Decizia civilă nr. 1286/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 1286/R/2013
Ședința publică din 25 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
G.: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B.
M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 141 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâta intimată G. CU P. P._ A M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat de C. Local B. M. ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș. Arată că lasă la aprecierea instanței recursul declarat de I. P. ui M. B. M. . De asemenea, solicită judecarea judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 141/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._
, s-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților, C. Local B. M. și P.
M. B. M., invocate de aceștia prin întâmpinare.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î.
, în contradictoriu cu pârâții G. cu P. P. nr. 28 B. M., C. Local B. M., P. M. B. M. .
A fost obligată pârâta G. cu P. P. nr. 28 B. M. să calculeze drepturile salariale ale membrei de sindicat Sabau Gheorghina corespunzătoare perioadei în care aceasta a fost angajata pârâtei, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și ale O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să-i plătească acesteia diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestor
dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții, C. Local B. M. și P. M. B. M. să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
A fost respinsă cererea reclamantului de completare a carnetelor de muncă ale membrei de sindicat.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Membra de sindicat reprezentată este angajata Grădiniței cu programul prelungit nr. 28 B. M., potrivit adeverinței de la fila 10 și nu a beneficiat, începând cu_ de drepturile salariale în conformitate cu Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 C.p.c., dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța reține următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că
"în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc
potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Prin decizia nr. 11/2012 Î. Curte de Casați și Justiție s-a pronunțat asupra interpretării și aplicării dispozițiile art. 5 alin.6 din OUG nr. 1/2010 privind măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora precum și alte măsuri din domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, stabilind că personalul didactic din
învățământ aflat în funcție la data de_ are dreptul începând cu_ la un salariu lunar calculat în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit în conformitate cu OG 15 /2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2008 personalului din învățământ probată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Așadar drepturile se vor acorda începând cu_ -_, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea pe 2011.
Instanța a respins cererea reclamatului privind obligarea unităților de învățământ pârâte la completarea corespunzătoare a carnetelor de muncă a membrilor de sindicat, având în vedere că acestea nu mai sunt deținătoarele carnetelor de muncă, iar potrivit art. 6 al. 2 lit. d din H.G. nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prezenta hotărâre judecătorească
reprezintă un document doveditor al drepturilor salariale pe care le-a recunoscut în favoarea membrilor de sindicat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M. .
1. Prin recursul propriu reclamantul P. M. B. M. a solicitat casarea în totalitate a hotărârii, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În motivare, recurentul a invocat nulitatea sentinței deoarece a fost pronunțată de o instanță ce nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respectiv art. 55 alin.2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
Distinct de cerința de formă privind semnarea sentinței într-un litigiu de muncă de către asistenții judiciari, legea obligă în mod adițional la consemnarea opiniilor acestora în cuprinsul considerentelor hotărârii, cu particularitatea că eventualele opinii separate se motivează obligatoriu.
Lipsa opiniei asistenților judiciari sau a mențiunii exprese că aceștia au participat la deliberare și achiesează la opinia magistratului judecător, echivalează cu lipsa oricărei probațiuni în legătură cu respectarea normei speciale privind compunerea specializată a completului, în etapa procesuală a deliberării.
Consideră că o atare probațiune specială nu poate fi suplinită prin semnăturile olografe ale asistenților judiciari din cadrul sentinței - care lipsesc din prezenta sentință . Lipsa opiniilor asistenților judiciari din cuprinsul sentinței recurate, atrage nulitatea necondiționată de producerea unei vătămări procesuale a respectivei hotărâri judecătorești, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea completului de judecată în etapa deliberării.
De vreme ce încălcarea dispozițiilor dreptului intern privind constituirea completului de judecată în faza deliberării, în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă care se judecă în primă instanță, conduce la nelegala alcătuire a completului de judecată investit să soluționeze respectiva cerere, este violat astfel în substanța sa dreptul la un tribunal stabilit de lege, care conferă protecție dreptului la un proces echitabil.
În speță, motivarea sentinței nu cuprinde opinia fiecărui asistent judiciar.
Mai mult sentința civilă nu este semnată de către judecător, purtând doar mențiunea grefierului "pentru conformitate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 261 alin. l pct.8 din Codul de procedură civilă.
