Decizia civilă nr. 9/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9/2013
Ședința publică din data de 16 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. A T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți P. T. I. ,
P. T., P. D. V. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 516 din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimata reclamantă S.C. B. C. I. S.R.L. C. N., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâții recurenți P.
T. I., P. T. și P. D. V. personal și asistați de avocat Criste I. T. din cadrul Baroului C. și reprezentantul reclamantei intimate - avocat Coldea L. din cadrul Baroului C., lipsind pârâtul recurent P. M. care este reprezentat de avocat.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanții părților arată că nu s-au împăcat, încercarea de stingere a litigiului pe cale amiabilă soldându-se cu insulte și injurii.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar concluzii scrise iar reprezentantul societății intimate depune anexa nr. 1 la contractul nr. 162/2011. Față de depunerea acestei anexe la acest termen de judecată reprezentanta recurenților solicită acordarea unui nou termen de judecată, apoi lăsarea cauzei
la o strigare ulterioară, solicitare pe care instanța o încuviințează.
La reluarea cauzei reprezentanta recurenților arată că trebuie depus și contractul 162/2011 întrucât ultima factură datează din 2 septembrie 2011 și nu se poate verifica dacă ulterior acestei date s-au mai emis sau nu facturi.
Reprezentantul societății intimate arată că a depus contractul 162/2011 la dosar.
Verificând actele dosarului instanța constată că acest contract nu se află la dosar, solicitându-i reprezentantului intimatei să îl depună.
După depunerea contractului cu nr. 62/2011 și prezentarea lui spre vedere reprezentantei pârâților, aceasta arată că nu prevede nici o valoare, iar anexa la contract cuprinde niște acte care nu pot fi verificate, emiterea unor facturi neînsemnând și achitarea acestora.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților susține recursul solicitând admiterea lui și în consecință respingerea cererii de chemare în judecată. În esență, arată că nu s-a
făcut dovada că pârâții au prestat activitate la obiectivul de modernizare al unei școli, recunoscând ei înșiși acest lucru în recurs. Reclamanta pretinde că a suferit un prejudiciu imputabil pârâților însă nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale întrucât pârâții și-au îndeplinit obligațiile în calitate de salariați, prejudiciul nu este dovedit prin nici un mijloc de probă iar la momentul încheierii procesului verbal de recepție prin care s-au constatat presupusele daune, raporturile de muncă ale pârâților cu societatea încetaseră demult. Mai mult, reclamanta nu a dovedit că pârâții au desfășurat activitate pe acel șantier sau că au fost singurii care au realizat lucrarea. În condițiile în care reclamanta a avut și alți angajați nu se explică de ce doar pârâții sunt vinovați de producerea unui prejudiciu. Solicită și cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune la dosar chitanță.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată. Arată că sunt îndeplinite toate cele patru condiții ale răspunderii patrimoniale, dovedite fiind raporturile de muncă ale pârâților cu societatea, prejudiciul, fapta ilicită și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Prejudiciul a fost chiar mai mare decât suma imputată.
Curtea reține cauza în pronunțare
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de
_, reclamanta S.C. B. C. S.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâții P. T. I. ,
P. T., P. D. V. și P. M., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 15.000 de lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul creat angajatorului și cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că suma a fost imputată reclamantei cu ocazia recepției lucrărilor - efectuate necorespunzător de pârâți, în calitate de angajați ai săi -, la Școala cu clasele I-VIII din localitatea Iclod, jud. C., conform procesului
- verbal din_ . Lucrările au fost contractate de reclamantă cu antreprenorul
S.C. Partners G/N S.R.L.
În drept a invocat prevederile art. 1357 C. civ. și 274 Cod proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 11463/_ Judecătoria Cluj-Napoca a admis
excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea T. ului C. .
La dosar s-au depus înscrisuri: contractele individuale de muncă ale pârâților, procesul verbal de recepție a lucrărilor efectuate la Școala cu Clasele I- VIII din comuna Iclod, jud. C. din data de_, notificările adresate de reclamantă pârâților, dovezile de comunicare a acestora.
