Decizia civilă nr. 4193/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4193/R/2013
Ședința publică din 28 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamantul T. D. J. și de pârâta I. P. J. UI B. N. - PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 1463/F din 31 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 21 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1463 din_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul T. D. J., în contradictoriu cu pârâta I.
J. UI B. -N., și pe cale de consecință: A fost obligată pârâta să plătească reclamantului:
suma de 15.239,39 lei reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 128.494 lei pentru perioada_ -_ ;
suma de 10.687 lei reprezentând dobândă legală calculată pentru suma de 128.494 lei pentru perioada_ -_ ;
suma de 646 lei reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ ;
suma de 488 lei reprezentând dobândă legală calculată pentru suma de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ .
Au fost respinse restul cererilor, ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.155,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 348/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ a fost obligată pârâta I. P. J. ui B. -N. să plătească reclamantului suma de 128.494 lei reprezentând drepturi bănești restante aferente perioadei_ -_, actualizate cu rata inflației la data de_ . S-au stabilit în sarcina pârâtei și cheltuieli de judecată în sumă de 9.299,5 lei. Prin decizia civilă
nr. 125/R/_ și încheierea de îndreptare a erorii materiale din_ ale Curții de Apel C. pronunțată în același dosar s-a modificat cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 10.848,05 lei.
Pârâta I. P. J. ui B. -N. a procedat la plata acestor sume după cum urmează: la data de_ s-a achitat suma de 10.848, 05 lei (f. 11, 38), iar la data de_ suma de 128.494 lei (f.37). La momentul executării acestor obligații nu s-au calculat dobânzi legale la sumele menționate, ele nefiind nici actualizate cu rata inflației, întrucât reclamantul nu a solicitat acest lucru, iar aceste sume se pot acorda și ulterior, neexistând o renunțare la acest drept.
S-a susținut prin întâmpinare și ulterior prin notele de ședință că obiectul prezentului dosar nu ar fi suficient de clar, dar tribunalul reține că, față de natura drepturilor solicitate, respectiv actualizarea anumitor sume de bani cu rata inflației și acordarea dobânzilor legale pentru aceleași sume, reclamantul nici nu avea cum să indice exact suma solicitată, în acest sens fiind necesară întocmirea raportului de expertiză contabilă. Totodată folosirea greșită a termenului "daune compensatorii"; nu poate, de asemenea, influența stabilirea obiectului prezentului dosar, care, potrivit precizărilor reclamantului este obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale și actualizărilor cu rata inflației pentru suma de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ și pentru suma de
128.494 lei pentru perioada de_ -_ .
Tribunalul a reținut că raportat la perioada pentru care se solicită acordarea dobânzilor legale și actualizarea creanțelor (2009- aprilie 2011) dispozițiile legale incidente raportului juridic, conform art. 6 din Noul Cod Civil, sunt cele ale vechiului Cod Civil.
În acest sens tribunalul a reținut că plata cu întârziere a drepturilor dă dreptul salariatului la daune interese, care potrivit art. 1088 C.civ., în vigoare la data promovării acțiunii, sunt egale cu dobânda legală.
Daunele interese moratorii se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, iar creditorul nu trebuie să facă dovada existenței și întinderii prejudiciului cauzat prin întârzierea în executarea obligației, întrucât art. 1088 alin. 2 C.civ., în vigoare la data promovării acțiunii, instituie prezumția că ori de câte ori un creditor a fost lipsit de folosința sumei de bani datorată de debitor, el a suferit un prejudiciu, prevăzând că "aceste daune interese se cuvin fără ca și creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă";.
Pe lângă dobânda legală reclamanții sunt îndreptățiți și la actualizarea sumelor datorate cu rata inflației, întrucât potrivit art. 1084 C.civ., prejudiciul cauzat prin întârzierea plății trebuie reparat în întregime.
În general, daunele interese cuprind pierderea suferită și beneficiul nerealizat.
Cumulul dobânzii cu rata inflației este recunoscută atât de literatura juridică, cât și de practica judiciară (spre exemplu, ÎCCJ, dec. nr. 304 din _
).
