Decizia civilă nr. 4555/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4555/R/2013
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții I. P. A., D. D., A. M. și intervenienții M. N. F. și B. I. M. împotriva sentinței civile nr. 11386 din 1 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată U.
"B. -B. "; C. -N., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.9855/117/_ pe rolul Tribunalului C.
, reclamanții: I. P. A., D. D., A. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. "B. B. "; C. -N., obligarea pârâtei la calcularea si la plata primei de vacanță pentru anul școlar 2008-2009, actualizată cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că primele de vacanță sunt cuvenite cadrelor didactice pe baza contractelor colective de muncă la nivel de ramură și la nivel național și trebuie acordate înainte de plecarea în concediul de odihnă, odată cu indemnizația de concediu, iar aceste drepturi nu au fost acordate.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii, având în vedere că prima de vacanță este prevăzută în contractele colective de muncă sub forma unei posibilități, iar nu a unei obligații, având ca sursă exclusiv veniturile proprii. La termenul de judecată din data de_, intervenienta M. N. F.
a formulat cerere de intervenție în interes propriu în cauză, în contradictoriu cu
U. "B. B. "; C. -N., cerere având același obiect și aceeași cauză ca și acțiunea principală.
La termenul de judecată din data de_, intervenientul B. I. M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu în cauză, în contradictoriu cu U.
"B. B. "; C. -N., cerere având același obiect și aceeași cauză ca și acțiunea principală.
La judecarea fondului cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.11386 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a respins acțiunea formulată de reclamanții I. P. A., D. D. și A. M.
, împotriva pârâtei U. "B. B. "; C. -N. și s-au respins cererile de intervenție formulate de intervenienții: M. N. F. și B. I. M. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adeverințelor și copiilor carnetelor de muncă depuse la dosar, reclamanții și intervenienții sunt angajați ai pârâtei, pe postul de cadre didactice.
Potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, "drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii";.
Conform art.145 al. 1 (actualul art. 150 al.1) din Codul muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu și de alte indemnizații și sporuri stabilite în contractele colective de muncă aplicabile, acestea, în cazul în care sunt încheiate cu respectarea actelor normative în vigoare, având caracter obligatoriu conform Codului muncii (actualul art. 229 al. 4).
În ceea ce privește prima de vacanță pentru personalul didactic, s-a constatat că, potrivit art. 59 al. 3 din CCM unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță.
Potrivit art. 37 din CCM unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2007- 2008, "Părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: (…) g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile
legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Prin urmare, coroborând această dispoziție cu prevederile din contractul colectiv de muncă de nivel superior (art. 59 al. 3 din CCM unic la nivel național pe anii 2007 - 2010), prima instanță a reținut că este de competența unității de învățământ să verifice dacă există astfel de fonduri proprii și să stabilească posibilitatea acordării unor astfel de prime de vacanță, pe lângă indemnizația de concediu.
Ori, s-a reținut de către tribunal că pârâta nu s-a obligat la acordarea unor astfel de prime și nici contractele de nivel superior nu o obligă la acordarea unor astfel de prime.
S-a mai subliniat că art. 36 lit. g din CCM unic județean la nivel de ramură învățământ C. pe anii 2008 - 2009 nu se aplică pârâtei, neavând așadar nicio forță obligatorie în ceea ce o privește pe aceasta.
Prin urmare, având în vedere că prevederile contractelor colective de muncă aplicabile stabilesc numai o posibilitate a acordării unei prime de vacanță pe lângă indemnizația de concediu, în funcție de veniturile proprii ale unității de învățământ, s-a constatat de către prima instanță lipsa unei obligații a pârâtei față de reclamanți și intervenienții în interes propriu cu privire la plata unor sume de bani cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții: I. P. A., D. D.
, A. M. și intervenienții: M. N. F. și B. I. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenții arată că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins acțiunea civilă și cererile de intervenție formulate, având ca obiect obligarea pârâtei la calcularea și plata primei de vacanță pentru anul școlar 2008-2009, actualizată cu indicele de inflație.
Se mai arată că art.37 din contractul colectiv de muncă la nivel național prevede în mod imperativ că: "Părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: ...g) o primă de vacanță din
venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu.";
Se apreciază că în acest sens sunt și clauzele art.38 din același contract, care prevăd că: "Drepturile bănești cuvenite salariaților se plătesc înaintea oricăror alte obligații ale instituțiilor și unităților de învățământ";, fără a se face așadar nicio distincție între categoriile de unități de învățământ, prevedere care se regăsește și în cuprinsul art. 161 din Codul muncii.
