Sentința civilă nr. 1327/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚ A CIV IL Ă Nr. 1327 /F/2013 Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător GREFIER: N. G.
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. S. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul R. Ș. împotriva pârâtei A. N. ,,A. R. "; A. B. S. T., având ca obiect contestație act.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2013. Concluziile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a da posibilitate reprezentantului reclamantului să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 17 aprilie 2013.
T r i b u n a l u l
Deliberând constată:
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul R. D. Ș. a chemat în judecată pe pârâta A. B. S. -ISA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să modifice decizia nr. nr.46/_ emisă de pârâtă, referitor la data de la care aceasta se aplică; să modifice actul adițional nr.19/_, în ceea ce privește drepturile salariale în sensul acordării drepturilor salariale conform actului adițional comunicat reclamantului, respectiv acordarea sumei de 4230 lei; să fir obligară pârâta la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la scadență până la data achitării efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că este angajatul pârâtei potrivit contractului individual de muncă nr.154/_, având funcția de inginer și că în perioada_ -_ a ocupat funcția de director interimar,, prin decizia nr.222/_ fiind eliberat din funcție în mod nelegal, el contestând această decizie, contestația constituind obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -N. .
Ulterior pârâta a emis decizia nr.46/_, decizie care i-a fost comunicată lui la data de_, prin care el a fost încadrat în funcția de inginer în cadrul biroului
"gestiunea resurselor de apă"; începând cu data de_ iar prin actul adițional nr.19/_
, s-au stabilit următoarele aspecte:; locul de muncă, felul muncii, atribuțiile postului și salariul de bază.
Arată că a fost în concediu pentru incapacitate de muncă începând cu data de_ și până la data de_ .
Susține că este nemulțumit de decizia nr.46/_ doar în ceea ce privește aspectul aplicării ei retroactiv, respectiv de la data de_ și, totodată, nu este de acord că aceasta a fost comunicată în timpul concediului pentru incapacitate temporară de muncă. Se mai arată că deși decizia nr.46/2012 a fost emisă la data de_ a fost comunicată cu departamentul gestiunea resurselor de apă doar la data de_, astfel că decizia nr.46/_ a fost aplicată retroactiv.
Referitor la salariul stabilit prin actul adițional la contractul de muncă nr.19/_ potrivit actului adițional care i-a fost comunicat lui de către angajator, salariul de bază este de 4230 lei și nu de 2700 lei cât i s-a comunicat ulterior astfel că angajatorul a modificat unilateral salariul stabilit inițial de la 4230 lei la 2700 lei, ceea ce este nelegal, în condițiile în care potrivit art.38 din Codul muncii orice tranzacție privind renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate absolută.
În temeiul art.272 din Codul muncii a solicitat în probațiune ca pârâta să depună la dosar toate documentele în baza cărora s -au emis actele contestate.
Pârâta și-a delegat reprezentant în instanță și a formulat întâmpinare(f.27) prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.46/_, arătând cp aceasta a fost comunicată reclamantului cu scrisoare recomandată la data de_ iar contestația a fost depusă cu depășirea termenului de 30 de zile, la data invocată de reclamant ca fiind data comunicării fiind efectuată încă o comunicare a deciziei. În susținerea faptului că reclanatul a luat cunoștință de conținutul deciziei nr.46/_ anterior datei pe care acesto o invocă, pârâta arată că în dosraul nr._ al tribunalului B. N. reclamnatul a solciitta suspendarea acestei decizii.