Un asemenea cumul este permis, întrucât, așa cum s-a subliniat în literatura juridică, întrucât atunci când creanța este pecuniară, actualizarea ei cu rata inflației exprimă acoperirea prejudiciului produs de sau prin erodarea creanței datorată inflației, având deci rolul de a compensa pierderea suferită calculată ca diferență dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării
Dobânda legală exprimă fructele bunurilor, acoperă beneficiul nerealizat.
Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință,
iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Prin actualizarea sumelor datorate cu rata inflației se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii legale este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată la termen, iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, rezultă că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
De altfel, problema cumulului discutată în literatura juridică a fost rezolvată prin Noul Cod civil, care în art. 1535 alin. 3 prevede că în cazul în care nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Raportat la considerentele expuse mai sus, tribunalul a conchis că acțiunea reclamantului este fundamentată în parte, impunându-se obligarea pârâtei I. P. J. ui B. -N. la plata sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflației și dobânda legală aferentă sumelor indicate mai sus, dar nu pentru întreaga perioadă solicitată de reclamant (pentru suma de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ și pentru suma de 128.494 lei pentru perioada de_ -_ ).
Tribunalul a apreciat că pentru suma de 128.494 lei se poate recunoaște actualizarea cu rata inflației și dobânda legală doar pentru perioada_ -_
. Sentința civilă nr. 348/2009 a Tribunalului B. -N., prin care s-a stabilit acest debit, a fost pronunțată la data de_, fiind executoriu de la momentul pronunțării. Nu se poate reține acordarea și pentru perioada_ -_, solicitate de reclamant, întrucât pentru acest interval reclamantul trebuia să solicite instanței de fond aceste drepturi înainte de pronunțarea hotărârii, prin inserarea unei mențiuni cu privire la actualizarea cu rata inflației și ulterior datei de_ până la pronunțarea hotărârii. În prezentul cadru procesual tribunalul poate obliga debitoarea la actualizare și plata dobânzii legale doar din
momentul în care suma la care se calculează a fost stabilită printr-un titlu executoriu, respectiv din data de_ . În ceea ce privește termenul până la care se acordă, tribunalul reține că pârâta I. P. J. ui B. -N. a depus acte doveditoare cu privire la faptul că suma s-a achitat în contul executorului judecătoresc SCPEJ Andronesi V. ioan D. la data de_ (f.37), din acest moment debitul trebuie considerat achitat, nefiind relevant faptul că reclamantul a primit de la executorul judecătoresc banii abia la data de_ .
În ceea ce privește pretențiile legate de suma de 10.848,05 lei, tribunalul constată că această sumă a fost stabilită de Curtea de Apel C. abia prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de_, anterior fiind recunoscute sume mai mici cu titlu de cheltuieli de judecată. Rezultă astfel că doar începând cu data de_ se pot calcula sumele reprezentând actualizarea și dobânda legală, iar data finală este_, când s-au achitat cheltuielile de judecată direct în contul reclamantului.
Pentru stabilirea cuantumului exact pentru fiecare sumă, s-a întocmit în cauză de către expertul contabil Georgiță Ion, un raport de expertiză contabilă (
f. 96-110) cu corecturile aferente (f.138-147), ultima variantă fiind acceptată de ambele părți din prezentul dosar, iar tribunalul a avut în vedere aceste calcule la pronunțarea soluției.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul T. D. J., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. ui B. -N., și pe cale de consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului: suma de 15.239,39 lei reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 128.494 lei pentru perioada_ -_
; suma de 10.687 lei reprezentând dobândă legală calculată pentru suma de
128.494 lei pentru perioada_ -_ ; suma de 646 lei reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ ; suma de 488 lei reprezentând dobândă legală calculată pentru suma de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ . Au fost respinse restul cererilor, ca neîntemeiate.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.155,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de reclamant s-a solicitat modificarea în parte a sentinței
în sensul obligării pârâtei la plata următoarele sume, cu titlu de despăgubiri:
suma de 16.742,77 lei (în loc de 15.239,39 lei), reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 128.494 lei pentru perioada _
-_ (în loc de_ -_ );
suma de 12.592 lei (în loc de 10.687 lei) reprezentând dobânda legală calculată pentru suma de 128.494 lei pentru perioada_ -_ (în loc de_ -_ );
suma de 1.030,56 lei (în loc de 646 lei), reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ (în loc de_ -_ );
suma de 774 lei (în loc de 488 lei), reprezentând dobânda legală calculată pentru suma de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ (în loc de_ -_ );
suma de 1.155,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată actualizate cu rata inflației la data efectuării plății.
