Sentința civilă nr. 1463/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1463/F/2013
Ședința publică din data de 31 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S. - judecător GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul T. D. J. împotriva pârâtei I. P. J. ui B. -N. , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul T. D. J., iar pentru pârâtă se prezintă consilier juridic Claudiu Boca.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că, la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, răspuns la adresa întocmită de instanță la data de_ către expertul Georgiță Ion (f. 137), intitulat îndreptare erori calcul, în 3 exemplare. Un exemplar al răspunsului la adresă se comunică cu reclamantul și reprezentantul pârâtei, consilier juridic Claudiu Boca.
Reclamantul T. D. J. depune la dosarul cauzei concluzii scrise, arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtei, consilier juridic Claudiu Boca arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reclamantul T. D. J. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea expertizei contabile.
Reprezentantul pârâtei I. P. J. ui B. -N., consilier juridic Claudiu Boca solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantul T. D. J., pentru motivele arătate în scris prin întâmpinare și note scrise.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea introductivă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul T.
D. J. a chemat în judecată pe pârâta I. P. J. ui B. -N., solicitând obligarea acesteia la plata daunelor interese compensatorii și moratorii pe care i le datorează, ca urmare a prejudiciului pe care i l-a produs datorită întârzierilor nejustificate la plata sumelor de 138.494 lei (reprezentând drepturi bănești restante de natură salarială aferente perioadei_ -_ ) și respectiv de 10.848,05 lei (reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamant) stabilite în dosarul civil nr._, prin sentința civilă nr. 245/2009 a Tribunalului B. -N. și prin Decizia civilă nr. 125/R/2010 a Curții de Apel C. . Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în fapt, reclamantul a fost angajat al pârâtei, cu contract de muncă, în funcția de director al Direcției Resurse Umane, până la data de_, când a fost concediat abuziv prin Ordinul P. nr. 290/28 iunie 2000, motiv pentru care a formulat acțiune împotriva acestei decizii de concediere, iar prin Sentința Civilă nr. 837 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 5661/2000, s-a dispus reîncadrarea acestuia în postul de consilier expert
gr. I-A și a fost obligată pârâta la plata sumei de 17.752.500 lei ROL reprezentând drepturi salariale pentru perioada_ -_, precum și în continuare câte 2.367.000 lei ROL lunar, până la reîncadrarea în muncă.
S-a arătat că, în dispozitivul Hotărârii nr. 29762/02 pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza T. împotriva României, curtea a dispus la pct. 6 lit. a: "Statul pârât trebuie să execute sentința nr. 837 din 05 martie 2001, să-l reintegreze pe reclamant în postul său și să-i plătească despăgubirile stabilite prin această sentință, reactualizate prin rata inflației, și anume în total 8.226 EURO, în termen de cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii".
Reclamantul a subliniat faptul că CEDO a statuat numai în privința despăgubirilor stabilite prin Sentința civilă nr. 837/2001, și nu s-a pronunțat în privința drepturilor complementare și a consecințelor juridice ce decurg din neexecutarea acestei hotărâri. În aceste condiții, ulterior încadrării sale din data de_, reclamantul a menționat că a formulat împotriva prefecturii o nouă acțiune în justiție, în baza articolului 78 alin. 1 Codul muncii, în vederea remedierii unora dintre consecințele juridice produse prin refuzul executării sentinței de reîncadrare a acestuia în perioada 28 iunie 2000-15 ianuarie 2009.
Cauza menționată mai sus a fost soluționată irevocabil în dosarul nr._ al Tribunalului
B. -N., prin Sentința civilă nr. 348/_ pronunțată de Tribunalul B-N, precum și prin Decizia civilă nr. 125/R/_ și Încheierea civilă din data de_ pronunțate de către Curtea de Apel C. . Prin hotărârile arătate a fost obligată prefectura la plata către reclamant a următoarelor sume: 128.494 lei reprezentând drepturile bănești restante de natură salarială, 10.848,05 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Reclamantul a învederat că, potrivit dispozitivului Sentinței civile nr. 348/2009 a Tribunalului B. -N., suma de 128,494 lei a fost actualizată cu rata inflației la data de_ .
