Sentința civilă nr. 12671/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12671 /2013
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: A. Ș. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul T. D., în contradictoriu cu pârâta A. N. A I. F. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av. Buda Grigore, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței pârâta a depus la dosarul cauzei răspuns la adresa instanței.
Reprezentantul reclamantului depune la dosarul cauzei copie de pe contractul individual de muncă al reclamantului încheiat la data de_, teza probatorie fiind diminuarea drastică a salariului acestuia ca urmare a reîncadrării, de la 1800 lei la 800 lei. Totodată reprezentantul reclamantului arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei copia chitanței reprezentând dovada plății onorariului avocațial.
Instanța reține cauza spre soluționare, pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul T. D. a chemat în judecată pe pârâta A. N. A Î. F. și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 12.950 lei, reprezentând plăți compensatorii ca urmare a desfacerii contractului individual de muncă, cu dobânda legală de la data de_ până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a fost angajatul Administrației Naționale a Î. F.
R.A. care a fost desființată, patrimoniul acesteia fiind preluat de către pârâtă.
Se arată că desființarea primului angajator a determinat desființarea tuturor locurilor de muncă și concedierea colectivă a salariaților din motive neimputabile acestora.
Reclamantul susține că potrivit prevederilor art. 12 pct. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de administrație pe anul 2009-2010, prelungit până în data de_, salariații vor primi o compensație egală cu 7 salarii de bază, dacă vechimea în sector este mai mare de 3 ani, la concedierea colectivă și cu toate acestea plățile compensatorii nu au fost primite.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 266 și urm. din Codul muncii și art.12 pct. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de administrație.
În probațiune, acesta a depus preavizul și decizia de concediere, act adițional la contract individual de muncă și contractul individual de muncă încheiat cu pârâta.
Pârâta legal citată, nu a formulat întâmpinare însă prin scriptul depus la dosarul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului deoarece acesta a fost preluat la sfârșitul lunii decembrie în cadrul său si ca atare, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 12 pct.3 Cap. II din Contractul colectiv de muncă (f.25).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Instanța reține că reclamantul a fost concediat în cadrul concedierii colective, ca urmare a desființării Administrației Naționale a Î. F., contractul individual de muncă al acestuia urmând
a înceta din data de_, cu obligația plății către reclamantă a compensației echivalente cu șapte salarii de bază, prevăzută de art. 12 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2009-2010 la nivelul
A.N.I.F. (f.5-9).
Administrația N. a Î. F. R.A. a emis Decizia nr.67/_, prin care a decis că începând cu_ contractul individual de muncă al reclamantului încetează în temeiul art.65-68 din Codul muncii, republicat, datorită desființării locului de muncă și din motive fără legătură cu persoana salariatului și că la data concedierii reclamantul beneficiază și de compensația echivalentă a 7 salarii de bază, prevăzută la art.12 alin. 3 din C.C.M. la nivelul Administrației Naționale a Î. F. R.A.. pentru anul 2009-2010, cu modificările și completările ulterioare (f.6-7).
Art. 12 pct.3 din acest contract colectiv de muncă prevede că la concedierea colectivă, fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensație echivalentă cu 7 salarii de bază, dacă are o vechime în sector mai mare de 3 ani.
Decizia de concediere nu a fost contestată de reclamant.
Administrația N. a Î. F. R.A. a fost radiată din Registrul Comerțului la data de_ în baza Rezoluției nr. 586485/_ .
Înainte de data de_, dată la care urma să înceteze raporturile de muncă, conform deciziei contestate, pârâta l-a reangajat pe reclamant potrivit Contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr.12/_ în registrul de evidență a salariaților începând cu data de_, pe aceeași funcție(f.6,26-29).
Dreptul la plata compensatorie se naște la data comunicării deciziei scrise persoanei în cauză și se acordă fiecărei persoane o singură dată pentru disponibilizările colective efectuate la aceeași unitate.
Suma de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este stabilită pentru cei concediați prin contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum este și în cazul de față.
Aceste plăți compensatorii, care reprezintă un venit de subzistență stabilit de legiuitor în vederea creării posibilităților salariatului concediat de a găsi și de a se angaja într-un nou loc de muncă, se achită numai în cazul în care fostul salariat nu se încadrează în muncă, deci dacă a devenit efectiv șomer.
În cazul de față, reclamantul a fost angajat înainte de a intra în vigoare decizia de concediere la agenția pârâtă nou înființată și nu a devenit șomer, deoarece așa cum am arătat, potrivit contractului individual de muncă încheiat cu pârâta, are calitatea de salariat, calitate în care nu este îndreptățită să primească cele 7 salarii compensatorii.
Așa fiind, cererea reclamantului este neîntemeiată și urmează să fie respinsă potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul T. D., cu domiciliul procesual ales în C.
-N., str. R. P., nr. 1A, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. N. A Î. F., cu sediul în B., S. O. nr. 35-37, sector 4.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
E. B.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Asistent judiciar,
I. R.
Grefier,
R. B. M.
Red.EB/VAM 4 ex./_