În ce privește contestația formulată împotriva actului adițional la contractul individual de muncă se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată arătând că reclamantului nu i-a fost comunicat actul adițional la contractul de muncă ce conține un alt salariu de bază decât cel indicat, de 2700 lei, arătând că un astfel de act nu există, că singurul act adițional care a fost întocmit de pârâtă este cel cu salariul de 2700 lei și care i-a fost comunicat reclamantului la data de_, conform adresei nr.312/_ când reclamantul s-a întors la serviciu după terminarea concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
În cauză pârâta a comunicat instanței toate actele emise începând cu data de _
, care-l privesc pe reclamant, precum și copia contractului colectiv de muncă incident salariaților pârâtei în anul 2012, fiind audiați și doi martori.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele
:
Reclamantul este salariatul pârâtei începând cu data de_, potrivit contractului individual de muncă nr.154/_, postul ocupat de reclamant începând cu data angajării fiind cel de inginer la Compartimentul Exploatare lucrări(f.20).
Prin Decizia nr. 185 din_, emisă de pârâtă(f. 37), reclamantul a fost numit în funcția de director interimar la SGA B. -N., până la organizarea concursului iar prin decizia nr.222/_ (f.18) a, începând cu data de_ reclamatul a fost eliberat din funcția de director interimar și, prin aceeași decizie s-a delegat exercitarea temporară a atribuțiilor de conducător al SGA B. -N. domnului D. A., nefiind menționată funcția pe care reclamantul urma să o ocupe ca urmare a încetării funcției de conducere, având în vedere că în perioada în care a ocupat funcția de conducere postul ocupat anterior a fost redus și postul liber de inginer era la Biroul gospodărirea resurselor de apă(f.72-82, f.205-208).
Începând cu data de_ reclamantul a beneficiat de concediu pentru incapacitate temporară de muncă(f.34, f.213) până la data de_ inclusiv(f.55 și f.35)
Prin decizia nr.46/_ (f.5) s-a prevăzut că începând cu data aplicării deciziei nr.222/_, deci de la data de_ reclamantul se încadrează în funcția de inginer în cadrul biroului "Gestiunea resurselor de apă, făcându-se mențiunea că atribuțiile și responsabilitățile se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă. Actul adițional la contractul individual de muncă a fost înregistrat sub nr.19/_ în registrul special prezentat spre vedere, în original, în ședința publică din 10 aprilie 2013, constatările instanței fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată aflată la fila 318.
Referitor la excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.46/_
, pe care tribunalul o analizează cu prioritate, conform art.137 C.pr.civ., se reține că este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Decizia nr.46/_, contestată de reclamant este un act emis de angajator ce conține o măsură unilaterală de executare și de modificare a contractului individual de muncă, care potrivit art.211 alin.1 litera "a";din Legea nr.62/2011, legea dialogului social, poate fi contestat de reclamant în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care a luat cunoștință de măsura dispusă.
Prin această dispoziție legală a fost modificată dispoziția cuprinsă în art.268 alin.1 litera "a"; din Codul muncii care prevedea un termen de 30 de zile calendaristice care curge de la comunicarea deciziei unilaterale a angajatorului.
În speță pârâta a comunicat cu scrisoare recomandată decizia nr.46/_ reclamantul semnând de primirea scrisorii recomandate la data de_ (copie aflată la filele 25 și 44) pe dovada de comunicare a scrisorii recomandate fiind făcută mențiunea expresă a actelor comunicate: decizia nr.46/_ și adresa nr.3215/_ .(f.25 și f.44).
În ședința publică din 13 martie 2013(f.65) reclamantul și-a recunoscut semnătura de la rubrica din formularul confirmării de primire a scrisorii recomandate "confirm primirea"; și totodată a arătat că în plicul expediat cu scrisoare recomandată pe care l-a primit la data de_ era decizie nr.46/2012, adresa prin care i se comunica să se prezinte la unitate pentru semnarea actului adițional la contractul individual de muncă precum și actul adițional la contractul individual de muncă.
Că reclamantul a luat cunoștință de decizia nr.46/_, anterior datei de_ reiese și din faptul că prin acțiunea formulată de reclamant la data de_ la Secția a II civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B. -N., obiect al dosarului nr._, pe lângă suspendarea dispoziției de organizare a concursului și a deciziei nr. 222/_, reclamantul a solicitat și suspendarea deciziei nr.46/_ (invocând că acesta este act subsecvent deciziei nr.222/2012).