Pârâții nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat la proces deși au fost citați cu mențiunea să se prezinte la interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 516 din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, a fost admisă acțiunea formulată și în consecință au fost obligați pârâții la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de prejudiciu patrimonial cauzat reclamantei și a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele
:
Probele depuse la dosarul cauzei, respectiv contractele individuale de muncă ale pârâților și procesul verbal de recepție a lucrărilor efectuate la Școala cu Clasele I-VIII din comuna Iclod, jud. C. din data de_ se coroborează cu faptul că pârâții nu s-au prezentat la interogatoriu, deși au fost citați cu această
mențiune, aspect pe care instanța îl interpretează ca pe o recunoaștere a pretențiilor reclamantei în temeiul art. 225 Cod proc.civ.
În consecință, instanța a reținut că pârâții au efectuat lucrări necorespunzătoare la Școala cu Clasele I-VIII din comuna Iclod, din cauza cărora reclamantei i s-a imputat și reținut din prețul final al lucrării suma de 15.000 de lei.
În aceste condiții instanța a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 254 alin. 1 din Codul muncii, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților, motiv pentru care a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestora.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. instanța i-a obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, solicitând modificarea
sentinței și în consecință respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a invocat art. 304 pct.9 Cod proc.civ., apreciindu-se hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică.
S-a arătat, în esență, că recurenții au fost angajații reclamantei conform contractelor individuale de muncă depuse la dosar. Întrucât reclamanta nu le-a plătit salariile, după aproximativ o lună și jumătate de la încheierea contractelor individuale de muncă, raporturile de muncă au încetat.
Pe parcursul derulării raporturilor contractuale, au început să lucreze la obiectivul Școala cu clasele I - VIII din comuna Iclod, jud. C., pentru modernizare. La momentul încetării raporturilor de muncă, lucrarea era realizată în proporție de aproximativ 10%, lucrările continuând după plecarea acestora. Pârâții nu au fost singurii angajați ai reclamantei pe șantier, ci împreună cu aceștia au lucrat și alte persoane, precum și trei frați ai administratorului reclamantei, dl. Badiu Stelian, numiții Badiu Constantin, Badiu P. ă și Badiu
V. .
Reclamanta a înțeles să probeze prejudiciul pretins cu "Procesul verbal de recepție a lucrării efectuate la școala cu clasele I - VIII din comuna Iclod, jud. C. ";, încheiat la data de_ între SC PARTE. R G&N S., în calitate de antreprenor și reclamantă, în calitate de subantreprenor.
În mod eronat, prima instanță a apreciat că acest înscris, coroborat cu neprezentarea recurenților la interogatoriu, constituie probe suficiente pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților.
Evocând dispozițiile art. 225 C.pr.civ., conform cărora neprezentarea la interogatoriu se poate socoti ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice, recurenții subliniază că recunoașterea nu este
"regina probelor";.
Procesul verbal din_ cuprinde numai mențiuni false, care nu dovedesc vreo faptă prejudiciabilă a recurenților.
La aproximativ 1 - 2 săptămâni după ce pârâții recurenți s-au angajat la reclamantă, reprezentantul legal (administratorul) acesteia, dl. Badiu Stelian, s-a tot plâns de faptul că nu are bani și i-a întrebat dacă puteau să-l împrumute cu niște bani pe o perioadă scurtă de timp. Între recurentul P. T. și numitul Badiu Stelian s-a încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 321/_ al BNP Lobonțiu O. Ion, pentru suma de 10.000 lei, termenul de restituire fiind_ (aproximativ o lună de zile).
Neprimind nici salariile și nefiind restituit nici împrumutul, în final recurentul P. T. s-a adresat executorului judecătoresc pentru recuperarea împrumutului, pe care nu l-a obținut nici în prezent. Acțiunea are ca unic scop împiedicarea restituirii împrumutului.