Recurenții mai arată că instituțiile de învățământ sunt obligate să prevadă în proiectele de buget sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale, ce cuprind și adaosurile la salariu, iar persoanele care se fac vinovate de întârzierea plății drepturilor bănești cu mai mult de trei zile lucrătoare, vor fi sancționate potrivit legii - art. 38 alin. 4 contract.
Se mai arată că în cauză nu s-a probat, dar nici măcar nu s-a invocat vreun moment lipsa unor posibilități bănești ale U.B.B. în ceea ce privește efectuarea acestor plăți.
Se încalcă, în aprecierea recurenților, prevederile cuprinse în art. 159 alin 3 din Codul muncii, conform cărora este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.
Ori, se consideră că, atâta timp cât această primă se plătește angajaților din domeniul preuniversitar, fie voluntar, fie ca urmare a unei practici jurisprudențiale corecte, constante, recurenții, în calitate de angajați ai învățământului universitar, se află într-o situație de discriminare absolut nejustificată.
În acest sens, se mai arată că, anterior, problematica acordării acestor prime era unitar legiferată, prin Hotărârea nr. 372 din 8 iulie 1994 cu privire la acordarea unei prime de vacantă personalului din învățământ, fără a se face așadar nici o distincție cu privire unitatea de învățământ în care prestează munca personalul didactic.
Astfel, se arată că, în art.1 din această hotărâre, se prevede că:
"Personalul didactic care beneficiază de un concediu de odihna stabilit potrivit art. 8 din Legea nr. 6/1992 va primi în anul 1994, la plecarea în vacanta de la sfîrșitul anului școlar (universitar) o prima în valoare bruta în raport cu salariul de baza corespunzător funcției de execuție îndeplinite, potrivit anexei la prezenta hotărîre.
De prima de vacanta beneficiază și celelalte categorii de personal din unitățile de învățămînt din rețeaua M. Învățămîntului. "
Pârâta U. "B. -B. "; a formulat întâmpinare,
prin care a solicitat solicită respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că recurenții fac trimitere la art.
37 din CCM la nivel național (2007-2010), care însă prevede cu totul altceva decât se invocă.
Se mai apreciază că s-a făcut referire la prevederile art.37 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/_ și că la nivel de ramură învățământ nu a fost adoptat un alt CCM, până în luna decembrie 2012.
Intimata mai arată că art. 50 din Legea nr. 128/1997 prevedea drepturi pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, cu excepția art. 50 alin.10 și 11, care se aplica și personalului din învățământul superior.
În concluzie, se arată că, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură învățământ nu prevede prima de vacanță ca o obligație a Universității, ci ca o
posibilitate de acordare a acesteia din veniturile proprii ale instituției, dacă se obțin astfel de venituri și doar în condițiile legii.
Se mai invocă faptul că U. B. -B. nu a acordat niciunui angajat primă de vacanță, neavând capitol în buget cu această destinație și nicio lege nu obligă instituția de învățământ superior să acorde primă de vacanță.
Se mai arată că, în anul universitar 2008 - 2009, personalul didactic avea drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic și Legea învățământului nr.84/1995, iar acordarea primei de vacanță nu era prevăzută printre obligațiile instituției de învățământ superior.
Intimata mai susține c H.G. nr. 372/1994, la care fac referire recurenții, s- a aplicat doar în anul 1994 și prevedea foarte clar faptul că prima de vacanță se suportă din fondurile alocate fiecărui ordonator de credite bugetare, nu din venituri proprii.
În recurs, s-au depus la dosar înscrisuri noi.
La termenul de judecată din data de_, intimata, prin reprezentantul său, invocă, ca motiv de ordine publică, în temeiul disp.art.306 alin.2 Cod. proc. civilă, prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile solicitate prin cererile de intervenție formulate.
Curtea a pus în discuția părților acest motiv de ordine publică, reprezentantul recurenților-intervenienți arătând că acesta este nefondat, întrucât cererea a fost formulată în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, având în vedere și disp.art.16 din legea nr.329/2009, care prevede că primele de vacanță pe anul 2009 pot fi plătite până la data de_ .
Analizând recursul formulat de reclamanții: I. P. A., D. D., A.