Așa fiind începând cu data comunicării scrisorii recomandate,_, începe să curgă termenul de 45 de zile calendaristice prevăzut de art.211 alin.1 litera "a";din Legea nr.62/2011, pentru contestarea decizie nr.46/_ .
În consecință termenul de 45 de zile pentru contestarea deciziei nr.46/_ s-a împlinit la data de 15 noiembrie 2012.
Faptul că la data de_, fiind prima zi de muncă după expirarea perioadei în care reclamantul a fost în concediu pentru incapacitate temporară de muncă (deci după împlinirea termenului de contestare a deciziei nr.46/2012), odată cu înmânarea actului adițional la contractul individual de muncă nr.19/_, redactat în baza decizie nr.46/_
, i s-a mai comunicat încă o dată copia deciziei nr.46/_ (f.35) și reclamantul a semnat de primirea acesteia la data de_ (f.19), nu determină curgerea unui nou termen de contestare a acestei decizii în condițiile în care ea a fost comunicată anterior.
Nici faptul că, la data de_, data comunicării deciziei nr.46/_, reclamantul a fost în incapacitate temporară de muncă, nu determină suspendarea termenului prevăzut pentru contestarea acestei decizii, nici în art.21 din Legea nr.62/2011 și nici înart.268 din codul muncii nefiind prevăzută vreo cauză de suspendare a termenului de contestare a deciziei de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, termen care este un termen procedural, de decădere, în privința căruia nu este incidentă suspendarea.
Dispozițiile art.49 alin.4 din codul muncii nu se referă la suspendarea termenelor procedurale de contestare a actelor unilaterale comunicate în timpul cât contractul individual de muncă este suspendat ci se referă la suspendarea termenelor care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea efectivă a contractului individual de muncă, în perioada în care contractul individual de muncă este suspendat, cum ar fi de exemplu termenul de 20 de zile de la data apariției modificării, prevăzut de art.17 alin.5, pentru încheierea actului adițional la contractul individual de muncă în situația în care a intervenit modificarea elementelor prevăzute la alin.3 al aceluiași articol, printre care figurează și modificarea felului muncii, a locului muncii, a salariului.
În speță, contestația a fost formulată de reclamant la data de_ (f.2), după împlinirea termenului prevăzut de dispozițiile legale anterior arătate, astfel că este întemeiată excepția tardivității invocată de pârâtă și drept consecință contestația formulată
de reclamant împotriva decizie nr.46/_ va fi respinsă ca fiind tardiv formulată, ceea ce face imposibilă analizarea pe fond a criticilor aduse cu privire la decizie nr.46/_ emisă de pârâtă, neimpunându-se administrarea de probe privind data emiterii efective a acestei decizii, data comunicării ei biroului din care face parte reclamantul, persoana care a întocmit proiectul de decizie.
Referitor la criticile aduse de reclamant actului adițional la contractul individual de muncă nr.19/_, sub aspectul salariului de bază prevăzut de 2700 lei, tribunalul reține următoarele:
Cum contestația formulată împotriva deciziei nr.222/_ prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de director al SGA B. -N. a fost respinsă de Tribunalul BN(f.63), decizie se bucură de prezumția de legalitate până la anularea ei.
În consecință începând cu date de_ reclamantul nu mai are calitatea de director, el îndeplinind funcție de execuție în cadrul SGA B. N. și, prin urmare nu mai poate solicita ca, începând cu această dată, să primească drepturile salariale aferente funcției de director.
Decizia nr.46/_, emisă de intimată constituie actul prin care se stabilește locul de muncă al reclamantului începând cu data încetării funcției de conducere și cum instanța a reținut că împotriva acestei decizii contestația este tardivă și această decizie se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, neavând nicio relevanță faptul că reclamantul a prestat sau nu efectiv activitate și nici locul de muncă în care acesta a prestat activitate, în zilele de 25 și 26 septembrie 2012, cât timp angajatorul a reținut că a prestat activitate corespunzătoare funcției de execuție, aceea de inginer în cadrul Biroului
"Gestiunea resurselor de apă";.
