Decizia civilă nr. 4500/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4500/R/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. T. DIN D. C. și de pârâtele C. N. DE CĂI F. CFR SA B. și
S.N.T.F.C. CFR C. SA - S. DE T. F. C. C. împotriva sentinței civile nr. 13588 din 30 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, av. Bichescu G., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtelor recurente S. CFR C. SA B. și S. CFR C. SA - S. de T. F. de C. C., întâmpinare la recursul formulat de reclamant, prin care solicită respingerea acestuia, menținerea sentinței atacate și judecarea în lipsă.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind plata onorariului avocațial și întâmpinare, precizând că dintr-o eroare de redactare a fost chemată în judecată C. N. de Căi F. SA, solicitând în acest sens admiterea excepției formulate în recurs, întrucât aceasta nu are calitate în cauză, pârâta S. CFR C. SA fiind pârâta de ordinul 1, iar S. de T. F. de C. C. pârâta de ordinul 2. Mai precizează că S. C. SA prin S. C. are calitatea de angajator.
Curtea, din oficiu invocă excepția lipsei calității procesuale active de recurentă a S. CFR C. SA B., raportat la faptul că nu a avut calitatea de parte la fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea excepției invocată de instanță.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta CNCF CFR SA, având în vedere că nu este parte semnatară a contractului de muncă la nivel de unități. Solicită totodată și respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește acordarea salariului suplimentar și a primelor, invocată de ambele pârâte recurente, precum și respingerea excepției fundamentată pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. privind pe reclamanții Vidican Ionel și S. Francisc,
având în vedere că nu s-a făcut dovada că ar fi fost sancționați. Pe fond, solicită admiterea recursului declarat de reclamant, așa cum a fost formulat, pentru considerentele expuse pe larg în memoriul de recurs, iar cu privire la recursurile declarate de pârâte solicită respingerea acestora și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond, așa cum a fost îndreptată prin încheierea din 13 noiembrie 2013, pentru considerentele arătate în întâmpinarea formulată. Solicită obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de_, reclamantul S. T. DIN D. C. le-a chemat în judecată pe pârâtele:
C. N. DE CĂI F. S. B. și S. DE T. F. C. C., solicitat instanței să oblige pârâtele în solidar la plata către membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea la plata celui de al 13-lea salariu aferent anilor 2010-2011 la nivelul clasei I de salarizare, reactualizată cu rata inflației la data plății, a premiului pentru Ziua F. ului pe anii 2009-2011, actualizate cu indicele inflației până la data plății efective, precum și la plata diferenței de salariu lunar între 700 de lei și salariului efectiv acordat, pentru perioada_ -_ .
În motivarea cauzei, reclamantul a arătat în esență că membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea sunt îndreptățiți la sumele de bani indicate în cererea de chemare în judecată conform contractelor colective de muncă aplicabile acestora, iar aceste sume de bani nu le-au fost plătite.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a invocat excepția prescripției extinctive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.326/LM/_ a Tribunalului Bihor, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. .
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr. _
.
Prin sentința civilă nr. 13588 din 30 septembrie 2013 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr._
, s-a admis excepția prescripției extinctive cu privire la pretențiile referitoare la premiul pentru Ziua feroviarului și de Paști aferente anului 2009 precum și la diferențele de drepturi salariale (petitul al doilea al acțiunii) până în data de_ și s-au respins, în consecință, aceste pretenții.
S-au respins în rest ca neîntemeiate excepțiile invocate prin întâmpinare.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. T. DIN D. C. C. -N., în contradictoriu cu pârâtele: C. N. DE CĂI F.
"CFR"; SA B. și S. DE T. F. C. C. în numele următorilor membrii de sindicat: ALEXA SORIN, ASLAU SORIN MARCEL, BAIDOG I., BALANEAN DANUT, BETEA CIPRIAN EMIL, BIROU MIHAI L., BONCA ȘTEFAN
V., BURCA V. I., BUZILA CALIN M., CADAR PETRU, C. CORNEL, CIMPAN A., COTRANTA I., CRĂCIUN V., CUC SORIN M., DULCA CRISTIAN I., FAUR G. MIRCEA, FLORUTA CORNEL, GHERDAN CORNELIU, GHERMAN DAN V., GLIGOR I. M., GROZA DORIN PETRU, HAN DUMITRU CONSTANTIN, HEREDEA G., HOLHOS G., JUNC I. EMIL, JUNC VALERIU, LERINTIU V., LEUCE DORIN, LUCA FLORIN, MANZ I., MARA I.
