Sentința civilă nr. 1202/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1202/F/2013
Ședința publică din data de 29 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantele C. T. D., S. L.
, C. A., K. E., G. A., N. L.
împotriva pârâtelor S. N. de T. F.
de C. "C. C. " SA B.
și S. N. de T. F. de C. "C. C. " SA B.
- Sucursala de T. F. de C. C.
, având ca obiect calcul drepturi salariale. La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Cauza s-a strigat la ora 10:30.
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, prin acțiunea introductivă.
Totodată, se constată că, la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, răspunsul la adresa întocmită de instanță la data de_ (f. 101), în 2 exemplare, formulat de pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. " SA B. - Sucursala de T. F. de C. C. .
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._, reclamanta C. T. D. a chemat în judecată pe pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. " SA B. - Sucursala de
T. F. de C. C., solicitând obligarea pârâtei la plata salariului de bază minim brut de 700 lei, stabilit la nivelul ramurii transporturi (valabil de la_ ), calculat la clasa de salarizare 31 coeficient de ierarhizare 2.461, pe perioada_ -_, a diferențelor dintre drepturile salariale de care a beneficiat calculate la clasa de salarizare 26, coeficient de ierarhizare 2,127, la o valoare inferioară valorii de 700 lei și drepturile salariale cuvenite, calculate la clasa de salarizare 26, coeficient de ierarhizare 2,127, la o valoare a salariului de bază minim brut de 700 lei, pe perioada_ -_, în conformitate cu art. 41, alin 3, litera a din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și cu legislația muncii, precum și obligarea la acesteia la plata de daune interese, constând în reactualizarea sumei pe care i-o datorează cu rata inflației și în dobânda legală la suma datorată, începând cu data nașterii dreptului până la data plății efective,precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în fapt, în perioada dedusă judecății reclamanta a fost angajată a societății pârâte în funcția de casier C.F. l, conform carnetului de muncă a cărui copie conformă a depus-o la dosarul cauzei.
În aceasta perioadă, reclamanta a arătat că a beneficiat de un salariu calculat la clasa de salarizare 26, coeficient de ierarhizare 2.127, la o valoare a salariului de bază minim brut de 570 lei în baza Actului Adițional la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din T. ul
F. pe anii 2006-2008 care a modificat salariile de bază minime brute anterioare, începând cu data de_ pentru o perioadă de 48 de luni de la înregistrare.
Reclamanta a precizat că, în conformitate cu Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010 art. 41, alin. 3 litera a, salariu de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, a fost de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariu fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta. Litera b a aceluiași articol 41, prevede că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile, valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulată la art. 41, pct. 3, litera a pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, adică 700 lei și nu 570 sau 600, cât a stabilit pârâta.
De asemenea, s-a arătat că în calitate de angajator, pârâta nu i-a acordat acest drept și nu a plătit-o la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi, (valabil de la_ ) calculat la clasa de salarizării și coeficientul de ierarhizare corespunzătoare funcției, încălcând prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din codul muncii potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. Pentru perioada dedusă judecății, art. 3 alin
(1) al CCM la nivel de ramură și art. 241, alin 1, lit. c, din Codul muncii prevăd că, "clauzele contractelor colective de muncă, produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar la poziția 1 din anexa 5 la acest C.C.M, care nominalizează unitățile la care se aplică acest contract co- lectiv de muncă, se afla societatea pârâtă.