Modificarea locului muncii și felului muncii reclamatului au drept consecință modificarea și a drepturilor salariale ale acestuia, toate aceste modificări impunându-se a fi concretizate într-un act adițional la contractul individual de muncă, act care, conform art.17 alșin.5 din Codul muncii încheiat în termen de 20 de zile lucrătoare de la data intervenirii modificării iar, potrivit art.16 alin.4 din CCM valabil la nivelul Administrației Naționale "A. R. "; din cadrul căreia face parte și pârâta(f.193), trebuia încheiat în maximum 20 zile de la data încunoștințării în scris a salariatului sau a acordului intervenit între părți.
Atât încheierea contractului de muncă cât și modificarea acestuia, potrivit art.37 și 41 din Codul muncii se face doar pe baza acordului părților, rezultat ca urmare a negocierii (cu excepția situațiilor prevăzute de lege) iar conform art. 162 din Codul muncii salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariat.
Acordul părților se realizează în momentul în care se întâlnește voința angajatorului( manifestată sub forma ofertei) cu voința salariatului(manifestată sub forma acceptării ofertei, fie o acceptare a ofertei inițiale și a ofertei rezultate în urma negocierii), astfel că până la întâlnirea efectivă a voinței celor două părți atât oferta cât și acceptarea pot fi revocate.
Prin urmare acordul părților este independent de semnarea actului adițional, putând fii fie anterior fie concomitent semnării formei scrise a actului adițional, acesta putându-se realiza fie la o dată anterioară semnării efective de către salariat a formei scrise a actului adițional, fie la data semnării efective de către salariat a actului adițional redactat și semnat anterior de către angajator, aspecte ce rezultă și din cuprinsul art.17 alin7 din codul muncii în care se arată actul adițional se încheie în termen de 20 de zile lucrătoare de la intervenirea modificărilor iar în CCM nur.8/2011 astfel cum a fost ulterior modificat prin acte adiționale, incident în speță, anterior arătat(f.193), se prevede că actul adițional la contractul individual de muncă se încheie în termen de maxim 20 zile de la data încunoștințării în scris a salariatului sau a acordului intervenit între părți.
În prezenta acuză, fiind modificat locul muncii și felul muncii s-a impus modificarea și a drepturilor salariale cuvenite reclamantului, angajatorul redactând actul adițional la contractului individual de muncă, act adițional care a fost înregistrat sub nr.19/_ și care produce efecte de la data încetării funcției de conducere, respectiv_ .
Cu privire la acest act adițional reclamantul a contestat doar salariul de bază prevăzut de 2700 lei, solicitând acordarea unui salariu de bază de 4230 lei.
În susținerea acestei pretenții reclamantul arată că, inițial, angajatorul a prevăzut în actul adițional la contractul de muncă un salariu de bază de 4230 lei și că actul adițional care prevedea acest salariu de bază i-a fost comunicat prin poștă în plicul expediat cu scrisoare recomandată pe care l-a primit la data de_ în care pe lângă decizia nr.46/2012 și adresa prin care i se comunica să se prezinte la unitate pentru semnarea actului adițional la contractul individual de muncă, era și actul adițional la contractul individual de muncă nr.19/_, mențiune făcută expres în ședința publică din 13 martie 2013(f.65) în condițiile în care în contestația de învestire a instanței nu s-a arătat nici modalitatea în care i-a fost comunicat actul adițional cu salariul de bază de 4230 lei și nici data la care i-a fost comunicat acesta(fiind făcută doar mențiunea că acest act adițional i-a fost comunicat înainte de data la care i-a fost comunicat actul adițional în care era prevăzut salariul de bază de 2700 lei, f.3). În concluzie reclamantul susține că au fost redactate două acte adiționale cu același număr, nr.19/_ în care salariul de bază este diferit respectiv un prim act adițional cu salariu de bază de 4230 lei și un al doilea act adițional cu un salariu ed bază de 2700 lei.
