Sentința civilă nr. 4762/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4762/2013
Ședința publică din data de 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I. ASISTENT JUDICIAR: I. R. ASISTENT JUDICIAR: A. Ș.
GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect contestație decizie de concediere formulată de reclamantul SS, în contradictoriu cu pârâta C. N. P. R. S.A.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței reclamantul și pârâta au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Totodată se constată că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamantului să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține că prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului C., reclamantul SS a chemat în judecată pe pârâta C. N. P. R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulată decizia de concediere nr. 46 din_ și să fie dispusă reintegrarea sa pe postul și funcția deținute anterior concedierii; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile
indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat; precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 1. de lei reprezentând daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 594 din_, a fost numit de către pârâtă în funcția de director Exploatare P. lă în cadrul Direcției Regionale de P. C. . În intervalul 2005-2011, în cadrul structurii organizatorice a pârâtei au avut loc mai multe reorganizări, prin care a fost schimbată denumirea diferitelor servicii și direcții, fără însă a fi schimbate atribuțiile de serviciu pe care le-a avut în acest interval de timp, el îndeplinind fie funcția de director exploatare, fie cea de director operațional, în realitate fiind același lucru, fișa postului rămânând neschimbată. În final, potrivit organigramei din_, deținea funcția de director operațional, având în subordine serviciul gestionare rețea, serviciul
operațiuni poștale și calitate, serviciul operațiuni retail, financiar-bancar și grupa operativă.
Reclamantul a mai arătat că în anul 2010 s-a efectuat o nouă reorganizare în structura pârâtei, astfel că prin decizia nr. 508 din_ ,
funcția sa are denumirea de director operațional al Centrului Regional Rețea
P. lă C. -N. din cadrul sucursalei Rețea P. lă.
Reclamantul a învederat instanței faptul că prin această reorganizare a Regiei Autonome P. R. au fost schimbate doar denumirea funcției și serviciilor din subordine, fără a se produce vreo modificare în cadrul atribuțiilor de serviciu.
Reclamantul a precizat că ocupa această funcție la data de_, când pârâta s-a reorganizat din nou, funcția pe care o deținea schimbându- și denumirea din director operațional în director exploatare, având în subordine aceleași servicii și direcții. La data de_ a fost emisă decizia nr. 46 prin care i-a fost comunicat faptul că, la expirarea termenului de preaviz, va fi concediat din postul de director operațional, ca urmare a desființării efective a postului ocupat de către el ca rezultat al unei noi reorganizări a Direcției Regionale de P. Nord - Vest.
Reclamantul a arătat și că, făcând o comparație între organigrama de dinaintea reorganizării din_ și cea din_ de după reorganizare, se poate observa și concluziona că funcția de director operațional de dinainte de reorganizare s-a menținut și după aceasta, sub denumirea de director exploatare, având în subordine aceleași direcții și servicii și aceleiași atribuții. Astfel se poate observa că postul pe care îl deținea nu a fost desființat prin noua reorganizare, în fapt s-a schimbat doar denumirea acestuia, astfel că a fost concediat nelegal și netemeinic, pe postul ocupat de el fiind numită o altă persoană.
Reclamantul a opinat în sensul că nu s-a produs o reorganizare efectivă și prin aceea că regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Regionale de P. Nord - Vest, precum și fișa postului de director operațional, ulterior director exploatare au rămas aceleiași, nesuferind nicio modificare, ba chiar mai mult, el a fost singurul angajat eliberat din funcție din cadrul pârâtei, omologii săi din celelalte direcții regionale rămânând în aceleași funcții și în prezent. În aceste condiții, concedierea sa s-a produs în mod abuziv cu încălcarea dispozițiilor legale, din motive subiective, care urmăreau înlăturarea sa din funcție și numirea unei ale persoane, pe alte criterii decât de performanță sau de profesionalism.
Reclamantul a indicat instanței faptul că prevederile art. 65 din Codul muncii, reținute prin decizia de concediere nr. 46/_ pentru încetarea contractului său de muncă, impun ca desființarea efectivă a postului, cauza reală și serioasă să fie îndeplinite cumulativ.
Cu privire la daunele morale solicitate, reclamantul a justificat cererea de acordare a lor prin aceea că eliberarea sa din funcție s-a făcut în mod neîndoielnic abuziv, pârâta producându-i un prejudiciu moral. Stresul provocat de către pârâtă a dus la îmbolnăvirea sa, el fiind internat în spital la cardiologie și apoi aflându-se timp de două luni în concediu medical. De asemenea, i-a fost afectată și imaginea profesională și prestigiul social, dreptul la muncă și principiul egalității în drepturi al cetățenilor.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 64 și urm., art. 268 din Codul muncii și art. 211 și urm. din Legea 62/2011.
