Sentința civilă nr. 2157/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2157/F/2013
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: C. S.
Cu participarea asistenților judiciari:
Z. L. - P. S.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de reclamantul V. | N. | împotriva pârâtei | |
S. | N. de T. F. de C. "C. C. " - R. de T. | F. | de C. A. , |
având ca obiect anulare decizie suspendare a contractului de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant avocat Vlad Crina C.
, cu împuternicire avocațială aflată la dosar la fila 3, lipsă fiind reclamantul și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a acvirat dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Se constată că pârâta a depus la dosar contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din T. ul F. nr. 2836 pe anii 2006 - 2008 și actele adiționale de prelungire a efectelor acestuia.
Reprezentantul reclamantului, avocat Vlad Crina C., nu formulează alte cereri în probațiune, apreciind cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile, tribunalul unește cu fondul cauzei excepția autorității de lucru judecat privind acordarea primei de Crăciun pentru anul 2009, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, ridicate prin întâmpinarea de la filele 34 și următoarele, acordând cuvântul reprezentantului reclamantului.
Reprezentantul reclamantului, avocat Vlad Crina C., solicită în principal respingerea excepțiilor, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează. Nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă, scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, înregistrată la nr. de mai sus, reclamantul V. N. a chemat în judecată pe pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA BUCUREȘTI- R. DE T. F. DE C. A., solicitând
instanței ca prin sentința ce o va pronunța: să oblige pârâta la plata integrală a salariului suplimentar (al treisprezecelea salariu) pentru anii 2010, 2011 și plata parțială pentru patru luni în anul 2012; să oblige pârâta la plata primelor de Paști pentru anii_, la plata primelor aferente Zilei F. ului pentru anii 2010, 2011, la plata primei de Crăciun pentru anii_ ; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art. 30 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar nr. 2386 pe anii 2006-2010, valabil până la 31 ianuarie 2011, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Atâta timp cât prin contractul colectiv de muncă se prevede această obligație a pârâtei angajatoare, trebuia constituit fondul de salarii și acordat salariul suplimentar.
Aceeași obligație a fost stabilită în sarcina pârâtei angajatoare și în ceea ce privește primele de Paști, Crăciun și Ziua F. ului, în conformitate cu art.71 alin.1 și 2 din contract.
Se mai arată că în calitate de angajat al pârâtei nu a primit drepturile salariale solicitate prin prezenta cerere.
În drept, își întemeiază acțiunea pe disp. 30, 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, art.166, 236 Codul muncii, art.451 Noul cod de procedură civilă.
Au fost anexate: copia carnetului de muncă (f.4-19), adeverința nr._ col.2012 emisă de Sucursala de T. F. de C. C. (f.20) și decizia de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului (f.21),
Pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA BUCUREȘTI- R. DE
T. F. DE C. A., legal citată, a formulat întâmpinare (f.34), prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la ajutorul material de Crăciun pentru anul 2009, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea pretențiilor formulate.
În ce privește excepția invocată s-a arătat că dreptul de a solicita acordarea ajutorului material de Crăciun pentru anul 2009 s-a născut la data de 25 decembrie 2009, iar prin raportare la data introducerii acțiunii se solicită a se constata că sunt împlinite termenele de prescripție generală, situație în care dreptul la acțiune este prescris.
În plus, unitatea i-a achitat ajutorul material de Crăciun pentru anul 2009 în baza deciziei Curții de Apel C., astfel că există autoritate de lucru judecat cu privire la acest drept. Curtea de Apel C., soluționând recursul în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, a admis acțiunea reclamantului, prin Sindicatul Libertatea Căi Ferate, și a dispus obligarea la plata ajutorului material de Crăciun pe anul 2009.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că la nivelul unității au fost în vigoare și s-au aplicat următoarele contracte colective de muncă:
pentru perioada 2007-2011 - contractul colectiv de muncă la nivel de SNTFC "C. C. "; SA nr.1625/_, valabil pentru anii 2007-2008, prelungit și modificat prin acte adiționale nr. 1753/_, nr.437/_, nr.2450/_ și nr.1708/_, ce a fost valabil până la 31 ianuarie 2011;
pentru perioada 2011-2012 s-a încheiat CCM nr. 43/24 martie 2011, valabil până la data de 24 martie 2012;
pentru perioada 2012-2014 s-a încheiat CCM la nivel de unitate nr. 109/_ .