Totodată, reclamanta a susținut că, potrivit Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, art. 7 alin. 2, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996 care se regăseau în perioada dedusă judecății, în art. 238 din vechiul cod al muncii, (preluate de art. 132 din Legea nr. 62/2011) prevede pentru perioada dedusă judecății că "contractele colective de muncă, nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar alin. 3 al aceluiași articol prevede că "la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
Așadar pentru perioada dedusă judecații, contractele colective de muncă la nivel inferior, au putut conține clauze care să stabilească drepturi numai la un nivel superior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior. În aceste condiții, reclamanta a arătat că pârâta avea obligația să-i acorde salariu calculat la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției ocupate, la o valoare a salariului de bază minim brut de cel puțin 700 lei și nu la o valoare mai mică.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 41 alin . 5 din Constituția României, care prevăd că
"este garantat caracterul obligatoriu al convențiilor colective";, raportat la CCM. nr. 722 din 24 ian. 2008, Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010.- art. (1) alin. 1, art. (3) alin. 1, alin 3,
art. 4 alin.1, alin.2 și alin 3, art. (5) alin. 6, art. (41) alin. 3 lit. a, b, art. 123 alin. 1 și alin.2, anexa 5
pct. 1; Vechiul Cod al Muncii ; art. 11, art. 37, art. 40 alin.(2) lit. c; art. 236 alin (1) si (4), art. 238
alin. (1), (2) si (3); art. 241 alin (1) lit. (c). art. 243 alin. (1) si (2); art. 156; art. 161 alin.4; art. 166
alin. (1); art. 269 alin .1, art. 281; art. 283 alin. (1) lit. c; art. 284 alin. l și alin. 2. Noul Cod al
Muncii: art. 11, art. 37. art. 40 alin.(2) lit. c, art. 161, art. 166 alin. (1) si alin. (4), art. 171 alin. (1),
art. 229 alin. (1) și alin. (4), art. 253 alin. l, art. 268 alin. (1) litera c, art. 269 alin. (1) și alin. (2); Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă - art. 7 alin. 2; codul de procedură civilă - art. 274.
La termenul de judecată din data de 15 februarie 2013 la prezenta cauză au fost conexate dosarul nr._, respectiv dosarul nr._ ale Tribunalului B. -Năsăud.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ reclamantele N. L., C. A., K. E. și G. A. au chemat în judecată pe pârâtele S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA și S. N. de T. F. de C. " C. C. "; S.A. - Regionala de T. F. de C. Ardeal, solicitând obligarea pârâtelor în solidar la: I. plata retroactivă a drepturilor actualizate cu rata inflației cu începere de la data nașterii drepturilor până la data plății efective, reprezentând: 1.diferențe de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de art. 41 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și sumele efectiv primite, pe perioada iulie 2009 - martie 2012; 2. diferențe între sumele efectiv primite cu titlu de
prime pentru: vacanță, Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2009; Paște, Ziua F. ului, vacanță, Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2010; respectiv Paște, Ziua F. ului, prima de vacanță și salariul suplimentar pe anul 2011, și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit petitului I pct. 1; II. obligarea pârâtelor la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de munca, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial.
În motivare s-a arătat că în fapt, reclamantele au fost angajate ale societății pârâte în baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată, până în martie 2012 când au fost disponibilizate în urma aplicării Programului de Restructurare și Reorganizare a societății angajatoare, determinat de situația economico-financiară dificilă a acesteia.
În drept, pentru anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se că salariul de bază minim brut este de 570 lei. În perioada iulie 2009 - martie 2012, reclamantelor li s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, avându-se în vedere un salariu de bază minim brut de 570 lei începând din data de_, respectiv de 600 lei cu începere din_ . Pornind de la acest salariu minim brut de bază, pentru fiecare dintre reclamante s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specific, sporuri permanente sau nepermanente, etc.
În aceeași perioadă de referință supusă analizei era însă în vigoare și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, fiind deopotrivă aplicabil raporturilor de muncă dintre părți, conform art. 11 alin. (1) litera c) din Legea nr. 130/1996, text ce are următorul conținut: "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă".
Reclamantele au arătat că, potrivit art. 41 alin. (3) litera a) din CCM Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010 "salariul de bază minim brut la nivelul ramuri transporturi valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta". De asemenea, au arătat că, salariul minim brut de bază stipulat în CCM Unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008-2010 era mai mare decât cel stipulat în CCM la nivel de unitate/grup de unități pe perioada iulie 2009-martie 2012.
În conformitate cu prevederile art. 238 Codul muncii în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă: "(1) contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior; (2) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă; (3) La încheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal. " În același sens au fost și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, republicată ( în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă analizate în cauză), potrivit cărora
"contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal". Totodată, art. 30 alin. (1) din aceeași lege prevede că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Pe de altă parte, art. 37 din Codul muncii consacră principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în art. 38 din același cod sunt indicate într-o modalitate imperativă limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului. În același sens, se statua expres și în dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, republicată: "clauzele cuprinse în contractele de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate".
Potrivit art. 32 din Legea nr. 62/2011, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal.