Procesul verbal prin care s-au constatat presupusele daune a fost încheiat la_, deci mult după încetarea raporturilor de muncă dintre părți, iar acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței la data de_, la aproape 5 luni de la constatarea presupuselor "daune"; și numai după înregistrarea cererii de executare silită a contractului de împrumut.
Administratorii celor două societăți comerciale care au semnat procesul- verbal de recepție a lucrării sunt prieteni buni, se cunosc din copilărie, aspecte care le-au fost aduse la cunoștință de numitul Badiu Stelian în repetate rânduri, sens în care surprinde modul amical în care este redactat PV din_ :
"subscrisa SC PARTE. R G&N S. va reține suma de 15.000 lei de la subscrisa SC
B. C. I. S. ";, ambele părți fiind "subscrisa";, de unde concluzia că înscrisul a fost redactat împreună, cele două societăți fiind de acord cu suma înscrisă pe acel înscris, iar reclamanta neavând nimic de obiectat.
Nu rezultă cum s-a ajuns la suma de 15.000 lei, or nu este admisibil ca o sumă constatată amical între două societăți comerciale să fie imputată unor terți, fără ca instanță să facă o minimă verificare dacă aceste pretenții sunt credibile.
În procesul verbal respectiv nu se face nici o referire la contractul încheiat între SC PARTE. R G&N S. și SC B. C. I. S., la plățile făcute, la facturile emise, etc. În realitate, din informațiile recurenților, contractul de antrepriză a fost încheiat cu S.C. ACOMIN S.A.
Un grad mai mare de credibilitate ar fi prezentat alte înscrisuri, ca de exemplu contractului de antrepriză dintre beneficiarul final al lucrării Școala cu clasele I-VIII din Iclod și antreprenorul S.C. PARTE. R G&N S.R.L., plățile făcute de școală către antreprenorul S.C. PARTE. R G&N S.R.L., contractul de subantrepriză dintre reclamantă și S.C. PARTE. R G&N S.R.L., facturile emise de reclamantă către S.C. PARTE. R G&N S.R.L., plățile făcute de S.C. PARTE. R G&N
S.R.L. către reclamantă.
Reclamanta nu și-a probat deloc pretențiile, nefăcând nici măcar dovada că recurenții au desfășurat activitate pe acel șantier, nedepunând fișa postului.
Conform procesului-verbal din_, se reține că lucrările de zidărie nu corespund cu proiectul lucrării, operațiunea de faianțare nu corespunde din punct de vedere calitativ și cantitativ (fiind porțiuni denivelate datorate manoperei de montare, iar cantitatea de faianță folosită a fost mai mare decât necesarul lucrării); operațiunea de gletuire este necorespunzătoare calitativ (au apărut exfolieri pe pereți datorită manoperei defectuoase).
Or recurenții au efectuat câteva lucrări de zidărie (au zidit câțiva pereți interiori în școală), însă doar la parter și i-au zidit STRICT pe locul indicat prin trasare cu creta, personal, de administratorul reclamantei.
Operațiunea de faianțare realizată de recurenți a vizat aproximativ 10 mp de faianță și doar la parter, (în condițiile în care școala are 2 etaje) iar ulterior au încetat raporturile de muncă. Și în timpul cât au fost pe șantier, faianța a fost pusă în majoritate de numiții Badiu Constantin și Badiu V., nu de recurenți.
Nu au apucat să efectueze aproape deloc operațiunile de gletuire, făcând doar rașchetarea pereților de humă și spălarea lor.
La obiectivul Școala cu clasele I - VIII din Iclod nu au muncit doar pârâții, ci și alte persoane, în special frații administratorului Badiu Stelian, dintre care Badiu Constantin a și fost propus ca martor, dar instanța nu a mai procedat la audierea lui.
