Sentința civilă nr. 1201/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1201/F/2013
Ședința publică din data de 29 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
SA L. M. V. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții B. O. R., C. I. O.
, C. I. I., C. I. G., D. M., D. M. I., D. Ș., F. D. D., G. I. V.
I., G. F. R., H. SA, M. R., M. N., M. M. I., M. S., M. L. E., M.
G. G., M. L., M. L. D., M. L., P. L., R. P., S. I., SS
, T. D., U. S. P.
și V. D. V.
împotriva pârâtelor C. N. de C. F. "C. " SA
și C. N. de C. F. "C. " SA - S. C. R. de E., Î. și R.
CF I.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Instanța a dispus strigarea cauzei la ora 10:30.
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, prin întâmpinare.
De asemenea, se constată că, la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, răspuns la adresa întocmită la data de_ (f. 260), formulat de pârâta C.
N. de C. F. "C. " SA - S. C. R. de E., Î. și R. CF I. . Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.
Deliberând constată,
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții B. O. R., C. I. O.
, C. I. I., C. I. G., D. M., D. M. I., D. Ș., F. D. D., G. I. V. I.
, G. F. R., H. SA, M. R., M. N., M. M. I., M. S., M. L. E., M. G.
G., M. L., M. L. D., M. L., P. L., R. P., S. I., SS, T.
D., U. S. P. și V. D. V. au chemat în judecată pe pârâtele C. N. de C.
F. "C. " SA și C. N. de C. F. "C. " SA - S. C. R. de E., Î. și R. CF I., solicitând obligarea angajatorului să le plătească, fiecărui reclamant, suma de bani reprezentând totalul diferențelor lunare dintre salariul minim pe care era obligată să le plătească, fiecărui reclamant, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010 și salariul pe care i l-a plătit efectiv, fiecărui reclamant, în această perioadă, cu toate sporurile, indexările, adaosurile sau indemnizațiile corespunzătoare, valoare actualizată cu indicele de inflație pentru perioada dintre nașterea dreptului și plata efectivă, și să le plătească dobânda maximă legală la sumele lunare neplătite, dobândă calculată de la momentele în care angajatorul ar fi trebuit să plătească integral drepturile salariale și până la plata efectivă, cu obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în fapt, reclamanții au fost angajați la C. N. de C. F. "C. " SA, cu contract individual de muncă, desfășurându-și activitatea în cadrul Sucursalei C. R.
de E., întreținere și R. CF I., unitate care a realizat efectiv operațiunea de calculare și plată a salariilor acestora.
Reclamanții au arătat că, potrivit prevederilor art. 41 pct. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi nr. 722. pentru anii 2008-2010, publicat în Monitorul Oficial, partea a V-a, nr. 3 din_ , salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta, iar potrivit art. 41 alin. 3 lit. b din același Contract "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. ( 1 ) din prezentul contract colectiv de muncă";.
S-a menționat că, așa cum a rezultat din Anexa nr. 5 la contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi nr. 722, pentru anii 2008-2010, angajatorului i se aplică acest contract colectiv de muncă, iar reclamanții au fost îndreptățiți să solicite îndeplinirea obligațiilor pe care angajatorul le are față de aceștia, izvorâte din contractele individuale de muncă și din acest contract colectiv de muncă, având în vedere faptul că, potrivit art. 241 alin. 1 lit. c din vechiul Cod al muncii, "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel" (prevederea există și în art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996), iar potrivit art. 3 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi nr. 722, pentru anii 2008-2010,
"clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora."
Reclamanții au arătat că, potrivit art. 238 alin. 1 din vechiul Cod al muncii, "contractele
colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior", potrivit art. 238 alin. 2 din vechiul Cod al muncii, ".contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă", iar potrivit art. 243 alin. 1 din vechiul Cod al muncii, "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți."
S-a precizat că, angajatorul le-a calculat drepturile salariale ignorând pragul minim de 700 lei, stabilit în art. 41 pct. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi nr. 722, pentru anii 2008-2010, luând în considerare valori de 570 lei și 600 lei în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010, încălcând astfel prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din fostul Cod al muncii, iar instanța de judecată trebuie să restabilească echilibrul între drepturile și obligațiile părților, potrivit legii.