S-a menționat faptul că, din coroborarea acestor texte de lege a rezultat că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (având deci forță juridică superioară), aplicabil unor raporturi juridice de muncă, produce efecte și are prioritate de aplicare față de un contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior.
Prin urmare, chiar dacă prin contractul individual sau colectiv de munca s-au prevăzut anumite drepturi în favoarea angajatului, în condițiile în care printr-un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior s-au stipulat drepturi superioare, atunci se vor aplica în mod direct dispozițiile favorabile angajatului, stipulate în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Astfel, s-a considerat că pentru respectarea dispozițiilor art. 8 si art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, pârâta trebuia să calculeze drepturile salariale reclamantelor pornind de la un salariu de bază minim brut de 700 lei, la care urma să aplice indici de ierarhizare corespunzători situației fiecăruia dintre reclamante, precum și celelalte sporuri permanente sau nepermanente, ori alte categorii de drepturi bănești, care se determinau prin raportare la salariul minim brut de bază (salariu minim brut de bază de 700 lei, potrivit legii, nu de 570 lei, respectiv 600 lei).
Având în vedere faptul că primele solicitate de reclamante s-au acordat prin raportare la salariul minim de bază al fiecăruia în parte, s-a considerat că se impune în mod implicit și recalcularea acestor prime, și obligarea pârâtelor la plata diferențelor rezultate în urma aplicării acestui procedeu, sume actualizate la zi cu rata inflației.
Astfel, potrivit art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F. nr. 2836/2006 pe anii 2006-2008, valabil până la data de_, "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv."
Mai departe, art. 71 din același CCM prevede: "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei I de salarizare; pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei I de salarizare."
Reclamantele au arătat că, în ceea ce privește prima de vacanță pentru anul 2009, potrivit art. 61 alin. (2) din CCM Unic la nivel de Ramură T. uri, prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească în plus și o primă de vacanță de minimum 50% din indemnizația de concediu, indemnizație de concediu care se stabilește în condițiile prevăzute la pct. 54 din O.U.G. nr. 65/_ pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/_ Codul muncii, respectiv a art. 145 din aceasta: (l) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă; (2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu."
S-a precizat că, de la data la care reclamantele trebuia să primească sumele arătate anterior și până în prezent a survenit o depreciere a puterii monedei naționale, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca acestea să primească sumele datorate de pârâtă într-un cuantum reactualizat în raport de indicele de inflație.
În acest sens, prin acordarea către creditor a unei sume de bani reactualizate, acesta nu primește o valoare mai mare decât acesta avea dreptul, dacă plata s-a efectuat la termen, căci tocmai acesta este mecanismul deprecierii valorii unității monetare. În fapt, sumele ce trebuiau plătite la data scadenței și sumele reactualizate ce trebuie plătite au aceeași valoare economică, în sensul că reclamantele pot cumpăra aceeași cantitate de bunuri sau servicii, considerând că prejudiciul efectiv este acoperit doar în condițiile în care debitul li se restituie în formă reactualizată.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 130/1996, ale CCM la Nivel de Ramură T. uri nr. 722/ 2008 și CCM Univ la Nivel de Grup de Unități nr. 2836/2006, Codului Muncii (Legea 53/2003), precum și ale Legii nr. 62/2011.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._, reclamantele Ș. L. , C. A., K.
, G. A., N. L. și C. T. D. au chemat în judecată pe pârâtele S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA și S. N. de T. F. de C. " C. C. ";
S.A. - Sucursala de T. F. de C. C., solicitând aceleași drepturi ca și cele formulate în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud.
Pârâtele S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA și S. N. de T.
de C. " C. C. "; S.A. - Sucursala de T. F. de C. C., legal citate în prezenta cauză, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind netemeinică.
