Decizia civilă nr. 1207/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1207/R/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. S. împotriva sentinței civile nr. 39 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. _
*, privind și pe intimata pârâtă S.C. E. SA C. N., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente - avocat Baciu M. din cadrul Baroului C. .
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei arată că nu are cereri de formulat, solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea recursului conform motivelor expuse în scris, pe care le susține, desființarea sentinței pronunțate de tribunal și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea formulată la data de_ sub nr._, reclamanta M.
S. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei S.C. E. S.A. la eliberarea unei adeverințe de încadrare a activității în grupa a II-a de muncă pentru perioada_ -_ când a desfășurat activitate în cadrul atelierului bijuterie în calitate de bijutier.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că a fost angajata societății pârâte și că și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă. Cu toate că meseria de bijutier nu este explicit nominalizată în Ordinul 50/1990, reclamanta a învederat că prin practicarea acestei meserii în procent de 100% a timpului de lucru, se încadrează în prevederile Ordinului 50/1990, cu condiții deosebite specificate în cuprinsul ordinului și explicitate în anex 2 la ordin.
În drept reclamanta a invocat prevederile Ordinului M. ui Muncii și Ocrotirii Sociale nr.50/1990.
În probațiune a depus copia carnetului de muncă, raport de expertiză efectuat expertiza efectuat de către dl. expert Mihai Costescu, în dosare similare având același obiect.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a învederat că se va conforma hotărârii instanței, arătând că nu deține în arhivă documente legale care să ateste încadrarea în grupă de muncă pentru personalul încadrat la secția bijuteria - atelier confecționare.
Pârâta a mai arătat că în anii 1991 - 1992 a făcut demersuri la M. Muncii, împreună cu sindicatul, privind posibilitatea de încadrare a personalului din atelierul confecționare în prevederile Ordinului 50/1990, neprimind răspuns favorabil. Totodată, pârâta a învederat că această categorie de personal a primit lapte antidot și concediu suplimentar.
În probațiune, a învederat că își însușește raportul de expertiza efectuat de către dl. expert Mihai Costescu, efectuat în dosare similare având aceșlași obiect, raport de expertiză depus de către reclamantă
Prin sentința civilă nr. 39 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *,
a fost respinsă acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Din carnetul de muncă ale reclamantei rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioada_ -_ în meseria de bijutier la Secția Bijuteria, Atelierul de Confecționare.
Potrivit prevederilor punctului 4 din Ordinul nr.50/1990 în vigoare până la data de_, încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
După cum se poate observa reclamanta au avut meseria de bijutier care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M. ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și- au desfășurat activitatea.
În speță, reclamanta a fost încadrată în condiții normale de muncă așa cum rezultă din carnetul de muncă al acesteia cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantei, lipsa încadrării meseriei în grupa a II-a și lipsa nominalizării reclamantei că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a II-a de muncă ar fi contrară prevederilor Ordinului nr. 590/2008.
Pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare.
Lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamanta, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele abilitate anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în Ordinul nr. 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificările în carnetele de muncă duc la concluzia că cererea reclamanta a fost nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta
, solicitând în baza art.312 ind.3, pct.2 C.pr.civ. modificarea hotărârii întrucât s-a aplicat greșit legea (art. 304 ind.2 pct.9.C.pr.civ.) și admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecata.