La termenul de judecată din data de_, după luarea cauzei, pârâta C. N. P. R. SA a depus întâmpinare și cerere reconvențională la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea cererii de
chemare în judecată promovată de către reclamant, precum și obligarea acestuia la restituirea indemnizațiilor de concediere în cuantum de 83160 de lei, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la data plății până la data restituirii integrale.
De asemenea, pârâta a invocat prin întâmpinare excepția tardivității introducerii acțiunii de către reclamant prin raportare la prevederile art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că prin decizia nr. 46 din_, reclamantul SS a fost concediat în cadrul unei proceduri de concediere colectivă determinată de Hotărârea adunării generale a acționarilor CNPR SA nr. 74/_, prin care a fost aprobată desființarea, începând cu data de_, a sucursalelor IT&C, P. rapidă, Rețea P. lă, Imobiliară,Transport, Servicii P. le, Centrul de Perfecționare, precum și de Hotărârea Consiliului de administrație al CNPR SA nr. 3/_ privind desființarea efectivă a unui număr de 618 posturi.
Pârâta a arătat că a respectat toate obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa, a respectat procedura de consultare a partenerilor sociali, precum și dreptul de protecție al salariatului în caz de concediere.
De asemenea, pârâta a mai arătat și că decizia de concediere conține toate elementele prevăzute de art. 79 din Codul muncii, iar locul de muncă deținut de către reclamant a fost desființat efectiv, iar reclamantului i s-a oferit posibilitatea ocupării unui alt post vacant în cadrul unității, corespunzător pregătirii sale profesionale, respectiv postul de șef serviciu în cadrul Direcției Regionale de P. Nord - Vest - Serviciul operațiuni poștale și calitate, pe care acesta l-a refuzat.
Cu privire la solicitarea de acordare de daune morale formulată de către reclamant, pârâta a învederat instanței faptul că aceste pretenții sunt nedovedite, iar practica judiciară este în sensul respingerii unor astfel de cereri.
În susținerea cererii reconvenționale de obligare a pârâtului la plata sumei de 83160 de lei actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, pârâta a arătat că, în conformitate cu dispozițiile contractului colectiv de muncă pe anii 2008 - 2018, reclamantul a beneficiat de plata a 20 de salarii compensatorii ca urmare a concedierii, iar, în situația în care se va dispune anularea deciziei de concediere, efectele acestei anulări presupun și repunerea părților în situația anterioară sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește restituirea compensației acordate în cadrul concedierii colective.
Cu privire la excepția tardivității invocată prin întâmpinare de către pârâtă, această excepție a fost respinsă de către instanța de judecată prin încheierea de ședință din data de_ (f.147).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt
, între reclamantul SS și pârâta C. N. P. R. SA s-au derulat raporturi de muncă pe durată nedeterminată, acesta desfășurându-și activitatea, potrivit actului adițional 15.8/684/_ la Sucursala Rețea P. lă - Centrul Regional Rețea P. lă C. -N., acesta fiind numit, prin decizia nr. 594/_ (f. 10), în funcția de director exploatare
poș tal ă
în cadrul D ir ecț ie i Reg ion ale de P. C.
.
Astfel cum reiese din adresa nr. 109/19/_ (f. 17), ca urmare a hotărârii consiliului de administrație nr. 90/_ privind modificarea organigramei CNPR SA, reclamantul a fost informat că, începând cu data de_, i se va schimba denumirea funcției din direc tor expl o atare poș tal ă
în
d irec tor oper aț ion al
în cadrul Direcției Operaționale - DRP C. .
Prin decizia nr. 508/_ (f. 43), emisă în aplicarea hotărârii consiliului de administrație nr. 1/_ de aprobare a organigramelor sucursalelor CNPR SA, reclamantul a fost numit în funcția de director
oper aț ion al
al Cen tru lu i Reg ion al Rețe a P. lă C. -N.
din cadrul Sucursalei Rețea P. lă.
La nivelul angajatorului, prin Hotărârea nr. 74/_ a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor (f. 14-15), s-a decis desf iinț are a pr ininternalizare
a mai multor sucursale, printre care și Sucursala Rețea P. lă și modificarea denumirilor
centrelor regionale în direcții regionale cu statut de sucursală a CNPR.