S-a menționat faptul că pârâta a refuzat să execute de bună voie hotărârile judecătorești prin care a fost obligată să-i plătească creanțele pe care i le datorează, încălcând astfel prevederile legale incidente executării hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile de muncă. În aceste condiții s-a adresat executorului judecătoresc Andronesi V. n D., fiind nevoit să parcurgă toate etapele procedurale incidente executării silite, inclusiv validarea popririi cu toate cele 3 trepte de jurisdicție obligatorii prevăzute de codul de procedură civilă (fond, apel și recurs), cheltuielile aferente executării silite fiind în cuantum de 7973 lei.
Pe cale de consecință, reclamantul a arătat că pârâta, prin executorul judecătoresc, i-a achitat cu mare întârziere, abia în data de_, suma de 128.494 lei reprezentând drepturi bănești de natură salarială (actualizată cu rata inflației în data de_ ), fără a mai actualiza suma arătată cu indicele de inflație aflat în vigoare la data efectuării plății acestor drepturi salariale, adică la_ .
De asemenea, s-a arătat că prefectura i-a achitat reclamantului cu mare întârziere (abia în data de_ ) și suma de 10.848,05 lei reprezentând cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în dosarul nr._, fără a mai actualiza suma arătată cu indicele de inflație aflat în vigoare la data efectuării plății acestor cheltuieli, adică la_ .
Inacțiunea prefecturii având drept consecință întârzierea nejustificată a plății salariilor reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
În acest sens s-a învederat că doctrina de specialitate a consacrat principiul conform căruia deprecierea monedei din cauza inflației reprezintă un prejudiciu efectiv, ce se include în cuantumul creanței, iar acordarea dobânzii legale constituie echivalentul lipsei de folosință a creanței respective.
Dreptul reclamantului la plata tuturor despăgubirilor bănești solicitate prin prezenta acțiune l-a considerat că reprezintă un drept de creanță care se circumscrie noțiunii de bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional I la convenția menționată.
Având în vedere toate cele ce preced, reclamantul a invocat următoarele prevederi legale incidente situației în care se regăsește, respectiv art. 269 alin (1), art. 161 alin (4) din Codul muncii, art.1 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului
În plus art. 277 din Codul muncii și art. 83 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, prevăd sancțiuni de natura penală pentru refuzul nejustificat al pârâtei de a-i plăti drepturile salariale.
În subsidiar, reclamantul a învederat că întârzierile la plată arătate anterior reprezintă fapte ilicite ale pârâtei care au semnificația unor adevărate circumstanțe agravante, în condițiile în care în perioada_ -_ acesta era șomer, aflându-se în imposibilitatea de a-și exercita dreptul fundamental la muncă și de existență a familiei sale, din culpa exclusivă a prefecturii care l-a concediat abuziv pentru a doua oară în data de_, arătând că, în art. 38 din Codul muncii se stipulează că "Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute prin lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."
Reclamantul a arătat că prejudiciile suferite au fost datorită întârzierii nejustificate a plății creanțelor către acesta: prejudiciul material creat prin devalorizarea creanțelor reclamantului. Daune interese compensatorii, întârzierile nepermise cu care pârâta a efectuat plățile mai sus menționate reprezintă o faptă ilicită care a produs un prejudiciu datorat devalorizării sumelor arătate. Acest prejudiciu se impune a fi reparat prin plata către reclamant a unor daune interese compensatorii determinate prin actualizarea cu rata inflației a creanțelor plătite cu întârziere.
Prejudiciul material creat prin încălcarea dreptului de proprietate asupra creanțelor reclamantului. Daune interese moratorii, sens în care s-a solicitat să se observe că în perioadele_ -_ și, respectiv,_ -_ reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a-și exercita dreptul de proprietate coroborat cu dreptul de beneficiu sau dreptul de folosință asupra creanțelor sale, împrejurare care i-a produs un prejudiciu suplimentar ce se impune a fi reparat prin plata către acesta a unor daune interese moratorii echivalente cu dobânzile legale aferente creanțelor.