În motivare s-a arătat că a depus adeverința eliberată de intimată și copia de pe cartea de muncă din care rezultă că în toata aceasta perioadă a lucrat la atelierul bijuterie - secția bijuterie, confecționare cu program 100/% toxic, precizând că în conformitate cu legislația în vigoare, activitatea desfășurată de către recurentă se încadrează în grupa II-a de muncă. Prin sentința civila nr. 288 din 20 ian.2011 s-a admis cererea dar intimata SC E. a făcut recurs, admis prin decizia Curtea de Apel C. și s-a trimis cauza spre rejudecare în vederea efectuării probatoriilor. În urma rejudecării a depus la dosar practica judiciara a instanțelor cu privire la activitatea desfășurată de colegele acesteia de muncă, cărora instanța le-a dat câștig de cauza și expertiza efectuata într-o cauza asemănătoare, expertiza care a stat la baza tuturor celor care au formulat o astfel de cerere (în total s-au dat 120 de hotărâri favorabile). Instanța a admis aceasta proba și a dat cuvântul pe fond, având în vedere și poziția intimatei exprimata prin întimpinarea depusă. Cu toate acestea, instanța reține ca recurenta a fost încadrata în condiții normale de muncă, susținându-se că nu s-au produs dovezi din care sa rezulte condițiile determinate de existența noxelor.
Aceasta poziție este singulară la Tribunalul Cluj și creează discriminare prin faptul că 120 de persoane au câștigat în instanța și 15-20 care s-au judecat la un alt complet au pierdut procesul. Pe de alta parte, opinia magistratului n-a fost susținută nici de asistenții judiciari care au formulat o opinie separata în sensul admiterii cererii recurentei.
În expertiza pe care a depus-o și care a fost însușită de intimată, s-a stabilit ca valoarea noxelor la locul în care secția de bijuterie și-a desfășurat activitatea era cu 20/% peste limita admisa. De altfel, chiar din conținutul Anexei II la Ordinul 50 reiese că: "polizarea, șlefuirea, lustruirea pieselor din materiale feroase și neferoase (poz.37), decaparea cu acizi în bai-poz.43, degresarea cu solvenți organici și alcalini, poz.69, iar în anexa II a Ordin 125, poz.8 se referă la preîncălzirea unor piese și subansamble, sudarea în stare fierbinte, vopsirea manuala cu lacuri, vopsele, grunduri pe baza de rășini, toate aceste operațiuni constituie în accepțiunea actului normativ activități generatoare de factori de risc de accidentare și îmbolnăvire profesionala la care se adaugă și potențialul
"cancerigen"; al prezentei azbestului în mediul de muncă. Deci aceste activități desfășurate în cadrul secției de bijuterie sunt activități generatoare de factori de risc chiar în accepțiunea actului normativ. Tocmai de aceea, în perioada angajării, i se punea la dispoziție 1 litru de lapte pe zi (atunci când se găsea).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat în opinia majoritară a Curții și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin recursul formulat se invocă omisiunea instanței de fond de a da curs probațiunii administrate în cauză, anume, expertiza judiciară efectuată într-o altă
cauză cu obiect similar, în care pârâtă a fost tot intimata, și care concluzionează în sensul că la locul de muncă pe care l-au avut colegi ai reclamantei, similar ca și condiții de muncă cu cel al acesteia, se încadrează în condițiile grupei a II-a de muncă.
Intimata a invocat în fața instanței de fond demersurile rămase fără rezultat pe lângă M. Muncii pentru încadrarea personalului atelierului confecționare în grupa a II-a de muncă, și astfel, lipsa temeiului legal pentru o atare încadrare.
În practica judiciară, în mod constant s-a acceptat ca în acele situații în care, printr-o probațiune temeinică, se dovedea prestarea muncii în condiții similare cu persoane cărora li s-a recunoscut grupa de muncă, să se recunoască pe cale judiciară desfășurarea activității profesionale în condiții specifice grupelor de muncă, astfel încât și în cazul reclamantei trebuia aplicată această procedură, dându-i-se posibilitatea de a proba afirmațiile făcute, așa cum s-a și realizat de altfel în fața instanței de fond.
Ordinul nr. 50/1990 nu reglementează meseriile ce se încadrează în
grupele de muncă, ci, așa cum o indică și titlul, locurile de muncă, activitățile ș i
categoriile profesionale
cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.