În motivarea recursului, s-a susținut că perioada de actualizare a creanței de 128.484 lei este_ -_, arătându-se că momentul inițial nu este _
, deoarece prin sentința civilă nr.348/2009 suma de 128.484 lei a fost actualizată cu rata inflației la data de_ .
Prin urmare, prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat repararea unui prejudiciu care nu a constituit obiectul dosarului nr._, astfel încât nu există autoritate de lucru judecat, deoarece acțiunea are un obiect distinct față de cea anterioară.
Momentul final al intervalului de actualizare a creanței de 128.484 lei nu este_, deoarece suma i-a fost virată în contul său bancar la_, iar pârâta nu a fost împiedicată să îi plătească prin virament bancar direct această sumă.
Se susține că perioada de actualizare a creanței de 10.848,05 lei, cheltuieli de judecată, este_ -_, respectiv din momentul efectuării lor chiar dacă au fost stabilite de instanță la data de_, deoarece a suportat din momentul plății devalorizarea și lipsa de folosință a acestei sume.
În subsidiar, s-a arătat că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, instanța de recurs și-a sumat propria sa culpă în stabilirea cuantumului
cheltuielilor de judecată, ceea ce reflectă greșita apreciere în privința datei de_ .
Pârâta I. P. județului B. -N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,
arătând că data de început a perioadei de actualizare este_, când s-a pronunțat sentința de fond și s-a determinat în mod cert creanța.
Pentru intervalul_ -_ reclamantul trebuia să-și precizeze acțiunea anterior pronunțării sentinței. Cu privire la momentul de sfârșit al intervalului de timp, acesta este cel în care debitorul a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma datorată, iar faptul că executorul judecătoresc a virat reclamantului cu întârziere suma de bani nu îi este imputabilă pârâtei.
Cu privire la actualizarea cheltuielilor de judecată, se arată că doar la data de_ a fost stabilit, în urma îndreptării unei erori materiale, cuantumul corect al acestora.
Prin recursul declarat de pârâta I. P. J. ui B. -N. s-a solicitat casarea sentinței, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței în
sensul respingerii în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat că pârâta nu s-a opus de principiu acordării dobânzii legale, nefiind probat de către reclamant că întârzierea de plată a fost nejustificată.
Astfel, după pronunțarea hotărârii judecătorești în dosarul nr._ pârâta a formulat o cerere de revizuire civilă, astfel numai după soluționarea irevocabilă a acestei căi de atac a inițiat demersurile legale pentru punerea în executare a titlului executoriu. Cu toate acestea deoarece sumele de bani nu au fost prevăzute în bugetul de venituri, s-a demarat procedura deschiderii de către Ministerul Administrației și Internelor, conform art.2 alin.3 din Legea nr.340/2004, a creditelor bugetare, finalizată cu plata drepturilor de creanță în ciuda perioadei economice dificile.
Totodată, există cadrul legal de eșalonare a drepturilor de creanță pentru
3 ani în baza OUG nr.71/2009. Întârzierea efectuării plății se datorează și conflictului anterior de drepturi dintre părți, care a generat numeroase acțiuni pentru întoarcerea executării, care, în cele din urmă, au fost reținute drept temei al condamnării conduitei pârâtei de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza T. împotriva României.
Astfel, înainte de a se pronunța Curtea de Apel C. asupra cererii de revizuire (dosarul nr._ ), a fost efectuată plata sumei de 128.494 lei la data de_, după ce la data de_ i-a fost achitată reclamantului suma de 10.848 lei, cheltuieli de judecată.
Prin urmare, pârâta concluzionează că întârzierea relativ mică în executarea obligației a fost pe deplin justificată.
Se contestă posibilitatea cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanței cu rata inflației, cu atât mai mult cu cât instanța de judecată a concluzionat că reclamantul a solicitat acest lucru în absența unei precizări scrise a acesteia, ceea ce atrage incidența art.304 pct.6 C.pr.civ.
Cele două instituții de drept civil menționate, deși au reglementare juridică diferită, au același scop legal, respectiv acoperirea prejudiciului rezultat din întârzierea plății. Astfel, creditorul poate opta pentru una din cele două forme de actualizare, însă nu le poate cumula, după cum chiar reclamantul a făcut în dosarul nr._ al Tribunalului B. N. în care a optat pentru actualizarea cu rata inflației.