Pe cale de consecință, prejudiciul material pe care prefectura, în calitate de angajator al reclamantului, este obligată să îl acopere, cuprinde atât paguba produsă prin devalorizarea sumelor datorată întârzierilor de plată, cât și beneficiul nerealizat prin îngrădirea dreptului de proprietate asupra creanțelor arătate.
În subsidiar, reclamantul a menționat că întârzierea nejustificată a plății drepturilor de natură salarială coroborată cu încălcarea dreptului de proprietate și de beneficiu asupra creanțelor sale a avut drept consecință și obligarea acestuia la plată (împotriva voinței sale) a ratei lunare a dobânzii pe care i-a perceput-o Banca Comercială Română (în perioada septembrie 2009-aprilie 2011) la creditul pe care îl avea contractat în perioada arătată, fiind evident că dacă acesta ar fi intrat încă din luna septembrie 2009 în posesia creanțelor arătate ar fi evitat plata acestor rate costisitoare ale dobânzii. Reclamantul a arătat că a fost prejudiciat în acest mod, fiind obligat la plata ratei lunare a dobânzii la creditul arătat, plată pe care ar fi evitat-o (prin rambursarea creditului) dacă prefectura i- ar fi achitat la timp creanțele, deci dacă nu era victima încălcării dreptului său de proprietate.
Pe cale de consecință, reclamantul a precizat că prejudiciul suplimentar suferit din cauza încălcării dreptului său de proprietate a fost in cuantum de 1800 euro, în condițiile în care rata lunară a dobânzii a fost de 100 euro/lună (1800 euro =18 luni * 100 euro/lună).
În acest sens, reclamantul a mai arătat că a achitat integral creditul contractat cu Banca BCR Erste, imediat ulterior achitării silită a creanțelor sale, cu scopul de a evita pe viitor plata dobânzilor extrem de costisitoare, percepute de bancă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 269 alin (1), art. 161 alin (4), art. 277 și 278 din Codul muncii, ale OG nr. 9/_, republicată, privind calculul dobânzii legale pentru obligații bănești, art. 83, art. 84 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Pârâta I. P. județului B. -N., legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând constatarea lipsei unui obiect determinat în cazul acțiunii de față și în consecință declararea nulității acesteia, în conformitate cu prevederile art. 133 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În motivare s-a arătat că în fapt, prin acțiunea sa reclamantul în cauză a solicitat obligarea instituției pârâte la plata unor daune interese compensatorii și moratorii, fără a indica însă cuantumul acestora, înțelegând doar să arate în mod totalmente hilar faptul că "cuantumul daunelor interese solicitate îl voi preciza ulterior stabilirii lui pe calea prezentei acțiuni judecătorești".
Pârâta a arătat că în realitate acțiunea este lipsită de un obiect determinat, fiind lesne de observat că a fost introdusă cu rea-credință, în scop șicanator, constituind un veritabil abuz de drept procesual.
S-a precizat că în mod unanim practica judiciară și doctrina de specialitate din sistemul românesc de drept recunosc obiectul acțiunii civile ca element esențial al exercițiului acțiunii civile,
acesta reprezentând într-un limbaj comun pretenția concretă a reclamantului. Dacă cererea de chemare în judecată (actul de sesizare al instanței) nu ar trebui să cuprindă afirmarea unei pretenții pe care reclamantul dorește să o deducă judecății, nu s-ar putea ști de la început care este competența de soluționare a cauzei, care va fi procedura de urmat pentru judecata acesteia, respectiv ce probe sunt admisibile și utile. Altfel spus, reclamantul nu va putea formula o cerere de chemare în judecată fără să arate care este pretenția pe care o afirmă față de pârât, sau care este situația juridică protejată de lege, adică nu va putea să insereze doar faptele petrecute în legătură cu un drept subiectiv, lăsând la latitudinea instanței, să deducă pretenția sa. Nici judecata nu va avea loc în lipsa precizării acestei pretenții, deoarece ar lipsi însuși obiectul cererii de chemare în judecată. Or, dispozițiile art. 133 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează sancțiunea nulității cererii pentru lipsa obiectului, chiar și în practica judiciară afirmarea unui drept și formularea unei pretenții concrete fiind consfințită ca o condiție distinctă de exercitare a acțiunii civile.
