Decizia civilă nr. 4013/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4013/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7378 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _
, privind și pe reclamanta intimată M. S. și pe pârâta intimată Ș. "H. "; C.
-N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.5896/117/_ pe rolul Tribunalului C.
, reclamanta M. S. a chemat în judecată pe pârâții: S. "H. "; C. -N., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. solicitând
ca, prin hotărârea ce se va pronunța, unitatea de învățământ pârâtă, în calitate de angajator, să fie obligată la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru anul școlar 2008-2009, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății și pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C.
-N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. să fie obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar se făcea, în principal ,conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin.
12 că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art. 146 personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă.
Prima de vacanță era prevăzută în art. 59 din Contractele colective de muncă unice la nivel național, în art. 29 alin. 4 din Contractele colective de
muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și în art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la Nivel de Ramură Învățământ C. .
S-a mai susținut că art.241 alin.1 din Codul muncii stipulează în mod indubitabil că dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar potrivit art. 8 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, în raporturile de muncă dintre angajați și angajatori se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat.
Reclamanta a considerat că, având în vedere și prevederile art.243 din Codul muncii, coroborate cu art. 30 alin.1, 2 din Legea nr. 130/1996, concluzia care se desprinde este aceea că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie. Pe de altă parte, Legea nr. 329/2009 prevedea că pentru anul 2009 prima de vacanță se poate acorda până la data de_ .
Pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -
N., prin întâmpinarea formulată, au invocat lipsa calității lor procesuale pasive în cauză, raportat la prevederile Legii nr.1/2011 și 273/2006. Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât de la bugetul de stat nu a fost asigurată sursa de finanțare pentru a fi onorate pretențiile reclamantei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.7378 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâții: Ș. "H. "; C. -N., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P.
MUNICIPIULUI C. -N., unitatea de învățământ pârâtă fiind obligată să calculeze și să plătească reclamantei prima de vacanță pentru anul școlar 2008 - 2009 în cuantum de un salariu de bază, actualizată cu indicele de inflație și ceilalți pârâți au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În anul școlar 2008-2009, reclamanta a fost angajata unității de învățământ pârâte și nu a beneficiat în cursul acestui an școlar de acordarea primei de vacanță.
Potrivit art.59 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță"; și prin dispozițiile art.37 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Ramură Învățământ s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de "o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare a atras răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Prima instanță a mai reținut că aceste clauze ale contractelor colective de muncă anterior menționate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil, rezultând fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală, iar nu o facultate a angajatorului. De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. Astfel, părțile nu au menționat "plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii";, ci
"plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății s-a angajat răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții::P. MUNICIPIULUI C.
-N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenții invocă în cauză, ca prim motiv de recurs, prescripția dreptului la acțiune.
Se mai invocă faptul că soluția pronunțata de către instanța de fond este nelegala, hotărârea fiind pronunțata cu încălcarea prevederilor legale incidente in materie, motiv de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 Cod.proc.civilă.
Potrivit petitelor cuprinse in cererea de chemare in judecată, recurenții consideră că nu au în cauză calitate procesuală pasivă, având in vedere că, in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin.4, lit. b din Legea 215/2001, P. întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local. Astfel, P. municipiul poate aloca
fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi in actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
De asemenea, se mai arată că, pentru ca instituțiile pârâte să poată aloca sumele necesare plății drepturilor salariale, era necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția pârâtă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din Legea 273/2006.
Se mai arată că Legea nr.1/2011 stabilește, la art.1, că finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
Totodată, potrivit alin. 2, finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora [ ... ]. In acest sens, alin. 5 prevede: Finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului Bucuresti, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului școlar al Municipiului Bucuresti; De asemenea, alin. 6 Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale. Așadar, se observă ca, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își
desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
În ceea ce privește acordarea primelor de vacanta, se arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 lit.g din Contractul Colectiv la nivel de ramura învățământ, acest drept salarial putea fi executat exclusiv din veniturile proprii realizate de prima parată.