Reclamanții au susținut că, actualizarea cu indicele de inflație a fost firească, pentru ca puterea de cumpărare să nu fie afectată negativ din cauza faptului că angajatorul nu le-a plătit la timp drepturile salariale, iar aplicarea unei dobânzi a fost justificată de culpa angajatorului în neexecutarea obligației și de prejudiciul care le-a fost provocat prin întârzierea cu vinovăție a plății, având în vedere faptul că, potrivit art. 161 alin. 4 din vechiul Cod al muncii (art. 166 alin. 4 din actualul Cod al muncii), "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."
S-a arătat că, potrivit art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, angajatorul avea obligația să le plătească în luna decembrie 2010 un salariu suplimentar, calculat cel puțin la nivelul minim de salarizare, însă nu și-a îndeplinit această obligație.
Având în vedere faptul că executarea acestui contract colectiv a fost obligatorie, așa cum prevede art. 236 alin. 4 și art. 243 alin. 1 din fostul Cod al muncii, reclamanții au solicitat și în
această problemă intervenția instanței de judecată, pentru restabilirea echilibrului între drepturile și obligațiile părților, potrivit legii.
Pârâtele C. N. de C. F. "C. " SA și C. N. de C. F. "C. " SA - S. C.
R. de E., Î. și R. CF I., legal citate, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că în fapt, că pe perioada când se solicită drepturile care decurg din aplicarea CCM pe ramură de Transporturi, au existat la C. N. de C. F. C. SA contracte valabil încheiate la nivel de unitate pe anii 2009/2010 ale căror prevederi au fost obligatorii pentru părți, conform dispozițiilor art. 7, alin. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, salariul fiind menționat și în contractul individual de muncă al reclamanților.
Contractele colective la nivel de unitate aplicabile pentru perioada ianuarie 2009-_ au fost încheiate cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile din CCM la Nivel de Ramură de Transporturi nu sunt aplicabile în speță, incidente fiind cele de la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
Contractele colective la nivel de unitate nu au trebuit să respecte prevederile din CCM la nivel de Ramură de Transport deoarece unitatea pârâtă nu a efectuat activități de transport, astfel după cum a reieșit și din prevederile HG nr. 581/1998 privind înființarea Companiei naționale de C.
C. SA prin reorganizarea Societății Naționale a C. lor F. Române.
Pârâtele au precizat că, la art. 6 din H.G. nr. 581/1998 se prevede că "C. desfășoară activități de interes public național, în scopul realizării transportului feroviar public și al satisfacerii nevoilor de apărare a țării și are, ca obiect principal de activitate:
gestionarea infrastructurii feroviare și punerea acesteia la dispoziția operatorilor de transport feroviar, în condițiile legii;
dezvoltarea și modernizarea infrastructurii feroviare române din România în concordanță cu standardele europene, în scopul asigurării compatibilității și interoperabilității cu sistemul de transport feroviar european;
organizarea, planificarea, coordonarea și controlul activităților de administrare, exploatare, întreținere și reparare a infrastructurii feroviare;
desfășurarea activităților industriale și de servicii conexe pentru asigurarea funcționării infrastructurii feroviare;
gestionarea patrimoniului auxiliar feroviar;
S-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 8, alin. 3 din H.G. nr. 581/1998, "C. nu poate efectua activități de transport feroviar public specifice unui operator de transport feroviar, nu se poate asocia în acest scop cu un operator feroviar și nu poate participa cu capital la un operator feroviar, iar pe de altă parte, semnatarii CCM la nivel de Ramură de Transporturi din partea patronatului sunt Confederația N. a Patronatului Român, asociație din care pârâtele nu au făcut parte, și Uniunea Transportatorilor Rutieri din România, aceștia reprezentând doar agenții economici care desfășoară activități de transport rutier. Așadar, societatea pârâtă nu a prestat activități de transport, fiind o unitate cu specific feroviar, aplicându-i-se doar Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități Feroviare.
Pârâtele au menționat că, pentru perioada august 2008-_, prin actul adițional nr. 370/_ la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități Feroviare 2008-2006, s-au stabilit salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare valabile de la_, iar prin actul nr. 4294/_ a fost prelungită valabilitatea acestuia până la data de_ . Salariile de bază lunare stabilite prin contractele individuale de muncă al reclamanților s-au încadrat atât în prevederile CCM încheiat la nivel de unitate, cât și prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități feroviare.
În ceea ce a privit obligarea societății pârâte la pata diferenței de salariu rezultate din salariu brut negociat și cel stabilit de CCM la nivel de Ramură de Transporturi pentru anii 2009-2010, sume actualizate cu rata inflației, s-a invocat pe această cale, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv_, prescripția dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2009-_, având în vedere termenul general de prescripție conform prevederilor legale.