În concluzie, pârâta a precizat că nu se poate formula o acțiune în justiție, chiar dacă se justifică un interes și calitatea procesuală a celui care acționează, dacă acesta nu a formulat în concret o pretenție sau altfel spus, acesta nu poate fi audiat asupra fondului pretenției dacă în cererea sa nu a arătat care este pretenția concretă. În concepția unanimă a practicii și doctrinei de specialitate acest element apare ca o "condiție generală de admisibilitate" a cererii, alături de interes și calitate și aceea de a se "emite o pretenție".
Pârâta a arătat că este nepermis ca fără a formula o pretenție clară și precisă, reclamantul în cauză să solicite efectuarea unei expertize judiciare contabile pentru a-și stabili astfel însăși valoarea pretențiilor sale, în concluzie obiectul acestei pricini. O astfel de expertiză nu are darul și rolul de a stabili obiectul cauzei, acesta trebuie să fie cunoscut încă de la început de către cel care formulează acțiunea, expertiza contabilă fiind doar un mijloc de probă care vine să susțină sau nu, pretențiile indicate de către reclamant în acțiunea sa introductivă.
În ceea ce a privit fondul solicitărilor formulate de către reclamant, pârâta a arătat că temeinicia acestora precum și stabilirea cadrului procesual (chiar competența materială a instanței astfel sesizate ridicând serioase semne de întrebare), și-a rezervat dreptul de a formula completări la întâmpinare în măsura precizărilor ulterioare efectuate de către reclamant referitoare la cuantumul, natura juridică și izvorul pretențiilor sale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115-118 din Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la data de_ pârâta I. P. J. ui B. -N.
a invocat faptul că împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._ s-au formulat cereri de revizuire, acestea fiind soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de_ și parțial de Curtea de Apel C. la data de_ . Se susține că în paralel cu exercitarea căilor ordinare și extraordinare de atac, s-au declanșat demersurile pentru punerea în executare a celor două titluri executorii, dar trebuiau respectate dispozițiile Legii nr. 340/2004, astfel încât întârzierile în executare sunt justificate.
În opinia pârâtei nu se pot acorda daune compensatorii, astfel de daune fiind acordate doar în situația în care obligațiile stabilite în sarcina debitorului nu au fost executate total sau doar parțial, fiindu-i creat un prejudiciu creditorului.
Raportat la daunele moratorii, se arată că acestea reprezintă echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligației de către debitor, iar conform art. 1088 Cod civil, ele nu pot fi mai mari decât dobânda legală. Or în cauză sumele au fost actualizate cu indicele de inflație la data de_ . iar prin acordarea în plus a dobânzii legale, s-ar ajunge la aplicarea dobânzii la dobândă, ceea ce potrivit art. 1089 alin. 2 cod civil este totalmente interzis. Se susține că reclamantul ar fi avut posibilitatea de a solicita aceste daune pe parcursul executării silite, dar a omis să formuleze o astfel de cerere.
Prin încheierea din data de_, s-a dispus disjungerea petitului cu privire la obligarea pârâtei I. P. J. ui B. -N. la plata sumei de 1.800 Euro reprezentând prejudiciu suplimentar suferit din cauza încălcării dreptului de proprietate al reclamantului, fiind format dosarul nr._, declinat ulterior în favoarea Judecătoriei B.