La nivel superior s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități transporturi pe anii 2006-2008 nr.2836/_, prelungit până la data de_ prin actul adițional nr.370/20 iunie 2008.
După data de 28 decembrie 2010, contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi și-a încetat valabilitatea prin ajungere la termen. În consecință, pentru anii 2011 și 2012, prevederile acestuia nu au mai produs efecte juridice.
Prin urmare, solicitarea de acordare a premierii pentru Ziua feroviarului, a ajutoarelor materiale de Paște, Crăciun pentru anul 2010 și salariul suplimentar pentru anul 2010 este nefondată, arătând că aceste drepturi nu se acordă în anul 2010, potrivit actului adițional la CCM nr.1708/_, iar contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități nu se aplică cât timp există CCM la nivel de unitate, contractele colective de muncă încheiate le nivel superior având aplicare doar atunci când la nivel de unitate nu există contract colectiv de muncă.
Astfel, conform actului adițional la CCM, prev.art.32 alin.1 și 2 cu referire la salariul suplimentar, precum și prev.art.69 lit.a și b privind ajutorul de Paști, Crăciun, și Ziua F. ului, se modifică, în sensul că aceste prevederi nu se aplică în anul 2010, urmând a se aplica doar începând cu anul 2011.
Pe de altă parte, se susține că pârâta nu dispune de fondurile bănești necesare acordării drepturilor solicitate de reclamant, aceste drepturi fiind prevăzute a se acorda din veniturile proprii, or, astfel de drepturi nu au fost prevăzute în anul 2010 în fondul de salarii.
În ce privește solicitarea de acordare a premierii pentru Ziua F. ului, a ajutoarelor materiale de Paști, Crăciun și salariul suplimentar pentru anul 2011, se arată că este nefondată în condițiile în care contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi și-a încetat valabilitatea la data de 28 decembrie 2010, prin ajungerea la termen, astfel că la nivel de SNTFC C.
s-a aplicat doar contractul colectiv de muncă nr.43/_, contract a căror prevederi referitoare la aceste drepturi "nu se aplică pentru anul 2011";, urmând să se aplice "începând cu data de 23 martie 2012";.
În această situație, reclamantul nu este îndreptățit la acordarea ajutorului material de Paști pentru anul 2012, deoarece la data nașterii dreptului nu mai avea calitatea de salariat, în conformitate cu decizia nr.402/a/292/_, încetându-i contractul de muncă la 23 martie 2012, iar sărbătorile de Paști au avut loc în 15 aprilie 2012.
Mai mult, conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nr.109/_, valabil pe anii 2012-2014, drepturile solicitate de reclamant (salariu suplimentar, ajutorul de Paști, Crăciun și premierea pentru "Ziua ceferistilor"; și prevăzute la art.104 din contract, nu se aplică pentru anii 2012 și 2013, urmând să se aplice "începând cu data de 27 martie 2014, în funcție de aprobarea sumelor necesare cu această destinație prin bugetul de venituri și cheltuieli și prin încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă";.
Prin urmare, se solicită respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamant ca fiind prescrisă, nedatorată, netemeinică și nelegală.
În drept, au fost invocate prevederile contractelor colective de muncă mai sus arătate.
În probațiune, au fost depuse copii de pe contractele colective de muncă enunțate și de pe actele adiționale la acestea, decizia de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului, extras de pe decizia Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._ (f.39-54) și, ulterior, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nr.2386/2006, împreună cu actele adiționale de prelungire a acestuia, acte depuse la f.68-100.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârâta
S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA BUCUREȘTI- R. DE T. F. DE C. A., unite cu fondul
cauzei, tribunalul reține următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat în ce privește plata ajutorului material pentru Crăciun
2009, întemeiată pe dispozițiile sentinței civile nr.234/F/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița- Năsăud în dosarul acvirat, este întemeiată,
având în vedere că prin decizia civilă nr.2625/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ (f.135-139) pârâtele au fost obligate să plătească acest ajutor material reclamantului, astfel că există triplă identitate de părți, cauză, obiect între cele două pricini și devin incidente disp. art.430 și 431 NCPC.
În consecință, excepția autorității de lucru judecat va fi admisă și pretenția privind plata
ajutorului material pentru Crăciun
2009 va fi respinsă pentru existența autorității de lucru judecat.
În această situație, excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, invocată de pârâtă a rămas fără obiect, astfel că urmează a fi respinsă ca atare.
