Decizia civilă nr. 3959/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3959/R/2013
Ședința publică din 14 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. S. U. C. împotriva sentinței civile nr. 9616 din 06 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat P. M. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent C. S. U. C., avocat A. Măstăcăneanu, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de 14 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat
P. M. C. a transmis prin fax la dosar întâmpinare, într-un singur exemplar.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtului recurent să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent C. S. U. C., avocat A. Măstăcăneanu, lipsă fiind reclamantul intimat.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că în ultimul paragraf din întâmpinare se invocă faptul că nu s-a primit nici hotărârea primei instanțe și nici motivele de recurs la adresa indicată prin concluziile scrise ca și domiciliul procesual ales, motiv pentru care reclamantul intimat nu ar fi avut posibilitatea de a formula recurs. De asemenea, arată că a verificat toate actele existente la dosar și a constatat faptul că toate actele sunt făcute la domiciliul indicat de către reclamantul intimat și nu există în dosar niciun act în care să se menționeze un domiciliul procesual ales. Raportat la dispozițiile art. 98 C.pr.civ., apreciază că în măsura în care s-ar fi făcut o alegere de domiciliu care ar fi fost arătat prin concluziile scrise depuse la dosar, acesta ar fi trebuit să respecte dispozițiile procedurale, respectiv să fie comunicat și părții adverse, iar alegerea de domiciliu să se facă cu depunerea la dosarul cauzei a înștiințării părții adverse cu privire la schimbarea de domiciliu.
Curtea, în urma verificării actelor existente la dosar, constată că la fila 100 din dosarul de fond s-au depus concluzii scrise de către reclamantul intimat, în
termenul de pronunțare a hotărârii, întrucât la prima instanță s-a amânat pronunțarea, prin aceste concluzii scrise s-a indicat un domiciliu legal și domiciliul procesual ales în C. -N., P-ța Unirii nr. 11, ap. 5, jud. C., hotărârea i-a fost comunicată reclamantului intimat la domiciliul legal din C. -N.
, str. B. Z., bl. E2A, ap. 25, jud. C. .
Raportat la această apărare invocată prin întâmpinarea transmisă la dosar la data de 11 octombrie 2013, instanța constată că reclamantul intimat nu a legat-o de o cerere de repunere în termen pentru formularea unei căi de atac, nu a cerut și nici nu a formulat o cale de atac, astfel încât, deoarece a luat cunoștință de cuprinsul recursului și a formulat întâmpinare, astfel încât nu are relevanță dacă comunicarea hotărârii s-a făcut la domiciliul legal, mai ales că această alegere de domiciliu a fost făcută în termenul de pronunțare.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, în principal, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantului și, în subsidiar, casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sub aspectul drepturilor salariale restante în vederea refacerii raportului de expertiză.
Arată că în prezenta cauză sunt două aspecte asupra cărora instanța a fost investită a se pronunța, chestiunea esențială în prezenta cauză o reprezintă momentul la care reclamantul intimat nu a mai prestat activitatea sportivă la care s-a angajat prin contractul încheiat cu C. S. U. C. .
De asemenea, arată că în răspunsul la interogatoriu reclamantul a recunoscut faptul că nu a mai prestat această activitate sportivă începând cu luna august 2009, de la acea dată reclamantul intimat nu s-a mai prezentat la antrenament și, prin urmare, nu mai era îndreptățit la plata drepturilor bănești cuvenite pentru prestarea acestei activități. Solicită să se observe că acesta este argumentul principal reținut și de către asistenții judiciari care au formulat opinie separată în sensul respingerii solicitării acestuia de achitare a drepturilor salariale care i s-ar fi cuvenit cu titlu de contravaloare a hranei calde.