M. și de către intervenienții: M. N. F. și B. I. M.
, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat
, pentru următoarele considerente:
Analizând motivul de ordine publică invocat de către intimată, privind prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile solicitate prin cererile de intervenție formulate, se rețin următoarele:
Art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în vigoare la data la care termenul de prescripție a început să curgă (art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat) prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit disp.art.160 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Se reține că momentul nașterii dreptului intervenienților la acțiune îl constituie data când aceștia au cunoscut sau trebuiau să cunoască prejudiciul ce le-a fost cauzat prin neplata primei de vacanță pe anul 2009.
Legea nr.329/2009
privind reorganizarea unor autorități și instituții
publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, a prevăzut, prin art.16
din CAP. III, in titul at " M ăsur i de reducere a
chel tu iel ilor de perso n al în s is te mul buge tar"; ur măto arele:
"Prima de care benef ic iaz ă ang ajaț ii l a pl ec are a în conced iu, af erentă anulu i2009
, po ate f i pl ătită
de ordonatorii de credite ai autorităților și instituțiilor publice p ân ă l a d ata de 31 ianu ar ie 2010
, indiferent de data la care aceasta a fost solicitată.";
Având în vedere aceste dispoziții legale, se constată că cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta M. N. F., la data de_, este introdusă înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Se reține însă ca fiind prescris dreptul la acțiune al intervenientului B. I.
M., ce a formulat cerere de intervenție abia la data de_ .
Potrivit disp.art.86 din Legea nr.128/1997
, salarizarea personalului didactic și de cercetare din învățământul superior se face în conformitate cu prevederileart. 48 din prezenta lege.
Conform disp.art.48 alin 2 din Legea nr.128/1997
, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Conform art.95 alin.1 din Legea nr.128/1997
: "Personalul didactic de la
to ate n ivelur ile înv ăț ămân tulu i are drep tur i ș i obl ig aț ii c are decurg din legislația în
vigoare, din prezentul statut, din carta universitară, precum ș i d in preve der ile
con tr ac tulu i colec tiv de munc ă.";
Po tr iv it ar t. 146 d in acee aș i lege , "în m ăsura în care prezentul statut nu
dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația
muncii";.
Pr in d ispoz iț iile art. 59 alin. 1 și 3 din Contractul colectiv de muncă
unic la nivel național pe anii 2007 -2010, având ca parte semnatară ș i pe
Ministerul Educației și Cercetării,
s-a stabilit că:
"Pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce
reprezintă media zilnică a veniturilor din luna/lunile î n care este efectu at
concediul, multiplicată cu număr ul zilelor de concediu, iar la alin.4 că
indemnizația se plătește înainte de plecarea în concediu.";
"Prin contractele colective de muncă de la celelalte niv eluri se poate
stabili ca, în r apo rt cu posibilitățile economico -financi are ale unității , pe
lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.";
Analizând modul în care partenerii sociali au formulat această clauză, se poate constata că aceș tia au prev ăzu t, ca o posibilitate, doar stabilirea, în
r apor t de pos ib il ităț ile econo mico -finan c iare ale un ităț ilor, a unei prime de
vacanță, pr in con tr ac tele colec tive de mu nc ă înche iate l a n ivel inf erior.
Od ată s tab il ită îns ă obl ig aț ia pl ăț ii une i pr ime de v ac anț ă pr in cl auzele
aces tor con tr ac te, n u se mai po ate reț ine c ă acord are a aces te ia es te doar o
f acultate a ang ajator ulu i ș i nu o înd ator ir e a aces tu ia.
Curtea constată c ă, într -adevăr, Co ntractul Colectiv d e Muncă Unic
Județean la nivel de Ramură Î nvățământ C. pe anii 2007 -2008, prelungit până
la_ -
care prevedea, prin art.36 lit.g),
că personalul din învățământ beneficiază de o "o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu
indemnizația de co ncediu și este egal ă cu un salariu de bază al angajatulu i
conform O.U.G. nr.146/2007"; - nu este aplicabil și instituțiil or de învățământ
superior, astfel cum rezultă din Anexa nr.6 la acest contract ( filele nr.25 -31 dosar
de fond)
Recurenților le este însă aplicabil Contractul Colectiv de Muncă la Nivel
de Ramură Învățământ pentru anii 2007 -2008, filele nr.33-77 dosar recurs, semnat de M. Educației, Cercetării și Tineretului,
care, conform
art.2 alin.1
, stabilește că prevederile acestuia se aplica in institutiile de
învățământ superior, termenul « angajator » desemnând: « instituțiile de
învățământ superior, reprez entate prin rectori ; «
Art.3 alin.1 din acest contrect colectiv prevede că părțile contractante
garantează aplicarea clauzelor acestui contract colectiv de muncă unic la nivel de
ramură învățământ pentru membrii sindicatelor afliate la federaț iile sindicale
semnatare ale acestuia.