DOREL, MATICA V., MEZE MARCEL I., MIHALI I., MINCIC V., MINDRU
I., MOCA I. I., MOLNAR IOSIF, MURESAN V., CIMPAN RAMONA G., BIRTA ANA M., BOROS C. TA M., BUDA ANA, BURCA E., BUZILA N.
F., CIOCA FLOARE, GHERMAN L., CIOTEA L., KACSO EVA, LET G. A.
, MALAI M. S., MATICAS A. G., PERES A. C., SVAB STELA, BUCUREAN N. V. ITA, MOS TEODOR, ZMOLE R. M., ANOCA V., BOLDEA DORIN L., BUHUS A., BUNGAU FLORIN, BUTIRI DUMITRU V., FILDAN V., FORA NICU FLORIN, GALASEL DANUT IONEL, KOZMA M., MACRA CONSTANTIN PETRU, M. G., NOJE I. V., POP I., PURDE CORNEL, ROȘU STELIAN, RUS FLORIAN CRĂCIUN, RUS V., SIDEA C. A.
, SOLOMIE CORNEL, SOLOMIE F. M., SZILAGYI IANOS ISTVAN, VLAD SEVER, ZGHIBOLT I., ZSARGO T. ELEK, ALBINI FLORICA, BAIDOC FLORIAN, BALOIU PETRU, BALOTA M. KARLA, BANICA M. ELA D., BENTE FLORIAN, BIRO I., BITU V. M., BOLOCA EUGEN V., BURCA M.
, CAPUS V., CHIRODEA FLORICA, CRĂCIUN OCTAVIAN AVRAM, C. S. MINA, DOBAI PETRU, GALEA V. FLORICA, GAVRILAS VALERIU V., GAVRIS CORNEL, HAMBARAS V., HUS N., IAGAR I., IANC I., I. E., IOVA D. MlHAI, JUNC A. OTILIA, JURCAN MIHAI V., KUZNETOV M., MANGRA I. DAN, MARUSCA L. FLORICA, MIERE FLORICA, MINZ M. G., MOISAN GEORGE, NEGRUT D., NEGRUTIU CORNEL, OPRE D., PĂSCUT FLORIAN, POP I., TEAHA V. I., TIUSDEA CORNELIA, T. V., URS F.
, VIDICAN IONEL CRĂCIUN, S. G., TIREAN V., TODERAS VOICU EMIL, VLAD L. OVIDIU, BOTAS I. I., VASILIU F. S., BAGOLY M., DOMOCOS FLORENTINA L., MARTIN M. A, TUSE E., COZMA F., COZMA M., G. L., PINTEA LIA, U. F. .
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamanților al 13-lea salariu, prima de Ziua F. ului și prima de Paști corespunzătoare anului 2010.
S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În speță, toate drepturile solicitate sunt drepturi salariale și, prin urmare este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c din Codul muncii și nu termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de lit. e din același text legal.
Termenul de prescripție de 3 ani este împlinit în speță pentru pretențiile referitoare la premiul pentru Ziua feroviarului și de Paști aferente anului 2009, raportat la data acestor evenimente și la data introducerii acțiunii. Termenul de prescripție de 3 ani este împlinit și în privința drepturilor solicitate prin cel de-al 2-lea petit al acțiunii, până la data de_ .
În rest, s-a reținut că excepția prescripției extinctive invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, termenul de prescripție menționat nefiind împlinit.
S-a mai reținut de către prima instanță că cererile privind al 13-lea salariu, premiul pentru Ziua feroviarului și de Paști aferente anului 2011 sunt neîntemeiate, întrucât contractul colectiv de muncă în temeiul căruia au fost formulate pretențiile reclamanților a fost prelungit doar până în data de 31 ianuarie 2011.