Deși inițial pârâta a negat existența unui act adițional în formă scrisă în care să fi fost prevăzut un salariul de 4230 lei, ulterior, în timpul procesului a recunoscut că, inițial, la data de_, a fost redactat un act adițional cu salariul de baza de 4230 lei, care a fost doar semnat de persoana delegată cu exercitarea funcției de conducere, D. A. și neștampilat(depus a în copie la fila 333) dar care a fost revocat, în urma consultării cu conducerea pârâtei și acest act adițional nu a fost niciodată comunicat reclamantului.
Reclamantul fiind în concediu pentru incapacitate de muncă atât la data redactării actului adițional,_, acesta a fost încunoștințat în scris, prin adresa nr.3215/_ ca la data expirării concediului medical să se prezinte la conducerea SGA B. -N. pentru semnarea actului adițional la contractul individual de muncă(f.34), această adresă fiind expediată prin aceeași scrisoare recomandată prin care a fost expediată și decizia nr.46/2012, nefiind făcută nicio mențiune în sensul că s-ar fi expediat și actul adițional la contractul individual de muncă.
Deși reclamantul susține că a primit prin scrisoare recomandată și actul adițional la contractul individual de muncă în care era prevăzut un salariu de bază de 4230 lei, acesta nu a probat această susținere.
Din actele depuse la dosar reiese că, la data de_ reclamantul s-a prezentat la serviciu și la acea dată, prin adresa nr.312/_ (f.35), i s-a comunicat actul adițional la contractul individual de muncă redactat de angajator în care era prevăzut un salariu de bază de 2700 lei(f.6) iar, prin adresa nr. 314/_ (f.36), i s-a pus în vedere ca în termen de 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului adițional să depună actul adițional semnat la compartimentul RURPA, ambele adrese fiind semnate de reclamant de luare la cunoștință și, atât prin contestație, cât și în instanță, fiind recunoscute aceste comunicări.
Nici în momentul comunicării și nici ulterior, până la formularea contestației în instanță, reclamantul nu a făcut vreo referire la faptul că i-a fost comunicat un alt act adițional în care era prevăzut un alt salariu și nici nu a susținut că a acceptat acel salariu.
Dimpotrivă, la data de_, reclamantul a formulat o contestație, potrivit art.49 alin.2 din CCM, aflată în copie la fila 55 în care nu face nicio referire la salariul stabilit anterior de 4230 lei, arătând doar că este nemulțumit cu salariul de bază propus(adică oferit) de angajator, de 2700 lei. Nici în motivele contestație, formulate ulterior(f.56) nu se face nicio referire la actul adițional anterior și la faptul că ar acceptat salariul de bază de 4230 lei.
Că anterior datei de_ reclamantului nu i-a fost comunicat niciun act adițional la contractul individual de muncă rezultă și din faptul că la data de_ (ulterior datei de_, data comunicării scrisorii recomandate) prin cererea nr.3362/09.10l2012(f.227) reclamantul solicită SGA B. -N. să-i comunice modul de stabilirea a drepturilor sale salariale pentru luna septembrie 2012, cerere la care SGA BN a răspuns prin adresa
nr.3744/_ (f.38) or, dacă reclamantului i-ar fi fost comunicat actul adițional la contractului individual de muncă nu ar fi avut dubii cu privire la modalitatea de determinare a drepturilor salariale aferente lunii septembrie, cunoscând că a avut calitatea de director până în data de 24 septembrie inclusiv și că din_, urmare a eliberării din funcția de director ocupă funcția de execuție menționată în decizia nr.46/_ și a salariul indicat în presupusul act adițional comunicat.
Că până la data de_ . reclamantul nu a intrat în posesia niciunui act adițional la contractul individual de muncă reiese și din răspunsul comunicat reclamatului la sesizarea formulată de acesta ITM B. -N. (f.57), în care se arată că actul adițional la contractul de muncă nu a fost comunicat reclamantului.
