Decizia civilă nr. 4468/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4468/R/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta recurentă SC. DP SRL-PRIN LICHIDATOR A. LICHIDATOR I. împotriva sentinței civile nr. 7404/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. _
, privind și pe reclamantul RUS D., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 noiembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere de ședință care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7404/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a luat act de renunțarea la judecata petitelor din acțiunea introductivă având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești pentru munca prestată în perioada februarie-martie 2011, la plata salariului pentru munca prestată în perioada 1-24 iunie 2011 și diurna aferentă, plata transportului România-Italia precum și la petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei daune morale.
S-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul RUS D. în contradictoriu cu pârâta SC DP SRL.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 15.291,32 Euro în echivalent în lei la data plății reprezentând restante la plata drepturilor salariale și a diurnei aferente perioadei_ -_ .
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului contravaloarea a 41 de zile de concediu de odihnă neefectuate în perioada_ -_ .
S-a respins ca neîntemeiat petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor suplimentare în perioada_ -_ .
S-a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte începând cu data de_, în temeiul contractului individual de muncă înregistrat la ITM Tulcea la data de_, îndeplinind meseria de sudor, fiind stabilit un salariu în cuantum de 720 Ron și 22 zile de concediu de odihnă. Prin actul adițional nr. 43(_ la contractul individual de muncă menționat s-a stabilit că asupra desfășurării activității reclamantului în incinta beneficiarului cu sediul în Italia. Potrivit clauzelor actului adițional, activitatea urma a se desfășura în Italia în perioada_ - _
, prestația urma a se achita în RON pe card bancar, individual, lunar, salariatul beneficiind de o diurnă de 37 Euro pe zi. Au fost apoi întocmite notele de detașare
în Italia din 03.0., pentru perioada_ -_, cu o diurnă de 35 euro pe zi și din_, pentru perioada_ -_, de asemenea cu diurnă de 35 Euro pe zi.
Potrivit art. 159 C. muncii rep., salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat fiind îndreptățit la plata în bani a acestuia pentru munca prestată. De asemenea, art. 167 alin.1 din același act normativ stabilește că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, iar potrivit alin.2 statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termen ca în cazul actelor contabile, conform legii.
Instanța a reținut, de asemenea, dispozițiile speciale derogatorii de la dreptul comun în materia probațiunii în litigiile de muncă, respectiv prevederile art. 272 C. muncii rep., potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
De asemenea, instanța a reținut că plata drepturilor salariale se poate proba numai cu înscrisuri, iar nu cu martori.
Examinând înscrisurile depuse în probațiune de pârâtă, instanța a reținut că pârâta a făcut dovada plății către reclamant a sumelor de 104 lei pentru iulie 2009, 544 lei pentru august 2009, 1075 lei pentru octombrie 2009, 544 lei pentru noiembrie 2009 și 418 lei pentru ianuarie 2010, precum și sumele de 50 Euro acconto la data de_, suma de 1127 Euro în luna august 2009, suma de 1019,26 lei reprezentând salariu septembrie 2009 și 94 ore suplimentare și spor de 10% pentru zilele de sâmbătă, precum și diurna de 110 Euro (37x 30).
De asemenea, pârâta a achitat reclamantului salariul pe luna octombrie și diurna pentru luna octombrie la data de_, în cuantum de 768 Euro, suma de 783 Euro cu titlu de diurnă la data de_, suma de 634,58 euro cu titlu de diferență diurnă, suma de 768 Euro cu titlu de salariu și diurnă la data de _
. De asemenea, prin înscrisul semnat de reclamant personal la data de_, reclamantul recunoștea că i-au fost achitate toate pretențiile pentru luna august 2009.
Pentru anul 2010, angajatorul a făcut dovada achitării sumei de 1527 Euro cu titlu de salariu și diurnă la data de_, a sumei de 1128 Euro cu titlu de diurnă la data de_, a sumei de 756 Euro cu titlu de acont diurnă la data de_, a sumei de 1269 Euro cu titlu de salariu la data de_, a sumei de 1404 Euro cu titlu de salariu suplimentar, acont și diurnă la data de_, a sumei de 1404 Euro cu titlu de salariu la data de_, a sumei de 1362 Euro cu titlu de salariu luna iunie și diurnă la data de_, a sumei de 1320 Euro reprezentând salariu luna iulie și diurnă la data de_, a sumei de 1700 Euro la data de_ prin transfer bancar, a sumei de 690 Euro reprezentând salariu septembrie și diurnă la data de_, a sumei de 1470 Euro reprezentând salariu la data de_, a sumei de 1407 Euro reprezentând salariu octombrie și diurnă la_, a sumei de 50 Euro reprezentând primă pentru luna septembrie la data de_, a sumei de 1322 Euro reprezentând salariu noiembrie, diurnă octombrie la data de_, suma de 1200 Euro la data de_ prin transfer bancar, a sumei de 1343 Euro reprezentând salariu și diurnă la data de_, a sumei de 940 Euro reprezentând contravaloare salariu și diurnă detașare la data de_, a sumei de 1010 Euro cu titlu de salariu și diurnă la_, a sumei de 900 Euro prin transfer bancar la data de_ .
