Decizia civilă nr. 4664/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4664/R/2013
Ședința publică din data de 17 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTOR: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare,în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta T. L. M. împotriva sentinței civile nr.12576 din 9 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta
intimată S.C.";M. ";S.A. C. T., prin administrator judiciar R. I. S.
S., având ca obiect acțiune în constatare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 4, 6 și 13 decembrie 2013, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra cererii de recurs de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.2423/117/_, reclamanta T. L. M. a chemat în judecată pe pârâta S.C.";M. ";S.A. C. T., prin administrator judiciar R. I. SS și a solicitat obligarea acesteia să îi recunoască activitatea efectuată în perioada_ -_ ca desfășurată în condițiile grupei a II-a de muncă, în procent de 100% și că această perioadă este asimilată stagiului de cotizare realizat în condițiile deosebite de muncă, obligarea pârâtei să îi elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă și că perioada respectivă este încadrată în condiții deosebite.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că activitatea desfășurată în perioada indicată în cerere se încadrează în grupa superioară de muncă, datorită condițiilor grele în care și-a desfășurat activitatea.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.40, art.253 și art.268 din Codul Muncii, ale Legii nr. 263/2010 și ale Ordinului 50/1990.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare la judecarea fondului cauzei.
Părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.12576 din 9 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. L.
M., în contradictoriu cu pârâta S.C.";M. ";S.A. C. T., prin administrator judiciar R. I. SS .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din carnetul de muncă existent la dosar rezultă că, în perioada_ -_
, reclamanta a lucrat în cadrul societății pârâte, în calitate de termist- tratamentist, perioadă încadrată în grupa I-a de muncă în procent de 100%, iar în perioada_ -_ a lucrat în funcția de primitor-distribuitor și sef depozit în cadrul Magaziei Centrale.
În această calitate a solicitat pârâtei să fie încadrată în grupa a II-a de muncă conform prevederilor Ordinului 50/1990, însă răspunsul a fost nefavorabil.
S-a mai reținut că afirmațiile reclamantei în sensul că și-a desfășurat activitate în condiții grele, manipulând materiale toxice și foarte periculoase pentru sănătate au fost dovedite prin declarațiile notariale nr. 814 și 815, ambele din anul 2011, date de șeful Serviciului aprovizionare și de șeful Laboratorului Toxicologic al Combinatului Metalurgic "Industria Sârmei"; C. T. .
Prima instanță a reținut că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la recunoașterea grupei a II-a de muncă, pentru perioada 1982-2001, în procent de 100% din timpul lucrat, este nefondată întrucât încadrarea în grupele I și a II-a de muncă s-a făcut în condițiile prevăzute de pct.4,5,6 și 7 din Ordinul 50/1990 referitoare la condițiile deosebite la locurile de muncă, determinate de nivelul noxelor existente la aceste locuri rezultate din determinările de noxe efectuate de organele M. ui Sănătății sau de către laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări confirmate de protecția muncii, de către unități și sindicatele din cadrul acestora și nu de către instanța de judecată în baza unor declarații notariale, probe care, în condițiile Codului de procedură civilă, nu sunt considerate acte autentice.
S-a mai reținut că cererea reclamantei cu privire la obligarea pârâtei să îi elibereze o adeverință este nefondată, întrucât încadrarea în grupa a II-a de muncă nu s-a făcut în condițiile prevăzute în Ordinul nr.50/1990.
În acest sens, prima instanță a mai constatat că o asemenea adeverință, pentru a putea fi valorificată, trebuia să cuprindă printre altele actul administrativ în baza căruia s-a făcut nominalizarea și încadrarea în grupa a II-a de muncă, temeiul de drept în baza căruia a fost acordată grupa, perioada, funcția, procentul de timp lucrat efectiv în respectiva grupă și mențiunea că, pentru respectiva perioadă, s-au plătit contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. L. M.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta arată că a fost salariata societății pârâte, în perioada_ -_ în cadrul societății pârâte, așa cum reiese din copia carnetului de munca seria Bd nr. 0703133, ocupând diferite funcții: sortator, primitor - distribuitor și șef depozit.
