Sentința civilă nr. 12398/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12398/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant G. D. și pe pârât SC C. A. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal și reprezentantul pârâtei Sabău I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, reclamantul invederează faptul că i-a fost diminuat salariu cu 20% fără exista o decizie de sancționare și fără a se efectua cercetarea disciplinară.
Reprezentantul pârâtei arată că există o decizie de sancționare, respectiv decizia nr.416452/_, care i-a fost comunicată reclamantului. consideră că toate documentele există depuse la dosar și că a fost efectuată cercetarea disciplinară
Instanța pune în discuție părților prezente excepția conexității invocată de către reclamant la termenul anterior.
Reclamantul solicită admiterea excepției.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea excepției conexității, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.164 C.pr.civ.
Instanța respinge excepția conexității, având în vedere obiectul cererilor formulate.
Instanța pune în discuție excepția tardivității invocată pe cale de întâmpinare de către pârâtă.
Reclamantul solicită respingerea excepției.
Reprezentantul pârâtei își susține excepția invocată pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
Instanța unește odată cu fondul excepția tardivității invocată de către pârâtă pe cale de întâmpinare.
Reclamantul arată că își menține primul petit.
Reclamantul și reprezentantul pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii pentru motivele expuse prin întâmpinare.
INSTANȚA
deliberând, reține că prin acțiunea formulată de reclamantul G. D. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză în contradictoriu cu pârâta
S.C. C. A. S.A. să dispună anularea măsurii abuzive și ilegale de diminuare a salariului, ca efect al constatării nulității, obligarea pârâtei la restituirea reținerii de 20% pe luna octombrie 2012, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că prin adresa nr. 4164527/_ a luat la cunoștință faptul că împotriva sa a fost luată măsura diminuării salariului cu 20% pe luna octombrie 2012 pentru lipsa de profesionalism în soluționarea unui dosar de daună.
Reclamantul a mai învederat că a contestat măsura la conducerea societății pârâte, întrucât consideră că nu se face vinovat de cele reținute, susținerile sale fiind confirmate în cele din urmă de către conducerea societății prin adoptarea soluției propuse de acesta cu privire la soluționarea dosarului de daună.
În ce privește nelegalitatea măsurii, reclamantul a arătat că nu există o decizie de sancționare, astfel cum prevede art. 252 din Codul Muncii, reținerea din salariu fiind operată în baza unei simple informări, că diminuarea salariului a fost făcută cu procentul de 20%, peste cel maxim, de 10%, prevăzut de art. 248, lit. c, C. Muncii, precum și că măsura disciplinară a fost luată fără o cercetare disciplinară prealabilă, cum, în mod imperativ, prevede art. 252 din Codul Muncii.
Față de poziția reclamantului, pârâta a formulat întâmpinare (f.28) prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea introducerii acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii cu menținerea Deciziei nr. 41.64526/_ .
În susținerea poziției procesuale, pârâta a invocat prevederile art. 252, alin. 5 din Codul Muncii, care reglementează termenul de 30 de zile de la data comunicării în ce privește contestarea deciziei de sancționare.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a învederat că odată cu angajarea reclamantului, acesta a semnat privind luarea la cunoștință, toate anexele contractului individual de muncă, printre care și Regulamentul de salarizare și actul adițional la contractul de muncă, acte care reglementează posibilitatea conducerii de a diminua nelimitat salariul în situația nerealizării indicatorilor calitativi și cantitativi.
La data de 29 aprilie 2013, reclamantul a formulat și înregistrat Concluzii scrise (f.57), înscris prin care și-a întregit acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro, echivalent în lei la data plății, arătând că a fost sancționat prin sfidarea normelor juridice în materie, fiind și concediat disciplinar și că atitudinea pârâtei i-a adus atingere personalității și probității profesionale, fiind supus umilinței, într-un context familial deosebit și în starea psihică în care se găsea.
Prin înscrisul intitulat "note de ședință"; (f.70), pârâta a invocat tardivitatea formulării precizării acțiunii, arătând că potrivit art. 132, alin. 1 C. Proc. Civ., instanța poate da reclamantului, la prima zi de înfățișare, un termen pentru întregirea sau modificarea cererii. Raportat la faptul că prima zi de înfățișare a fost în data de_, înregistrarea ulterioară a completării de acțiune este tardivă.
Pârâta a mai învederat că răspunderea angajatorului pentru prejudicii morale poate fi angajată doar în cazul în care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publică a angajatului au fost afectate profund în urma unei conduite ilicite sau abuzive. De asemenea, a fost invocată Decizia nr. 40 din 07 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că în temeiul răspunderii patrimoniale, având în vedere caracterul raporturilor de muncă, daunele morale nu pot fi acordate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte în funcția de inspector daune antifraudă în baza contractului individual de muncă nr. 4171437/_ (f.20).
Prin adresa nr. 4164526/_ (f.4), pârâta a luat decizia diminuării salariului reclamantului cu 20% pe luna octombrie 2012 pe criteriu calitativ, în conformitate cu Regulamentul de Salarizare valabil. Împotriva acestei măsuri, reclamantul a formulat o contestație adresată conducerii societății (f.5), răspunsul fiind în sensul menținerii penalizării cu 20% pe luna octombrie 2012.
Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii, instanța reține în principal că, deși a invocat prevederile Codului Muncii, art. 252, alin. 5, cu privire la termenul în care poate fi contestată decizia de sancționare, pârâta a omis prevederile aceluiași articol de lege, care la alin. 2, lit. e prevede cuprinderea în decizia de sancționare, sub sancțiunea nulității absolute, a termenului în care aceasta poate fi atacată.
Pe de altă parte, reclamantul a uzat de calea contestării măsurii la conducerea societății, ieșind din pasivitate, iar în condițiile în care nu a existat o decizie de
sancționare în sensul prevăzut de art. 252 alin 1 și 2 C. Muncii, este întemeiată susținerea potrivit căreia abia la încasarea salariului aferent lunii octombrie, respectiv în luna noiembrie, reclamantul să fi cunoscut executarea sancțiunii.
În ce privește excepția tardivității formulării precizării de acțiune, instanța constată că pârâta nu a depus întâmpinarea cu 5 zile înainte de termenul de judecată din data de_, potrivit art. 114 ind. 1, alin. 2 C. Proc. Civ., astfel încât reclamantul să ia cunoștință de cuprinsul acesteia. În aceste condiții, cauza a suferit amânare, reclamantul având posibilitatea ca ulterior studierii întâmpinării și actelor depuse la termen, să formuleze completări și precizări asupra cererii introductive de instanță.
Raportat la cele anterior învederate, instanța va respinge cele două excepții invocate de către pârâtă.
În ce privește fondul cauzei, instanța, analizând măsura unității ca fiind o decizie de sancționare, reține în principal că potrivit prevederilor art. 251 C. Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin.
(1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Anularea deciziei de sancționare fiind sancțiunea legală, aplicată în cazul în care se constată că măsura a fost luată cu încălcarea unor prevederi legale esențiale pentru validitatea ei.
Mai mult, potrivit art.252, alin. 2, C. Muncii, angajatorul avea obligația, sub sancțiunea nulității absolute a actului emis, de a menționa în cuprinsul deciziei o serie de aspecte, printre care prevederile din statutul de personal, regulament intern, contract de muncă, ce au fost încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile art. 251, alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea, termenul în care aceasta poate fi atacată și instanța competentă.
Actul emis de pârâtă, respectiv informarea cu nr. 4164526/_, nu întrunește condițiile de legalitate, fiind lovit de nulitate absolută.
Nu pot fi reținute susținerile pârâtei, potrivit cărora angajatorul are posibilitatea de a diminua salariul nelimitat în situația nerealizărilor indicatorilor calitativi și cantitativi. În primul rând, actele care reglementează această instituție, actul adițional (f.37) și regulamentul de salarizare (f.45), fac vorbire despre o diminuare a salariului pentru nerealizarea unor indicatori, în condițiile unor evaluări lunare făcute de conducătorii locurilor de muncă, însă în speță nu a existat nici un fel de evaluare a reclamantului, măsura fiind luată fără nici un temei legal.
Pârâta nu a făcut dovada aducerii la cunoștința reclamantului a Regulamentul de salarizare aprobat în Consiliul de administrație din_ (f.38-44), actul de luare la cunoștință invocat (f.33), fiind semnat de reclamant la_, cu mult anterior elaborării acestuia.
Mai mult, procedura diminuării salariului, astfel cum este ea reglementată în actele interne ale societății, se completează și are obligația de a se încadra în limitele prevăzute de Codul Muncii, astfel cum reiese din însăși prevedere art.11 - capitolul II din Regulamentul de salarizare a personalului (f.46). Astfel, măsura dispusă de pârâtă reprezintă o reținere din salariu, fapt prohibit de art. 169, alin. 1 C. Muncii.
Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior enunțate, instanța va admite în parte acțiunea formulată de către reclamant și constatând că măsura dispusă de angajator este nelegală, va dispune anularea ei și pe cale de consecință, va obliga pârâta la restituirea sumelor reținute reclamantului din salariul aferent lunii octombrie 2012.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, acordarea acestora nu se justifică. De regulă, astfel de daune se cuvin doar în cadrul răspunderii civile delictuale, în condițiile în care art.1531 și următoarele din Codul Civil se referă generic la prejudiciu, fără a se face distincție între cel material și cel moral, rezultând astfel concluzia potrivit căreia legiuitorul a reținut și în cadrul răspunderii patrimoniale reglementate de Codul Muncii regula din dreptul comun.
În domeniul răspunderii civile contractuale, despăgubirile pentru daunele morale suferite se cuvin numai cu titlu de excepție, fie în situația existenței unei dispoziții legale sau a unei stipulații contractuale exprese, fie, chiar în lipsa acestora, în domeniile strict
limitate ale contractelor de transport persoane, în cel al contractelor privitoare la drepturile de proprietate intelectuală ori în contractele care cuprind obligații implicite de protecție a persoanelor fizice (hoteliere, organizare de spectacole, jocuri sportive, etc.), astfel încât instanța va respinge și acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
S.A
Respinge excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâta S.C. C. A.
Respinge excepția tardivității formulării precizării acțiunii invocată de pârâta S.C.
C. A. S.A.
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A.
Dispune anularea măsurii de diminuare a salariului cu 20% pe o lună, luată de pârâtă în sarcina reclamantului.
Obligă pârâta la restituirea sumelor reținute reclamantului din salariul aferent lunii octombrie 2012.
Respinge capătul de cerere privind plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
E. B.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Asistent judiciar,
B. -A. C.
Grefier,
C. S.
red.E.B./dact C.S. 4 ex/_