Instanța a reținut că societatea pârâtă a recunoscut că a datorat pârâtului suma de 43.612,77 Euro. Din această sumă, instanța a reținut că pârâta a achitat reclamantului suma de 3704,26 RON și suma de 27.460 Euro, rămânând de achitat suma de 15.291,32 Euro în echivalent în lei la data plății (instanța a luat în calcul un curs de referință de 4,3 RON pentru a stabili suma datorată).
Cu privire la orele suplimentare pe care reclamantul pretinde că le-a prestat, instanța a constatat că din ansamblul materialului probator nu a rezultat că reclamantul ar fi prestat muncă suplimentară, astfel încât a respins petitul de obligare a pârâtei la plata orelor suplimentare ca neîntemeiat.
Asupra petitului având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii zilelor de concediu de odihnă neefectuate, instanța a constatat că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei și însușite de reclamant, pârâta a făcut dovada că a acordat reclamantului o parte din zilele de concediu de odihnă în perioada lucrată. Astfel aceasta mai datorează reclamantului contravaloarea a 10 zile de concediu de odihnă pentru anul 2009, a 21 zile pentru anul 2010 (1 zi efectuată) și 10 zile pentru anul 2011, proporțional cu perioada efectiv lucrată, în total contravaloarea a 41 zile de concediu de odihnă neefectuate în perioada _
-_ .
Pentru toate considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea formulată și precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 15.291,32 Euro în echivalent în lei la data plății reprezentând restante la plata drepturilor salariale și a diurnei aferente perioadei_ -_, contravaloarea a 41 de zile de concediu de odihnă neefectuate în perioada _
-_ și a respins ca neîntemeiat petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor suplimentare în perioada_ -_ .
Totodată, raportat la dispozițiile art. 246 C. proc. civ, a luat act de renunțarea la judecata petitelor din acțiunea introductivă având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești pentru munca prestată în perioada februarie-martie 2011, la plata salariului pentru munca prestată în perioada 1- 24 iunie 2011 și diurna aferentă, plata transportului România-Italia precum și la petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei daune morale.
Ca urmare a faptului că reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată pretinse, instanța a respins acest petit ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC. DP SRL prin lichidator judiciar A. LICHIDATOR I.
solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate și retrimiterea acesteia către instanța de fond spre rejudecare în vederea suspendării conform dispozițiilor art. 36 din Legea 85/2006, conform dispozițiilor art. 312 alin. (5) teza a 2-a, iar pe fond, respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că:
Prin încheierea civilă pronunțata în data de_ în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului B. - Secția a VII-a Civilă s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva SC DP SRL.
Deși conform dispozițiilor Legii insolventei nr. 85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului, societatea DP SRL ar fi trebuit sa fie citată la sediul lichidatorului judiciar al acesteia, în prezenta cauza acest lucru nu s-a întâmplat, debitoarea fiind în continuare citată la sediul acesteia, instanța neavând cunoștință de deschiderea procedurii simplificate împotriva SC DP SRL.
Având în vedere faptul că A. LICHIDATOR I. nu a fost citată în prezenta cauza, acesta s-a aflat în imposibilitatea de a asigura apărarea societății debitoare.
Precizează faptul că potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței: ""De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
În temeiul acestor dispoziții legale, orice creditor care deține o creanță împotriva societății debitoare, poate recupera aceasta creanță numai dacă se înscrie în tabelul obligațiilor debitoarei, urmând procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Aceasta dispoziție legală este o normă imperativă, de ordine publică, care în concordanță cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 85/2006, are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competenta exclusivă a judecătorului sindic desemnat în procedura insolvenței debitorului și urmărește totodată să prezerve caracterul concursual, colectiv și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitând astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor, ulterior deschiderii procedurii insolvenței și eliminând incertitudinea asupra averii debitorului, în sensul că averea debitorului este cea existentă la momentul deschiderii procedurii insolvenței.
Astfel cum a arătat mai sus, societatea DP SRL ar fi trebuit să fie citată la sediul lichidatorului judiciar al acesteia, ceea ce nu s-a întâmplat, motiv pentru care s-au aflat în imposibilitate de a formula cererea de suspendare cu ocazia judecării fondului prezentei cauze, conform dispozițiilor art. 36 în Legea 85/2006.
Pe cale de consecință, solicită casarea în întregime a sentinței atacate și retrimiterea acesteia către instanța de fond în vederea îndeplinirii procedurii legale de citare cu lichidatorul judiciar A. LICHIDATOR I. în calitate de reprezentant legal al societății DP SRL, pentru ca, în rejudecare să se constate îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 85/2006 și pentru a se dispune suspendarea acesteia.