Tribunalul a mai constatat că cererea privind diferența de salariu lunar prevăzută în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură de transporturi și cel efectiv acordat este neîntemeiată. Argumentul esențial al reclamantului a fost acela că membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea li s-au plătit drepturile bănești indicate în acțiune, prin raportare la un nivel al salariului minim brut prevăzut în contractele colective de
muncă încheiate la nivel de grup de unități din transporturi și respectiv la nivel de societate, care însă intrau în contradicție cu prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, respectiv la nivel de ramură de transporturi, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 8 din Legea nr. 130/1996. Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură de transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010 publicat în Monitorul oficial Partea V nr. 3/_, prevede la art. 41 alin. 3 lit. a, un salariu minim brut lunar de 700 de lei. Contractele colective de muncă încheiate la nivelurile inferioare, în speță, prevăd un nivel al acestui salariu mai mic decât cel de 700 de lei. Cu toate acestea, analiza sistematică a clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, respectiv la nivel de ramură de transporturi a impune concluzia că, în speță, prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior nu sunt contrare prevederilor celui încheiat la nivel superior. Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, deși prevede un cuantum minim al salariului de 700 de lei, prevede, la articolul 9 alin. 3, și obligația părților de a negocia în vederea stabilirii cuantumului salariului. În consecință, deși contractul colectiv de muncă încheiat la un nivel superior prevede un cuantum al salariului de 700 de lei, tot el acordă posibilitatea să se deroge de la acest cuantum. În aceste condiții, prevederile contractelor încheiate la nivel inferior nu sunt contrare celui încheiat la nivel superior întrucât prevederile acestora au fost adoptate, printre altele și în temeiul articolul 9 din contractul colectiv de muncă la nivel superior care acordă posibilitatea părților de a negocia cuantumul salariului. În consecință, având în vedere că din cele arătate anterior, a rezultat că membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea li s-au achitat drepturile bănești prin raportare la un cuantum al salariului minim brut corect stabilit, s-a reținut că acest petit din acțiunea reclamanților este neîntemeiat.
Prima instanță a constatat ca fiind întemeiate pretențiile reclamanților referitoare la cel de-al 13-lea salariu, premiul pentru Ziua feroviarului și prima de Paști aferente anului 2010, acestea fiind prevăzute în contract pentru respectivul an și fiind pretinse în termenul legal de prescripție.
Aceste drepturi, fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură de transporturi, nu au putut să fie înlăturate de niciun contract de muncă încheiat la nivel inferior, după cum prevede art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (abrogată în prezent dar în vigoare în anul de referință, 2010).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul S. T. DIN D. C., cât și pârâtele: C. N. DE CĂI F. CFR SA B. și
S.N.T.F.C. CFR C. SA - S. DE T. F. C. C. .
Recurenta-pârâtă C. N. DE CĂI F. CFR S.
critică sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
S. T. din D. C. C. -N. a chemat în judecată în mod greșit CNCF CFR S., pentru a fi obligată la plata unor drepturi salariale, pentru membrii săi de sindicat, deși aceștia sunt salariații SUCURSALEI DE T. F.
C. C. și, implicit, ai SOCIETĂȚII NAȚIONALE T. F. DE C. CFR C. "-SA, astfel încât recurenta susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În drept, se invocă dispozițiile Codului de procedură civilă Codul civ., Legea nr. 53/2003- Codul Muncii.
Recurentele-pârâte SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. "CFR C. "; SA și S. DE T. F. DE C. C. au criticat sentința primei instanțe pentru următoarele motive
:
În mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, având in vedere natura juridica diferita a drepturilor salariale, pe de o parte si cea a "salariului suplimentar" și a ajutoarelor solicitate, pe de alta parte.
Recurenta consideră ca obiectul acțiunii nu consta in plata unor drepturi salariale, ci in obligarea la respectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, fiind aplicabile prevederile art. 268 alin. 1, lit. e din Codul muncii republicat.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că prima instanța nu a reținut apărările formulate prin care a arătat ca nu au existat venituri pentru constituirea fondului pentru acordarea drepturilor bănești solicitate si ca acestea pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu.
S-a mai arătat că pentru S. CFR C. SA fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O.U.G. nr.79/2008.
Recurenta a mai susținut ca prin O.U.G. nr.79/2008 s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativa bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru subscrisa.
