Sentința civilă nr. 11092/2013. Cotestație decizie concediere

Dosar nr. _

cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11092/2013

Ședința publică de la 27 Iunie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.

Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. S.

Pe rol fiind pronunțarea asupra hotărârii cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M. R. P. și pe pârât SC T. F. S., având ca obiect contestație decizie de concediere..

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta M. R. P. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. F. S.R.L., a solicitat anularea Deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.35/_ emisă de pârâtă, reîncadrarea sa în funcția avută anterior concedierii și obligarea pârâtei să îi plătească salariile indexate, majorate sau reactualizate de care ar fi beneficiat dacă nu era concediată, cu cheltuieli de judecată.

La data de_, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă, solicitând să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr.35/_ emisă de pârâtă, obligarea acesteia să încheie cu reclamanta retroactiv, contract individual de muncă începând din data de _

, respectiv la plata contribuțiilor datorate bugetului de stat aferente acestei perioade și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate pe 26 zile lucrătoare, pentru perioada _

-_ și pentru perioada_ până la integrarea efectivă în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, respectiv la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate ce i se cuvin pentru 54 de ore suplimentare pentru perioada_ -_ și la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei, reprezentând prejudiciul moral produs de către pârâtă prin măsura abuzivă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de_ a fost angajată în cadrul pârâtei în funcția de vânzătoare, stabilind o perioadă de probă de 2 săptămâni, iar după această perioadă i s-a comunicat că urmează să se încheie un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, cu un program de lucru de 4 ore, un salariu de 385 lei/lună și 21 zile concediu de odihnă. Reclamanta a mai arătat că pârâta i-a solicitat să presteze munca timp de 6 ore/zi, inclusiv sâmbătă și de două ori pe lună și duminică și că

i s-a întocmit contractul individual de muncă nr.9/2012 începând cu data de_ și nu din data de_ când și-a început activitatea, iar în ceea ce privește retribuția, pârâta a menționat suma de 385 lei/lună, aferent unui program de 4 ore, deși a desfășurat o activitate de 6 ore/zi, la care cuantumul salariului era de 577,5 lei/lună. Reclamanta a învederat că a solicitat lămuriri pârâtei cu privire la aspectele susmenționate, comunicându-i-se că va fi retribuită în funcție de orele lucrate, însă pârâta i-a acordat suma de 200 lei, deși retribuția aferentă celor 26 zile lucrătoare era de 682 lei, calculată la un salariu de 577,5 lei, aferent unui program de lucru de 6 ore/zi. De asemenea, a susținut că în data de_ s-a efectuat un inventar al cantității de marfă existente în depozit, constatându-se lipsuri in gestiune, iar in urma acestui fapt a fost amenințată cu concedierea de către reprezentanta pârâtei, care a întocmit înștiințarea nr.33/_, impunând în mod unilateral angajaților condiția unei vânzări zilnice de 1200 lei. Reclamanta a menționat că nu a semnat această înștiințare, deoarece lipsurile din gestiune nu i se datorau și in contractul de muncă nu s-a prevăzut o asemenea condiție, motiv pentru care pârâta a emis Decizia nr.9/_ prin care s-a dispus concedierea sa prin acordul părților, începând cu data de_ . A mai arătat reclamanta că nu i s-a adus la cunoștință hotărârea luată și nici nu i s-a comunicat această decizie și că a aflat de existența acestui act telefonic, abia în data de_, respectiv că la data de_ pârâta a angajat alte două persoane și i-a solicitat să le ajute pentru a se acomoda cu lucrul, fără să îi aducă la cunoștință măsura luată împotriva sa. Totodată, a susținut că prin înscrisul întocmit la data de_, pârâta a invitat-o să se prezinte în data de_ la punctul de lucru din T. pentru clarificarea situației privind plecarea sa de la societate, însă acest înscris i s-a comunicat la sfârșitul lunii aprilie, astfel că nu i-a putut da curs, respectiv că în data de_ a formulat plângere la I.T.M. Cluj cu privire la abuzul săvârșit de pârâtă și că în data de_ pârâta i-a înmânat o decizie, în cadrul căreia s-a menționat că reclamanta a primit decizia de desfacere a contractului de muncă, suma de 200 lei, o adeverință referitoare la concediu medical, precum și o mențiune, potrivit căreia nu mai are nicio pretenție față de pârâtă, însă nu a semnat acest înscris. Reclamanta a apreciat că Decizia nr.35/2012 emisă de pârâtă este nelegală și abuzivă, fiind întocmită cu încălcarea drepturilor sale, având în vedere și starea sa de graviditate în care se afla și a menționat că în urma desfacerii abuzive a contractului de muncă a rămas fără loc de muncă și nicio sursă de venit, în timp ce aștepta un copil, precum și faptul că și-a pierdut și indemnizația de șomaj, respectiv dreptul de a beneficia de o nouă indemnizație sau loc de muncă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC T. F. S.

, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că Decizia nr.35/2012 a fost întocmită cu respectarea tuturor condițiilor legale de fond și de formă și nu corespunde realității susținerea reclamantei, potrivit căreia aceasta nu și-ar fi dat acordul pentru desfacerea contractului de muncă prin acordul părților. Pârâta a mai arătat că, în ceea ce privește susținerile reclamantei privind nelegalitatea deciziei atacate, având în vedere că era însărcinată la acea dată, reprezentanții angajatorului nu au avut cunoștință despre această stare a reclamantei și nici colegii ei. De asemenea, a susținut că nu corespunde realității faptul că reclamanta a lucrat 6 ore/zi și nu a fost remunerată pentru munca prestată, deoarece în situațiile în care a fost nevoie să stea peste programul de lucru stabilit, aceasta a fost remunerată corespunzător muncii suplimentare prestate.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270 C.muncii

rep..

În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba cu

interogatoriul reclamantei și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați amrtorii R. D. C. (f.43), DS C. (F.48) și M. A. (F.60).

Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Reclamanta a avut calitatea de salariată în cadrul societății pârâte în perioada 26 ianuarie 2012 - 3 martie 2012, ocupând funcția de lucrător gestionar, astfel cum rezultă din declarația martorei M. A. (f.60), martoră care nu mai are calitatea de salariată a societății pârâte. Martora a relatat că din data de 26 ianuarie 2012 reclamanta a lucrat 3 zile de probă alături de aceasta, iar din data de 29 ianuarie au rămas la lucru doar martora și reclamanta La data de_ între părți a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 9, pe durată nedeterminată, prin care se stabilea ca dată a începerii activității reclamantei data de_ . Instanța constată că din proba testimonială administrată a rezultat că în realitate reclamanta a prestat activitate pentru societatea pârâtă din data de 26 ianuarie, iar nu din 17 februarie, astfel cum prevedea contractul individual de muncă. La momentul semnării de către reclamantă a contractului individual de muncă, raporturile de muncă erau deja în derulare.

Deși în contractul individual de muncă s-a prevăzut o fracțiune de normă de 4 ore pe zi, 20 de ore pe săptămână, în realitate reclamanta a lucrat 6 ore zilnic, iar odată la 2 săptămâni lucra duminica program scurt de la 8 la 14. Astfel, martora M. A., martoră a cărei declarație instanța a apreciat-o ca fiind sinceră, dezinteresată (spre deosebire de martorii R. - care se află în relații de concubinaj cu reclamanta și D. - care are calitatea de salariată în cadrul societății pârâte, ale căror declarații pot fi apreciate ca subiective date fiind relațiile cu părțile), a precizat că programul de lucru al societății se desfășura în două ture, de la 8 la 14, respectiv de la 14 la 20, prin urmare două ture a câtre 6 ore. De asemenea, din declarația sa a rezultat faptul că lucra în contratură cu reclamanta și că în perioada cât reclamanta a prestat activitate pentru pârâtă la punctul de lucru unde își desfășura activitatea nu mai existau alți angajați cu funcția de lucrător gestionar.

Instanța reține prevederile art. 16 din Codul muncii rep., potrivit cărora contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, iar obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, precum și dispozițiile art. 31 din același Cod, care prevăd obligația angajatorului de a încheia contract individual de muncă inclusiv pentru perioada de probă, contract care să reflecte realitatea raporturilor de muncă sub toate aspectele, inclusiv al programului de muncă.

Cu privire la petitul având ca obiect drepturi salariale, instanța reține dispozițiile art. 159 C.muncii rep., potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar dovada plății salariului de face, raportat la prevederile art. 168 alin.1 din același Cod, prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Examinând statele de plată depuse de pârâtă în probațiune, raportat la perioada cu privire la care s-a reținut că aceasta a prestat muncă pentru societatea pârâtă, instanța constată că acestea nu poartă semnătura salariatei reclamante. Întrucât dovada plății drepturilor salariale se poate face numai cu înscrisuri, potrivit legii, instanța reține că pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamantă a drepturilor salariale aferente perioadei lucrate, respectiv 26 ianuarie 2012 - 16 februarie 2012. De asemenea, instanța reține că în perioada_ -_, deci pe parcursul întregii perioade în care reclamanta a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte, aceasta a efectuat un număr total de 54 de ore suplimentare, rezultate din munca prestată zilnic peste programul de 4 ore înscris în contractul individual de muncă, precum și pentru cele șase ore lucrate în zilele de sâmbătă și pentru cele 6 ore lucrate în zilele de duminică o dată la două săptămâni. Pentru acestea reclamanta are dreptul de a primi remunerație în temeiul art. 159 C.muncii și raportat la prevederile art. 40 alin.2 C.muncii, pârâta are obligația de a efectua viramentele către bugetul asigurărilor sociale de stat aferente perioadei_ -_, proporțional cu programul de lucru efectiv, de 6 ore pe zi.