În motivare s-a arătat că, în ceea ce privește solicitarea de acordare a diferențelor de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut în CCM la nivel de ramură de transport pe anii 2008-2010 și sumele efectiv primite de reclamantă în perioada _
-_ s-au arătat următoarele:
Drepturile salariaților din cadrul societății au fost reglementate, respectiv protejate prin trei tipuri de contracte colective de muncă, respectiv:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi (CCM la nivel de ramură), pe anii 2008-2010, înregistrat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale sub nr. 722 din _
, intrat în vigoare la data de_, publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 3/_, valabil până la data de_, data la care și-a încetat valabilitatea, fiind denunțat, în condițiile art. 4, de părțile semnatare - Confederația N. a Patronatului Român, conform adresei nr. 171/DDS/_ a Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008 (CCM grup de unități), înregistrat sub nr. 2836/_, prelungit până la data de_ prin Actul Adițional înregistrat la MMFES B. sub nr. 370/_ ;
CCM la nivel de SNTFC "C. C. " S.A. (CCM la nivel de societate), înregistrat la DMSSF B. sub nr. 1625/_, valabil pentru anii 2007 - 2008, prelungit și modificat cu Actul Adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 1753/_ aplicabil până la data de_, prelungit și modificat cu Actul Adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 437/_, valabil până la data de_, modificat și completat prin Actul Adițional înregistrat la DMIS B. sub nr. 2450/_
, modificat și completat prin Actul Adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 1708/_, valabil până la data de_, CCM la nivel de unitate SNTFC "C. C. "SA pe anul 2011 - 2012, înregistrat la ITM B. sub nr. 43/_, valabil până la data de_ .
S-a menționat că la nivelul societății, în conformitate cu prevederile anexei nr. 1 din Actul Adițional nr. 370/_ la CCM la nivel de grup de unități din transporturi și a anexei nr. 1 din CCM la nivel de societate, modificat prin Actul adițional nr. 2450/_, salariul de baza brut (clasa 1 de salarizare) a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei începând cu data de_, ulterior fiind majorat la 600 lei prin Actul adițional nr. 1708/_ la CCM încheiat la nivel de societate, valoare aplicată începând cu data de_, la nivelul societății nefiind negociat și neaplicându-se niciodată salariul minim brut de 700 lei prevăzut în CCM la nivel de ramură de transporturi, art. 41 (3) lit. a).
S-a învederat că, în conformitate cu prevederile art. 9 din CCM la nivel de ramură transporturi, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei/lună prevăzut in art. 41 (3) lit. a din CCM la nivel de ramură se putea acorda salariaților din sistemul de transport feroviar numai dacă, în urma negocierii cu autoritățile din subordinea Guvernului, acestea ar fi aprobat fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale, fonduri ce urmau a fi aprobate prin bugetul de stat sau alte acte normative, respectiv în situația în care cheltuielile de personal (fondul de salarii) se încadrau în prevederile bugetare aprobate fiecărei societăți.
De asemenea, la alin. 3 al art. 9 din CCM la nivel de ramură de transporturi s-a menționat clar că, pe baza fondurilor aprobate prin bugete sau acte normative, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat.
S-a precizat că, potrivit art. 9 din CCM la nivel de ramură de transporturi a conținut prevederi derogatorii de la obligația de aplicare a salariului minim brut de 700 lei/lună (clasa 1 de salarizare), salariile de bază minime aferente clasei 1 de salarizare putându-se negocia la nivel de grup de unități din transporturi, respectiv la nivel de societate în funcție de alocațiile bugetare, respectiv a bugetelor aprobate fiecărei societăți feroviare, societăți cu capital de stat, cu activitate subvenționată de către acesta, aflate în subordinea Ministerului T. urilor.
Având în vedere faptul că, începând cu anul 2008 subvenția de stat acordată pentru transportul feroviar de călători a fost în permanență diminuată, respectiv alocațiile bugetare au
scăzut, în baza bugetelor SNTFC "C. C. " aprobate prin acte normative s-au negociat, prin contractele colective la nivel de grup de unități din transporturi și la nivel de societate salariul minim brut de 570 lei, majorat ulterior la 600 lei.
S-a arătat că, CCM la nivel de grup de unități din transporturi și actele adiționale la CCM la nivel de societate ce prevedeau nivelul salariului de bază de 570 lei (respectiv 600 lei) au fost semnate de către reprezentanții sindicatelor reprezentative, au fost înregistrate la Direcția de Muncă și Protecție Socială a mun. B. și au produs efecte de la data înregistrării pentru toți salariații societății.