Totodată, se mai arată că bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin H.C.L. nr. 57/2012, însa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
De asemenea, se susține că, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea nr.293/_ sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de munca si Solidaritate Sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Raportat la aceste considerente, se arată ca art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, in termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat În Monitorul Oficial al României, Partea 1.
În consecință, se arată că, pentru ca instituțiile recurente sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile solicitate este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate in mod corect, să fi fost prevăzute in bugetul de stat, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, recurentele făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
Analizând recursurile formulate de pârâții: C. LOCAL MUNICIPIULUI C. -
N. și P. MUNICIPIULUI C. -N.,
prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt nefondate
pentru următoarele considerente:
Se rețin ca fiind nefondate excepțiile prescripției dreptului la acțiune invocate de către recurenți, pentru următoarele motive:
Potrivit disp.art.253 Codul muncii republicat, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
Art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în vigoare la data la care termenul de prescripție a început să curgă (art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat) prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..
c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Astfel, se reține că momentul nașterii dreptului reclamantei la acțiune îl constituie data când reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce i-a fost cauzat, aceasta fiind data când salariata ar fi trebuit să primească prima de vacanță pentru anul școlar 2008/2009, respectiv, odată cu
indemnizația de concediu pentru acel an școlar.
Potrivit art.59 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, indemnizația de concediu se plătește înainte de plecarea în concediu.
Art.29 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură de Învățământ prevede că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă.
Pentru reclamantă, indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță trebuiau plătite anterior acestei datei intrării în concediul de odihnă pe anul 2009, conform prevederilor anterior menționate.
Pentru aceste considerente, se reține că acțiunea a fost introdusă de către reclamantă la data de_, în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în vigoare la data la care termenul de prescripție a început să curgă (art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat).
Se reține ca fiind corectă soluția primei instanțe atât în ceea ce privește
modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, cât și pe fondul cauzei, urmând ca aceasta să fie menținută, cu substituirea în parte a motivării.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, personalul didactic
beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul
colectiv de muncă.
Potrivit art. 146 din aceeași lege,
în vigoare la data la care primele de vacanță solicitate în cauză erau scadente, "în măsura în care prezentul statu t nu
dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația
muncii";.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Învățământ pentru anii 2005-2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ.
La data de_ a fost înregistrat însă la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului C. Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la nivel de Ramură Învățământ C. pe anii 2007-2008, prelungit până la_, care la art.36 lit.g) prevede că personalul din învățământ beneficiază de o "o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 Legea 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la DMPS, sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anul școlar 2008 -2009,
reclamanta este îndreptățită la plata primei de concediu, în temeiul disp. art.36
lit.g) Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la nivel de Ramură Î nvățământ
pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența
veniturilor proprii ale unităților școlare.
Pentru aceste motive, în mod corect s-a admis și cererea reclamantei de obligare a C. ui Local și P. ui Municipiului C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății primei de vacanță aferente anului școlar 2008-2009.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
un viceprimar - președinte;
2.șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
unul-doi directori ai unităților de învățământ;
reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
În ceea ce privește disp.art.63 din Legea nr.215/2001, se reține că recurenții nu au probat în cauză că ar fi solicitat, în cadrul fundamentării fondurilor necesare unităților de învățământ, alocarea în buget a sumelor necesare plății drepturilor solicitate de către reclamant prin acțiune.
Cât privește disp.art.104 din Legea nr.1/2011 și ale H.C.L. nr.57/2012, precum și cele ale Legii nr.293/_ nu se poate reține că acestea ar putea fi aplicabile în cauză, întrucât nu erau adoptate la data la care drepturile solicitate prin acțiune erau scadente.
Având în vedere aceste dispoziții legale, se reține că recurenților le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare și asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor și a prevederilor contractuale în vigoare la data scadenței acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, urmează să se respingă ca nefondate recursurile formulate de C. LOCAL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. și să se mențină
sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva
sentinței civile nr.7378 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
G. C.
GREFIER
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./ V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: R. -M. V. .
