pentru societate în perioada_ -_, atât timp cât obligația de plată a concediului de maternitate derivă din lege, angajatorul având posibilitatea ca după achitarea concediului către salariat, să își recupereze sumele achitate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
A fost reținut că potrivit art. 40 alin.2 lit.h) C.muncii rep., angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
S-a constatat că susținerile pârâtei referitoare la faptul că s-ar fi aflat în necunoștință cu privire la faptul că în perioada_ -_ reclamanta s-a aflat în concediu de maternitate prevăzut de OUG nr. 158/2005 au fost contrazise de documentele prezentate de pârâtă, respectiv foile de prezență întocmite pe lunile septembrie-noiembrie, din care rezultă că salariata reclamantă a fost pontată în concediu de maternitate. Or, în măsura în care reclamanta nu ar fi notificat în prealabil pe pârâtă cu privire la eliberarea concediului de către medicul de familie, pârâta nu avea motive a întocmi foile de prezență în modalitatea prezentată. De asemenea, dacă lipsa de la serviciu a salariatei în perioada_ -_ ar fi fost nejustificată, pârâta avea posibilitatea de a lua măsuri disciplinare împotriva acesteia pentru motivul arătat. Dimpotrivă, pârâta a întocmit foile de prezență considerând că salariata se află în concediu de maternitate. Deși pârâta a depus la dosar o cerere adresată de reclamantă la data de_, susținând că aceasta este singura modalitate în care reclamanta a notificat societatea cu privire la faptul că se află în concediu de maternitate, foile colective de prezență pentru septembrie (anterior deci datei de_ ) și octombrie 2012 au fost întocmite cu mențiunea că salariata se află în concediu de maternitate. În fine, pârâta nu statuează cu privire la achitarea concediului pentru perioada_ -_ .
Cu privire la apărările pârâtei constând în aceea că societatea ar fi fost prejudiciată prin conduita salariatei reclamante, instanța a reținut că acestea sunt, pe de o parte, simple afirmații nesusținute de mijloace de probă, iar pe de altă parte acestea nu prezintă relevanță raportat la obiectul cauzei. Astfel, în măsura în care angajatorul constată că i-a fost cauzat un prejudiciu prin fapta salariatului, acesta are prerogativa disciplinară, precum și posibilitatea de a angaja răspunderea patrimonială a salariatului, desigur în condițiile legii. Mai mult, în măsura în care apreciază că fapta prejudiciabilă a salariatului are relevanță penală, poate sesiza organele de urmărire penală în vederea angajării
răspunderii penale a salariatului. Toate acest măsuri însă pot fi întreprinse de angajator în temeiul dispozițiilor din legislația muncii, iar reținerea unor sume de bani din drepturile bănești datorate salariatului pentru acoperirea unui eventual prejudiciu nu poate avea loc decât în condițiile limitativ prevăzute de art. 257 și art. 258 C.muncii rep.., iar nu prin simplul refuz al angajatorului de a plăti salariatului aceste drepturi. De altfel, în cauza dedusă judecății pârâta nu a adus nicio dovadă din care să rezulte că ar fi constatat cauzarea de către salariata reclamantă a vreunui prejudiciu, că ar fi inițiat cercetări în acest sens sau că ar fi avut inițiativa unor măsuri disciplinare împotriva reclamantei, deși sarcina probei sub acest aspect îi incumba raportat la prevederile art. 272 C.muncii rep., ceea ce creează dubii inclusiv cu privire la buna-credință a pârâtei.
De asemenea, instanța a reținut că pârâta nu a depus răspunsul la interogatoriul, motiv pentru care reține incidența art. 225 C.proc.civ., cu privire la aspectele din cuprinsul acestuia.
Asupra petitului având ca obiect eliberarea de către angajator a documentelor și adeverințelor solicitate de reclamantă, reține instanța că potrivit dispozițiilor art. 13 din oUG nr. 111/2010 cu modificările și completările ulterioare, (1) Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație sau stimulent de inserție, se acordă pe bază de cerere, însoțită în mod obligatoriu de:
actele doveditoare care să ateste îndeplinirea perioadelor prevăzute de art. 2;
dovada eliberată de angajator sau organele competente privind veniturile realizate;
dovada privind suspendarea activității pentru perioada în care se solicită concediul pentru creșterea copilului;
Față de aceste dispoziții legale a apreciat că apar ca fiind justificate pretențiile reclamantei referitoare la plata indemnizației de concediu de maternitate pe perioada_ -_, precum și cele având ca obiect emiterea de către pârâta angajatoare a următoarelor înscrisuri: dovada aprobării cererii formulate de reclamantă pentru suspendarea contractului individual de muncă, dovada aprobării cererii pentru acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani începând cu data de_, decizia de suspendare a contractului individual de muncă pentru creșterea copilului în vârstă de până la
2 ani, adeverința privind venitul din ultimele 12 luni - în două exemplare originale și un exemplar al cererii de suspendare a contractului individual de muncă înmânat angajatorului prin executorul judecătoresc, cu număr de înregistrare și aprobare a conducerii societății angajatoare.
Asupra petitului având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 5100 RON reprezentând daune interese, instanța a reținut că în mod neîntemeiat conduita pârâtei angajatoare, constând în neachitarea drepturilor aferente concediului de maternitate pentru perioada_ -_ și refuzul de soluționare a cererilor cu privire la eliberarea documentelor necesare salariatei pentru depunerea dosarului în vederea acordării indemnizației de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, i-a creat reclamantei prejudicii materiale și morale. În același timp s-a reținut că, suma solicitată de reclamantă cuprinde inclusiv ratele la bancă pe care aceasta le datora, cheltuieli angajate de reclamantă, care profită acesteia, și pentru care nu există nici un temei pentru a fi suportate de pârâtă, iar împrumutul de 5100 lei nu este purtător de dobândă. Instanța a apreciat astfel că suma globală de 2000 RON este aptă a acoperi prejudiciile materiale și morale suferite de reclamantă ca urmare a conduitei susmenționate a pârâtei.
Ca parte căzută în pretenții, instanța a considerat că pârâta trebuie să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC A. S. solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Analizând prioritar conform art. 137 raportat la art. 316 și 298 Cod procedură civilă, excepția tardivității recursului invocată din oficiu
, Curtea reține că sentința instanței de fond a fost comunicată pârâtului la data de 12 septembrie 2013 (fila 63 dosar fond), iar recursul a fost trimis prin poștă la data de_ și înregistrat la instanță la data de_ .
Conform art.80 din Legea 168/1999 în cauzele care au ca obiect soluționarea conflictelor de drepturi, termenul de recurs este de 10 zile.
Potrivit art.104 C.pr.civ.";actele de procedură trimise prin poștă instanțelor
judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal, înainte de împlinirea lui";.
În cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de_, aceasta fiind ultima zi de declarare a recursului, așa cum rezultă din aplicarea dispoz.art.101 alin.1 și 5 din C.pr.civ., prin raportare la termenul de recurs de 10 zile și data comunicării hotărârii, așa cum a fost mai sus menționată.
În aceste condiții, trimiterea prin poștă a recursului la data de_ s-a făcut cu depășirea termenului de recurs, astfel că recursul a fost declarat tardiv, ceea ce face ca excepția să fie întemeiată, urmând a fi admisă și pe cale de consecință, respins ca tardiv recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC A. S. împotriva sentinței civile nr. 10300 din 13 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
I. T. D. C.
G.
N.
M.
N.
N.
red.N.M./A.C.
2 ex. - _