Cu privire soluția instanței de fond de acordare a sumei de 400 Euro reprezentând contravaloarea hranei, reprezentanta pârâtului recurent solicită să se observe următoarele aspecte: pe de o parte, o astfel de soluție este în contradicție chiar cu soluția instanței referitoare la drepturile bănești care au fost acordate până în luna septembrie 2009, în timp ce contravaloarea de hrană se acordă în mod surprinzător și fără nici un fel de explicație pentru perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, în condițiile în care așa cum au reținut asistenții judiciari recunoașterea reclamantului intimat cu privire la încetarea activității începând cu luna august 2009; pe de altă parte solicită să se observe prevederile contractuale potrivit cărora această hrană, care reprezintă o indemnizație de efort specifică sportivilor, se acordă în alimente și pentru zilele de antrenament, astfel încât în mod cert reclamantul intimat nu putea fi îndreptățit să primească o astfel de hrană pentru perioada ulterioară datei la care a încetat să presteze activitatea sportivă.
În ceea ce privește soluția de acordare a drepturilor salariale, reprezentanta pârâtului recurent arată că principala problemă o reprezintă faptul că soluția instanței de fond se întemeiază pe o probă, respectiv raportul expertiză contabilă judiciară, care nu este nici pertinentă, nici concludentă pentru justa soluționare a prezentei cauzei. Precizează că instanța de fond în hotărârea pe care a pronunțat-o a reținut faptul că salariul prevăzut în contract era în cuantum de
500 euro, respectiv 800 euro pentru cel de al doilea an, iar expertul s-a raportat la cu totul alte sume, respectiv la suma de 700 euro și 1000 euro, deși prevederile contractuale sunt în sensul următor: drepturile bănești cuvenite pentru prestarea activității sportive se compun din salariul fix de 500 euro pentru primul an și 700 euro pentru cel de al doilea an, 100 euro pentru indemnizația de efort și 100 euro pentru indemnizația de transport.
Mai arată faptul că expertul nu a făcut o echivalență între sumele primite de către reclamantul intimat și luna pentru care acestea au fost acordate, rezultând în acest fel erori de calcul cu privire la momentul în care trebuia calculat salariul cuvenit pentru cel de al doilea an contractual, în acest sens expertul a calculat două luni de zile prin raportare la salariul cuvenit pentru cel de al doilea an, deși reclamantul se afla în primul an contractual, diferența fiind de 200 euro între cele două aspecte.
Susține că instanța de fond își însușește fără rezervă opinia expertului în sensul că nu se impune un răspuns la obiecțiunile formulate pentru motivul că reprezentantul pârâtului C. S. U. C. nu s-a prezentat la data la care au fost convocate părțile de către expert pentru a îi pune la dispoziție înscrisurile de la dosarul cauzei. Apreciază că acest text este un refuz total nejustificat, întrucât în raportul de expertiză s-a menționat studierea dosarului, iar obiectivul fixat de către instanță era acela de a se stabili drepturile salariale restante prin raportare la contract, ori contractul este elementul decisiv al dosarului. Consideră că nu era de obligația nici uneia dintre părți de a pune la dispoziția expertului și eventual de a sublinia în mod expres care sunt prevederile contractuale cu privire la drepturile bănești cuvenite sau nu reclamantului, ci dimpotrivă, era obligația pe care expertul trebuie să și-o îndeplinească sau să analizeze obiecțiunile pe care pârâtul recurent le-a formulat și care sunt pertinente pentru a răspunde la acestea.
Solicită în principal, în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale de a se înlătura de la dosarul cauzei această probă și în consecință a respinge în totalitate acțiunea reclamantului, iar în măsura în care instanța va aprecia această probă este necesară pentru justa soluționare a cauzei solicită casarea în parte a sentinței recurate sub aspectul drepturilor salariale care i s-ar fi cuvenit reclamantului intimat. Nu solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9616 din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P.
C. împotriva pârâtului C. S. U. C. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile salariale restante, respectiv suma de 2307,93 Euro, aferente perioadei 1 septembrie 2008 - 1 septembrie 2009 și suma de 400 Euro reprezentând contravaloarea mesei pe perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, sume echivalente în lei la cursul B.N.R. de la data plății.
Au fost respinse celelalte petite.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată, respectiv suma de 1000 lei onorariu expert și onorariul avocațial parțial în cuantum de 400 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Potrivit copiei Contractului individual de muncă nr. 699/_, reclamantul si-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei.