Cumulul celor două forme de actualizare a creanțelor nu își poate găsi aplicabilitate în prezent întrucât, în principiu, dobânda legală, ca instrument
financiar de reglare a valorii unei creanțe, la modul cum este reglementată actualmente, cuprinde în mod necesar și rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății efective. Dobânzile includ prin însuși scopul lor și inflația, fiind luată în calcul la stabilirea lor, printre alți parametri economici, în mod preponderent devalorizarea monedei naționale, raportat la o perioadă de referință. Așadar, actualizarea creanței în funcție de rata inflației nu poate fi cumulată cu dobânda legală, aceasta din urma incluzând și rata inflației, prin însuși definiția și menirea ei. Altminteri, ar însemna să se repare de două ori unul și același prejudiciu, ceea ce este echivalent cu o îmbogățire evidentă a reclamantului fără nicio justă cauză.
Sumele de bani stabilite în titlurile executorii la care acesta face referire în acțiunea sa au fost deja actualizate până la data de_ (conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expert Georgiță Ion, însușit de instanță și care face parte integrantă din sentința civilă nr. 348/2009, probă în baza căreia instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate în cauza respectivă). Așadar, procedându-se la o reactualizare a sumelor stabilite în titlu executoriu cu rata inflației sau dobânda legală, ar însemna obligarea acesteia la plata unei dobânzi la dobândă, ceea ce potrivit prevederilor art. 1089 alin. 2 din Codul civil este totalmente interzis, în condițiile în care nu a fost stabilit acest lucru prin hotărârea judecătorească care reprezintă titlu executoriu. De altfel, din titlurile executorii invocate nu rezultă sub nici o formă obligativitatea actualizării sumelor de bani astfel stabilite, la data plății lor efective. O astfel de măsura nici nu se putea dispune de către instanță în condițiile în care reclamantul nici nu a înțeles să solicite așa ceva la judecata în fond.
În temeiul art. 371 ind. 2 alin. 3 din codul de procedură civilă aplicabil, reclamantul avea posibilitatea de a solicita actualizarea valorii obligației principale stabilite în bani, în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie și până la data plății efective a obligației cuprinse în titlu. Însă titlul executoriu nu stabilește obligativitatea actualizării nivelului despăgubirilor la data plății lor, iar intimatul avea posibilitatea să solicite acest lucru atât la judecata în fond cât și în faza executării silite, însă a înțeles să nu uzeze de aceste mijloace legale.
Ceea ce a reținut corect prima instanță este aserțiunea potrivit căreia "prin actualizarea sumelor datorate cu rata inflației se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală" (fila 5 ultimul aliniat din sentință), prin urmare, actualizarea cu rata inflației poate interveni doar în completarea dobânzii legale, adică pro parte, eventual, după stabilirea, în prealabil, pe baza probatoriului administrat, a îndeplinirii tuturor condițiilor răspunderii civile, întrucât, așa cum tot prima instanță a concluzionat, prezumțiile privind existența și întinderea prejudiciului precum și aceea a existenței raportului de cauzalitate între neexecutarea obligației și prejudiciu, nu operează decât în cazul dobânzii legale, în toate celelalte situații aceste condiții impunându-se a fii dovedite, ori în speță, nu au fost administrate nici un fel de probe în acest sens.