Pârâta a arătat că, susținerile reclamanților sunt eronate și în ceea ce privește valorile reprezentând pragul minim pentru anii 2009, 2010, acestea fiind 600 lei pentru anul 2009 și 600 lei pentru anul 2010.
În ceea ce a privit salariul suplimentar pentru anul 2010, baza legală invocată de reclamanți a fost art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, însă acesta nu a prevăzut acordarea salariului suplimentar, ci acordarea de drepturi bănești cu ocazia Paștelui, Crăciunului sau Zilei Feroviarului.
Pârâtele au arătat că, prin actul adițional nr. 1718 din_ la CCM pe anul 2009/2010 înregistrat cu nr. 2591/2009, art. 32 a fost completat cu ultimul paragraf, (5), astfel:
"Pentru anul 2010 salariul suplimentar prevăzut la paragrafele 1,2,3 nu se acordă".
Având în vedere că obiectul cererii nu l-a reprezentat cercetarea CCM la nivel de unitate iar solicitările s-au referit la diferențe de salariu sau drepturi bănești rezultate prin raportare la salariul minim brut stabilit în CCM la nivel de ramură de transporturi, pârâtele au învederat că acestea au fost avute în vedere, nerezultând sume mai mici decât cele rezultate prin aplicarea coeficienților minim de încadrare asupra sumei de 700 lei, stabilite prin CCM la nivel de Ramură de Transporturi. Având în vedere prevederilor contractuale invocate mai sus și aplicabile în perioada în care reclamanții au solicitat diferențele de drepturi bănești, s-a solicitat constatarea faptului că drepturile cuvenite în temeiul CCM invocat în cererea de chemare în judecată și a celui individual de muncă a
fost plătit în mod corespunzător, societatea onorându-și obligațiile asumate întocmai și la timp.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Pentru termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2012, reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că au restrâns la intervalul 01 septembrie 2009-31 decembrie 2010
perioada pentru care au solicitat obligarea angajatorului să le plătească, fiecărui reclamant, suma de bani reprezentând totalul diferențelor lunare dintre salariul minim pe care era obligată să-l plătească fiecărui reclamant, și salariul pe care i l-a plătit efectiv, fiecărui reclamant, în această perioadă, cu toate sporurile, indexările, adaosurile sau indemnizațiile corespunzătoare (primul capăt de cerere).
De asemenea, reclamanții au negat temeinicia susținerilor pârâtei, conform cărora contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi nr. 722, pentru anii 2008-2010 (publicat în Monitorul Oficial, partea a V-a, nr. 3 din_ ), nu a produs efecte față de ea, arătându-se că pârâta a fost menționată expres în anexa nr. 5 la contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi nr. 722, pentru anii 2008-2010, nefiindu-le cunoscută existența vreunei contestații a pârâtei față de această mențiune, cu atât mai puțin existența vreunei hotărâri judecătorești prin care să se fi hotărât că acest contract nu produce efecte față de pârâtă și că înscrierea ei în anexa nr. 5 a actului a fost nelegală.
Reclamanții au arătat că, apărarea pârâtei conform căreia nu putea fi reprezentată de Confederația N. a Patronatului Român ori de Uniunea N. a Transportatorilor Rutieri din România, a fost ineficientă, iar ca urmare, așa cum au arătat detaliat în cererea introductivă de instanță, angajatorul avea obligația să respecte toate prevederile acestui contract colectiv de muncă, deci și prevederile art. 41 pct. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi nr. 722, pentru anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, a fost de 700 lei adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit față alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
S-a menționat că, de aceea, au solicitat obligarea angajatorului să calculeze pentru toți reclamanții salariul, luând în considerare valoarea de 700 lei pentru nivelul de bază al salariului brut în formula de calcul a salariului pe fiecare clasă de salarizare, pentru perioada 01 septembrie 2009 - 31 decembrie 2010 și să îi plătească fiecărui reclamant diferența dintre salariul astfel calculat și salariul plătit efectiv, menținându-și solicitarea privind plata actualizată a acestei diferențe și privind plata dobânzii.
Reclamanții au învederat că nu au cunoscut să fi existat o modificare legală a art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, potrivit căreia plata salariului suplimentar pentru anul 2010 să fi fost eliminată dintre obligațiile angajatorului, solicitându-se admiterea și al celui de al doilea capăt de cerere.