Conform acestuia, reclamantul avea obligația de a se pregăti și a juca handbal în cadrul pârâtei corelativ cu obligația acesteia de a-i achita un salariu, întitulat chiar astfel în cuprinsul contractului, de 500 Euro în primul an și 800 Euro în al doilea an, precum și de a-i acorda alte drepturi specifice activității de sportiv (f.6-9 din dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. . Contractul a fost încheiat pe o durată de doi ani, respectiv începând cu_ -_ .
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert Bocean L. I. rezultă că neonorarea de către pârât a obligațiilor contractuale a generat restanțe financiare în valoare totală de 10.407,64 Euro, așa cum rezultă din anexele 3-5.
Împotriva acestei raport, pârâtul a formulat obiecțiuni la care s-a răspuns prin notele înregistrate în data de_ .
Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 168 alin. 1 din Codul muncii, T. ul a reținut că din analiza celor trei anexe și a celorlalte acte din dosarul cauzei rezultă că reclamantului nu i s-a plătit doar suma de 2307,93 euro aferentă perioadei_ -_ și suma de 400 euro reprezentând contravaloarea mesei pe perioada_ -februarie 2010.
Aceste sume sunt cuprinse în mod corect în Anexa nr. 1 din Raportul de expertiză judiciară care se referă la perioada_ -_, pentru diferența solicitată de către reclamant nefiind îndeplinite condițiile de acordare deoarece din documentația aflată la dosarul cauzei depusă de către pârâtă rezultă că această sumă i-a fost achitată.
Conform Deciziei nr.2044/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, expertiza judiciară contabilă poate fi înlăturată total sau parțial de către judecător. Referitor la aceasta trebuie arătat că la data de_, părțile au fost convocate, dar pârâtul nu s-a prezentat, deși avea posibilitatea să prezinte expertului toate documentele la care a făcut referire în întâmpinare și Notele de ședință.
În condițiile în care expertul nu a putut examina toate documentele pe care le deține pârâtul acesta nu se poate prevala de propria turpitudine. Pe de altă parte deși pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize și nici nu a depus alte dovezi cu echivalență probatorie sau care să fie de natură a contrazice constatările cu caracter științific ale expertului desemnat. Așa fiind, instanța a avut în vedere, în parte aceste concluzii.
Instanța a considerat de asemenea că reclamantului i se cuvine și plata sumei de 400 Euro reprezentând indemnizația pentru o hrană caldă pe perioada noiembrie 2009-februarie 2010, întrucât pârâtul nu a făcut dovada achitării acesteia până la finele lunii februarie 2010, cu atât mai mult cu cât chiar acesta a depus un tabel nominal aferent doar perioadelor_ -_ și 17.05._, nesemnat de către acesta, pentru cei în drept să servească masa din care rezultă, la pozițiile 11, că și reclamantul era în drept să servească o astfel de masă.
Asistenții judiciari
au formulat opinie separată în cauză, reținând că începând cu luna octombrie 2008 reclamantul a prezentat probleme de sănătate care au necesitat perioade de repaus și recuperare, iar din luna august 2009 nu a mai desfășurat activitate sportivă, fapt care reiese din răspunsul de la pct. 7 din interogator (f.51).
Potrivit prevederilor cap. III din Contractul încheiat între reclamant și pârâtă, la pct. 3.2 - referitor la obligațiile clubului se prevede expres la lit. j pct. 4 că indemnizația de efort lunară sub formă de hrană caldă (masa de prânz și cina) se acordă pentru fiecare zi de pregătire. Acesta nu se acordă pentru zilele de cantonament și competiții când servirea mesei se face în alte condiții și în situația
în care sportivul nu depune interes în pregătire și este eliminat de la antrenament.
Potrivit prevederilor art. 14 din HG nr. 1.447 din 28 noiembrie 2007 (*actualizată*) - privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, pentru asigurarea unei alimentații corespunzătoare efortului depus în pregătire, sportivii pot beneficia de alimentație de efort - în alimente.
Criteriile de acordare se stabilesc, după caz, de federațiile sportive naționale, de direcțiile pentru sport județene și a municipiului B. ești și de cluburile sportive, în raport cu performanțele realizate de sportiv și cu obiectivele asumate de acesta.
Se reține că suma de 400 Euro reprezintă contravaloarea mesei pe perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, perioadă în care reclamantul recunoaște că nu a mai desfășurat activitate sportivă.