Art.5
din Contractul colectiv unic la nivel de ramură învățământ prevede că
acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ
.
Potrivit disp.art.9 alin.1 din contractul colectiv de muncă, acesta s -a
încheiat pe o perioada de un an, cu posibilitate de prelungire.
Conform alin.2 al a celuiași articol, dac ă niciuna dintre pă rți nu denunță
contractul cu minimum 60 de zile ina inte de expirării sau dacă niciuna dintre
părți nu are inițiativ a renegocierii lui ant er ior expirării, contr actul se prelungește
automat pe o perioadă de un an.
Potrivit disp.art.37 alin.1 lit.g din acest contract
, p ăr ț ile con tr ac tan te
convin c a person alu l d in înv ăț ămân t să beneficieze de o pr imă de v ac anț ă d in
ven itur i propr ii, în cond iț iile legii. Prima se acordă od ată cu inde mn iz aț ia d e
concediu.
Conf or m ar t.111 d in acel aș i con tr ac t, l is ta ins tituț iilor ș i un ităț ilor de
înv ăț ămân t benef ic iare ale aces tu ia s un t cele prev ăzu te în Anexa nr.6 la contract, printre care, la punctul II.20, figurează și U. B. -B. din C. -N. .
Potrivit art.148 alin. 1 din Legea nr.62/2011, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art.133alin.1 lit.c din Legea nr.62/2011, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură se întind pentru toți salariații din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Având în vedere faptul că angajatorul recurenților: I. P. A., D. D. ,
A. M. și M. N. F. este universitatea intimată, precum și dispozițiile art.2 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Învățământ, se reține că aceștia sunt îndreptățiți la plata unei prime de vacanță pe anul universitar 2008/2009, din veniturile proprii ale universității, astfel încât susținerile și probele depuse la dosar privind situația financiară a Facultății de Istorie din cadrul acestei instituții de învățământ superior, nu pot avea relevanță
în cauză.
De asemenea, având în vedere că executarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură este obligatorie între părți, acest contract fiind legea părților, se reține că, prin neincluderea în bugetul instituției a sumelor de bani cu titlu de prime de vacanță pentru anul 2009, universitatea își invocă de fapt în cauză propria culpă de a nu-și fi îndeplinit obligații stabilite printr-o convenție ce-i este aplicabilă.
Având în vedere că, în temeiul disp.art.86, 48 alin 2, 95 alin.1 și art.146 din Legea nr.128/1997, prevederile contractelor colective de muncă aplicabile în cauză sunt izvor de drepturi de pentru recurenți, Curtea constată ca fiind de prisos analizarea în cauză a motivelor de recurs ce privesc discriminarea recurenților, în ceea ce privește plata primelor de vacanță, față de alte categorii de personal din învățământ, respectiv, față de personalul din învățământul preuniversitar.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanții I. P. A., D. D., A.
M. și de către intervenienta M. N. F. și se va admite în parte recursul declarat de intervenientul B. I. M., se va modifica în tot sentința primei instanțe, în sensul de a se admite acțiunea formulată de reclamanții: I. P. A.
, D. D., A. M. și a se admite cererea de intervenție în interes propriu
formulată de intervenienta M. N. F. în contradictoriu cu U. "B. -
B. ";, pârâta fiind obligată să plătească reclamanților și intervenientei prima de vacanță aferentă anului universitar 2008-2009, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru considerentele anterior expuse, se va respinge ca prescris dreptul la acțiune al intervenientului B. I. M. în cadrul cererii de intervenție în interes propriu formulate în acuză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanții I. P. A., D. D., A. M. și de către intervenienta M. N. F. și admite în parte recursul declarat de intervenientul B. I. M. împotriva sentinței civile nr. 11386 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții I. P. A., D. D., A.
M. și admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta
M. N. F. în contradictoriu cu pârâta U. "B. -B. "; și, în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamanților și intervenientei prima de vacanță aferentă anului universitar 2008-2009, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Respinge ca prescrisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B. I. M. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: I. P. .
