Decizia civilă nr. 3787/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3787/R/2013
Ședința publică din 30 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea
M. SA împotriva deciziei civile nr. 2999/R din 10 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, privind și pe intimata
B. C. R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea M.
SA, personal, și reprezentanta intimatei B. C. R., consilier juridic Eveline Terge.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată și motivată în termenul legal, a fost comunicată intimatei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de 30 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, intimata B. C.
a depus la dosar concluzii scrise, un exemplar înmânându-se contestatoarei.
Contestatoarea depune la dosar cu titlu de practică judiciară copia sentinței civile nr. 2081/PI din 05 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr._, copia deciziei civile nr. 2661 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea susține contestația în anulare așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește prevederile art. 318 alin. 1 C.pr.civ., contestatoarea arată că decizia pronunțată asupra recursului este rezultatul unei greșeli materiale. De asemenea, arată că instanța de recurs a soluționat cauza având în vedere faptul că primul petit cu privire la prima de concediu, conform opiniei instanței acordarea primei se determină conform contractului de muncă aplicabil la nivel de unitate în acea perioadă la care se referă concediul de odihnă. Ori, în actul adițional nr. 8 la contractul de muncă se face referire la prevederile contractului colectiv de muncă.
În ceea ce privește faptul că s-a omis să se analizeze criticile formulate, contestatoarea arată că și-a întemeiat acest petit pe prevederile art. 318 alin. 2 C.pr.civ. coroborat cu art. 6 CEDO care consacră dreptul la un proces echitabil ceea ce implică necesitatea motivării. Ori, instanța a recunoscut că nu au fost redate în considerentele hotărârii recurate motivele pentru care a fost respins capătul de cerere privind obligarea la plata primei de concediu, dar a considerat că în măsura în care soluția este corectă nu se impune casarea hotărârii. Susține
că nu se poate reține că opinia instanței de fond este cea corectă în lipsa motivării și instanța de recurs nu poate suplini această motivare de hotărâre și în plus motivele ar putea fi diferite și motivarea instanței trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept ale aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea.
Susține că într-adevăr în recursul formulat a solicitat și reținerea cauzei spre rejudecare, dar doar în subsidiar în măsura în care instanța consideră că nu sunt incidente prevederile art. 312 alin. 3 și 5. ori, instanța a recunoscut că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată referitor la acel capăt de cerere.
Având în vedere și aceste aspecte, consideră că nu a beneficiat de un proces echitabil nici din perspectiva existenței efective a unui dublu grad de jurisdicție.
Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare consideră că nu ia fost respectat dreptul la un proces echitabil. Nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei contestată. Solicită a se observa că suntem în calea specială de retractare a unei contestații în anulare speciale care poate fi promovată doar în anumite condiții clar, limitativ, strict prevăzute de dispozițiile codului de procedură civilă.
În ceea ce privește primul motiv al contestației în anulare întemeiat pe art. 318 alin. 1 C.pr.civ. invocat cu privire la modul de soluționare al primului petit al cererii de chemare în judecată, respectiv al cererii de recurs, reprezentanta intimatei solicită a se observa că nu se poate vorbi despre o eroare materială, adică absența unui aspect formal al unui înscris pe care instanța de recurs să nu îl fi avut în vedere, ci se contestă modalitatea în care instanța de recurs a înțeles să interpreteze actele deduse judecății, probele, mai exact dispozițiile actului adițional nr. 8/2007. Susține că modul în care s-a ales calea de atac ar conduce spre o nouă judecare a acestui petit și se invocă o eroare de judecată nu eroare materială fiind inadmisibil din punct de vedere al promovării contestației în anulare.
În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare întemeiat pe art. 318 alin. 2 C.pr.civ. pe care contestatoarea a înțeles să îl invoce în sensul că instanța de recurs ar fi omis să se pronunțe asupra unuia dintre motivele de recurs, reprezentanta intimatei solicită a se observa că din modul de redactare al contestației în anulare, comparând chiar decizia contestată, instanța de recurs a analizat respectivul motiv, însă a apreciat că absența motivării poate fi complinită și întrucât soluția pe fond este corectă va proceda în acest sens. Ori, la fel ca și în cazul primului motiv al contestației în anulare, pe această cale extraordinară de atac a cărui cadru procesual este limitativ, se încearcă o rejudecare, o reanalizare a recursului și pronunțarea unei alte hotărâri în temeiul aceluiași recurs care a fost promovat de către contestatoare. Nu solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 2999 din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.
A. împotriva sentinței civile nr. 3437 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, care a fost menținută.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta contestatoare M. SA
, solicitând în temeiul art. 318 Cod procedură civilă admiterea contestației în anulare cu consecința anulării deciziei atacate,
rejudecării și admiterii recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 3437/_
.