În perioada_ -_, reclamanta a lucrat în cadrul Magaziei Centrale, în funcția de primitor - distribuitor.
În perioada_ -_, reclamanta a lucrat în cadrul Magaziei Centrale, în funcția de șef de depozit.
Astfel, în toată perioada în care reclamanta solicită instanței recunoașterea încadrării în "condiții deosebite de munca", aceasta și-a desfășurat activitatea în același loc de muncă - magazia centrală.
Se mai susține că S.C.";M. "; S.A. C. T. nu a făcut și nu poate să facă dovada îmbunătățirii condițiilor de muncă din cadrul magaziei centrale unde și-a desfășurat activitatea.
De altfel, recurenta arată că o parte dintre colegii săi, persoane cu același loc de muncă și cu funcții similare, beneficiază de drepturile conferite de lege pentru cei care-și desfășoară activitatea în astfel de condiții de munca, fiind depuse la dosarul instanței de fond copii după cărțile de muncă și după deciziile de pensie ale foștilor săi colegi de muncă.
Au fost depuse astfel la dosar cărțile de muncă și deciziile de pensie ale numiților: Torok I., R. M., U. eanu P. Ștefan, A. G. și Parv Aron, care
au primit adeverințe cu încadrarea în grupa a II-a de muncă, lucrând în aceeași perioadă și același loc de muncă cu reclamanta.
Art.158 alin.(1) din Legea nr.263/2010 prevede că: "perioadele de vechime în munca realizate în grupele a l-a și a II-a până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art.30 alin.(1) sunt încadrate în condiții speciale".
Art.29 alin.(1) din Legea nr.263/2010 prevede că: "sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzuta de legislația în vigoare la data încadrării acestora".
Conform prevederilor art.3 alin.1 lit.g din Legea nr.263/2010:"Locurile de muncă în condiții deosebite - sunt locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toata durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților".
Recurenta arată că locul de muncă și condițiile de muncă în care a lucrat în cadrul magaziei centrale determină cu ușurință încadrarea acestui loc de muncă în condiții deosebite.
Astfel, se susține că activitatea se desfășura aproape în totalitate manual, materialele manipulate erau toxice și foarte periculoase pentru sănătate. Se lucra, de regulă, sub cerul liber (frig, căldura, vânt, ploaie etc.).
Se mai arată că, din fișele tehnice de securitate, depuse la dosar pentru câteva dintre materialele manipulate în cadrul magaziei, reiese fără dubii gradul de toxicitate ale unora și pericolele la care era expus manipulantul în timpul programului de muncă.
În drept, recurenta invocă disp.art.304 Cod.proc.civilă, art.40 alin.(2) lit.c, art.119 alin.(1), art.253 alin.(1), art.268 alin.(2) din Codul Muncii; art.3 alin.(1) lit.g, art.29, art.18, art.158 alin.(1) din Legea nr.263/2010; prevederile Ordinului nr.50/1990 și cele ale Ordinului nr. 968/1990.
Pârâta S.C.";M. ";S.A. C. T., prin administrator judiciar R. I. S.
S., a formulat precizări,
prin care a arătat că încadrarea personalului în grupe de muncă, anterior datei de_, s-a făcut în urma analizelor de noxe făcute conform Ordinului nr.968/1990, pct.55, constatându-se că doar o parte din personalul ce-și desfășura activitatea în cadrul Magaziei Centrale se poate încadra în grupa a II-a de muncă, aceste depozite fiind enumerate în adresa nr.P.V.17/_ .
În recurs au fost depuse probe noi.
Analizând recursul formulat de reclamanta T. L. M.
, în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat,
pentru următoarele motive:
Potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Prin urmare, legiuitorul a considerat că atribuția nominalizării persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă revine conducerii societății, împreună cu sindicatele libere din unități, care sunt în măsură să cunoască cel mai bine condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea lucrătorii în fiecare perioadă.