Analizând actele și lucrările dosarului,
tribunalul reține că reclamantul a fost salariatul pârâtei R. de T. F. de C. A., în prezent Sucursala de T. F. de C. C., în perioada pentru care se solicită plata drepturilor indicate în acțiune -2010-2012, până la data de 23 martie 2012, când contractul său de muncă a încetat, așa cum rezultă din actele depuse la dosar (f.53).
În această perioadă, atât la nivelul unității pârâte, cât și la nivelul superior de grup de unități, din care face pârâta, au fost în ființă contracte colective de muncă astfel:
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SNTFC "C. C. "; pentru anii 2007- 2008 a fost înregistrat sub nr. 1625 din data de 29 martie 2007(f.39) și a fost prelungit prin actele adiționale nr.1753/26 martie 2008, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată și în lipsa stipulării vreunui alt moment, dispozițiile sale se aplică de la data înregistrării contractului - 29 martie 2007 până la 28 februarie 2009.
Apoi s-a încheiat CCM la nivel de unitate SNTFC C. C. "; pentru anul 2009-2010, înregistrat sub nr.1/2450/4 iunie 2009, în vigoare începând cu această dată, 4 iunie 2009, timp de un an și apoi, la_, s-a înregistrat actul adițional la acesta, nr.1708/_ (f.19), în vigoare începând cu 21 aprilie 2010, timp de un an.
Potrivit art. 32 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de unitate, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar fiind prevăzute în anexa 6 (f. 40).
Salariul suplimentar constituie un drept salarial, fondul necesar pentru acordarea acestuia constituindu-se din fondul de salarii.
Conform art. 69 lit.a și b din același contract colectiv de muncă, "în afara ajutoarelor la care
au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun de un ajutor material bănesc iar, pentru "Ziua Ceferiștilor"; de o premiere, ambele stabilite cel puțin la nivelul clasei I de salarizare";, condiția fiind aceea ca salariatul să nu fi absentat nemotivat în cursul anului de la serviciu sau să nu fi fost în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an (f. 41).
În tot acest interval de timp, începând din data de 28 decembrie 2006 și până la data de 31 ianuarie 2011, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2836/2006 (f.68-100).
Dreptul salariaților pârâtei la acordarea salariului suplimentar, a ajutorului pentru Paști și Crăciun și a premiului pentru Ziua ceferistului (feroviarului) este prevăzut atât în CCM la nivel de unitate, cât și în CCM încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Astfel, în Contractul colectiv de muncă aplicabil începând cu_, conform actului adițional nr.1708(f.43), dispozițiile art.32 alin.1 și 2 și art 69 lit. a și b din CCM anterior arătate nu se aplică în anul 2010, urmând a se aplica începând cu 1 ianuarie 2011.
În CCM încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar,
al cărei parte este și pârâta, contract în baza căruia a și fost formulată de altfel acțiunea, dreptul salariaților de a beneficia de salariul suplimentar este conferit și de prev.art.30 (1)
care statuează că pentru munca ireprosabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia
, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Ajutorul material de Paști și Crăciun și premiul pentru "Ziua ceferistului";
sunt conferite salariaților pârâtei și de Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungită valabilitatea pentru 48 luni prin Actul adițional înregistrat la MMFFS București sub nrt.370/_ (f.98), și apoi până la 31 ianuarie 2011 prin Actul adițional înregistrat la MMFFS București sub nrt.629/_ (f.100), care sunt aplicabile și pârâtei și care la art.71 prevede că se vor acorda salariaților "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar pentru Ziua F. ului
(fiind aceeași cu Ziua ceferistului din CCM la nivel de unitate
, având în vedere că pentru cele două zile, în ambele contracte colective de muncă este prevăzută aceeași dată- 23 aprilie
) se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație la nivelul clasei 1 de salarizare. De aceste ajutoare nu vor beneficia salariatii care, în cursul anului respectiv,au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționati pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se află în concediu fără plată cu o durată de 1 an (f. 86).
De reținut că în CCM la nivel de grup de unități nu este prevăzută nicio clauză cu privire la neacordarea acestor drepturi în anul 2010.
Potrivit art. 3 alin. 1 al contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, clauzele acestui contract produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare și pentru perioada în care din diverse motive nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Părților le revine obligația respectării prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul grupurilor de unități din transportul feroviar.