Împotriva prevederilor CCM la nivel de grup de unități din transporturi și a CCM la nivel de societate, prelungit și modificat cu nu mai puțin de 4 acte adiționale, care stabileau un alt nivel al salariului minim brut decât cel din CCM la nivel de ramură de transporturi, nu s-au formulat niciodată, în termenul legal de 6 luni, prevăzut de art. 268 (1) lit. e, din Codul Muncii, sau pe toată durata de valabilitate a contractelor, conform prevederilor art. 268 (1) lit. d) din Codul muncii vreo acțiune prin care să se invoce neexecutarea CCM la nivel de ramură sau să se invoce eventuale clauze de nulitate ale CCM la nivel de societate.
S-a considerat că solicitarea reclamantei din petitul 1 ar putea fi admisă doar în situația în care clauzele prevăzute în CCM la nivel de societate și CCM la nivel de grup de unități din transporturi prin care s-au stabilit valori ale salariului de bază de 570 lei (600 lei) ar fi fost declarate nule de către o instanță judecătorească.
Având în vedere faptul că nu au existat asemenea hotărâri judecătorești, clauzele prevăzute în actele adiționale la CCM la nivel de grup de unități din transporturi și cele din CCM la nivel de societate sunt singurele care s-au putut aplica.
De asemenea, s-a învederam instanței că, în situația în care va considera că în prezenta speță se solicită atât executarea clauzelor CCM la nivel de ramură cât și constatarea nulității clauzelor CCM la nivel de grup de unități și a CCM la nivel de societate în ceea ce a privit cuantumul salariului de bază, aceste solicitări sunt tardive, iar în acest sens au înțeles să invoce excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la solicitarea de obligare a pârâtei de executare a clauzelor CCM la nivel de ramură de transporturi cât și a constatării eventualelor clauze de nulitate din CCM la nivel de grup de unități și CCM la nivel de societate.
În susținerea excepțiilor s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 268 (1) lit. d din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, iar în conformitate cu prevederile art. 268 (1) lit. e din Codul muncii, în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Ori, așa cum a arătat deja, CCM unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-2010, a fost înregistrat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale sub nr. 722 din_, a intrat în vigoare la data de_, a fost publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 3/_, și a fost valabil până la data de_, data la care și-a încetat valabilitatea, fiind denunțat, în condițiile art. 4, de Confederația N. a Patronatului Român, conform adresei nr. 171/DDS/_ a Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Pentru anii 2011 și 2012 nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de ramură de transporturi.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008 (CCM grup de unități), a fost înregistrat la MMSSF B. sub nr. 2836/_, a fost prelungit până la data de_ prin Actul Adițional înregistrat la MMFES B. sub nr. 370/_
, iar după aceasta dată nu s-au mai încheiat alte acte adiționale sau contracte noi la nivel de grup de unități.
CCM la nivel de SNTFC "C. C. ";S.A. a fost înregistrat la DMSSF B. sub nr. 1625/_, a fost valabil pentru anii 2007-2008, apoi prelungit și modificat cu Actul Adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 1753/_ aplicabil până la data de_, prelungit și modificat cu Actul Adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 437/_, valabil până la data de_, modificat și completat prin Actul Adițional înregistrat la DMIS B. sub nr. 2450/_, modificat și completat prin Actul Adițional înregistrat la DMPS B. sub nr. 1708/_, valabil până la data de_, CCM la nivel de unitate SNTFC "C. C. "; SA pe anul 2011 - 2012, înregistrat la ITM B. sub nr. 43/_, valabil până la data de_ .
Din cele arătate mai sus, prin aplicarea termenelor prevăzute la art. 268 (1) lit. d și e, pârâta a arătat că se constată cu claritate că sunt depășite termenele în care se putea solicita atât respectarea și aplicarea clauzelor din CCM la nivel de ramură cât și constatarea eventualelor nulități ale CCM la nivel de grup de unități din transporturi sau ale fiecărui act adițional la CCM la nivel de societate, dreptul la acțiune fiind prescris.
În contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, valabil pentru anii 2009-2011, pârâta a arătat că nu se folosesc termenii de "salariu de bază minim brut" ci doar termenii de "clasă de salarizare" și "salariu de bază" care, în conformitate cu prevederile art. 6 și 7 din CCM pe unitate, se stabilesc în raport cu pregătirea, competența, răspunderea și complexitatea sarcinilor funcției ocupate.