Or, prin petitele acțiunii, reclamanta a indicat condițiile specifice de la locul său de muncă, iar prin expertiza judiciară efectuată în dosarul nr._ al Tribunalului C., depusă ca probă în prezentul dosar, s-a constatat existența la locul de muncă al reclamantei a condițiilor încadrate în grupa a II-a de muncă la punctele 37, 43, 69, 146 din Anexa 2 la Ordinul Ministrului Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990, respectiv pozițiile nr. 8, 24, 92 din Anexa 2 la Ordinul Ministrului Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 125/1990, considerând că aceleași au fost condițiile de muncă și operațiunile profesionale și în cazul său.
Practic, intimata nu contestă temeinicia susținerilor reclamantei și nici nu a contestat proba cu expertiza depusă în cauză. Faptul că nu a fost administrată această probă în această cauză nu diminuează relevanța acesteia în soluționarea dosarului, în condițiile în care este afirmat de către reclamantă și necontestat de către pârâtă faptul similarității totale a condițiilor de muncă în care au lucrat toți angajații de la acea secție, deci atât reclamanta, cât și reclamanții din dosarul nr._ al Tribunalului C., iar pe de altă parte, proba este una judiciară, administrată în cadrul unui dosar în care pârâta a avut calitate de parte, astfel încât îi este opozabilă această probă, pe care de altfel nu o discută sub nici un aspect în prezenta cauză. Această opinie de specialitate are la bază analiza operațiunilor concrete desfășurate de salariați în cadrul secției și descrise de expert, respectiv rezultatele determinărilor de noxe efectuate de Centrul Sanitar Antiepidemic din C. -N. prin care s-a evidențiat o valoare a noxelor crescută cu 20% peste limita admisă și prevederile contractului colectiv de muncă care acorda lucrătorilor din atelierul de confecționare bijuterii sporuri salariale.
Ceea ce contestă pârâta este existența vreunei culpe din partea societății, arătând că a făcut demersuri la ministerul de resort pentru încadrarea locului de muncă al reclamantei în grupa a II-a, dar nu s-a reușit. Or, această apărare nu este aptă a conduce la respingerea acțiunii, în condițiile în care potrivit prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților
împreună cu sindicatele libere din unități.
Având în vedere aceste aspecte, urmează că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul Secției Bijuteria, atelierul Confecționare se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu pozițiile nr. 37, 43, 69, 146 din Anexa
2 la Ordinul Ministrului Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990, respectiv pozițiile nr. 8, 24, 92 din Anexa 2 la Ordinul Ministrului Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 125/1990.
În drept, se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1-3 Cod proc.civ., raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta M. S. împotriva sentinței civile nr. 39 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ * pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. și în consecință obligă pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată de aceasta în perioada_ -_ se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G. -L. T. ,
cu opinia separată în sensul respingerii recursului ca nefondat.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. P. U.
Cu opinia separată a doamnei judecător G. -L. T. în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Motivarea opiniei separate
Potrivit prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, "în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.";
Conform art. 6 din același act normativ, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul
noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.). "
Art. 15 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că "dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de M. Muncii și Ocrotirilor Sociale.";
În speță, deși reclamanta a indicat prin acțiune că locul său de muncă se încadrează în grupa a II-a de muncă conform pozițiilor 16, 23, 32 și 58 din anexa
2 a Ordinului nr. 50/1990, se poate constata că aceste susțineri nu sunt dovedite, fiind infirmate prin lipsa vreunei mențiuni în carnetul de muncă.