Asupra petitului având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei nr. 35/_ de desfacere a contractului individual de muncă și reintegrarea pe postul anterior deținut, instanța reține, astfel cum rezultă din declarațiile coroborate ale martorelor D. și M., precum și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că la data de_ a fost efectuat un inventar la punctul de lucru unde își desfășura activitatea și reclamanta, ocazie cu care s-au constatat lipsuri în gestiune în valoare de 1956,45 lei. La data de_ a fost întocmit procesul-verbal de constatare diferențe inventar nr. 36/_ (f.29), semnat inclusiv de către reclamantă. Cu ocazia constatării lipsurilor în gestiune, între reprezentantul societății și reclamantă și martora M. A. au existat discuții cu privire la vinovăția, precum și cu privire la persoana și modalitatea de acoperire a lipsurilor. În acest context, li s-a propus reclamantei și martorei M. A. desfacerea contractelor individuale de muncă, sau obligarea acestora la acoperirea lipsurilor din gestiune. La datat de_ pârâta angajatoare a emis DEciziai nr. 35 prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de_, prin acordul părților.

Martora D. a relatat în fața instanței faptul că a fost prezentă la momentul în care reclamanta și martora M. A. și-au dat acordul verbal la desfacerea contractelor individuale de muncă prin acordul părților. Această relatare se coroborează cu depoziția martorei M. A., care a arătat că reclamanta a declarat că preferă să înceteze raporturile de muncă cu pârâta, decât să plătească lipsurile din gestiune, precum, martore

M. A. declarând că reclamanta a avut o atitudine oscilantă cu privire la continuarea raporturilor de muncă. Totodată, din probele administrate nu a rezultat că starea de graviditate a reclamantei ar fi determinat încetarea raporturilor de muncă.

Mai reține instanța și cele declarate de martora DS, respectiv faptul că după desfacerea contractului individual de muncă, reclamanta a întrebat pe martoră de ce nu mai poate beneficia de ajutor de șomaj, iar aceasta din urmă i-a comunicat că temeiul în baza căruia a încetat contractul individual de muncă nu îi permite să beneficieze din nou de indemnizație de șomaj. Acest aspect, coroborat și cu data la care reclamanta a formulat prezenta acțiune, formează convingerea instanței cu privire la faptul că reclamanta și-a exprimat acordul cu privire la desfacerea contractului individual de muncă prin acordul părților și abia ulterior a realizat consecințele încetării contractului individual de muncă în acest mod, când a constatat că nu mai poate beneficia de indemnizația de șomaj și de celelalte beneficii pe care luarea în evidența forțelor de muncă le presupunea. Practic reclamanta, care își cunoștea starea de graviditate, a apreciat că revenirea în evidența forțelor de muncă îi va oferi posibilitatea de a beneficia de indemnizație de maternitate și apoi de indemnizația de creștere a copilului, astfel că a fost de acord cu desfacerea contractului individual de muncă și abia după exprimarea acordului, când a constatat că nu poate reveni în șomaj din cauza modalității în care a încetat contractul individual de muncă, a înțeles să își retragă acordul și să conteste decizia angajatorului, Astfel, deși pârâta nu a putut proba cu înscrisuri acordul exprimat de reclamantă cu privire la desfacerea contractului individual de muncă, acesta a rezulta din ansamblul probelor administrate, motiv pentru care instanța constată că nu există nici un motiv care sp aatragă anularea deciziei emise de angajator.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantă, va obliga pârâta să încheie cu reclamanta contract individual de muncă pentru perioada 26 ianuarie 2012 - 16 februarie 2012, va obliga pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate aferente perioadei 26 ianuarie 2012 - 16 februarie 2012 și diferențele salariale indexate, majorate și reactualizate pentru cele 54 de ore suplimentare efectuate în perioada 26 ianuarie 2012 - 01 martie 2012, va obliga pârâta să efectueze viramentele către bugetul asigurărilor sociale de stat aferente perioadei 26 ianuarie 2012 - 01 martie 2012, proporțional cu programul efectiv lucrat, de 6 ore pe zi și va respinge celelalte petite, ca

neîntemeiate. Instanța apreciază că raportat la pretențiile admise, cheltuielile de judecată făcute de reclamantă cu onorariul avocatului se compensează cu cele făcute de pârâtă cu același titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta M. R. P.

, domiciliată în C. -T., str.R. nr.8, bl.D, sc.J, ap.156, jud.Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. T. F. S.R.L., cu sediul T., str.M. nr.3, jud.Cluj.

Obligă pârâta să încheie cu reclamanta contract individual de muncă pentru perioada 26 ianuarie 2012 - 16 februarie 2012.

Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate aferente perioadei 26 ianuarie 2012 - 16 februarie 2012 și diferențele salariale indexate, majorate și reactualizate pentru cele 54 de ore suplimentare efectuate în perioada 26 ianuarie 2012 - 01 martie 2012.

Obligă pârâta să efectueze viramentele către bugetul asigurărilor sociale de stat aferente perioadei 26 ianuarie 2012 - 01 martie 2012, proporțional cu programul efectiv lucrat, de 6 ore pe zi.

Respinge celelalte petite ca neîntemeiate. Definitivă și executorie de drept.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 27 Iunie 2013.

Președinte,

R. -M. V.

Asistent judiciar,

B. -A. C.

Asistent judiciar,

A. Ș.

Grefier,

C. S.

Red.RMV/tehn.MG 4 ex. _

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 11092/2013. Cotestație decizie concediere