Anexa 1 din CCM la nivel de unitate a stabilit un sistem de salarizare care asigura tuturor salariaților un salariu de baza brut superior salariului de bază minim brut stabilit prin CCM la nivel de ramură transporturi. Astfel, salariul de baza brut a fost format pe baza unui coeficient de ierarhizare numit clasă de salarizare, clasa 1 de salarizare fiind în cuantum de 570 lei iar începând cu data de_ de 600 lei, nefăcându-se vorbire de "salariul de bază minim brut."
Dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, menționează că "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă."
Drepturile salariale au făcut obiectul negocierii individuale între unitate și reclamantă, finalizată prin semnarea, de către reclamantă a actelor adiționale la contractul individual de muncă pentru anii 2009-2012, acte adiționale ce au constituit legea părților.
Prin actele adiționale semnate de reclamantă, aceasta și-a dat acordul cu privire la modul de salarizare.
Art. 10 din Codul Muncii specifică: "Contractul individual de munca este contractul în temeiul căruia o persoana fizică denumită salariat se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu." Art. 16" Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română";.
Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii (aplicabile pentru perioada_ -_ ) obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu a existat încheiat contract colectiv de muncă. Însă nu a fost și cazul pârâtei, societatea pârâtă a arătat că, având contract colectiv de muncă valabil pentru anii 2009-2011 înregistrat la D.M.I.S a Municipiului B., astfel încât nu se poate pune la îndoială legalitatea acestuia.
Pe cale de consecința, pârâta a arătat că salariul fiind un drept de natură consensuală și supus negocierii, atâta timp cât pentru perioada 2009-2010 a existat încheiat la nivel de unitate contract colectiv de muncă, unde în Anexa 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare, considerând că obligația pârâtei la plata către reclamantă a salariului la valoarea salariului de bază minim brut stabilit la nivelul ramurii transporturi a fost neîntemeiată și nelegală.
În ceea ce a privit solicitarea reclamantei de acordare a diferențelor între sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru vacanță, Crăciun, Paște, Ziua F. ului și salariul suplimentar și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit petitului I punctul 1, pârâta a considerat a fi o cerere subsecventă și nefondată atât pentru motivele invocate la pct. 1 cât și pentru următoarele motive:
În temeiul art. 9 din CCM unic la nivel de ramură de transporturi, prin derogare de la prevederile art. 41 alin. (3) lit. a, care prevedeau un salariu de baza minim brut de 700 lei/lună și în concordanță cu situația financiară, bugetele de venituri și cheltuieli aprobate pentru SNTFC C. C. SA, respectiv alocațiile bugetare repartizate prin bugetul de stat SNTFC, prin CCM la nivel de grup de unități din transporturi și CCM la nivel de societate s-au negociat alte valori ale salariului minim brut decât cele din CCM la nivel de ramură de transporturi, respectiv 570 lei/lună pentru perioada_ -_ și 600 lei/lună pentru perioada_ - _
Pe durata de valabilitate a CCM-urilor invocate, părțile nu au solicitat anularea eventualelor clauze din CCM-uri sau punerea în executare a prevederilor CCM la nivel de ramură de transporturi, astfel că, tuturor salariaților le-au fost acordate salariile, salariile suplimentare, primele
de Paște și Crăciun, de vacanță și salariile suplimentare în conformitate cu prevederile din CCM la nivel de societate.
Astfel, conform prevederilor art. 69 lit. a și b din CCM încheiat la nivel de societate, părțile au convenit următoarele: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare", "pentru Ziua Ceferiștilor se va acorda o premiere cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare" iar în conformitate cu prevederile art.
32 (1) și (2) din CCM la nivel de societate, "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
S-a arătat că, în ceea ce privește salariul suplimentar, ajutorul material de Paște și Crăciun premierea pentru Ziua Ceferistului pentru anul 2009, a existat autoritate de lucru judecat, astfel încât, pentru aceste drepturi, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat. Astfel, s-a precizat că, asupra acestor drepturi bănești s-au pronunțat, definitiv și irevocabil instanțele de judecată - respectiv Tribunalul B. -Năsăud și Curtea de Apel C. în dosarul nr._ . S-a menționat că, drepturile bănești au fost solicitate și acordate integral, avându-se în vedere salariile de bază minime brute aplicabile la nivel de societate, conform CCM la nivel de unitate, în cuantum de 570 lei.