Cu privire la fondul cauzei, în cazul în care se va respinge capătul de cerere privind casarea cu trimitere, învederează faptul că, în ce îi privește, consideră că instanța de fond a apreciat în mod eronat materialul probatoriu depus de către pârâta DP SRL și solicită reanalizarea acestuia.
În concret, din tabelul centralizator depus și din dovezile plăților efectuate de către DP SRL către angajatul RUS D. rezultă faptul că societatea datora acestuia, cu titlu de drepturi salariale, precum și diurnă suma de
12961.49 EURO, pentru perioada iulie 2009 - decembrie 2010, și i-au fost achitate conform aceluiași tabel centralizator întocmit pe baza chitanțelor depuse la dosarul cauzei suma de 17760.00 EURO, adică i-au fost achitate în plus suma de 4798,51 EURO.
Sumele reținute de către instanța de judecată nu corespund în nici un fel cu cele care rezultă din documentele depuse de pârâta DP SRL la dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cât, niciodată pârâta nu a făcut plăți în lei, ci doar în euro.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut faptul că pârâta însăși ar fi recunoscut că datorează reclamantului RUS D. suma de 43.617, 77 euro fără a preciza de unde rezultă această sumă ori documentul din care ar rezulta recunoașterea existenței datoriei de către pârâta, recunoaștere care nu a existat niciodată și nu se regăsește în documentele depusa la dosarul cauzei.
În acest sens, a depus în probațiune, din nou, toate documentele care au fost depuse de pârâta căreia i-a revenit sarcina probei, încă la Tribunalul Galați în anul 2011.
Constatând faptul că societatea pârâtă și-a achitat toate obligațiile față de angajatul RUS D. solicită să se constatate că nici plata daunelor morale nu este întemeiată și, reanalizând cauza să se dispună respingerea acestora.
În probațiune, depune înscrisurile ce fac dovada achitării sumelor pretinse de intimatul RUS D., precum și copia încheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului și numirea lichidatorului judiciar.
În drept, invocă dispozițiile art. 3041, art. 304 pct. 5 și pct. 9 și ale art. 312 Cod procedură civilă, precum și cele ale Legii 85/2006.
Reclamantul intimat RUS D. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea civilă pronunțata în data de_ în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului B. - Secția a VII-a Civilă s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva SC DP SRL, iar în temeiul art.107 alin.2 din Legea 85/2006 s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
Prin aceeași hotărâre a fost numit lichidator judiciar provizoriu A. Lichidator I. .
Analizând conținutul dosarului de fond, Curtea reține că, pe tot parcursul judecății cauzei, a fost citat în calitatea de pârâtă societatea Sc DP SRL. Nici reclamantul, nici pârâtul nu au adus la cunoștința instanței de fond faptul că împotriva pârâtei s-a deschis procedura de intrare în faliment simplificat.
Este adevărat că această obligație revenea în primul rând pârâtei, însă faptul că aceasta a omis, fie și cu rea credință, să aducă la cunoștința instanței această împrejurare nu este un motiv care să justifice menținerea unei sentințe pronunțate cu încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, așa cum tinde a urmări reclamantul intimat.
Curtea subliniază că, potrivit art. 36 din Legea 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare
, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor
asupra debitorului sau bunurilor sale.
Astfel, acest text imperativ cuprinde o dispoziție neechivocă și instituie o consecință directă a deschiderii procedurii falimentului: suspendarea de drept a acțiunilor judiciare. Ca atare, această măsură operează de drept, în virtutea legii, independent de aprecierea judecătorului, care poate doar constata îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și apoi, implicit, a consecințelor acestuia. Această măsură intervine așadar imediat ce sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, independent de noțiunea de culpă sau de existența vreunei vătămări, iar caracterul ei imperativ face inoperant opunerea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, invocat de intimata reclamantă în apărare.
Curtea mai notează că, prin apărările formulate prin întâmpinare, reclamantul nu a susținut și justificat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 85/2006 ci a arătat doar că, în lipsa unei vătămări a pârâtei, cu atât mai mult cu cât aceasta este rezultatul unei erori provocate de culpa acesteia, această situație nu poate avea ca și consecință casarea sentinței atacate. Or aceste apărări nu pot fi primite din considerentele deja arătate.
În consecință, față de cele de mai sus, reținând că procedura de intrare în faliment împotriva recurentei a fost deschisă anterior pronunțării sentinței atacate, Curtea constată că toate actele de procedură care au survenit ulterior momentului în care acțiunea era suspendată de drept sunt nule, motiv pentru care recursul apare ca fondat și în temeiul art. 312 alin.1 și 3 raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, acesta urmează a fi admis, sentința atacată va fi casată în
întregime, iar cauza va fi trimisă instanței de fond, pentru ca aceasta să dispună citarea pârâtei prin lichidator și să facă aplicarea normelor speciale cuprinse în Legea 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta SC. DP SRL prin lichidator judiciar A. LICHIDATOR I. împotriva sentinței civile nr. 7404 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în tot și trimite cauza primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. T.
D.
C.
G.
N.
M.
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond: Roxana-M. Vereș