De asemenea, în ceea ce privește temeiurile legale invocate de către reclamant în susținerea acțiunii sale care formează obiect al prezentului dosar se arătă că niciunul dintre acestea nu poate reprezenta fundamentul în drept al unei astfel de acțiuni. Astfel, art. 269 alin. 1 din Codul muncii devine incident doar în situația în care salariatul a suferit un prejudiciu, material sau moral, din culpa angajatorului, însă numai dacă acesta s-a produs în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, ori în speță este exclusă cert
o astfel de ipoteză. De asemenea, în speța dedusă judecății în prezentul dosar nu poate fi vorba de o întârziere nejustificată a plății salariului sau de o neplată a acestuia în accepțiunea art. 161 alin. 4 Codul muncii, care să poată antrena obligarea angajatorului la plata unor daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, pentru simplul fapt că în acest caz nu este vorba despre o întârziere în plata salariului, pârâta fiind obligată la plata unor despăgubiri către reclamant, care se situează într-adevăr la nivelul salariilor datorate. Obligația stabilită nu constă în plata unor sume de bani cu titlu de salarii restante, ci de despăgubiri situate la nivelul salariilor neîncasate. S-a uzitat de către reclamant de această cale pentru a beneficia de clemența legii in ce privește scutirea de la plata taxei de timbru, sarcina probei, termenele de judecata scurte etc., măsuri instituite în litigiile de muncă.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,
arătând că a solicitat expres prin acțiunea de plata daunele interese compensatorii determinate prin actualizarea cu rata inflației a creanțelor plătite cu întârziere și că pârâta face o confuzie între daunele interese compensatorii și daunele interese cominatorii. În privința cumulului celor două tipuri de daune reclamantul evocă practica judiciară a Înaltei Curți de C. și Justiție. De asemenea, în dosarul nr._ reclamantul susține că a omis să solicite și dobânda legală. În fine cererea dedusă judecății are caracter accesoriu față de cererea principală, care, fiind litigiu de muncă, este scutită de taxa de timbru.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele
:
Recursul declarat de pârâtă este nefondat
. Potrivit art.371 Cod de procedură civilă:
"(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită";.
În speță, pârâta și-a executat obligația de plată a drepturilor salariale și a cheltuielilor de judecată cuvenite reclamantului în baza titlului executoriu doar prin intervenția forței de constrângere a statului manifestată prin executarea silită, ceea ce semnifică în mod evident atât că obligația nu a fost îndeplinită în mod benevol, cât și că a fost executată cu întârziere, în pofida caracterului salarial al drepturilor bănești acordate prin titlul executoriu.
De asemenea, prin titlul executoriu nu s-a dat un termen de plată care să amâne executarea hotărârii, în sensul art.381 C.pr.civ., astfel încât, pârâta avea obligația aducerii la îndeplinire de îndată a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu, corelativ termenului de prescripție care curge de la rămânerea irevocabilă a titlului executoriu.
Așadar, pârâta nu se poate prevala de promovarea unei căi extraordinare de atac împotriva titlului executoriu, deoarece acestea nu schimbă caracterul irevocabil al hotărârii și nu amână curgerea termenului de prescripție în contra creditorului. Nu se justifică prin urmare inițierea demersurilor legate de aducerea la îndeplinire a titlului de executare după soluționarea cererii de revizuire, astfel încât Curtea de Apel consideră că pârâta este responsabilă pentru neefectuarea plății în acest interval de timp, cu atât mai mult cu cât, ca exponent al autorității de stat, are obligația să respecte dispozițiile legale și să își desfășoare activitatea conform exigențelor impuse de normele legale.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea din 29 septembrie 2005 în cauza Strungariu împotriva României a reținut următoarele:
"34. Curtea reamintește că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de la ce instanță ar proveni ea, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces" în sensul art. 6 din Convenție (Hornsby împotriva Greciei, hotărârea din 19 martie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997-11,
p. 5., § 40 și Immobiliare Saffi împotriva Italiei [MC] nr. 22.774/93, § 63, CEDO 1999-V). Când autoritățile sunt obligate să acționeze pentru executarea unei hotărâri judecătorești și omis să o facă, această inerție angajează răspunderea statului ca urmare a încălcării art. 6 § 1 din Convenție (Scollo împotriva Italiei, hotărârea din 28 septembrie 1995, seria A nr. 315-C, p. 55, § 44). Dacă administrația refuză sau omite să execute o astfel de hotărâre sau dacă întârzie să o facă, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în faza
judiciară a procedurii își pierd orice rațiune de a exista (Cauza Hornsby, menționată mai sus, p. 511, § 41).