Așa fiind, tribunalul concluzionează că pentru prima dată la data de 03.1].2012 reclamantului i-a fost comunicat actul adițional la contractul individual de muncă nr.19/_ în care era prevăzut un salariu de bază de 2700 lei.
Cum nu s-a probat că oferta de salariu de 4230 lei menționată în forma inițială a actului adițional nu a fost efectiv comunicată reclamantului și nici nu s-a realizat un acord de voință cu privire la acest salariu, pârâta a fost îndreptățită să revoce oferta consemnată inițial în actul adițional scris și să emită o nouă ofertă de salariu menționată în actul adițional cu același număr, neimpunându-se întocmirea unui nou act adițional cu un alt număr cât timp primul a fost doar în stadiu de ofertă.
Sub aspectul realizării acordului de voință, în ce privește salariul reclamantului, tribunalul reține că, în speță, nu prezintă nicio relevanță modalitatea în care reclamantul a intrat în posesia copiei actului adițional cu salariul de bază de 4230 lei(depus de acesta la fila 7) cât timp nu a probat că a depus la angajator un exemplar semnat de către el a originalului acestui act adițional, anterior comunicării actului adițional la contractul individual de muncă ce are menționat salariul de bază de 2700 lei și nici nu a comunicat prin adresă angajatorului că a acceptat salariul de bază de 4230 lei.
Chiar dacă reclamatului i-ar fi fost comunicat, anterior datei de_ un exemplar al actului adițional ce prevedea un salariu de bază de 4230 lei sau a intrat în posesia acestuia, indiferent în ce modalitate, cât timp nu s-a realizat acordul de voință cu privire la acest salariu nu se poate reține că actul adițional trebuie încheiat în formă scrisă cu un salariu de bază de 4230 lei, apărând ca neîntemeiate susținerile reclamantului în sensul că actul adițional inițial i-a fost comunicat și că a produs efecte juridice, precum și cea în care arată că nu a fost lămurit aspectul comunicării actului adițional și a solicitat redeschiderea dezbaterilor, formulate prin concluziile scrise(.f364).
Referitor la cuantumul salariului de bază la care este îndreptățit reclamantului tribunalul reține că, potrivit art.162 din Codul muncii, salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariat iar conform art.38 din același cod salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute de lege.
Nivelul drepturilor salariale la care sunt îndreptățiți salariații pârâtei au fost stabilite prin CCM încheiat în anul 2011, valabil pentru perioada_, așa cum acesta a fost modificat succesiv, CCM și actele adiționale fiind depuse în copie la dosar(f.107-203).
Potrivit art. 48 din CCM, așa cum a fost modificat prin actul adițional nr.3/2012 în vigoare începând cu data de_ (f.200) salariul de bază minim brut la nivel de Administrație("A. R. ";) se stabilește la nivelul salariului minim brut pe țară plus 80 lei, reprezentând coeficientul 1 de salarizare din anexa 11 a CCM.
La data de_, data de la care reclamantul ocupă funcție de execuție, de inginer la SGA B. -N., în cadrul Biroului "Gestiunea resurselor de apă";, salariul minim brut pe țară era de 700 lei, conform HG nr. 1225 din 14 decembrie 2011, astfel că salariul minim brut în cadrul Administrației Naționale "A. R. ";, era de 780 lei și acesta reprezintă coeficientul 1 de salarizare în funcție de care se stabilesc salariile de bază, potrivit anexei 11 la CCM.
Începând cu data de 16 august 2011, urmare a modificărilor aduse CCM prin actul adițional nr.2/2011(f.188-198), anexa nr.1 are conținutul indicat la fila 171 din prezentul dosar.