De asemenea, potrivit disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea în funcție, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în acestea.
Se mai reține că, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă.
Analizând mențiunile efectuate de către angajator în carnetul de muncă seria Bd.nr.0703133, se constată, astfel cum a reținut și prima instanță că, doar perioada_ -_, în care aceasta a lucrat în calitate de termist, a fost înscrisă în acest act ca fiind încadrată în condiții deosebite de muncă, conform
H.G. nr.481/1990, în timp ce, pentru perioada_ -_, în care aceasta a lucrat în calitate de primitor-distribuitor în cadrul Magaziei Centrale din cadrul societății, nu există asemenea mențiuni în acest act oficial privind încadrarea locului său de muncă în grupe superioare de muncă.
Curtea mai reține că reclamanta-recurentă a invocat în cauză existența unei situații de discriminare în cadrul raporturilor de muncă, în sensul că angajatorul le-ar fi fost recunoscut colegilor săi, care ar fi lucrat în aceleași condiții, încadrarea în condiții deosebite de muncă, revenindu-i persoanei împotriva căreia s-a formulat acțiunea sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare, potrivit disp.art.27 alin.4 din O.G. nr.137/2000.
În acest sens, pârâta-intimată a precizat, prin adeverința nr.G13/522/_
, fila nr.8 dosar de fond, că recurenta a fost "… încadrată la Magazia Centrală la depozite care nu au aprobare de grupe de muncă conform adresei cu nr.P.V.17/_ . Datorită acestui fapt pentru perioada respectivă CAS-ul a fost reținut și virat după grupa a III-a.";
Angajatorul-intimat a probat, cu adresele nr.C.74/289/_ și nr.P.V.17/_, filele nr.22-23 dosar recurs, că: "Magazia Centrală cuprinde depozite la care în timpul activității de manipulare se degajă substanțe dăunătoare sănătății…";, constatându-se însă, în cadrul Comisiei pentru grupe de muncă, existența unor astfel de condiții de muncă doar în situația personalului care lucra în cadrul depozitelor II, III, IV, VII și VIII, precum și al personalului de
întreținere și reparații, stabilindu-se că doar aceștia pot fi încadrați în grupa a II- a de muncă, conform Ordinului nr.968/1990, AII, pct.55, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat.
Intimata, prin adresa G13/2169/_ a precizat că, din actele aflate în dosarul personal al reclamantei reiese că aceasta și-a desfășurat activitatea în cadrul Magaziei Centrale, depozitele nr.5 și 10, în perioada_ -_, pentru care societatea nu a stabilit, în anul 1991, existența unor condiții deosebite de muncă.
Mai mult, se reține că toate mențiunile efectuate în carnetele de muncă ale altor primitor-distribuitori sau șefi de depozite din cadrul unor depozite ale Magaziei Centrale sau ale colegilor care au lucrat în cadrul serviciului de aprovizionare (filele nr.43, 50, 73,87,206, 212, 220 și 221 dosar de fond, filele nr.53, 68, 83 dosar recurs), în sensul stabilirii locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv, menținerii încadrării în grupa a II-a de muncă, s-au efectuat în baza unor acte de nominalizare, respectiv a adreselor angajatorului expres
menționate în aceste acte oficiale, adrese care datează din anii_ ,_ și care au avut în vedere condițiile concrete în care au prestat munca, în perioada respectivă, fiecare dintre acești lucrători.
Prin urmare, se reține că, în cauză, s-a probat de către angajator că, în situațiile în care s-a constatat existența unor condiții deosebite pentru anumite locuri de muncă din cadrul depozitelor Magaziei centrale, au fost luate măsurile necesare încadrării personalului în grupa a II-a de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamantei-recurente i s-a aplicat de către angajator un tratament diferit, în ceea ce privește încadrarea activității desfășurate în condiții deosebite de muncă, față de cel aplicat lucrătorilor cu care aceasta se afla în situații comparabile.
Pentru aceste motive, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. L. M. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. L. M. împotriva sentinței civile nr. 12576 din 9 septembrie 2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P. U. .