S-a mai invocat faptul că prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități din transporturi, ce prevedeau drepturile acordate, nu pot avea eficienta decât in măsura in care fondul de salarii al S. CFR C. SA este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar in condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
La nivel de societate, în anul 2010 sindicatele reprezentative si administrația S. "CFR C. " S.A au renegociat clauzele prevăzute la art. 32 ai. 1 si art. 69 din CCM la nivel de societate, in acest sens încheind actul adițional la Contractul colectiv de muncă nr. 2450/_ si actul adițional la Contractul colectiv de muncă nr. 1708/_, valabil pana la data de_ .
Astfel, potrivit actului adițional nr. 2450/_, art. 69 din Contractul colectiv de muncă s-a modificat in sensul ca in anul 2009 nu se acorda salariaților ajutorul material de Paste si Crăciun si nici premierea pentru Ziua ceferiștilor, iar potrivit actului adițional nr. 1708/_ la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, prevederile art. 32 si 69, nu se aplica in anul 2010, respectiv nu se acorda salariul suplimentar, ajutorul material de Paste si Crăciun si nici premierea pentru Ziua ceferiștilor.
S-a mai arătat că suspendarea acordării drepturilor bănești reprezentând salariu suplimentar, premieri si ajutoare materiale este in concordanta cu situația financiara la nivelul societății, care, la sfârșitul anului 2009 a înregistrat o pierdere cumulata in valoare de 535.423,74 mii lei.
Se mai arată că, din execuția bugetară preliminară pe anul 2010, reiese că recurenta a înregistrat o nerealizare a veniturilor cu 17,83%, respectiv 167.018 mii lei (rând 4 din execuție), față de prevederile din BVC, înregistrând creanțe restante în cuantum de 115.700 mii lei (rând 126 din execuție), ceea ce a determinat insuficienta fondurilor, pentru achitarea plăților restante reprezentând arierate către furnizorii de combustibil, reparatori și prestatori de servicii, sumă în cuantum de 550.000 mii lei (rând 125 din execuție). Recurenta susține că, în condițiile în care nu a putut onora plățile către furnizorii de materiale si servicii necesare desfășurării activității in condiții de operativitate, nu a dispus implicit nici de resurse financiare necesare acordării drepturilor de personal solicitate, respectiv salariul suplimentar pe anul 2010.
Recurenta arată că, în calitate de agent economic monitorizat, nu se putea obliga la acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia Crăciunului decât cu respectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv
de munca și art.7 alin. (1) din OUG nr.79/2008, respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora si sa se încadreze in fondul de salarii.
Se mai invocă faptul că salariații VIDICAN IONEL și S. FRANCISC nu puteau beneficia de salariu suplimentar pentru anul 2010, aceștia neîndeplinind condițiile prevăzute în Anexa 6 la Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, fiind sancționați disciplinar în mod repetat.
În drept, se invocă prevederile Codului muncii republicat, O.U.G. nr. 79/2008, Contractului colectiv de munca încheiat la nivel de societate, valabil pentru anul 2007 - 2008, modificat si completat prin actele adiționale înregistrate la DMPS B. sub nr._ 09 si actul adițional la CCM nr. 1708/_, valabil pana la data de_ .
Recurentul-reclamant S. T. DIN D. C., în numele membrilor săi de sindicat indicați în acțiune, invocă următoarele motive de recurs:
Recurentul arată că, deși tribunalul a reținut în mod corect înscrisurile și susținerile reprezentantului sindicatului în sensul că salariul de baza minim brut la nivelul Ramurii T. uri este de 700 lei/lună, prevăzut de art. 41(3) lit. a și lit. b) din CCM unic la nivel de Ramură T. uri, a constatat că: " acțiunea este neîntemeiata întrucât art. 41.(3) lit. a și lit. b din CCM unic la nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2011 stabilește această sumă ca pe una orientativă, de la care pornesc negocierile, iar nu ca un salariu minim brut obligatoriu în domeniul transporturilor și sub al cărui prag nu s-ar putea ajunge.";
Se mai arată că prima instanță nu a reținut că art. 3 alin.3 din CCM la nivel de Ramură T. uri prevede că: "În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități, înaintea semnării, înregistrării sau publicării prezentului contract colectiv de munca unic la nivel, de ramura transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau a cărui clauze nu se regăsesc incluse".
Recurentul mai susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că negocierea la nivel inferior poate conduce la stabilirea unul nivel inferior al salariului.
Se mai invocă clauzele art. 3 alin.1 și art.5 alin.6 din același contract colectiv de muncă la nivel de ramură.