Mai mult chiar, deși reclamantul nu mai desfășura activitate sportivă, acesta a fost trecut pe tabelul nominal pentru servirea mesei chiar și după februarie 2010, din tabel reieșind faptul că reclamantul nu a servit masa, semnătura sa fiind lipsă (f.32-37 dosar Judecătoria Cluj-Napoca).
Din prevederile art. 14 din HG nr. 1.447 din 28 noiembrie 2007 și aspectele reținute asistenții judiciari au apreciat că reclamantului nu i se cuvine suma reprezentând contravaloarea mesei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. S. U. C.
, solicitând în principal, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de P. M. C. în totalitate; iar în subsidiar, casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică în ceea ce privește acordarea sumelor de 2.307,93 euro (cu titlu de drepturi salariale restante aferente perioadei 1 septembrie 2008 - 1 septembrie 2009) și de 400 euro (reprezentând contravaloarea mesei pe perioada noiembrie 2009 - februarie 2010), precum și în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata onorariului de expert, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă din 1865.
Recurentul a precizat că soluția instanței de fond de acordare a sumei de 400 euro cu titlu de contravaloare masă pe perioada noiembrie 2009 - februarie 2010 este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă din 1865) și cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă din 1865).
În acest sens, precizându-se că în prezenta cauză chestiunea litigioasă esențială o reprezintă stabilirea datei de la care reclamantul-intimat nu a mai desfășurat activitatea sportivă la care s-a obligat prin contractul încheiat părți, s-a arătat că instanța de fond a ignorat această problemă și, în consecință, soluția privind acordarea indemnizației pentru hrană este în contradicție cu cea privind drepturile salariale, întrucât instanța a acordat drepturile salariale până la 1 septembrie 2009, iar indemnizația pentru hrană din noiembrie 2009 până în februarie 2010.
Mai mult decât atât, instanța a avut în vedere o serie de înscrisuri care se refereau la altă perioadă decât cea pentru care a acordat indemnizația pentru hrană, respectiv la perioada aprilie - mai 2010, pe care le-a interpretat în mod eronat, reținând că lipsa semnăturii reclamantului-intimat de pe tabelul nominal pentru servirea mesei înseamnă neîndeplinirea obligațiile asumate contractual de pârâtă.
S-a mai invocat că soluția instanței de fond de acordare a sumei de 2.307,93 euro (cu titlu de drepturi salariale restante aferente perioadei 1 septembrie 2008 - 1 septembrie 2009) se întemeiază pe o probă care nu este nici
pertinentă, nici concludentă, respectiv raportul de expertiză contabilă judiciară (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă din 1865):
În opinia instanței de fond, sumele cuprinse în Anexa nr. 1 din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul Bocian L. luliana sunt corecte raportat ia documentele pe care le-a avut la dispoziție expertul, precum și la lipsa altor dovezi cu echivalență probatorie sau care să fie de natură a contrazice aceste constatări cu caracter științific.
Premisele avute în vedere de expert sunt însă complet eronate, întrucât acesta nu a studiat actele de la dosarul cauzei, recurentul arătând că expertul s-a raportat la alt salariu decât cele prevăzut în contractul individual de muncă
încheiat între părți (500 euro pentru anul I și 800 de euro pentru anul II), respectiv a greșit perioada luată în considerare ca fiind al doilea an de contract.
Mai mult decât atât, instanța a reținut că sumele cuprinse în Anexa nr. 1 se referă la perioada_ -_, deși acestea se referă la_ -_ (după cum rezultă din centralizatorul cuprins în Anexa nr. 3), astfel încât trebuia excluse sumele aferente lunii august 2008 și respectiv august 2009 (data de la care reclamantul-intimat nu a mai desfășurat activitate sportivă).
În plus, expertul a omis o parte dintre drepturile bănești evidențiate în extrasele de cont ale reclamantului-intimat, nu a corelat datele cuprinse în acestea cu cele din înscrisurile depuse în probațiune (adeverința de venit emisă de SC Mondo Market SRL și extrasul de cont al Fundației Handbal Club Transilvania) și nu a întocmit o corespondență între plățile făcute și luna pentru care s-au acordat.