În motivare contestației s-a arătat că decizia pronunțată asupra recursului este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât s-a pornit de la premisa că deși prin clauza prevăzuta de art. III lit i din actul adițional nr. 8/_ la contractul individual de muncă al recurentei se prevede acordarea primei de vacanță, nu se prevede acordarea acesteia într-un anumit cuantum, instanța reținând că acordarea acesteia se determină conform contractului de muncă la nivel de unitate aplicabil în perioada în care se refera concediul de odihna. Ori, din actul adițional nr. 8/_ rezultă clar că acordarea primei de vacanță se face potrivit Anexei 2 Concediul de odihna și alte concedii ale salariaților din Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, încheiat valabil la momentul încheierii actului adițional 8/_ .
S-a mai invocat că instanța de recurs a omis să analizeze criticile formulate de recurentă, motiv al contestației în anulare care se fundamentează pe prevederile art. 318 Cod procedură civilă coroborate cu prevederile art. 6 CEDO care consacră dreptul la un proces echitabil. În acest sens s-a arătat că deși instanța de recurs a recunoscut că nu au fost redate în considerentele hotărârii recurate motivele pentru care a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata primei de concediu aferenta anului 2009, a considerat că în măsura în care soluția pronunțată este corectă nu se mai impune casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare, instanțe de recurs urmând a suplinii lipsa motivării. Instanța de fond a soluționat cererea fără a intra în cercetarea fondului, în sensul că a omis sa soluționeze cererile referitoare la prima de vacanta. Acest aspect se circumscrie prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 CPC.
În lipsa motivării instanței nu se poate considera că opinia instanței de fond este ceea corectă, iar instanța de recurs nu poate suplini lipsa motivării din hotărârea recurată. Totodată, instanța de recurs nu poate susține că motivele invocate de instanța de recurs ar fi identice cu cele avute în vedere de instanța de fond. Motivarea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea acelei instanțe care a pronunțat notarea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților
Apoi, instanța de recurs trebuia sa admită recursul iar nu sa suplinească motivarea hotărârii întrucât unul dintre motivele legale pentru admisibilitatea recursului este și acela ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină conform art. 304 pct. 7. În considerarea acestui aspect instanța era obligată sa admită recursul.
Într-adevăr recurenta a solicitat în subsidiar modificarea hotărârii, dar numai în cazul în care instanța de recurs ar aprecia ca nu sunt incidente prevederile art. 312 alin. 3 și 5 CPC. Ori, în măsura în care instanța de recurs a constatat ca nu au fost redate în considerentele hotărârii recurate motivele pentru care a fost respins capătul de cerere privind obligarea paratei la plata primei de concediu aferenta anului 2009 aceasta trebuia sa caseze hotărârea și sa trimită cauza spre rejudecare instanței de fond. Procedând în alt mod, reținând cauza spre rejudecare deși a constat ca sunt incidente prevederile art. 312 alin 3 și 5 .pr.civ., recurenta nu a beneficiat de un proces echitabil nici din perspectiva existentei efective a unui dublu grad de jurisdicție.
În măsura în care a expus argumentele în fața instanței de recurs, iar motivarea hotărârii acesteia nu denotă faptul că ele au fost analizate efectiv, rezultă că modalitatea procesuală de a remedia acest lucru este aceea pe care legea o recunoaște în mod expres pentru recurent atunci când reglementează motivul de contestație în anulare pentru omisiunea cercetării motivelor de recurs.
Argumentația soluției din recurs urmează în mod fidel linia apărărilor expuse de
B. C. R. SA, pe care le consideră întemeiate.
Intimata B. C. R. SA
a solicitat prin concluzii scrise respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin "eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art.
318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Prin primul motiv de contestație în anulare invocat se contestă considerentele reținute de instanța de recurs cu privire la determinarea cuantumului primei de concediu aferentă anului 2009, reiterându-se motivele de recurs prin care s-a susținut că acordarea acesteia trebuia să se realizeze potrivit Anexei 2 Concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate valabil la data încheierii Actului adițional nr. 8/2007 la contractul individual de muncă al recurentei.
Drept urmare, motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în memoriul de recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie 2008) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alineatul
1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.
În mod similar, nici criticile circumscrise celui de-al doilea motiv de contestație în anulare nu se încadrează în teza a II-a a art. 318 Cod procedură civilă, fiind de fapt critici împotriva considerentelor reținute de instanța de recurs, care, dacă ar fi analizate, ar implica o rejudecare a cauzei soluționată în mod irevocabil.
Astfel, invocând omisiunea primei instanțe de a motiva un capăt de cerere, contestatoarea critică soluția instanței de recurs care a suplinit lipsa motivării, însă calea de atac de retractare este promovată împotriva deciziei din recurs, iar
conform art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă omisiunea de a examina un motiv de recurs trebuie să aparțină instanței de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea
M. SA împotriva deciziei civile nr. 2999 din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
D. G.
D.
S.
L.
D.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.recurs: S.D. /C.M. /L.D.