Se mai precizează că în Anexa 5 la Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură T. uri în vigoare pentru perioada pentru care s-a introdus acțiunea în instanță, primă unitate înscrisă este chiar S. "CFR C. "; S.
Sindicalul T. din D. C. consideră că hotărârea recurată, referitor la acest capăt de cerere, cuprinde constatări ale instanței și motive străine de natura pricinii, prima instanță interpretând greșit actul juridic dedus judecății și schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Societatea N. de T. F. de C. "CFR C. " S. B. a formulat întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către reclamantul-recurent.
S. T. DIN D. C. a formulat întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de către pârâți în cauză.
Analizând recursul formulat de C. N. DE CĂI F. CFR S., se reține că acesta este fondat, pentru următoarele motive:
Reclamanții reprezentați în cauză de către sindicat nu sunt salariații recurentei, astfel cum rezultă din adresele nr.41/B/2/337/_ și nr. 41/C/200/2013 emise de CNCF CFR S. - CREIR CF C., depuse la filele nr.15,16 dosar recurs.
Analizând recursul formulat de: SOCIETATEA N.
DE T.
F. DE
C.
"CFR C. "; SA și SOCIETATEA N. DE T.
F.
DE C.
"CFR C.
"; SA- S. DE T. F. DE C.
C. , se rețin următoarele considerente:
Recurenta SOCIETATEA N.
DE T. F. DE C. CFR C.
SA
B. nu a fost parte la judecarea cauzei în primă instanță, astfel încât se impune respingea recursul declarat de aceasta ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește recursul formulat de SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. "CFR C. "; SA- S. DE T. F. DE C. C.
, se reține că
acesta este în parte fondat, pentru următoarele motive:
În mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Astfel, art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..
c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform disp.art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Astfel, se reține că art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în cauză, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că, potrivit art.229 alin.4 din Codul muncii republicat, c ontractele cole ctive de muncă, înc heiate cu respectare a
dispozițiilor legale, constituie legea părților";, iar potrivit art.148 alin.1 din Legea nr.62/2011, executarea contractului colectiv de muncă e ste obligatorie pentru
părți. Neîndeplinirea obligațiilor asum ate prin contractul colectiv de munc ă
atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Potrivit disp.art.133 alin.1 lit.b din Legea nr.62/2011, clauzele contractelor
colec tive de munc ă l a n ivel de grup de un ităț i produc ef ecte pen tru toț i s al ar iaț ii
încadrați în unitățile ce fac parte din acest grup, iar conform art.132 alin.3 dinLegea nr.62/2011, contractele colective de munc ă nu po t co nț ine cl auze c are să
s tab ile asc ă drep tur i l a un n ivel inf erior celor s tab il ite pr in con tr ac tele colec tiv e
încheiate la nivel superior.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea drepturilor salariale solicitate prin acțiune constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În mod corect prima instanță a reținut că, potrivit disp.art.238 alin.1 din Codul muncii, în vigoare la data la care drepturile solicitate erau scadente, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective încheiate la nivel superior, astfel încât în cauză sunt aplicabile disp.art.30 și art.71 din Contractul
Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ înregistrat la M.M.F.F.S.și actul adițional nr.4294/_, fiind prelungită valabilitatea sa până la data de_ .
Astfel, art. 30 alin. 3 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, precizează că :" Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Față de cele de mai sus, și acest motiv de recurs apare ca nefondat.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O.U.G. nr. 79/2008 și cele ale H.G. nr.1712/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește O.U.G. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
În mod corect prima instanță a obligat recurenții la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, către salariații care au fost angajații societății în acel an, proporțional cu perioada lucrată, în temeiul art.30 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. .
În ceea ce privește prima de Ziua F. ului și de Paște pe anul 2010, s-a reținut că acestea au, fără îndoială, natura juridică a unor drepturi salariale. Concluzia potrivit căreia aceste prime ar fi "ajutoare sociale"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
Art.71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F. prevede că pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către Consiliul de Administrație cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare și, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și Crăciun, se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
De asemenea, se mai reține că aceste clauze ale contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități nu condiționează de negocieri ulterioare acordarea acestor drepturi în cuantumul minimal prevăzut prin contract.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții, care au fost salariații pârâtei la data la care prima de Ziua F. ului și de Paști trebuia plătită și care îndeplinesc condițiile prevăzute în convenția colectivă, sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi bănești aferente anului 2010, în temeiul