În aplicarea acestei hotărâri, prin hotărârea consiliului de administrație al Companiei Naționale P. R. SA nr. 3/_ (f. 88-89), s- a aprobat desființarea efectivă a unui număr de 618 de posturi și inițierea procedurilor de concediere colectivă, printre posturile din administrația centrală ce urmau a fi desființate găsindu-se și cel ocupat de către reclamant
Prin decizia nr. 46/_ (f. 7-9), angajatorul a dispus concedierea reclamantului, în temeiul art. 65-66 din Codul muncii și art. 26.1 și 26.3 din Contractul colectiv de muncă 2008-2018, ca urmare a desființării efective a postului ocupat, ca o consecință directă modificării organigramei Companiei Naționale P. R. SA prin Hotărârea AGA nr. 74/_, Decizia directorului general al CNPR SA nr. 390/_ și Hotărârea Consiliului de Administrație al CNPR SA nr. 3/_ .
Această decizie a fost comunicată reclamantului la data de_, acesta semnând de luare la cunoștință (f.7-9) și producându-și efectele la data de_ (f. 63).
Reclamantul a încasat, ca urmare a concedierii, suma de 83.160 de lei cu titlu de indemnizații de concediere, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar la fila 132.
În drept
, instanța reține că, potrivit art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Potrivit prevederilor art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, desființarea locului de muncă trebuind să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Prin urmare, pentru concedierea salariatului din motive neimputabile, în condițiile art. 65 din Codul Muncii, este necesar să aibă loc o reorganizare a activității angajatorului care să corespundă unei nevoi a acestuia și să conducă la desființarea efectivă a postului ocupat de salariat.
În doctrină și jurisprudență s-a subliniat în mod constant că pentru a se reține îndeplinirea condiției impuse de art. 65 alin. 2 din Codul Muncii este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea [Curtea de Apel Constanța, Secția I civilă, Decizia nr. 783 din 13 decembrie 2011, în Buletinul Curților de Apel nr. 4/2012].
Cu privire la desființarea locului de muncă, trebuie reținut că aceasta este efectivă când postul este suprimat din structura societății, când nu se mai găsește în organigrama acesteia ori în statul de funcții, măsura dispusă trebuind să aibă la bază o situație concretă care trebuie dovedită în sensul
de a se proba că efectiv a avut loc o reorganizare și o restrângere reală impusă de nevoile societății.
Desființarea efectivă a postului ocupat de salariat presupune că locul de muncă nu se mai regăsește în structura organizatorică a angajatorului, fiind realmente suprimat, iar nu reorganizat sau reînființat sub o altă denumire, eventual ocupat de o altă persoană, concomitent concedierii vechiului salariat ori ulterior, într-un timp față de care se poate presupune că postul nu a fost în mod real desființat, ci s-a urmărit doar îndepărtarea unui anumit angajat.
Ori, în cauza de față, se constată că, privitor la activitatea de muncă desfășurată de reclamant, pârâta nu și-a restrâns activitatea specifică, întrucât, astfel cum reiese din analiza comparată a celor două organigrame, respectiv cea anterioară reorganizării și cea ulterioară acestei etape depuse la dosar la filele 11 și 12, se constată că se regăsesc aceleași servicii/compartimente, cu același număr de angajați, în subordinea atât a postului desființat de director operațional, cât și a celui nou înființate de director exploatare.
Mai mult, comparând fișele celor două posturi (f. 45-52 și 150-155), se constată că atribuțiile aferente posturilor menționate în acestea sunt aceleași, majoritatea sarcinilor de serviciu menționate în fișele posturilor analizate fiind formulate chiar identic.
Ori, în raport de aceste constatări, se impune concluzia că postul ocupat de către reclamant nu a fost suprimat efectiv din organigrama pârâtei, acesta existând din punct de vedere funcțional și ulterior concedierii reclamantului, fiind doar redenumit și ocupat de o altă persoană, în contextul reorganizării administrative și juridice a Companiei Naționale P.
R. SA, respectiv al internalizării unor sucursale și al redenumirii centrelor regionale în direcții regionale cu statut de sucursală.
Nu în ultimul rând, instanța reține că, și în derularea raporturilor de muncă dintre reclamant și pârâtă în decursul timpului, astfel cum s-a punctat mai sus în prezentarea situației de fapt, funcția ocupată de reclamant a purtat titulatura de ";director exploatare poștală"; atunci când subunitatea în care era angajat acesta avea rangul de direcție regională de poștă, ulterior devenind funcție de ";director operațional";, fără însă ca atribuțiile de serviciu ale reclamantului să fie modificate, astfel că și din această evoluție în timp a denumirii funcției ocupate de către reclamant se poate concluziona că nu există nicio diferență între cele două funcții analizate.