41. Curtea reamintește că ea a considerat deja că neconformarea autorităților cu o hotărâre definitivă într-un termen rezonabil poate duce la o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție, mai ales atunci când obligația de executare a hotărârii în cauză aparține unei autorități administrative (vezi, mutatis mutandis, Metaxas împotriva deciziei nr.8.415/02, 26,27 mai 2004 Burdov împotriva R. iei nr.59.498/00, 36-38 CEDO 2002 - III Timofeyev împotriva R. iei nr.58.263/00, 41-42, 23 octombrie 2003, Prodan împotriva Moldovei, nr.49.806/99, 54-55, 18 mai 2004 Luntre și alții împotriva Moldovei nr.2.916/02, 40-41, 15 iunie 2004, Romashov împotriva Ucrainei nr.67.534/01, 27, 27 iulie 2004, Vontenko împotriva Ucrainei nr.18.966/02, 35, 29 iunie 2004 și Dubenko împotriva Ucrainei, nr.74.221/01, 36, 11 ianuarie 2005.";
Prin hotărârea din 6 septembrie 2005 pronunțată în cauza Săcăleanu contra României Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată următoarele.
60. Cu toate acestea, Curtea reamintește că a hotărât deja că o autoritate a statului nu poate pretexta că îi lipsesc resursele pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească (Burdov împotriva R. iei, hotărârea din 7 mai 2002, Culegere de hotărâri și decizii 2002-III, p. 338, pct. 35).
64. Curtea reamintește că a stabilit deja că omisiunea autorităților de a se conforma unei hotărâri definitive într-un termen rezonabil poate conduce la o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție, în special atunci când obligația de a dispune executarea hotărârii în cauză aparține unei autorități administrative (a se vedea, mutatis mutandis, Metaxas împotriva Greciei, nr. 8415/02, pct. 26, 27 mai 2004; Burdov împotriva R. iei, nr. 59498/00, pct. 36-38, CEDO 2002-III; Timofeyev împotriva R. iei, nr. 58263/00, pct. 41-42, 23 octombrie 2003; Prodan împotriva Moldovei, nr. 49806/99, pct. 54-55, 18 mai 2004; Luntre și alții împotriva Moldovei, nr. 2916/02, pct. 40-41, 15 iunie 2004; Romashov împotriva Ucrainei, nr. 67534/01, pct. 27, 27 iulie 2004; Voitenko împotriva Ucrainei, nr. 18966/02, pct. 35, 29 iunie 2004 și Dubenko împotriva Ucrainei, nr. 74221/01, pct. 36,11 ianuarie 2005).";
În acest context, instanța de recurs nu consideră rezonabil că pretinsele dificultăți economice să se opună dezideratului legal al realizării dreptului creditorului, după cum nici mecanismul de finanțare al instituției pârâte nu poate fi invocat pentru a justifica amânarea executării obligației, în condițiile în care, pe de o parte, pârâta a inițiat cu întârziere aceasta procedură, iar pe de altă parte, termenul de prescripție începuse să curgă în contra creditorului reclamant.
Apărarea pârâtei referitoare la eșalonarea legală dispusă prin O.U.G. nr.71/2009 nu este întemeiată, deoarece pârâta a renunțat la beneficiul acestui act normativ, efectuând plata printr-o singură prestație.
De asemenea, consecințele financiare nefavorabile ale aducerii la îndeplinire ale titlului executoriu din 2001 (referite pe larg în cauza T. împotriva României) nu poate justifica adoptarea de către pârâtă a unei poziții de temporizare ce neagă dreptul reclamantului de a-și realiza creanța. Este total lipsită de relevanță efectuarea plății în cursul soluționării cererii de revizuire; dimpotrivă confirmă întârzierea în efectuarea plății prin promovarea unei căi extraordinare de atac nefondate ce nu situează conduita pârâtei în limitele bunei credințe.
În cele din urmă, chiar pârâta admite că s-a înregistrat o întârziere, pe care însă o consideră mică și pe deplin justificată, fără consecințe economice pentru reclamant.
Nu se justifică nici apărarea pârâtei că reclamantul nu a solicitat acordarea cumulată a dobânzii legale și a actualizării cu rata inflației, deoarece din acțiunea dedusă judecății rezultă că reclamantul a pretins în mod expres dobânda legală și în mod distinct și actualizarea cu rata inflației (fila 3 fond), astfel încât nu sunt incidente prevederile art.304 pct.4 și 6 C.pr.civ..
În ceea ce privește cumulul dobânzii legale cu actualizarea cu rata inflației Curtea reține că plata cu întârziere a drepturilor dă dreptul salariatului la daune interese, care potrivit art. 1088 C.civ., în vigoare la data promovării acțiunii, sunt egale cu dobânda legală.