Pe de altă parte, conform prevederilor anexei 2 a Ordinului nr. 50/1990, punctele 16, 23, 32 și 58 indicate de reclamantă, se încadrează în grupa a II a de muncă: pct. 16 - "confecționarea garniturilor de etanșare din plăci de azbest, a rondelelor pentru valțurile mașinilor de tras și laminat geam, precum și strunjirea acestor valțuri";; pct. 23 -"prepararea nisipurilor și a amestecurilor de formare și miezuire; confecționarea cojilor de bachelita și a modelelor ușor fuzibile; curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afară halei curățătoriei; sablaj umed.";; pct. 32 - "decaparea cu acizi în băi cu suprafața totală de peste 20 mp sau în cazul în care suprafața produselor decapate însumează peste 40 mp/ora. Ameliorarea suprafeței metalelor pe cale chimica (brunare, fosfatare, patentare, oxidare, patinare cu sulfura), în cazul în care activitatea se desfășoară în ateliere special amenajate în acest scop și dacă se prelucrează piese cu o suprafață totală de cel puțin 5 mp/ora. Acoperiri metalice în metal topit, în cazul în care suprafața totală a pieselor care suferă aceasta operație depășește 20 mp/ora. Acoperiri metalice prin pulverizare la cald. Acoperiri metalice pe cale galvanica (galvanostegie și galvanoplastie) executate în instalații care utilizează o sursa de curent de cel puțin 300 A.";, pct. 58 -
"instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadiena, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluen clorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorura de carbon, tricloretilena și tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obținerea fenolului și a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrina, clorura de etil - fabricare. Degresarea chimica cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului și a nitroxanului.";
Din aceste dispoziții rezultă că încadrarea activităților menționate în grupa a II a de muncă este specifică locurilor de muncă din anumite ramuri industriale, în dispozițiile enumerate nefiind cuprinsă activitatea desfășurată în atelierele de bijuterie.
Apreciez că meseria de bijutier deținută de reclamantă și desfășurată într-un atelier de bijuterie nu poate impune derularea activităților menționate anterior, întrucât, aceste activități sunt specifice locurilor de muncă din industriile grele, fiind de fapt, caracteristice tehnicilor și procedeelor industriale de producție în masă.
Reclamanta a susținut că în secția în care își desfășura activitatea se lucra cu pistol de lipit la flacără deschisă, alimentată cu benzină, rezultând gaze nearse, că procesul de lipire presupunea utilizarea de plăci de azbest, că materialele trebuiau decapate în băi de acid sulfuric și că pilirea, șlefuirea pieselor se efectua cu piatră de polizor, polipan și pânză, iar finisarea se făcea cu vopsele lacuri și acetonă.
Apreciez însă că activitatea prestată de reclamantă nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990, deoarece activitatea de bijutier - chiar dacă au fost utilizate anumite substanțe periculoase
pentru organism, nu se regăsește între activitățile limitativ enumerate în anexa 2 la acest ordin.
De altfel, și pârâta a arătat că încadrarea în grupe de muncă nu s-a putut realiza deoarece Ordinul nr. 50/1990 nu prevede această activitate la nicio poziție înscrisă în anexele nr. I și II.
Pe de altă parte, apreciez că pe baza probelor administrate în cauză, (reclamanta neînțelegând să administreze proba cu expertiză de specialitate nici în rejudecarea cauzei după casare, deși necesitatea acestei probe a fost relevată prin decizia de casare), nu se poate reține că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada solicitată se încadrează în grupa a II a de muncă.
Poziția procesuală a pârâtei în sensul că nu a contestat raportul de expertiză întocmit într-un alt dosar, depus în copie de reclamantă la dosar în rejudecare, nu poate constitui un temei suficient pentru a concluziona în sensul că pârâta nu contestă pretențiile reclamantei, câtă vreme prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 288/2011, pronunțate inițial de Tribunalul Cluj în cauza de față, pârâta a susținut caracterul nelegal al acestei sentințe prin care fusese admisă acțiunea reclamantei.
Având în vedere faptul că legiuitorul a dat în competența angajatorului, împreună cu sindicatele, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă, plecând tocmai de la premisa că aceștia sunt cei mai în măsură a cunoaște condițiile concrete în care se desfășoară activitatea salariaților, că Ordinul nr. 50/1990 nu prevede în anexa nr. 2 locul de muncă al reclamantei, respectiv bijutier și că niciunul dintre angajații societății pârâte nu a beneficiat de încadrare în aceste grupe de muncă conform metodologiei reglementate de actul normativ menționat, apreciez că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Pentru aceste considerente apreciez că se impunea respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.
Judecător,
G. -L. T.
