Decizia civilă nr. 3889/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3889/R/2013
Ședința publică din 07 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 10534 din 18 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanții intimați U. C.
, S. D. -A., M. E., V. R. A., B. M., B. A., R. I. -E. ,
H. A., M. A. -A., R. A. -N., G. R., și pe pârâții intimați C. N. P. "G. L. ", L. T. "G. S. ", L. DE I. "T. P. ", S. "I. A. ", S. "A. V. D. ", L. T. "B. I. ", S.
G. - C., C. LOCAL C., L. T. A. V., Ș. G. I., C. LOCAL AL C. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 04 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați U. C., S. D. -A., M. E., V. R. A., B. M., B. A., R. I. -E., H. A., M. A. -
A., R. A. -N., G. R. au transmis prin fax la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10534 din_, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanții U. C., S. D. -A.
, M. E., V. R. A., B. M., B. A., R. I. -E., H. A., M.
A. -A., R. A. -N., G. R., în contradictoriu cu pârâții C. N. P. "G. L. ", L. T. "G. S., L. DE I. "T. P. ", S. "I. A. ", S. "A. V. D. ", L. T. "B. I. ", S. G. - C.
, L. T.
"A. V.
";, Ș.
G.
I., C.
LOCAL AL M.
C. -N.
, C.
LOCAL AL C.
I.
și C.
LOCAL C.
.
Au fost obligate pârâtele, unități de învățământ, în calitate de angajatori, la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și Legii nr. 285/2010, astfel:
C.
N.
P.
"G. L. " pentru reclamanții U.
C.
, S.
D.
-A., M.
E.
, B.
A. și G. R., pentru perioada _
- _
, iar
pentru reclamanții V. R. A., H. A. și M. A. pentru perioada _
_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective;
S. "I. A. " pentru reclamanta H. A. pentru perioada_ -_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective;
L. DE I. "T. P. " pentru reclamanta H. A. pentru perioada_ -_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective;
S. "A. V. D. " pentru reclamantul R. I. E. pentru perioada_ -_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective;
S. G. - C. pentru reclamantul V. R. A. pentru perioada _
_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective;
L. T. "A. V. "; pentru reclamanta B. M. pentru perioada_ -_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective;
L. T. "B. I. " pentru reclamanta B. M. pentru perioada _
_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective;
Ș. G. I. pentru reclamantul R. A. N. pentru perioada _
_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective;
L. T. "G. S. " pentru reclamantul R. A. N. pentru perioada_ -_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective;
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C. -N., C. LOCAL AL C. C. și C. LOCAL AL C. I. să aloce unităților școlare arondate fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 900 lei în favoarea reclamantei G.
R. reprezentând cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanții au avut calitatea de cadre didactice și personal didactic auxiliar la unitățile de învățământ pârâte, astfel cum rezultă din adeverințele de la f.19-27.
Asupra cadrului legislativ care reglementează materia, instanța reține că prin dispozițiile O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din
31 decembrie 2007.
Ordonanța nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare
constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Ulterior, prin, prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de Parlament .
Prin Decizia nr. 1221/_ publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a OUG 136/2008, Curtea Constituțională stabilind că ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, însă adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. A mai reținut Curtea și încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, astfel cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
După declararea neconstituționalității OUG 136/2008 a fost emisă o nouă ordonanță de urgență, respectiv O.U.G. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.Of. - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care a fost modificată denumirea OG nr.15/2008, prin art. I pct.2 și 3 și au fost reduse în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008 .
Dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 au fost la rândul lor declarate neconstituționale prin decizia nr. 842 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, Curtea reținând aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității OUG nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală, o asemenea măsură fiind contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Totodată, prin Decizia nr.989/30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din
O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și
3 din O.U.G. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
Cu toate acestea, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și dispozițiile art.2
din O.U.G. nr.41/2009 au fost aduse modificări unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională. Instanța reține că întrucât modificările aduse O.G. nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept în temeiul art. 31 alin.3, fraza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
Ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr.15/2008, astfel cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, era necesar să se aplice prevederile O.G. nr.15/2008.
Potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Totodată, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";.
În ceea ce privește anul 2011, art. 1 al. 1 din legea nr. 285/2010 stabilește că "începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";.
Potrivit deciziei pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii nr. 11/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție, "personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008";.
Potrivit art.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civilă contractuală a angajatorului.
În speță fiind incidente principiile răspunderii civile contractuale, potrivit cărora se impune repararea integrală a prejudiciului produs, sumele datorate se impun a fi actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul C. Local al M. C. -N. a declarat recurs prin care
a solicitat modificarea sentinței recurate, respectiv respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
În susținere, recurentul învederează că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, în contextul în care acesta este o autoritate deliberativă ce nu poate răspunde din punct de vedere patrimonial.
Mai subliniază că acordarea sumelor solicitate nu se poate realiza în lipsa fondurilor.
Alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale se poate realiza doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de
învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, recurentul făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. În cazul prezentului litigiu, nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
Recurentul face trimiteri și la prevederile legale ale Legii nr. 1/2011, precum și, în mod distinct, la Legea nr. 330/2009 pentru a justifica legalitatea suspendării acordării premiului anual.
În fine, se critică măsura obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată în raport de lipsa legitimării sale procesuale și, prin urmare, a lipsei culpei procesuale. În subsidiar, se solicită reducerea onorariului de avocat de 900 de lei, considerat nerezonabil.
Reclamantele au depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din Legea nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, iar dispoziții similare sunt edictate și de Legea nr. 1/2011.
Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al M. C. N., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Așadar, criticile aduse de acest pârât sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea acestuia doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că pârâtul recurent are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor, reprezentând drepturi salariale.
În consecință, Curtea observă că pârâtul nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator, ci în calitate de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâtul nu are calitatea de angajator a reclamanților nu prezintă nicio relevanță, întrucât, așa cum s-a subliniat anterior, acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator de credite ai angajatorului reclamanților, cei din urmă solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Criticile referitoare la premiul anual și bazate pe normele Legii nr. 330/2009 sunt străine de obiectul cauzei deduse judecății, respectiv aplicarea Legii nr. 221/2008 în anul 2010.
Fiind căzut în pretenții, pârâtul recurent care, prin întâmpinare, s-a opus acțiunii, este în culpă procesuală, conform art. 274 C.pr.civ., și datorează reclamatelor cheltuieli de judecată, a căror cuantum nu se impune a fi diminuat în raport de amploarea cauzei reflectată de numărul reclamanților, de activitatea depusă de avocatul părților, de timpul alocat de acesta, de întinderea pretențiilor, de însemnătatea obiectului cauzei pentru reclamanți (drepturile salariale ce asigură traiul zilnic) și în cele din urmă de cuantumul redus al onorariului plătit de fiecare reclamant, respectiv de 100 de lei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtului C. Local al M. C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 10.534 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
S.
D.
L.
D.
D.
G.
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.I. P.