.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 348/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ a fost obligată pârâta I. P. J. ui B. -N. să plătească reclamantului suma de
128.494 lei reprezentând drepturi bănești restante aferente perioadei_ -_, actualizate cu rata inflației la data de_ . S-au stabilit în sarcina pârâtei și cheltuieli de judecată în sumă de 9.299,5 lei. Prin decizia civilă nr. 125/R/_ și încheierea de îndreptare a erorii materiale din_ ale Curții de Apel C. pronunțată în același dosar s-a modificat cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 10.848,05 lei.
Pârâta I. P. J. ui B. -N. a procedat la plata acestor sume după cum urmează: la data de_ s-a achitat suma de 10.848, 05 lei (f. 11, 38), iar la data de_ suma de 128.494 lei (f.37). La momentul executării acestor obligații nu s-au calculat dobânzi legale la sumele menționate, ele nefiind nici actualizate cu rata inflației, întrucât reclamantul nu a solicitat acest lucru, iar aceste sume se pot acorda și ulterior, neexistând o renunțare la acest drept.
S-a susținut prin întâmpinare și ulterior prin notele de ședință că obiectul prezentului dosar nu ar fi suficient de clar, dar tribunalul reține că, față de natura drepturilor solicitate, respectiv actualizarea anumitor sume de bani cu rata inflației și acordarea dobânzilor legale pentru aceleași sume, reclamantul nici nu avea cum să indice exact suma solicitată, în acest sens fiind necesară întocmirea raportului de expertiză contabilă. Totodată folosirea greșită a termenului "daune compensatorii"; nu poate, de asemenea, influența stabilirea obiectului prezentului dosar, care, potrivit precizărilor reclamantului este obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale și actualizărilor cu rata inflației pentru suma de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ și pentru suma de
128.494 lei pentru perioada de_ -_ .
Tribunalul reține că raportat la perioada pentru care se solicită acordarea dobânzilor legale și actualizarea creanțelor (2009- aprilie 2011) dispozițiile legale incidente raportului juridic, conform art. 6 din Noul Cod civil, sunt cele ale vechiului Cod Civil.
În acest sens tribunalul reține că plata cu întârziere a drepturilor dă dreptul salariatului la daune interese, care potrivit art. 1088 C.civ., în vigoare la data promovării acțiunii, sunt egale cu dobânda legală.
Daunele interese moratorii se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, iar creditorul nu trebuie să facă dovada existenței și întinderii prejudiciului cauzat prin întârzierea în executarea obligației, întrucât art. 1088 alin. 2 C.civ., în vigoare la data promovării acțiunii, instituie prezumția că ori de câte ori un creditor a fost lipsit de folosința sumei de bani datorată de debitor, el a suferit un prejudiciu, prevăzând că "aceste daune interese se cuvin fără ca și creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă";.
Pe lângă dobânda legală reclamanții sunt îndreptățiți și la actualizarea sumelor datorate cu rata inflației, întrucât potrivit art. 1084 C.civ., prejudiciul cauzat prin întârzierea plății trebuie reparat în întregime.
În general, daunele interese cuprind pierderea suferită și beneficiul nerealizat.
Cumulul dobânzii cu rata inflației este recunoscută atât de literatura juridică, cât și de practica judiciară (spre exemplu, Î., dec. nr. 304 din_ ).
Un asemenea cumul este permis, întrucât, așa cum s-a subliniat în literatura juridică, întrucât atunci când creanța este pecuniară, actualizarea ei cu rata inflației exprimă acoperirea prejudiciului produs de sau prin erodarea creanței datorată inflației, având deci rolul de a compensa pierderea suferită calculată ca diferență dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării
Dobânda legală exprimă fructele bunurilor, acoperă beneficiul nerealizat.
Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Prin actualizarea sumelor datorate cu rata inflației se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii legale este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată la termen, iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, rezultă că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
De altfel, problema cumulului discutată în literatura juridică a fost rezolvată prin Noul Cod civil, care în art. 1535 alin. 3 prevede că în cazul în care nu sunt datorate dobânzi moratorii mai
mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Raportat la considerentele expuse mai sus, tribunalul conchide că acțiunea reclamantului este fundamentată în parte, impunându-se obligarea pârâtei I. P. J. ui B. -N. la plata sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflației și dobânda legală aferentă sumelor indicate mai sus, dar nu pentru întreaga perioadă solicitată de reclamant (pentru suma de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ și pentru suma de 128.494 lei pentru perioada de_ -_ ).
Tribunalul apreciază că pentru suma de 128.494 lei se poate recunoaște actualizarea cu rata inflației și dobânda legală doar pentru perioada_ -_ . Sentința civilă nr. 348/2009 a Tribunalului B. -N., prin care s-a stabilit acest debit, a fost pronunțată la data de_, fiind executoriu de la momentul pronunțării. Nu se poate reține acordarea șsi pentru perioada_ -_, solicitate de reclamant, întrucât pentru acest interval reclamantul trebuia să solicite instanței de fond aceste drepturi înainte de pronunțarea hotărârii, prin inserarea unei mențiuni cu privire la actualizarea cu rata inflației și ulterior datei de_ până la pronunțarea hotărârii. În prezentul cadru procesual tribunalul poate obliga debitoarea la actualizare și plata dobânzii legale doar din momentul în care suma la care se calculează a fost stabilită printr-un titlu executoriu, respectiv din data de_ . În ceea ce privește termenul până la care se acordă, tribunalul reține că pârâta I.
P. J. ui B. -N. a depus acte doveditoare cu privire la faptul că suma s-a achitat în contul executorului judecătoresc SCPEJ Andronesi V. ioan D. la data de_ (f.37), din acest moment debitul trebuie considerat achitat, nefiind relevant faptul că reclamantul a primit de la executorul judecătoresc banii abia la data de_ .
În ceea ce privește pretențiile legate de suma de 10.848,05 lei, tribunalul constată că această sumă a fost stabilită de Curtea de Apel C. abia prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de_, anterior fiind recunoscute sume mai mici cu titlu de cheltuieli de judecată. Rezultă astfel că doar începând cu data de_ se pot calcula sumele reprezentând actualizarea și dobânda legală, iar data finală este_, când s-au achitat cheltuielile de judecată direct în contul reclamantului.
Pentru stabilirea cuantumului exact pentru fiecare sumă, s-a întocmit în cauză de către expertul contabil Georgiță Ion, un raport de expertiză contabilă ( f. 96-110) cu corecturile aferente (f.138-147), ultima variantă fiind acceptată de ambele părți din prezentul dosar, iar tribunalul are în vedere aceste calcule la pronunțarea soluției.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul T. D. J., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. ui B.
-N., și pe cale de consecință va obliga pârâta să plătească reclamantului: suma de 15.239,39 lei reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 128.494 lei pentru perioada_ -_ ; suma de 10.687 lei reprezentând dobândă legală calculată pentru suma de 128.494 lei pentru perioada_ -_ ; suma de 646 lei reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ ; suma de 488 lei reprezentând dobândă legală calculată pentru suma de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ . Se vor respinge restul cererilor, ca neîntemeiate.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.155,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul T. D. J. , domiciliat în B., S. P. I., Nr. 7, jud. BN, în contradictoriu cu pârâta I. P. J. UI B. -N. , cu sediul în B., P. P. R., Nr. 1, jud. BN, și pe cale de consecință:
obligă pârâta să plătească reclamantului:
suma de 15.239,39 lei
reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 128.494 lei pentru perioada_ -_ ;
suma de 10.687 lei
reprezentând dobândă legală calculată pentru suma de 128.494 lei pentru perioada_ -_ ;
suma de 646 lei
reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumei de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ ;
suma de 488 lei
reprezentând dobândă legală calculată pentru suma de 10.848,05 lei pentru perioada_ -_ .
Respinge restul cererilor, ca neîntemeiate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.155,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. M. D.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
SA L. M. V. -C.
Red./Dact. BISz/MD_ / 4. ex.