Cum reclamantul are o vechime în muncă mai mare de 15 ani, aspect ce rezultă din sporul de vechime, de 20%, acordat la_, conform contractului individual de muncă (f.21), spor ce corespundea unei tranșe de vechime cuprinsă între 15 și 20 de ani, potrivit anexei 11 litera "b"; ce conține coeficienții de salarizare, pentru un salariat cu studii superioare cu o vechime mai mare de 15 ani ce ocupă o funcție de execuție în cadrul SGA coeficientul minim de salarizare este 3,50 și coeficientul maxim de salarizare este de 6.
Prin urmare salariul minim pentru funcția de execuție de inginer cu vechime în muncă mai mare de 15 ani din cadrul SGA este de cel puțin 3,5 x780 = 2.730 lei.
Susținerile pârâtei în sensul că nu se aplică coeficienții de salarizare prevăzuți în anexa 11 nu sunt întemeiate, întrucât adresa 7089/_, invocată dec pârâtă(f.185-186) prin care A. N. "A. R. "; comunică tuturor unităților aparținătoare că prevederile anexei 11 nu se aplică până în anul 2014, este un act unilateral emis de patronat în calitate de parte a CCM fără acordul organizațiilor sindicale semnatare a CCM
, astfel că această adresă nu constituie un act de suspendare sau de modificare a prevederilor CCM, care trebuie luat de toate părțile semnatare ale CCM.
Având în vedere că reclamantul este îndreptățit să primească un salariu de bază minim de cel puțin 2730 lei(la care se adaugă un spor de fidelitate de 5%) iar salariul de bază oferit de angajator este mai mic de 2730 lei, fiind de 2700 lei, actul adițional la contractul individual de muncă nr.19/_, prin care angajatorul oferă reclamantului salariul de 2700 lei este nelegal sub acest aspect, astfel că este întemeiată cererea reclamantului prin care solicită ca instanța să dispună modificarea acestuia în sensul că va fi anulată dispoziția privind stabilirea salariului de bază lunar de 2700 lei și va fi obligată pârâta să acorde reclamantului un salariu de bază lunar de cel puțin 2730 lei(corespunzător unui coeficient da salarizare de 3,5 și cu valoarea coeficientului 1 de salarizare în cuantum de 780 lei) și vor fi menținute celelalte prevederi ale Actului adițional nr.19/_ .
Întrucât salariul se negociază, obligația angajatorului impusă de CCM fiind doar în ce privește respectarea limitei minime a salariului de bază, tribunalul nu poate obliga angajatorul să acorde reclamatului salariul solicitat de acesta de 4230 lei, care se apropie de limita maximă a salariului de bază prevăzut în anexa 11(salariul de bază corespunzător coeficientului maxim 6 fiind de 4680 lei), urmând ca această cerere să fie respinsă ca neîntemeiată.
Între limita minimă și limita maximă a salariului de bază angajatorul este îndreptățit să ofere salariatului, salariul de bază pe care-l apreciază corespunzător competențelor sale profesionale, calităților individuale, specializării, precum și în funcție de alți parametri profesionali ai fiecărui salariat, fără a pute a impune angajatorului să acorde salariu identic pentru doi angajați care funcționează în cadrul aceluiași birou.
Se constată că reclamantul a solicitat să-i fie acordat un salariu de bază de 4230 lei, salariu acordat unui singur salariat din cadrul Biroului Gestiunea resurselor de apă, fiind cel mai mare salariu acordat pentru angajații cu funcție de execuție din acest birou, așa cum reiese din situația de personal aferentă lunii septembrie 2012, depusă de reclamant la dosar(f.312), salariu ce corespunde unui coeficient de 5,42, în timp ce 3 din ceilalți ingineri ce ocupă funcții de execuție din acest birou, au salarii de bază de 2.542 lei, corespunzător unui coeficient de 3,2( mai mare cu 0,1 decât cel minim, având vechime între 10-15 ani pentru acre coeficientul de salarizare minim este de 3,1), de 2.627 lei, corespunzător unui coeficient de salarizare de 3,36 (mai mic cu 0,14 decât cel din CCM, de 3,5) și respectiv de 2.892 lei, corespunzător unui coeficient de 3,7( mai mare cu 0,2 decât cel minim de 3,5), toate fiind apropiate de limita minimă prevăzută în CCM.