Prima instanță nu face referire deloc la îndeplinirea/neîndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale a angajatului pentru prejudiciile cauzate angajatorului, or acestea nu sunt deloc îndeplinite, neexistând fapta ilicită a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, în condițiile în care pârâții și-au îndeplinit toate atribuțiile în calitate de salariați
Nu este dovedită nici condiția privind existența prejudiciului cauzat patrimoniului angajatorului și nici faptul că beneficiarul final al lucrării ar fi refuzat plata lucrărilor pe motiv că sunt prost realizate.
Raportul de cauzalitate dintre prejudiciu (care oricum nu este dovedit) și recurenții este total inexistent. Reclamanta nu a dovedit faptul că aceștia și-au desfășurat activitatea pe acel șantier, că aceștia au fost SINGURII care au muncit acolo, că au realizat lucrarea ÎN TOTALITATE.
Nici condiția privind vinovăția salariatului nu este îndeplinită în cauză și la dosar nu există nici o probă din care să rezulte îndeplinirea acestei condiții.
Solicită instanței de recurs să analizeze cauza dedusa judecății sub toate aspectele sale, conform art. 304 indice 1 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, reclamanta
a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare reiterează cele arătate în fața instanței de fond, subliniind că la finalul lucrărilor, antreprenorul SC PARTE. R G&N S., de la care a contractat lucrarea a făcut recepția respectivei lucrări, ocazie cu care acesta a constatat mai multe nereguli ce au fost trecute în procesul-verbal încheiat în data de_ și care s-au datorat în exclusivitate lucrărilor necorespunzătoare efectuate de pârâți. Această stare de fapt a fost pe deplin cu acte, nefiind contestată în nici un fel de către recurenții-pârâți în fața instanței de fond, aceștia neformulând nici un fel de apărare. Pârâții, prin simple afirmații, fără nici un suport probator încearcă să prezinte o altă stare de fapt a lucrurilor.
Rolul activ al instanței de judecată are anumite limite. Instanța nu poate să propună probe în locul pârâților pentru că ar deveni părtinitoare.
Recurenții-pârâți nici măcar nu s-au prezentat la interogator deși au fost citați cu această mențiune de către instanța de fond, sub sancțiunea aplicării art.225 C.pr.civ. Pe lângă lipsa nejustificată la interogator, aceștia nu au propus nici o probă în apărarea lor. Mai mult, în prealabil, înainte de a promova acțiunea, pârâții au fost și notificați însă nu au dat nici un răspuns notificării.
Nu sunt reale susținerile pârâților, care și-au primit banii pentru munca prestată, sens în care anexează statele de plată, iar acele lucrări despre care se face vorbire în procesul-verbal din data de_ erau deja executate de către pârâți în momentul în care acestora le-a fost desfăcut contractul de muncă (_
) pentru neprezentare la serviciu timp de 5 zile consecutiv (_ -_ ).
Faptul că pârâții au fost cei care au executat lucrările de zidărie, faianțare și gletuire efectuate în cursul anului 2011 la Școala cu clasele I - VIII din loc. Iclod, jud. C., a fost recunoscut de către pârâți prin refuzul nejustificat al acestora de a răspunde la interogator. În situația în care aceștia s-ar fi prezentat la interogator și nu ar fi recunoscut acest lucru intimata era pregătită cu martorul BADIU C- TIN să dovedească acest lucru, martor ce a fost încuviințat și prezentat la instanță dar, datorită lipsei nejustificate a pârâților la interogator, instanța de fond nu a mai considerat utilă audierea martorului.
Contractul de împrumut invocat de recurenți în motivele de recurs nu are nici o legătură cu litigiul, iar pe de altă parte a fost încheiat fictiv la insistențele pârâtului P. T. pentru ca, în situația în care pârâții nu și-ar fi primit salariile aceștia să poată să-și recupereze contravaloarea acestora prin "restituirea acelui așa-zis împrumut";. Cu toate că nu s-a întâmplat acest lucru, pârâții fiind plătiți la timp, aceștia au cerut executarea silită a acelui contract, dovedind rea- credință.