art.71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul
F. .
Se rețin însă ca fiind fondate motivele de recurs privind îndreptățirea reclamanților S. FRANCISC și VIDICAN IONEL la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, constatându-se că aceștia nu îndeplinesc condițiile prevăzute în Anexa 6 la Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, fiind sancționați disciplinar în cursul acestui an calendaristic, în mod repetat, prin deciziile de sancționare disciplinară nr.401/C/143/2010, nr.401/c/462/2010, nr.401/C/123/2010, nr.401/c/332/2010 și nr. 401/C/343/2010, depuse la filele nr.132-136 dosar de fond.
Analizând recursul formulat de S. T. DIN D. C., în numele membrilor de sindicat, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții-intimați se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Conform disp.art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit disp.art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Curtea reține că, în speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada_ -_, în mod corect prima instanță a constatat că prezenta acțiune este nefondată.
Astfel, angajatorul invocă în cauză faptul că solicitările formulate de către reclamanți încalcă atât prevederi ale contractelor colective de muncă valabile în perioada pentru care s-au cerut drepturi salariale, cât și dispozițiile legale în vigoare.
În ceea ce privește perioada mai 2009-decembrie 2010, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit.a) din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor
stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
Prin urmare, conform disp.art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea națională a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă pe anii 2009/2010, legal înregistrat la data de_, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, valabil până la data de_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Se mai reține că art.1 lit.d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri
privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor aut onome, societăților și
companiilor naționale
, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit.art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin
legea bugetului de s tat, se stabilesc și o biectivele de politică salarială ale
regiilor autonome, societăților și companiilor naționale,
ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, re prezentanții statului
, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pun ă în aplicare politic a
salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de
conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act nor mativ, operatorii eco nomici prezintă, în vederea aprobări i, bugetul de venit uri și cheltuieli org anelor administrației publice centrale
sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin .1 din aceeași
lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și
cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Lege a nr.329/2009, con tr ac tele colec tive de munc ă se
negoc iaz ă, în cond iț iile leg ii, dup ă aprob are a buge telor de ve n itur i ș i chel tu iel i ale
oper ator ilor econo mic i, în l imite le ș i în con d iț iile s tab il ite pr in b uge te.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, se reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a diferențelor de prime și alte adaosuri salariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. CFR SA B., se va admite în parte recursul declarat de pârâta S. DE T. F. DE C. C. a SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE T. F. DE C. CFR C.
SA și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge cererea S. Ui T. DIN D. C. -N. având ca obiect plata salariului suplimentar aferent anului 2010 pentru membrii de sindicat VIDICAN IONEL și
S. FRANCISC, ca neîntemeiată, și a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. N. DE CĂI F. CFR SA, respingându-se acțiunea formulată de S. T. DIN D. C. în contradictoriu cu această pârâtă, cu menținerea restului dispozițiilor din sentința recurată care nu contravin prezentei decizii.
Se va respinge recursul declarat de recurenta SOCIETATEA N. DE T.
F. DE C. CFR C. SA B. ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru considerentele anterior expuse, se va respinge ca nefondat recursul declarat de S. T. DIN D. C. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul disp.art.276 Cod.proc.civilă, S. DE T. F. DE C.
C., aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească S. UI T. DIN D. C. -N. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. CFR SA B. și admite în parte recursul declarat de pârâta S. DE T. F. DE C.
C. a SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE T. F. DE C. CFR C. SA împotriva sentinței civile nr.1358 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea S. T. DIN D. C. -N. având ca obiect plata salariului suplimentar aferent anului 2010 pentru membrii de sindicat VIDICAN IONEL și S. FRANCISC, ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C.
N. DE CĂI F. CFR SA și în consecință respinge acțiunea formulată de S.
T. DIN D. C. în contradictoriu cu această pârâtă. Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge recursul declarat de recurenta SOCIETATEA N. DE T. F. DE C. CFR C. SA B. împotriva aceleiași sentințe, acesta fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. T. DIN D. C. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimata S. DE T. F. DE C. C. să plătească S.
T. DIN D. C. -N. suma de 300 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./ V.R.;
2 ex./_
Jud.fond: Tribunalul Cluj: B. George Zdrenghea.