Prin recursul formulat, pârâtul C. Local B. M.
a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive proprii.
În susținere pârâtul învederează că între el și membrii de sindicat reprezentați de reclamantul SLIMM nu există un raport juridic de tipul angajat- angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, astfel că nu se poate reține că are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata unor drepturi salariale, neexistând nici o prevedere legală care să îl oblige în acest sens.
De asemenea, face trimiteri la Decizia nr. 10/_ a Înaltei Curți de Justiție și C., arătând că prin aceasta s-a statuat că raporturile dintre ordonatorii de credite sau ordonatorul de credite și angajator nu permit atragerea în proces a ordonatorului de credite pentru a fi obligat la alocarea de fonduri.
Cu privire la fondul cauzei, menționează că, contractul de muncă nu este opozabil C. ui Local al M. B. M., în condițiile în care acesta nu este parte contractantă.
Local e autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poare să își asume obligații pecuniare.
Prin întâmpinarea formulată (f. 12), reclamantul S. L. al Î. ului M.
a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Recursul P. ui M. B. M. este nefondat, pentru cele ce succed:
verificarea dosarului de fond rezultă că criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod de procedură civilă sunt nefondate, deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de muncă, în mod corect și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost constituit dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată de faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține că dispozițiile art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 stabilesc că "Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
D. conținutul acestei prevederi rezultă că atunci când opinia asistenților judiciari coincide cu aceea a judecătorului cauzei, nu este necesară menționarea distinctă în minută și, apoi, în dispozitivul sentinței a opiniei acestora, fiind evident că semnarea minutei ce cuprinde soluția fără opinie separată de către aceștia alături de judecător, demonstrează că soluția reflectă și propria lor opinie. În speță, într-adevăr minuta ce cuprinde soluția recurată a fost semnată alături de judecător și de către cei doi asistenți judiciari, fără a se menționa și existența unei opinii, ceea ce înseamnă că nu au existat, între aceștia, diferențe
de opinie care să impună menționarea distinctă a opiniei asistenților judiciari.
Indicarea distinctă a opiniei, urmată de motivarea acesteia, este necesară numai atunci când opinia asistenților judiciari nu ar coincide, în totul sau în parte, cu aceea a judecătorului. Într-o asemenea situație, menționarea separată a opiniei și apoi motivarea acesteia reprezintă modalități procedurale ce permit a se cunoaște că între opinia judecătorului și aceea a unuia sau a ambilor asistenți judiciari, au existat diferențe, precum și justificarea legală a opiniei asistenților judiciari.
Curtea apreciază că nu se poate reține în sensul celor pretinse de recurent, și anume că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, astfel încât nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă, căruia i se subsumează criticile din cererea de recurs, cererea fiind soluționată în mod echitabil fără a fi încălcate dispozițiile art. 6.1 din Convenția pentru Drepturile Omului.
Contrar susținerilor recurentului, se constată că hotărârea recurată, respectiv unul dintre cele două exemplare originale depus potrivit art. 266 Cod de procedură civilă la dosarul de fond, a fost semnată de către judecător, fiind respectate prevederile art. 261 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă. Mențiunea indicată de către recurent, și anume "pentru conformitate";, nu s-a aplicat pe exemplarul original al sentinței aflat la dosarul cauzei, ci doar pe copiile comunicate părților potrivit art. 266 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
Recursul declarat de pârâtul C. Local al M. B. M. este nefondat pentru cele ce vor fi înfățișate:
Drepturile salariale solicitate erau scadente în anii 2010-2011, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată.
Astfel, Curtea constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Deci, împrocesarea acestuia s-a făcut în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive recurentul pârât se prevalează și de Decizia nr. 10/_ pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că: "În aplicarea dispozițiilor art. 60
din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice
, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui Finanțelor P. e formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Curtea apreciază că această decizie nu produce efecte în privința recurentului pârât, câtă vreme prevederile legale ce au făcut obiectul recursului în interesul legii se referă la Ministerul Finanțelor Publice și, nicidecum, la instituția pârâtului recurent.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL LA M.
B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 141 din_ a
T. ui M., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||
L. DS | D. | D. | G. C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: M.C.