Împrejurarea că sucursala Direcția Regională de P. Nord-Vest a fost radiată efectiv din evidențele specifice ale Oficiului Registrului Comerțului, astfel cum atestă certificatul de radiere depus la dosar la fila 115, nu este de natură să conducă la concluzia că postul reclamantului, respectiv atribuțiile pe care le presupunea acest post nu mai sunt exercitate în cadrul noilor structuri și compartimente rezultate în urma reorganizării.
Prin urmare, reținând că desființarea postului reclamantului nu a îndeplinit cerințele realității și efectivității, în fapt producându-se doar modificarea titulaturii postului ocupat de acesta, se impune anularea deciziei nr. 46/_ de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului.
Totodată, în aplicarea art. 80 din Codul muncii, se va dispune reintegrarea reclamantului în funcția și postul deținute anterior concedierii disciplinare și obligă pârâtele la plata către acesta către reclamant a despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și
reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă și până la data reîncadrării efective.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 de lei, instanța constată că, în prezenta cauză, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit de acesta, respectiv a atingerii concrete ce i-a fost adusă valorilor sale morale ca urmare a emiterii deciziei de concediere ce formează obiectul contestației deduse judecății. Instanța apreciază că soluția ce se va pronunța în ceea ce privește celelalte capete ale cererii sale de chemare în judecată reprezintă în sine o reparație suficientă a disconfortului moral produs ca urmare a concedierii sale, astfel că nu se mai impune acordarea unor despăgubiri bănești cu titlu de daune morale.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta C. Național
P. R. SA, instanța reține că, în temeiul prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivelul Companiei Naționale P. R. SA pe anii 2008-2018, reclamantul a încasat, ca urmare a concedierii, 20 de salarii compensatorii, în cuantum total de 83160 lei.
Ori, în raport de soluția ce se va da cererii de chemare în judecată, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 80 alin. 2 din Codul muncii, care dispune că se vor repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, precum și ale art. 256 alin. 1 din același act normativ, potrivit căruia salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Astfel cum se constată din aceste prevederi legale, ambele părți trebuie repuse în situația anterioară, nu numai salariatul concediat, această repunerea în situația anterioară presupunând și restituirea de către reclamant a sumei primite cu titlu de compensații bănești, la care a fost îndreptățit ca efect al concedierii, însă care a devenit o plată nedatorată urmare a anulării deciziei nr. 46/_ de încetare a contractului individual de muncă.
Prin urmare, se va admite cererea reconvențională formulată de pârâta
C. Național P. R. SA și va fi obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 83.160 lei reprezentând indemnizații de concediere încasate.
Cât privește însă solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata dobânzii legale și la actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 83.160 lei, această cerere se va respinge, având în vedere împrejurarea că în emiterea deciziei de concediere, respectiv remiterea către reclamant a salariilor compensatorii, pârâta a fost în culpă, astfel că nu poate obține în prezenta cauză, având în vedere conduita sa culpabilă, recuperarea prejudiciului cauzat din lipsa de folosință a sumei de bani în perioada în care aceasta s-a găsit în posesia reclamantului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant în cuantum de 6000 de lei, probate în cauză cu chitanța nr. 27/_ (f. 27), instanța, având în vedere obiectul cauzei de față, probatoriul administrat și activitatea desfășurată de către apărătorul reclamantului, instanța va reduce onorariul avocațial solicitat de reclamant de la suma de 6000 de lei la 2000 de lei, considerând acest cuantum adecvat, și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte: cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SS, cu domiciliul procesual ales în Baia Mare, str. G. Coșbuc, nr. 22A, județul Maramureș, și cererea reconvențională formulată de pârâta C. Național P. R. SA, cu sediul în B., b-dul D., nr. 140, sector 2, și în consecință:
Anulează decizia nr. 46/_ de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția și postul deținute anterior concedierii disciplinare și obligă pârâtele la plata către acesta către reclamant a despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă și până la data reîncadrării efective.
Respinge capătul de cerere formulat de reclamant vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 de lei.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 83.160 lei reprezentând indemnizații de concediere încasate.
Respinge solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata dobânzii legale și la actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 83.160 lei.
Reduce onorariul avocațial solicitat de reclamant de la suma de 6000 de lei la 2000 de lei și obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, A. M. I. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, R. B. M. |
Red./Dact. IAM 4 ex. - _