Daunele interese moratorii se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, iar creditorul nu trebuie să facă dovada existenței și întinderii prejudiciului cauzat prin întârzierea în executarea obligației, întrucât art. 1088 alin. 2 C.civ., în vigoare la data promovării acțiunii, instituie prezumția că ori de câte ori un creditor a fost lipsit de folosința sumei de bani datorată de debitor, el a suferit un prejudiciu, prevăzând că "aceste daune interese se cuvin fără ca și creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă";.
În general, daunele interese cuprind pierderea suferită și beneficiul nerealizat.
Pe lângă dobânda legală reclamantul este îndreptățit și la actualizarea sumelor datorate cu rata inflației, întrucât potrivit art. 1084 C.civ., prejudiciul cauzat prin întârzierea plății trebuie reparat în întregime.
Un asemenea cumul este permis, întrucât atunci când creanța este pecuniară, actualizarea ei cu rata inflației exprimă acoperirea prejudiciului produs de sau prin erodarea creanței datorată inflației, având deci rolul de a compensa pierderea suferită calculată ca diferență dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării
Dobânda legală exprimă fructele bunurilor și acoperă beneficiul nerealizat. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației
bănești.
Prin actualizarea sumelor datorate cu rata inflației se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală.
Cumulul dobânzii cu rata inflației a fost consacrat pe cale jurisprudențială de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 304 din_ prin care s-a reținut că :
"Având în vedere că natura juridică a dobânzii legale este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată la termen, iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, rezultă că
este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.";
În mod similar, instanța supremă a reținut posibilitatea cumulului actualizării cu dobânda legală prin decizia nr. 722 din_ .
Prin urmare, Curtea de Apel va înlătura apărările pârâtei subsumate motivului de recurs privind imposibilitatea cumulului dobânzii legale cu actualizare rata inflației.
În ceea ce privește temeiul legal al acțiunii reclamantului, Curtea de Apel observă că prezenta cauză a împrumutat caracterul de conflict de muncă de la litigiul purtat în dosarul nr._ având ca obiect plata drepturilor salariale. Cum prin prezenta acțiune reclamantul solicită acordarea daunelor interese compensatorii și moratorii ca efect al plății cu întârziere a drepturilor salariale, cadrul procesual este specific unui conflict de muncă, guvernat de dispozițiile Codului muncii, invocate, de altfel, de reclamant.
Obiectul și cauza juridică a acțiunii rezultă cu claritate din motivele de fapt și din trimiterile la normele legale incidente în materie, astfel încât nu se poate contesta natura acțiunii de conflict de drepturi între fostul salariat și fostul angajator, pe care o păstrează indiferent de formularea acțiunii pe cale separată de cea privind acordarea drepturilor salariale.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Recursul declarat de reclamant este întemeiat în parte
.
Cererea reclamantului de actualizare a creanței de 12.8484 lei și de acordare a dobânzilor legale aferente pentru perioada_ -_ are un caracter distinct de pretențiile formulate în dosarul nr._ în care creanța a
fost stabilită la data de_ .
Astfel, reclamantul putea solicita în cadrul acelui dosar actualizarea cu rata inflației și dobânda legală sau putea deduce judecății o asemenea pretenție pe cale separată, după cum a și procedat. Nu există motive pentru a stabili o legătură de dependență între data emiterii titlului executoriu și întinderea pretențiilor reprezentând actualizarea cu rata inflației și dobânda legală. O reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamant impune despăgubirea sa și pentru perioada_ -_ în care în mod evident a fost lipsit de folosința sumei de 1. lei, deși era scadentă.
Nu este întemeiată însă solicitarea reclamantului de actualizarea cu rata inflației și de plată a dobânzii legale până la data de_, deoarece pârâta a virat executorului judecătoresc suma stabilită prin titlul executoriu la data de_, astfel încât în acest moment s-a stins obligația de plată a pârâtei, încetând și executarea silită conform art.3725lit. a C.pr.civ.
Nu este imputabilă pârâtei virarea sumei cu întârziere de către executorul judecătoresc în contul reclamantului și nu poate fi pusă în sarcina sa obligația de a-l despăgubi pe reclamant pentru această întârziere, care reprezintă în cele din urmă un aspect legat de derularea raporturilor contractuale între reclamant și executorul judecătoresc.