Prin urmare, chiar dacă aplicarea dispozițiilor art.32 și art.69 din CCM la nivel de unitate au fost suspendate în anul 2010, în perioada respectivă, până la 31 ianuarie 2011, era în vigoare CCM încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, nivel superior unității, astfel că prevederile acestuia sunt aplicabile salariaților pârâtei.
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006- 2008, prelungită valabilitatea prin act adițional pentru 48 luni, produce efecte juridice obligatorii față de pârâtă datorită dispozițiilor imperative ale art.41 alin.5 din Constituție și art.236 alin.4 din Codul muncii, raportat la art.11 alin.1 lit.b din Legea nr.130/1996 și art.241 alin.1 lit.b Codul muncii, dispoziții imperative care nu pot fi înlăturate prin simpla voință a părților.
Așadar, clauzele acestui contract colectiv de muncă sunt aplicabile în cauza prin prisma prev.art.11 alin.1 lit.b din Legea nr.130/1996 și art.241 alin.1 lit.b din Codul muncii.
Obligativitatea acordării drepturilor salariale solicitate rezultă și din prev.art.40 alin.2 lit.c și din art.243 Codul muncii, art.7 din Leg.130/1996.
Referitor la cererea având obiect obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, tribunalul reține următoarele:
Din coroborarea dispozițiilor din CCM anterior arătate rezultă că pentru munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății beneficiază de un ajutor material bănesc al cărui cuantum este echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, la nivelul clasei I de salarizare cu condiția să nu fi fost sancționați disciplinar prin aplicarea repetată sau cumulată a sancțiunilor prevăzute la pct.2 lit.a si b, respectiv, retragerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10% și reducerea salariului de bază și/sau, după caz a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%.
Prin articolul 32 alin.1 și 3 se creează între contractanți drepturi și obligații corelative prin norme cu caracter imperativ de la care părțile nu pot abzice, iar pârâta este ținută să-și îndeplinească obligația, cu atât mai mult cu cât aceste categorii de drepturi se încadrează în categoria de adaosuri la salariul de bază, ce intră în componența noțiunii de salariu conform art.155 Codul muncii și art.7 din contractul colectiv de muncă.
Apărarea pârâtei în sensul că nu s-au constituit fondurile respective nu constituie impediment în obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar. Dacă s-a instituit obligația de constituire a fondului în procentul arătat, pârâta trebuia să o îndeplinească și să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum prevede și art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Prevederea cuprinsă în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a celui la nivel de grup de unități din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar menționează faptul că salariații vor primi un salariu suplimentar, ceea ce înseamnă că s-a instituit în fapt obligația angajatorului și nu facultatea acestuia de a plăti acest salariu.
Dacă se dorea ca plata să constituie o simplă facultate, lăsată la aprecierea angajatorului în funcție de fondurile de care dispune, s-ar fi menționat că salariații vor putea primi un astfel de salariu.
Or, în condițiile în care norma este una imperativă, condiționarea recunoașterii dreptului și acordării acestuia de existența de fonduri nu poate fi acceptată.
Atâta timp cât prin contractul colectiv de muncă s-a prevăzut obligația constituirii fondului, pârâta trebuia să îndeplinească această obligație, respectiv să constituie lunar fondul din care să acorde salariaților drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil. Încercarea pârâtei de a justifica neacordarea acestui drept printr-un motiv considerat obiectiv de aceasta, respectiv acela că nu a mai înregistrat profit ci pierderi și astfel nu poate constitui fondul de salariu, nu exonerează intimata de la răspunderea executării obligațiilor contractuale inserate la art. 32 si 33 din C.C.M.-ul la nivel de unitate despre care s-a făcut vorbire, nu poate schimba voința părților la negociere inducând o acordare condiționată a acestui drept de realizarea profitului. Dacă ar fi fost aceasta voința angajatorului la negociere, atunci constituirea fondurilor necesare acordării salariului suplimentar nu ar fi fost realizată din totalul veniturilor realizate-așa cum s-a stipulat, ci din profitul realizat.
În altă ordine de idei, pârâta nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă, aceea de a fi negociat drepturi salariale cu încălcarea unor prevederi legale iar, pe de altă parte susținerea potrivit căreia acordarea acestor drepturi salariale ar afecta fondul de salarii este lipsită de orice dovezi.