Soluția pronunțată de instanța de fond a fost criticată și sub aspectul soluționării obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate de pârâtă la fondul cauzei, instanța de fond reținând că aceasta nu se poate prevala de propria turpitudine constând în faptul că nu a prezentat expertului toate documentele pe care le-a depus în probațiune.
Refuzul nejustificat al expertului de a răspunde la obiecțiuni, cu consecința necorectării erorilor menționate anterior impun, în opinia recurentului, înlăturarea de la soluționarea cauzei a acestui înscris, care nu cuprinde constatări cu caracter științific și nu corespunde scopului de a lămuri împrejurările de fapt ale speței. În aceste condiții, nu i se poate imputa, așa cum a făcut instanța de fond, faptul că nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize sau că nu a depus "alte dovezi cu echivalență probatorie sau care să fie de natură a contrazice constatările cu caracter științific ale expertului desemnat.
Având în vedere faptul că raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză nu este nici pertinent, nici concludent, raportat la deficiențele descrise anterior, precum și la refuzul nejustificat al expertului de a analiza pe fond obiecțiunile care au fost încuviințate de instanță, recurentul a solicitat, în principal, înlăturarea acestuia din materialul probator al cauzei și, în consecință, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de P. M. C. .
În subsidiar, în măsura în care instanța de recurs ar aprecia că este necesar un astfel de raport de expertiză, s-a solicitat casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea raportului de expertiză în ceea ce privește drepturile salariale restante până în luna iulie 2009 inclusiv.
Intimatul P. M. C. a solicitat prin întâmpinare
respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.606,96 euro reprezentând salariu restant sau neachitat integral pentru perioada iulie 2008 - februarie 2010 și contravaloarea mesei și chiriei pentru lunile noiembrie 2009 - februarie 2010. În motivarea cererii reclamantul a arătat că în baza contractului încheiat cu pârâta era îndreptățit la plata unei indemnizații nete lunare, achitată în lei, echivalentă cu 700 de euro în primul an de contract și de 1000 euro în al doilea an de contract, precum și la asigurarea unei indemnizații de efort sub formă de hrană caldă, pentru fiecare zi de pregătire și cazare gratuită.
În Contractul nr. 699/_ încheiat între părți se prevede că reclamantul este îndreptățit la plata unei indemnizații lunare compuse din: indemnizație efort de 100 euro, transport de 100 euro și salariu fix de 500 euro în anul I și 800 euro în anul II. De asemenea, în același contract se menționează că "pentru anul I de contract venitul este de 700 euro/lună. Pentru anul II venitul este de 1000 euro/lună. Drepturile salariale stabilite prin contract sunt achitate din resurse extrabugetare din contribuția sponsorilor";. Referitor la indemnizația de efort, art.
3.2 lit. j pct. 4 din contract stipulează printre obligațiile clubului suportarea din bugetul propriu a indemnizației de efort lunare "sub forma de hrană caldă, pentru fiecare zi de pregătire. Nu se acorda pentru zilele de cantonament și competiții când servirea mesei se face în alte condiții, în situația când sportivul nu depune interes în pregătire și este eliminat de la antrenament"; (filele 6-9 dosar fond).
Pârâtul prin întâmpinare (filele 27-30 dosar fond) a susținut că nu poate fi obligat la plata pretențiilor solicitate de reclamant, întrucât acesta nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile pe care și le-a asumat, respectiv că reclamantul figura pe tabelul nominal al sportivilor Secției de handbal masculin care beneficiau de hrană prin SC Tehnofrig Parcul Rozelor SA, inclusiv în luna mai 2010. Prin Notele de ședință de la filele 75-76 dosar fond pârâtul a arătat că reclamantul a arătat prin răspunsul al interogatoriu că nu a mai prestat activitate sportivă din luna august 2009 și nu poate fi îndreptățit la plata remunerației pentru perioada ulterioară acestei date, respectiv că indemnizația de efort lunară sub forma hranei calde se acordă numai pentru zilele de pregătire și i-a fost asigurată reclamantului până în luna august 2009 și că, oricum, reclamantul solicită plata unei indemnizații lunare de 200 euro lunar, deși prin contract s-a prevăzut că aceasta este în cuantum de 100 de euro lunar.
