Decizia civilă nr. 4548/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4548/R/2013
Ședința publică din 26 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. UL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 2239/F din 16 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. -NĂSĂUD în
numele și pentru membrul de sindicat B. I. A., și pe pârâții intimați C. T. "A. S. " C. -N., L. T. "L. R. " M., C. LOCAL M. ,
P. UL COMUNEI M., având ca obiect drepturi bănești - Legea 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți C. Local al municipiului C. -N. și primarul municipiului C. -N. au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 26 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. Năsăud în numele și pentru membrul de sindicat B. I. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, precum și judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 2239/F/_ a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosar nr._
, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtul C. local al municipiului C. -N. .
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ, în numele și pentru membrul de sindicat B.
I. -A. împotriva pârâților L. T. "L. R. "; M., C. T. "A. S.
"; C. -N., C.
local al municipiului C. -N., P. ul municipiului C. -N.
,
C. local M.
, P. ul comunei M. și în consecință:
A fost obligat pârâtul C. T. "A. S. "; C. -N. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății;
A fost obligat pârâtul L. T. "L. R. "; M. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 septembrie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 septembrie 2010 și până la data efectivă a plății;
A fost obligat pârâtul L. T. "L. R. "; M. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna octombrie 2010 stabilit conform Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit potrivit Legii nr. 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data efectivă a plății; Au fost obligați pârâții C. local al municipiului C. -N. și P. ul municipiului C. -N. să aprobe, respectiv să aloce pârâtului C. T. "A.
S. "; C. -N. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamant în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010.
Au fost obligați pârâții C. local M. și P. ul comunei M. să aprobe, respectiv să aloce pârâtului L. T. "L. R. "; M. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamant în perioadele 1 septembrie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011. Fără cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente
:
Excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi reținută, întrucât pârâtul a fost chemat în judecată în temeiul atribuțiilor acestuia de a aproba alocarea de fonduri necesare finanțării unității de învățământ.
C. local este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În virtutea atribuțiilor sale legale de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat pârâtul C. local C. -N. justifică legitimare procesuală pasivă.
Sub aspectul calității procesuale pasive nu are relevanță faptul că fondurile necesare pot fi alocate unității de învățământ numai după calculul sumelor datorate și după virarea acestora de la bugetul de stat, problema constituind una de executare și nu de calitate procesuală.
Nu poate fi reținută nici excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 1 ianuarie - 7 februarie 2010.
Acțiunea s-a depus de reclamantă la data de 25 ianuarie 2013, conform ștampilei de intrare aplicată pe acțiune. Ca atare, aceasta este data investirii instanței.
Este adevărat că acțiunea s-a înregistrat în programul informatic abia la data de 7 februarie 2013, așa cum apare pe portalul instanței și pe coperta
dosarului, însă faptul că acțiunea a primit număr abia la data de 7 februarie 2013 este o problemă ce ține de administrarea instanței, fără ca aceasta să se poată răsfrânge negativ asupra titularului dreptului la acțiune.
Cererea de acordare a drepturilor salariale trebuie formulată în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, republicat, care curge de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dreptul la acțiunea în plata drepturilor solicitate cu începere din 1 ianuarie 2010, a luat naștere din luna următoare celei de la care se acordă dreptul, din ziua plății salariului aferent lunii ianuarie 2010, acesta fiind momentul la care reclamanta a cunoscut și putea obiectiv cunoaște că nu i s-a aplicat corect noua lege privitoare la salarizare.
Întrucât este vorba de un drept salarial care se acordă periodic, respectiv lunar, prescripția curge distinct pentru fiecare lună în parte, de la data la care trebuia plătit dreptul. În acest sens sunt prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, conform cărora "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită";.
Conform anexei 1 la Ordinul nr. 86/2005 data plății salariilor în învățământ a fost stabilită pentru ziua de 14 a lunii.
Raportat la data promovării acțiunii - 25 ianuarie 2013, rezultă că acțiunea s-a promovat în termenul legal de 3 ani calculat de la data plății salariului aferent lunii ianuarie 2010, respectiv de la data de 14 februarie 2010.
Fiind vorba de o prescripție începută și neîmplinită la data intrării în vigoare a legii noi - 1 octombrie 2011 - aceasta este supusă în întregime dispozițiilor legale sub care a început să curgă, adică prevederilor Decretului nr. 167/1958, conform art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010 reclamantul a fost angajat al unității școlare chemată în judecată C. T. "A. S. "; C. -N., pe postul de profesor, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 1709/_ depusă la dosar (f. 9).
În perioada 1 septembrie 2010 - 13 mai 2011 reclamantul a fost angajat al unității de învățământ L. T. "L. R. "; M., pe postul de profesor, conform adeverinței nr. 2197/_ (f. 8).
Constatând că acesta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învățământ și reținând faptul că aceste prevederi sunt în vigoare, în condițiile în care au fost aprobate prin Legea nr. 221/2008, prima instanță a apreciat ca fiind fondată cererea dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și P. ul Municipiului C. -N. , s
olicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de C. Local al Municipiului C. -N., respectiv față de P. ul municipiului C. -N. pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pârâții invocă lipsa calității procesuale proprii, subliniind că plata sumelor pretinse prin prezentul demers nu se poate efectua, întrucât acestea trebuiau să fie prevăzute în bugetul de stat și să fie repartizate și virate în contul bugetului local.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale pretinse.
Bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr.57/2012, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile deduse judecății.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Potrivit Legii nr.1 din 5 ian.2011 prin art.104 alin.2 finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Prin întâmpinarea formulată, intimata
s-a opus admiterii recursurilor formulate.
Nu au fost administrate probe noi. Recursurile sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al Municipiului C. N., având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
De asemenea, în ceea privește recurentul P. ul Municipiului C. N., Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului,
în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
În raport de prevederile legale menționate mai sus se constată că recurentul are atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că nu se poate reține că nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Unitatea/tățile de învățământ pârâtă/e, în calitate de angajator al cadrelor didactice reprezentate în cauză, are/au obligația de a efectua plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea
finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege. Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile bănești acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursurile declarate de pârâții P. UL MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva
sentinței civile nr. 2239/F din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
S.
D. D.
G.
D. C.
G.
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: G.C.F.