Prin urmare, în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități, incidente, din actele depuse la dosar nu rezultă că ar fi absentat nemotivat de la serviciu, că ar fi fost sancționat pentru consumul de băuturi alcoolice ori s-ar fi aflat în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an, astfel că reclamantul este îndreptățit să primească salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2010.
Referitor la ajutorul material pentru Paști aferent anului 2010, ajutorul material pentru Crăciun pentru anul 2010, premiul pentru "Ziua F. ului (Ceferistului)";, din anul 2010, sărbătorită în data de 23 aprilie, pentru considerentele anterior expuse, tribunalul reține că reclamantul este îndreptățit să primească aceste drepturi, fiecare în echivalentul unui salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare, care, potrivit art.9 alin.4 lit.c din actul adițional nr.370/20 iunie
2008, este în cuantum de 570 lei (f.98), astfel că, pentru anul 2010, cererea prin care se solicită plata acestor drepturi va fi admisă ca fiind întemeiată.
Neîntemeiată este însă cererea de acordare a premierii pentru Ziua F. ului, a ajutoarelor materiale de Paști, Crăciun, salariul suplimentar pentru anul 2011 și parțial pentru anul 2012, precum și a a celui pentru Paști 2012.
Contractul colectiv de muncă nr.2836/2006 încheiat la nivel de grup de unități din transporturi, prelungit prin Actele adițional nr.370/2008 și nr.629/_, în temeiul căruia reclamantul solicită acordarea acestor drepturi, a produs efecte până la data de 31 ianuarie 2011, după această dată încetându-și valabilitatea prin ajungere la termen.
La nivelul unității a fost încheiat pe anul 2011-2012 contractul colectiv de muncă nr. 43/24 martie 2011, valabil până la data de 24 martie 2012. În noul contract, drepturile solicitate de reclamant au fost cuprinse în cap.XI- art.109 și, conform acestui articol, salariul suplimentar prevăzut la alin.1, ajutorul material de Paști și Crăciun - prevăzut la alin.6 lit.a și premierea pentru "Ziua ceferistilor";- prevăzut la alin.6 lit.b, "nu se aplică pentru anul 2011"; urmând să se să se aplice "începând cu data de 23 martie 2012"; (f.45-48).
Numai că, pentru perioada 2012-2014 s-a încheiat la nivel de unitate contractul colectiv de muncă nr. 109/_, iar drepturile solicitate de reclamant (salariu suplimentar, ajutorul de Paști, Crăciun și premierea pentru "Ziua ceferistilor";) au fost cuprinse în cap. XI și prevăzute la art.104 nu se aplică pentru anii 2012 și 2013, urmând să se aplice "începând cu data de 27 martie 2014, în funcție de aprobarea sumelor necesare cu această destinație prin bugetul de venituri și cheltuieli și prin încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă"; (f.49-51).
În această situație este neîntemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la acordarea acestor drepturi pentru anii 2011 și până la data încetării contractul de muncă, survenită la 23 martie 2012, așa cum rezultă din decizia nr.402/a/292/_ (f.53-54).
Față de aceste considerente de fapt și de drept mai sus arătate, acțiunea reclamantului V.
N. va fi admisă în parte și va obliga pârâta să-i plătească acestuia salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, ajutorul material de Paște, Ziua F. ului și Crăciun, toate pentru anul 2010, drepturi stabilite cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, urmând a fi respinse celelalte pretenții formulate.
Se va lua act că nu au mai fost solicitate cheltuieli de judecată.
În baza art.55 alin.2 din Legea nr.304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția autorității de lucru judecat privind ajutorul material de Crăciun pentru anul 2009 invocată de pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA București - Sucursala de T. F. de C. C. și, în consecință, respinge cererea formulată de reclamant având obiect obligarea pârâtei la plata acestuia pentru existența autorității de lucru judecat.
Respinge ca fiind rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului la acțiune privind ajutorul material de Crăciun 2009, invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul V. N. , domiciliat în N. de Sus, nr.101 B, județul Bistrița-Năsăud împotriva pârâtei S. N. de T. F. de C. "C.
"; SA București - Sucursala de T. F. de C. C. și, în consecință:
- obligă pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, ajutorul material de Paște, Ziua F. ului și Crăciun, toate pentru anul 2010.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate. Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Tribunalul Bistrița-Năsăud . Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
C. C. S.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
Z. L. P. S.
Red.I.C.-Z.L./Dact.Z.L. _
