Decizia civilă nr. 4502/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4502/R/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta U. J. A S.
DIN Î. B. în numele membrului de sindicat D. OL. împotriva sentinței civile nr. 1738 din 17 iunie 2913, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați I. Ș. J. B. -N. și
E. N., având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 330/2009. La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat M. E. N. întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1738/F din_ a Tribunalul B. -N., pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. E. N. .
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta U. J. a S. L. din Î., în numele și pentru membrul de sindicat, D. O., împotriva pârâților I. Ș. J. B. -N. și M. E. N. B.
. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Membrul de sindicat reprezentat de sindicat face parte din rândul personalului plătit din fonduri publice desfășurându-și activitatea în anul 2010 la pârâtul de rând 1.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată în mod expres, prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010, lege care a intrat în vigoare de la data de _ , cu excepția art. 34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare începând din data de_ și care, la art. 8 prevede că: "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la
stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi
";.
Așadar, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivității legii civile
, s-a reținut că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naște înainte de_, dată la care era în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w, a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum și Legea nr. 285/2010, care, astfel cum s-a arătat mai sus, prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011.
Prin urmare în luna ianuarie 2011 problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010, lege în vigoare la acea dată..
În consecință au fost neîntemeiate susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile.
În ceea ce privește susținerea în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin acțiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
s-a reținut că în speță, membrul de sindicat, face parte din categoria cadrelor didactice, care au desfășurat o activitate în anul 2010 și în condițiile în care activitatea sa nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010 și nu a fost sancționat disciplinar, se pune problema dacă, prin prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la CEDO,
deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, tribunalul a reținut că salariatul a primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 285/2010.
De asemenea, deși se constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor, prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual.
Prin urmare art.1 din Protocolul 1 din CEDO, invocat, nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamantei nu i s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010, fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Prin decizia nr. 115/_ a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 invocată în cauză de către recurenți, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții, nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice, acțiunea privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 a fost neîntemeiată întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior arătate, acțiunea a fost neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta U. J. a S.
L. din Î. B. -N.
în numele membrilor de sindicat D. OL., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii ca întemeiată, cu consecința obligarii pârâtului I. Ș. J. B. -N. la plata premiului anual aferent anului 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sume actualizate în conformitate cu indicele de inflație panii la data plății efective, pentru membrii de sindical, precum și obligarea pârâtului M. E., C., T. și S. B. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
În motivarea recursului se arată că din cuprinsul art. 25 din Legea nr. 330/2009 rezultă în mod indubitabil faptul că dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială care se acordă ..pentru activitatea desfășurată";, proporțional cu perioada lucrată în anul 2010» singurele situații în care acesta poate fi redus sau nu se acordă, prevăzute de alin. 3 al articolului mai sus menționat, fiind acelea în care salariații au desfășurat activități profesionale necorespunzătoare sau au fost sancționați disciplinar, situații în care nu se află membrii de sindical, așa cum rezultă din actele pe care le vor depune la dosar (adeverințele emise de unitatea de învățământ din care rezultă că membrii noștri de sindicat nu au desfășurat activități profesionale necorespunzătoare și nici nu au fost sancționați disciplinar).
Arată faptul că dreptul membrilor de sindicat de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era de ia câștigat în anul 2010, chiar dacă plata era amânata până în luna ianuarie 2011 iar Legea nr. 284/2010, ce a abrogat posibilitatea acordării lui, a intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care acest premiu se acordă - anul 2010. Faptul că dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost abrogate prin Legea nr. 284/2010 nu este de natură să înlăture dreptul la plata premiului anual aferent anului 2010, întrucât până la momentul abrogării -_ . prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare și trebuie să își producă efectele juridice.
Mai mult, premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât, întrucât activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la_ . iar Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la_, dreptul la acordarea premiului anual este un drept câștigat, care recompensează activitatea prestată în anul 2010, indiferent de data la care acest premiu urinează a fi plătit.
Recurenta invocă prevederile art. 11 din Constituția României și art. 17 di Declarația Universală a Drepturilor Omului, arătând totodată că, potrivit jurisprudenței CEDO, dreptul la premiu anual, fiind un drept de natură salarială, poate fi considerat un bun în sensul Convenției, iar membrii de sindicat se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la premiul anual de natură salarială, deoarece acesta a fost reglementat expres prin lege și, mai mult, a fost confirmat de instanțele judecătorești naționale, așa cum rezultă prin practica judiciara pe care o anexează.
La data intrării în vigoare a Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010, membrii de sindicat erau beneficiarii unui drept actual - în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu o bază legală - Legea nr. 330/2009, astfel încât intră sub sfera de protecție a art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenție.
Se mai precizează de către recurentă că în practică nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de "premiu anual"; aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, din următoarele considerente:
Art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011;
Natura juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite: premiul reprezintă o sumă unică, ce se acordă o singură dată, în considerarea muncii desfășurate, în raport și cu perioada de timp lucrată din anul 2010, în timp ce salariul reprezintă prestație bănească lunară, acordată pentru munca depusă de salariați. Mai mult, nu toți salariații beneficiază de premiul anual, ci doar cei care au desfășurat activități profesionale satisfăcătoare sau nu au fost sancționați disciplinar, în timp ce salariul se acordă tuturor angajaților;
Nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat (ținându-se seama de situația fiecărui salariat și de îndreptățirea fiecărui salariat de a primi sau nu o sumă de bani cu titlul de premiu anual pe anul 2010) și nu tuturor salariaților, în mod unitar și cu același procent (de 15%);
Conform art. l alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii total diferite de cele care sunt avute în vedere la acordarea premiului anual aferent anului 2010 (perioada de timp lucrată în anul 2010 și desfășurarea unei activități profesionale corespunzătoare).
Ori, este evident faptul că, în baza art. 8 din Legea nr. 285/2010, membrii de sindicat au fost privați de dreptul lor de a primi premiul anual aferent anului 2010, fiindu-le încălcat dreptul fundamental al acestora la respectarea bunului, consacrat de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin întâmpinarea înregistrată pârâtul M. E. N. B. a solicitat respingerea recursului, iar pe fond menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamantă, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010.
În anul 2011 au fost acordate majorări salariale de 15% conform art.1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 285/2010. De asemenea, Curtea constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual.
Art.1 din Protocolul 1 din CEDO invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamantei nu i s-a adus o atingere dreptului de proprietate.
Prin Decizia nr. 115/_ a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
De asemenea, prin Decizia nr. 21 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări";.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U. J. A S.
DIN Î. B. -N. împotriva Sentinței civile nr. 1738/F din_ a Tribunalul B. -N., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
-R. M. C. M. S. -C. B.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. R. -I.
GREFIER
G. C.
