Sentința civilă nr. 10319/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ
SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 10319/2013
Ședința publică din data de 13 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: C. -E. P. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul S.
L. AL INVATAMINTULUI P. C. EAN în numele membrei de sindicat R. G., în contradictoriu cu pârâții G. "C. P. " C. -N., C. LOCAL AL M. C. -N. și P. M.
C. - N. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av. G. Patricia, lipsă fiind pârâții.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței pârâta de rândul 1 a depus la dosarul cauzei răspuns la adresa instanței, iar la data de_ pârâții C. Local al M. C. -N. și P. M. C. -N. au depus întâmpinare, în câte două exemplare fiecare.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_
.
Având cuvântul asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ ,
invocată din oficiu, reprezentanta reclamantului arată că într-adevăr acțiunea este prescrisă pentru perioada _
-_, însă nu și pentru perioada_ -_ . Totodată reprezentanta reclamantului solicită instanței respingerea excepțiilor tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. C. - N. și P. M. C. -N., invocate de aceștia prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în baza art. 137 Cod proc. civ., unește cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_, invocată din oficiu, tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. C. - N. și P. M. C. - N., invocate de aceștia prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamatului solicită instanței admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare atât asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_, invocată din oficiu, tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. C. - N. și P. M. C. - N., invocate de aceștia prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, cât și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus la Tribunalul Cluj, reclamantul S. L. AL INVATAMINTULUI P. C. EAN, în numele membrei de sindicat R. G., în contradictoriu cu pârâții G. "C. P. " C. -N., C. LOCAL AL M. C. -N. și P. M. C. -N.
solicitând obligarea pârâtei de rd.1 să calculeze și să plătească diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, pentru aprobarea OG nr. 15/2008. Totodată, a solicitat obligarea pârâților C. Local al M. C. -N. si P. M. C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
În motivarea cererii se arată că O.G. nr.15/2008 a reglementat creșteri salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, ordonanță ce a suferit modificări, potrivit Legii nr.221/27 octombrie 2008, principala modificare constituind-o majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2009 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși Legea nr. 221/2008 prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008 pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, potrivit prevederilor acestei legi . În ciuda faptului că prin Decizia nr. 1093/15 octombrie 2008 Curtea Constituțională a constatat ca fiind constituțională legea de aprobare a O.G. nr.15/2008, ulterior promulgării acestei legi, Guvernul, încălcând principiul separației puterilor în stat, a emis O.U.G. nr.136/2008, care prin dispozițiile sale limitează efectele creșterilor salariale dispuse de Parlament prin Legea nr.221/2008 .
Mai mult decât atât, prin O.U.G. nr.151/2008, Guvernul României, încălcând dispozițiile constituționale, face inaplicabilă Legea nr. 221/2008 .
Acesta mai arată că drepturile membrilor de sindicat câștigate în instanță până la data de_, în temeiul Legii nr.221/2008, nu au fost acordate și după această dată când a intrat în vigoare Legea-cadru nr.330/2009 și nici începând din data de_, când a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 286 alin.1 lit. c din Codul muncii, ale art. unic din Legea nr. 221/2008 și ale O.G. nr. 15/2008.
Legal citați pârâții de rd.2 si 3 au depus întâmpinare prin care au solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material al acțiunii în ceea ce privește perioada_ -_ întrucât acțiunea a fost formulată peste termenele prevăzute de art. 171 alin.1 si art. 268 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii având în vedere prevederile art. 167 alin.1 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada vizată în acțiune, potrivit cărora cheltuielile privind salarizarea personalului didactic, din rândul căruia fac parte si membrii de sindicat reprezentați de reclamant, reprezintă cheltuieli de personal care fac parte din finanțarea de bază, finanțare care se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de‚care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
Așadar, finanțarea complementară se asigură din bugetele locale si din alte surse.
În drept, sunt invocate prevederile art. 171 alin.1 din Codul Muncii, art. 167 alin.1 din Legea nr.
84/1995, Legea nr. 195/2006 și art. 274 din codul de procedură civilă (f.19-22). Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele :
Referitor la excepția prescripției acțiunii pentru drepturile aferente perioadei_ -_, invocată din oficiu de către instanță, aceasta urmează a fi admisă având în vedere prevederile exprese ale art.268 din Codul muncii lit. c) care dispun că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În soluționarea cererii reclamantului, trebuie avut în vedere faptul că și prin Decizia nr. 843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, în esență Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din legea fundamentală. .
Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O.U.G. nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin.1 și art.115 alin. 4 din Constituție . Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41
și art. 47 alin. 1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin. 5, potrivit cărora "În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008 .
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr. 136/2008 .
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin Decizia nr. 989/30 iunie 2009 Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar . De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din
O.U.G. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din
O.U.G. nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din
O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul observă în același timp că Guvernul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr. 31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul consideră că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ au fost în ființă, în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința Parlamentului României cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor .
Pe de altă parte, potrivit art. 253 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.166 alin. 4 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta unitate de învățământ ce a funcționat potrivit art. 145 din Legea nr. 84/1995 - legea învățământului, în calitate de angajator urmează a fi obligat către reclamantă la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
P. edând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de "bunuri";, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său( a se vedea Draon împotriva Franței [MC[, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX) .
Ori, membra de sindicat reprezentată, fiind beneficiara dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale .
De altfel, această "speranță legitimă"; a reclamantului își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze
măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens a se vedea hotărârea împotriva României, Străin și alții, nr. 57.001/00, &56, C.E.D.O. 2005- VII, 21 iulie 2005, Păduraru citată anterior, & 98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, R.
nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamantei cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție. Astfel, potrivit art. 1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică .
Ori, în cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament .
Cât privește prejudiciul suferit de către reclamantă și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (vezi cauza Tarik împotriva României - hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva României ).
În conformitate cu această practică se impune ca reclamantei să i se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost probată prin Legea nr. 221/2008 .
Prin urmare, față de aceste ultime considerente, tribunalul constată că demersurile legislative ale Guvernului în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție și cu dispoziții ale Convenției Europene ale Drepturilor Omului .
În atare situație, având în vedere dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României, în doctrina juridică s-a subliniat în mod judicios că în ordinea juridică internă a României ,Convenția are forță constituțională și supralegislativă, ceea ce înseamnă că în cazul unui conflict între dispozițiile Convenției și o normă internă, prevalează dispozițiile Convenției .
Așadar, Convenția este integrată blocului de constituționalitate, care, având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile Convenției .
Această normă rămâne practic fără aplicare, iar în virtutea principiului supremației Convenției, judecătorul național este obligat să aplice direct dreptul comunitar .
Într-un asemenea caz, judecătorul național nu impietează ci complinește atribuțiunile legiuitorului Iată de ce, pentru aceste considerente, tribunalul constată că ultimele două ordonanțe de urgență,
nr. 31/2009 și 41/2009 sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea Constituțională, în condițiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct.16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010 ).
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în același sens prin Decizia privind recursul în interesul Legii nr. 3/2011, concluzionând că, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/008 și nr. 1/2009 dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin Decizia nr. 11/2012, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova, stabilind că: "(…) în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.";
Mai mult prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 (actualizată) -privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice dispun expres că " începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, respective_, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul urmează a admite în parte, potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, acțiunea și va obliga pârâta G. "Căsuța Poveștilor"; să plătească diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pe perioada_ -_, sume actualizate în funcție
de coeficientul de inflație la data plății efective. Totodată, va obliga pârâții C. Local al M. C. -N. si
P. M. C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive și a tardivității formulării acțiunii invocate de pârâții C. LOCAL AL M. C. -N. și P. M. C. - N.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficu de instanță.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI P.
C. EAN,
cu sediul în C. -N., Piața S. cel M. nr. 4, jud.C., în numele membrei de sindicat R. G.,
în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA";CĂSUȚA POVEȘTILOR"; C. -N.
, cu sediul în C. -N., str. Oțelului nr. 3, jud.C., C. LOCAL AL M. C. -N. și P. M. C. - N.,
ambii cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud.C. .
Obligă pârâta unitate de învățământ, în calitate de angajator, la calcularea și la plata către membra de sindicat a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții C. LOCAL AL M. C. -N. și P. M. C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013.
Președinte,
E. B.
Asistent judiciar,
C. -E. P.
Asistent judiciar,
I. R.
Grefier,
R. B. M.
Red.EB/VAM 4 ex./_