Prin urmare, Curtea de Apel reține că reclamantul este îndreptățit să obțină actualizarea cu rata inflației aferentă sumei de 128.484 lei pentru perioada_ -_, căreia îi corespunde o sumă de 15.791,91 lei conform calculului efectuat în raportul de expertiză (fila 147 fond). Tot astfel, dobânda legală cuvenită reclamantului pentru aceeași perioadă și creanța totalizează
12.234 lei (fila 143 fond).
Cu privire la cheltuielile de judecată, Curtea de Apel nu împărtășește opinia reclamantului că trebuie actualizate cu rata inflației și generează dobânzi
de la data efectuării lor. Sumele de bani necesare derulării unui proces dobândesc caracter de cheltuieli de judecată din momentul în care sunt acordate cu acest titlu de către instanța de judecată, chiar dacă întinderea procesului erodează în timp valoarea creanței. Doar cu ocazia pronunțării hotărârii, instanța de judecată stabilește în ce măsură cheltuielile de judecată au servit soluționării cauzei și sunt imputabile părții care a căzut în pretenții în raport de criteriile stabilite de art.274 C.pr.civ.
În consecință, reclamatul nu este îndreptățit să beneficieze de actualizarea cu rata inflației și de dobânda legală de la data efectuării cheltuielilor de judecată, ci de la data pronunțării titlului executoriu.
În acest context, este întemeiată solicitarea reclamantului de a obține actualizarea cu rata inflației și dobânda legală de la data de_, când prin decizia civilă nr.125/2010 a Curții de Apel C. s-a stabilit că pârâta datorează reclamantului suma de 10.030,20 lei, cheltuieli de judecată, chiar dacă ulterior această sumă a fost corectată pe calea procedurii prevăzute de art.281 C.pr.civ. la 10.848,05 lei, deoarece, chiar eronat, titlul executoriu a generat obligația pârâtei de a plăti o sumă de bani pe care și-a îndeplinit-o cu mult după îndreptarea erorii materiale.
Deși nu este culpa reclamantului că prin titlul executoriu nu s-a stabilit în mod corect întinderea cheltuielilor de judecată, acesta nu poate obține actualizarea cu rata inflației și dobânda legală aferentă sumei corecte de 10.848,05 lei pentru intervalul de timp anterior îndreptării erorii materiale, deoarece doar încheierea de îndreptare a erorii materiale a clarificat cuantumul cheltuielilor de judecată.
Cu toate acestea, reclamantului i se vor acorda actualizarea cu rata inflației și dobânda legală aferentă perioadei_ -_ pentru suma de 10.030,20 lei, conform dispozițiilor titlului executoriu înainte de a fi corectat, deoarece pârâta este în culpă pentru neplata în acest interval a sumei menționate.
Această dispoziție a instanței de recurs are caracter determinabil, deoarece calculele din raportul de expertiză nu au acoperit varianta menționată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 poct.9 C.pr.civ. va admite în parte recursul reclamantului, va modifica în parte sentința în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantului:
suma de 15.791,91 lei, reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 128.494 lei pentru perioada_ -_ ;
suma de 12.234 lei, reprezentând dobânda legală calculată pentru suma de 128.494 lei pentru perioada_ -_ ;
sumele reprezentând actualizarea cu rata inflației și dobânda legală, corespunzătoare sumei de 10.030,2 lei pentru perioada_ -_ . Vor fi menținute dispoziția de acordare a sumelor de 646 de lei și de 488
lei.
Vor fi menținute dispozițiile de acordare a cheltuielilor de judecată.
Va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiași
hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul T.
D.
J.
împotriva sentinței civile nr. 1463 din_ a Tribunalului B.
-N.
pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta I. P. J. UI B. -N. să plătească reclamantului:
suma de 15.791,91 lei, reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 128.494 lei pentru perioada_ -_ ;
suma de 12.234 lei, reprezentând dobânda legală calculată pentru suma de 128.494 lei pentru perioada_ -_ ;
sumele reprezentând actualizarea cu rata inflației și dobânda legală, corespunzătoare sumei de 10.030,2 lei pentru perioada_ -_ .
Menține dispoziția de acordare a sumelor de 646 lei și de 488 lei. Menține celelalte dispoziții.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D.
G.
L.
D.
S. D.
GREFIER
C. M.
Red.S.DD./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. B. S.