Se notează că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate ci a solicitat doar obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate la scadență și neîncasate, motiv pentru care, în limita învestirii, constatând că reclamantul este îndreptățit să primească drepturi salariale mai mari decât cele efectiv încasate, care nu au fost achitate la data acordării drepturilor salariale aferente pentru fiacre lună, începând cu cele aferente lunii septembrie
2012, în baza art. 166 alin.4 din Codul muncii, va obliga pârâta să plătească reclamantului dobânda legală calculată la suma ce reprezintă diferența dintre drepturile bănești determinate în funcție de salariul de bază lunar anterior arătat și drepturile bănești efectiv încasate de reclamant, începând cu data de_, data promovării acțiunii, pentru drepturile scadente anterior acestei date și începând cu data scadenței lunare a drepturilor bănești care sunt scadente ulterior acestei date, până la data plății diferențelor bănești.
Tribunalul nu a avut în vedere la soluționarea cauzei actele depuse de pârâtă după închiderea dezbaterii, atașate la dosar la filele 330-354 și 357-363.
Față de aceste considerente de fapt și de drept contestația împotriva deciziei nr.46/2009 va fi respinsă ca fiind tardiv formulată iar contestația formulată împotriva actului adițional nr.19/_ va fi admisă în parte în modalitatea anterior arătată.
În temeiul art.274 C.pr.civ. va fi respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ce i s-ar fi cuvenit în limita admiterii contestației întrucât nu a probat cu acte justificative că a efectuat astfel de cheltuieli iar reclamantul va fi obligat să plătească pârâtei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, corespunzător părții respinse a contestației, din totalul solicitat de 368,39 lei, reprezentând cheltuieli de transport pentru reprezentantul pârâtei pe traseul C. N. B. și retur pentru 3 termene de judecată(f.355-356).
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția tardivității formulării contestației împotriva Deciziei nr.46/_, excepție invocată de pârâta A. N. "A. R. " - A. B. S. -T., cu sediul în municipiul C. -N., strada V., nr.17, județul C. și în consecință:
Respinge, ca fiind tardivă, contestația formulată de reclamantul R. D. Ș., domiciliat în municipiul B., strada Z. nr.32-G, județul B. -N., împotriva Deciziei nr.46/_, emisă de pârâta A. B. S. -T., cu sediul în municipiul C. -N., strada V., nr.17, județul C. .
Admite în parte contestația formulată de reclamantul R. D. Ș., domiciliat în municipiul B., strada Z. nr.32-G, județul B. -N., împotriva Actului adițional nr.19/_ 2 la contractul individual de muncă al reclamantului și în consecință:
dispune modificarea în parte a Actului adițional nr.19/_, în ceea ce privește salariul de bază lunar, în sensul că anulează dispoziția privind stabilirea salariului de bază lunar de 2700 lei și obligă pârâta să acorde reclamantului un salariu de bază lunar de cel puțin 2730 lei(corespunzător unui coeficient da salarizare de 3,5 și cu valoarea coeficientului 1 de salarizare în cuantum de 780 lei).
respinge cererea reclamantului prin care solicită acordarea unui salariu de bază lunar de 4230 lei.
menține celelalte prevederi ale Actului adițional nr.19/_ .
obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală calculată la suma ce reprezintă diferența dintre drepturile bănești determinate în funcție de salariul de bază lunar anterior arătat și drepturile bănești efectiv încasate de reclamant, începând cu data de_, pentru drepturile scadente anterior acestei date și începând cu data scadenței lunare a drepturilor bănești care sunt scadente ulterior acestei date, până la data plății diferențelor bănești.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Admite în parte cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată și obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
P. S. Z. L.
Redactat BRI/ tehnoredactat BRI/_ /4 ex/