Prejudiciul cauzat societății a fost mult mai mare decât cei 15.000 lei întrucât pârâții nu s-au mai prezentat la muncă, creându-i dificultăți foarte mari
deoarece în acea perioadă de vârf a trebuit să caute urgent alți muncitori cu care să onoreze contractul de prestări servicii încheiat cu SC PARTE. R G&N S. .
În ce privește societatea cu care a încheiat contractul de prestări servicii nr.162/_, arată că nu a avut de ce să obiecteze întrucât remedierea lucrărilor de proastă calitate efectuate de către pârâți și cumpărarea materialelor necesare remedierii ar fi costat cu mult mai mult decât suma imputată de 15.000 lei.
În speță sunt întrunite toate cele 4 elemente: calitatea de salariat, dovedită prin contractele de muncă, pe care pârâții de altfel o recunosc, fapta culpabilă a salariaților, constând în aceea că au efectuat în mod defectuos lucrările pe care aceștia le-au avut de tăcut: lucrări de zidărie, faianțare și gletuire; prejudiciul ce constă în suma de bani (15.000 lei) pe care reclamanta nu a putut să o primească de la antreprenor datorită deficiențelor constatate, ambele condiții dovedite cu procesul-verbal încheiat în data de_ și interogatoriu precum și raportul de cauzalitate dintre cele două condiții care este evident.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a reținerii cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs.
În acest sens, se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1-4 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ., în sensul că fiind întemeiate motivele de recurs de modificare reglementate de art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ., modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Astfel, se constată că prin modul de soluționare a cauzei, prima instanță a ignorat aplicarea prevederilor art. 272 Codul muncii, ce stipulează că "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare";.
Această regulă aduce un plus de obligații angajatorului inclusiv în situația în care este reclamant, sub aspect probatoriu, în cadrul unui conflict de muncă, comparativ cu situația reclamantului dintr-un litigiu civil.
Dacă în civil, egalitatea părților este verificată inclusiv în domeniul probatoriilor, în dreptul muncii, inegalitatea economică a părților impune angajatorului, aflat pe o poziție dominantă, ca o contrapondere, sarcina de a dovedi faptele pe care se sprijină poziția sa procesuală. Ca atare, nu se poate admite cu ușurință răsturnarea sarcinii probei, care de drept îi revine angajatorului chiar ca pârât (deci cu atât mai mult ca și reclamant) pe umerii angajatului, prin aplicarea prezumției de recunoaștere a pretențiilor angajatorului, ca urmare a neprezentării angajatului la interogatoriu.
Angajatorul are sarcina pozitivă de a proba situația de fapt pe care o afirmă, iar nu una neangajantă de a face afirmații pe care eventual angajatul să le infirme sau să le confirme (eventual tacit, neprezentându-se la interogatoriu).
Se constată deci insuficiența probelor administrate în cauză pentru a se tranșa asupra temeiniciei pretențiilor reclamantei, subliniată de altfel de către toate părțile în litigiu: atât recurenții invocă o serie de înscrisuri care ar fi relevante și a căror depunere la dosar o solicită, cât și intimata arată că ar fi putut dovedi prin martori cele pe care le susține.
Or, în condițiile în care reclamanta a solicitat completarea probațiunii și pârâții recurenți de asemenea găsesc oportună această măsură, nu se poate soluționa cauza pe baza constatării insuficientei probări de către reclamantă a situației pe care o invocă.
Ca atare, pentru a se completa probațiunea cu înscrisurile solicitate de părți și eventual cu martori, în vederea verificării întrunirii condițiilor legale
pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajaților în temeiul art. 254 Codul muncii,
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâții P. T. I., P. T., P. D. V. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 516 din 14 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, pe care o casează și în consecință reține cauza pentru rejudecarea fondului.
Fixează termen pentru data de 30 aprilie 2013. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. T. G. -L. I. A T.
transferat de la instanță, semnează Președintele Curții de Apel C. ,
judecător V. M.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. B. G. Z.