În drept s-au invocat prevederile art. 9 din CCM unic la nivel de ramură de transporturi publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 3/_, Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008, înregistrat la MMSSF B. sub nr. 2836/_, prin Actul Adițional înregistrat la MMFES B. sub nr. 370/_, cap. II si Anexa nr. 1 la CCM la nivel de unitate și modificările la aceasta făcută prin Actele Adiționale la CCM pe unitate, art. 268 Codul muncii - Legea nr. 53/2003 republicat, Legea nr. 130/1996.
În dosarele nr._ și_ conexate la prezenta cauză, pârâtele S. N. de
T. F. de C. "C. C. "; SA și S. N. de T. F. de C. " C. C. ";
S.A. - Sucursala de T. F. de C. C., legal citate, au formulat aceleași apărări ca și cele din prezenta cauză.
Totodată, în dosarele nr._ și_, reclamantele N. L., C. A., K. E. și G. A., respectiv Ș. L. și C. T. -D. au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de către pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA,, prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de aceasta și admiterea acțiunii
.
În motivare s-a solicitat respingerea excepție prescripției dreptului la acțiune, întrucât drepturile bănești solicitate au făcut parte din categoria adaosurilor, fiind drepturi salariale, dreptul la acțiune cu privire la plata unui drept salarial se prescrie în termenul de 3 ani, prevăzut de art. 283 lit. c) din Codul muncii, angajatorul fiind obligat să acorde salariaților toate drepturile ce au decurs din contractul colectiv și contractul individual de muncă aplicabil. Nu doar salariul plătit lunar de societate către salariat s-a încadrat în categoria drepturilor salariale ci și primele acordate de Paști, Crăciun sau Ziua F. ului, cu atât mai mult al 13-lea salar ori sumele primite cu titlu de salarii compensatorii.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată deoarece prin acțiunea introductivă, reclamantele au arătat că nu au solicitat plata acestor drepturi bănești, ci diferențele între sumele pe care le-au primit cu titlu de prime și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit petitului I pct. l. Aceasta deoarece toate primele la care au făcut referire în petitul I pct. 2 se calculează prin raportare la salariul a cărei recalculare o solicită.
Analizând prioritar excepțiile invocate de pârâte, tribunalul reține următoarele.
Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Tribunalul constată că în cele trei dosare conexate prin întâmpinare s-a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la hotărârile pronunțate în următoarele dosare: nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ . Verificând hotărârile invocate de
pârâte, tribunalul constată că nu există autoritate de lucru judecat față de pretențiile formulate. În prezenta cauză s-au solicitat diferențe între sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru: vacanță, Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2009; Paște, Ziua F. ului, vacanță, Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2010; respectiv Paște, Ziua F. ului, prima de vacanță și salariul suplimentar pe anul 2011, și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit petitului I pct. 1, respectiv raportat la un salariu de bază minim pentru clasa I de salarizare de 700 lei. Or în dosarele invocate s-au pronunțat instanțele cu privire la salariul suplimentar și primele de Crăciun, Paște și Ziua F. ului raportat la un salariu de bază minim pentru clasa I de salarizare de 570 lei, respectiv 600 lei.
Este evident că față de modul în care au fost formulate petitul al doilea din acțiune, nu sunt întrunite în cauză condițiile triplei identități, obiectul și cauza cererilor fiind diferite.
Tribunalul va respinge și excepția prescrierii dreptului la acțiune invocate de pârâte
, fiindcă aceasta nu este întemeiată.
Obiectul acțiunii îl constituie plata unor pretinse diferențe de drepturi salariale, ce trebuiau
acordate conform susținerilor reclamanților pentru perioada septembrie 2009 - decembrie 2010, iar acțiunile au fost depuse în data de_ (dosar nr._ ),_ (dosar nr._ ), respectiv_ (dosar nr._ ). Pârâta a susținut faptul că aceste drepturi nu ar avea o natură salarială și având în vedere că se invocă nerespectarea contractului colectiv de muncă, termenul de prescripție ar fi conform art. 268 alin 1 punctul e din Codul muncii de 6 luni.
În aprecierea naturii pretențiilor, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, conform cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă. Din interpretarea dispozițiilor legale de mai sus și a prevederilor contractului colectiv de muncă, este evident că aceste drepturi deduse judecății sunt de natură salarială, și astfel devin incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii cu privire la termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune.
Termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, invocat prin întâmpinare, a fost instituit pentru a asigura restabilirea, cu celeritate, a situației de legalitate în care trebuie să se desfășoare raporturile de muncă, având în vedere natura specifică a acestora. Contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții diverse, referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile pârâtei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă. Față de cele arătate, instanța concluzionează că prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii sunt aplicabile numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
În cazul de față, este incident termenul de prescripție de 3 ani ce a început să curgă din luna octombrie 2009, iar acesta nu era încă împlinit la momentul înregistrării acțiunilor în lunile iunie, iulie, respectiv septembrie 2012, astfel încât instanța urmează că respingă, ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantele au fost salariatele pârâtei S. N. de T. F. de C. " C. C. "; S.A. - Sucursala de T. F. de C. C. în perioada septembrie 2009-decembrie 2010, aspect reieșit din copia carnetelor de muncă depuse la dosar. Tribunalul constată că la calculul salariului de bază lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ la nivelul pârâtei a fost stabilit la suma de 570 lei brut, iar începând cu data de_ la 600 lei, aspect indicat de altfel de pârâtă în întâmpinare.
Reclamantele Ș. L. , C. A., K. E., G. A., N. L. și C. T. D.
au invocat faptul că salariul trebuia calculat în funcție de salariul minim reglementat de
art.41 alin.3 lit.a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, act în vigoare până la data de_ . Conform acestui articol salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Tribunalul reține însă că potrivit art. art.41 alin.5,6 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 pe durata valabilității a acestui contract colectiv, în fiecare an părțile se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și altor drepturi salariale și că la nivel de unitate părțile implicate în negocieri colective vor stabili pentru anul respectiv limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie. Față de aceste prevederi se poate conchide că partenerii sociali au prevăzut faptul că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat în bugetul de venituri și cheltuieli. Tribunalul constată că la nivel de unitate s-a negociat cu sindicatul și s-a stabilit că nivelul clasei I de salarizare îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei lunar, iar începând cu 01 aprilie 2010 de 600 lei lunar, iar în funcție de aceste sume s-au calculat și plătit drepturile salariale de pârâte. Astfel tribunalul consideră că în cauză pârâtele au calculat și plătit drepturile salariale în mod corect, cu respectarea fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil.
Fiind corect calculate drepturile salariale în mod evident că nu se poate obliga la plata de diferențe privind ajutoarele și celelalte drepturi solicitate de către reclamant în celelalte petite din acțiune, deoarece atât timp cât nu s-a găsit întemeiată pretenția inițială de recalculare a salariului, nu se pot acorda diferențe pentru aceste drepturi de natură salarială și nici cu privire la sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru: vacanță, Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2009; Paște, Ziua
F. ului, vacanță, Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2010; respectiv Paște, Ziua F. ului, prima de vacanță și salariul suplimentar pe anul 2011. De asemenea nefiind acordate diferențe salariale nici nu se impune efectuarea de mențiuni în carnetele de muncă.
Raportat la cele arătate mai sus, tribunalul urmează să respingă ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantele S. L., C. A., K. E., G. A., N. L. și C.
T. D., împotriva pârâtelor S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA și S.
N. de T. F. de C. " C. C. "; S.A. - Sucursala de T. F. de C. C. .
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat invocate de pârâtele S. N. de T. F. C. "C. C. "; S.A. B. și Sucursala de T. F. de C. C. .
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantele S. L., C. A.
, K. E., G. A., N. L., domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat, Maxim A., din C. N., strada 21 Decembrie 1989, nr.62, ap.8, județul C. și C. T. D.
, cu domiciliul procesual ales în Craiova, Str. Doljului, Nr. 37, Bl. G4, ap. 160, jud. Dolj și cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat, Maxim A., din C. N., strada 21 Decembrie 1989, nr.62, ap.8, județul C., împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. C.
"C. C. "; SA B. , cu sediul în B., bulevardul D. G., nr.38, sector 1 și SUCU. LA DE T. F. DE C. C. , cu sediul în C., P. A. I., nr.17, județul C. .
Respinge cererea reclamantelor de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. M. D.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
SA L. M. V. -C.
Red./Dact. BISz/MD_ / 4. ex.