Analizând prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte, tribunalul reține următoarele:
Pârâtele au invocat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2009-_ ,
având în vedere termenul general de prescripție conform prevederilor legale, respectiv termenul de 3 ani. Această excepție a fost invocată față de forma inițială a acțiunii reclamanților, prin care aceștia au solicitat obligarea angajatorului să le plătească, fiecărui reclamant, suma de bani reprezentând totalul diferențelor lunare dintre salariul minim pe care era obligată să le plătească, fiecărui reclamant, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010 și salariul pe care i l-a plătit efectiv, fiecărui reclamant, în această perioadă.
Ulterior luării la cunoștință de întâmpinarea formulată, reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că și-au restrâns pretențiile la intervalul 01 septembrie 2009-31 decembrie 2010, or raportat la această restrângere a obiectului acțiunii, excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca fiind rămasă fără obiect și urmează a fi respinsă ca atare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții a fost salariații pârâtei C. N. de C. F. "C. " SA - S. C. R. de E., Î. și R. CF I., în perioada_ -_ aspect reieșit din copia carnetelor de muncă depuse la dosar (f.110-206). Tribunalul constată că la calculul salariului de bază lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ la nivelul pârâtei a fost stabilit la suma de 600 lei brut, aspect indicat de altfel de pârâtă în întâmpinare.
Reclamanții au invocat faptul că salariul trebuia calculat în funcție de salari ul minim reglementat de art.41 alin.3 lit.a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, act în vigoare până la data de_ . Conform acestui articol salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Tribunalul reține însă că potrivit art. art.41 alin.5,6 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 pe durata valabilității a acestui contract colectiv, în fiecare an părțile se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și altor drepturi salariale și că la nivel de unitate părțile implicate în negocieri colective vor stabili pentru anul respectiv limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie. Față de aceste prevederi se poate conchide că partenerii sociali au prevăzut faptul că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat în bugetul de venituri și cheltuieli. Tribunalul constată că la nivel de unitate s-a negociat cu sindicatul și s-a stabilit că nivelul clasei I de salarizare îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei lunar, iar începând cu 01 aprilie 2010 de 600 lei lunar, iar în funcție de aceste sume s-au calculat și plătit drepturile salariale de pârâte. Astfel tribunalul consideră că în cauză pârâtele au calculat și plătit drepturile salariale în mod corect, cu respectarea fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar aferent anului 2010 în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, tribunalul reține că prin actul adițional nr. 1718/_ (f.262-263) la acest contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că pentru anul 2010 salariul suplimentar prevăzut de paragrafele 1,2,3 ale art. 32, nu se acordă. Văzând că pretențiile reclamanților privind acordarea salariului suplimentar pentru anul 2010 nu au nici o baza contractuală, tribunalul urmează a le respinge ca neîntemeiate.
Raportat la cele arătate mai sus, tribunalul urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată si precizată de reclamanții B. O. R., C. I. O., C. I. I., C. I. G., D. M., D. M. I., D. Ș., F. D. D., G. I. V. I., G. F. R., H. SA ,
M. R., M. N., M. M. I., M. S., M. L. E., M. G. G., M. L., M. L.
D., M. L., P. L., R. P., S. I., SS, T. D., U. S. P. și V. D.
V., în contradictoriu cu pârâtele C. N. de C. F. "C. " SA si C. N. de C. F. "C. " SA - S. C. R. de E., Î. și R. CF I. .
Având în vedere soluția de respingere a acțiunii formulate, raportat si la dispozțiile art. 274 Cod procedură civilă, se impune respingerea cererii formulate de reclamanți privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca rămasă fără obiect, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtele C. N. de C. F. "C. " SA și C. N. de C. F. "C. " SA - S. C.
de E., Î. și R. CF I.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții B. O. R.
, C. I. O., C. I. I., C. I. G., D. M., D. M. I., D. Ș., F. D. D. ,
G. I. V. I., G. F. R., H. SA, M. R., M. N., M. M. I., M. S., M.
L. E., M. G. G., M. L., M. L. D., M. L., P. L., R. P., S. I. ,
S., T. D., U. S. P. ȘI V. D. V., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat, M. Tun, din I., strada Otilia Cazimir, nr.15, Bl.1, ap.1, județul I., împotriva pârâtelor C. N. DE C. F. "C. " SA, cu sediul în B., B-dul D. G., Nr. 38, sector 1 și C. N. DE C. F. "C. " SA - S. C. R. DE E., Î. ȘI R. CF I. , cu sediul în I., Str. P. G., Nr.1, jud. I. .
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. M. D.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
SA L. M. V. -C.
Red./Dact. BISz/MD_ / 5. ex.