Așa cum s-a arătat în memoriul de recurs, T. ul a acordat reclamantului drepturi salariale pentru perioada_ -_ și contravaloarea mesei pentru perioada noiembrie 2009- februarie 2010, fără să se indice motivul pentru care drepturile salariale s-au acordat până în data de_ (prin acțiune solicitându- se acordarea acestor drepturi până în februarie 2010), iar contravaloarea mesei pentru perioada ulterioară, respectiv noiembrie 2009- februarie 2010. Deși data de_ reprezintă data până la care pârâta susține că reclamantul a prestat activitate, respectiv data până la care expertul a calculat indemnizația care i se cuvenea reclamantului (contrar obiectivelor la expertiză), prima instanță nu a reținut în considerentele hotărârii motivul pentru care drepturile salariale au fost limitate la această dată și nici cel pentru care s-a acordat contravaloarea mesei pentru o perioadă ulterioară, nelămurindu-se care este perioada pentru care în cauză se datora salariu și indemnizația de efort.
De asemenea, deși susținerile părților au fost contradictorii cu privire la cuantumul veniturilor la care era îndreptățit reclamantul prin contract sub aspectul indemnizației de efort, reclamantul susținând că are dreptul și la plata acesteia și la contravaloarea hranei, iar pârâtul că indemnizația de efort se acordă sub forma hranei calde, T. ul nu a lămurit acest aspect, din
considerentele hotărârii nerezultând nici măcar ce s-a acordat, respectiv dacă venitul intitulat "salariu"; pentru perioada_ -_ reprezintă și contravaloarea indemnizației de efort.
Deși în lipsa lămuririi aspectelor menționate, nu se poate analiza temeinicia motivului de recurs întemeiat pe dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține totuși că expertul contabil a refuzat nejustificat să răspundă la obiecțiunile la expertiză formulate de pârât, deși acestea erau utile cauzei, iar înscrisurile invocate de pârât erau depuse la dosarul cauzei, neprezentarea acestuia la termenul stabilit de expert neavând relevanță, în condițiile în care pentru efectuarea expertizei contabile nu era necesară efectuarea unei cercetări la fața locului.
Hotărârea primei instanțe nu conține astfel motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat susținerile reclamantului, așa cum prevede în mod expres art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.
Prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă au fost edictate atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie sa inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a realiza controlul judiciar. Obligația instanțelor de a-și motiva în mod corespunzător deciziile reprezintă și una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului a statuat că absența motivării poate impieta asupra dreptului menționat anterior mai ales în situația în care decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară (Hotărârea X contra Belgiei din 30 martie 1992).
Contrar dispozițiilor legale menționate anterior, instanța de fond, a omis să analizeze toate apărările invocate de părți și a reținut considerente contradictorii, astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior,a art. 3041și 304 pct. 7 și 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa în întregime sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, în conformitate cu art. 315 Cod procedură civilă, instanța de fond urmează să lămurească aspectele invocate anterior și să administreze probele necesare pentru soluționarea fondului cauzei cu care a fost investită, inclusiv, dacă mai este necesar după lămurirea aspectelor învederate anterior, refacerea expertizei contabile. De asemenea, se vor administra orice alte probe de natură a soluția fondul cauzei, instanța de rejudecare urmând să aibă în vedere și motivele invocate în fața instanței de recurs, respectiv criticile în legătură cu cuantumul drepturilor solicitate, momentul de la care se datorează salariul
pentru al doilea an contractual, omiterea unor părți din drepturile bănești evidențiate în extrasele de cont ale reclamantului (filele 53-69 dosar fond), necorelarea datelor cuprinse în aceste înscrisuri cu celelalte înscrisuri administrate în cauză, neîntocmirea unei corespondențe între plățile făcute și luna pentru care s-au acordat.
În fine, în rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 294 raportat la art. 316 Cod procedură civilă, instanța urmează să aibă în vedere că recurentului nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, principiul aplicându-se și în etapa rejudecării.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul C. S. U. C. împotriva sentinței civile nr. 9616 din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr. 17._, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
D.
S.
D.
G.
L.
D.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_
Jud.fond: E. Belean
