Sentința civilă nr. 15591/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15591/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant B. C. L. și pe pârât S. C. DE R., pârât C. J. C., având ca obiect drepturi bănești.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ reclamanta B. C. i-a chemat în judecată pe pârâții S. C. DE R., în calitate de angajator lui pe pârâtul C. J. C. .
Reclamanta i-a solicitat instanței să îl oblige pe pârâtul S. C. DE R. să îi stabilească salariul de bază aferent funcție de asistent medical principal cu studii superioare la nivelul salariului de bază aflat în plată pentru funcții similare în cuantum de 1.773 lei începând cu data promovării prezentei acțiuni; să o oblige pe pârâtă să îi plătească diferența de drepturi salariale între salariul acordat reclamantei până la data promovării prezentei acțiuni și salariul ce i se cuvine începând cu data de_ până la punerea în executare a sentinței ce se va pronunța; să îl oblige pe pârâtul de rândul 2 la alocarea acestor sume prin încadrarea lor în bugetul care se constituie la nivelul angajatorului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că în anul 2009, ca urmare a absolvirii studiilor superioare de specialitate, a promovat pe funcția de asistent medical principal S - cu studii superioare alături de alte colege aflat în aceeași situație; tuturor asistentelor medicale principale cu studii superioare - până la data de 01.XI.2009 - le-au fost acordate măriri salariale de 20% cât era limita maximă permisă de lege, astfel ca toate aceste colege aveau un salariu de bază de 1.773 lei; la data de_ când reclamanta a fost promovată pe post deși îndeplinea aceleași condiții cu colegele promovate pe post până la data de 01.XI.2009 a beneficiat de o mărire salarială de doar aproximativ 5%; în drept reclamant a arătat că această situație reprezintă o încălcare a principiilor echității și coerenței prevăzute de art. 5 lit. a și c din Legea nr. 284/2010, a art. 5 și 6 din Codul muncii privind egalitatea de tratament și a art. 16 din Constituția României.
Prin întâmpinare pârâtul C. J. C. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În aceste sens, pârâtul a arătat că după cum reiese din prevederile art. 2 și 3 din OUG nr. 162/2008 asigurarea finanțarea cheltuielilor de personal ale unității pârâte. Pe fond a arătat că principala sursă a veniturilor în cadrul bugetului de venituri și cheltuieli reprezintă sursa principală a venituri a pârâtului.
Pârâtul S. C. DE R. a depus la dosarul cauzei întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat în esență următoarele: în luna noiembrie 2009, în vederea reducerii cheltuielilor de personal pârâta a acordat salariaților promovați în luna noiembrie 2009 o creștere salarială de numai 5% din maximul permis de 20%; ulterior menținerea acestui cuantum al salariului și menținerea a două niveluri salariale pentru aceleași posturi a fost impusă de actele normative care au reglementat salarizarea în sectorul bugetar, respectiv Legea nr. 330/2009 (art. 30 alin. 5), Legea nr. 284/2010 (art. 39 lit. w), Legea nr. 285/2010 (art. 4 alin. 3), Legea nr. 283/2011 (art. 1), OUG nr. 84/2012
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: actul adițional nr. 3 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 804/_ al doamnei B. C., încheiat în data de_ ; fișa postului reclamantei, fișa de evaluare a performanțelor individuale privind-o pe reclamantă, adrese ale pârâtului către reclamantă, alte acte adiționale la contractul individual de muncă al reclamantei; dispoziția nr. 204/_ a pârâtului.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța constată următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui J. C., instanța constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge ca atare. Instanța consideră că acest pârât are calitate procesuală pasivă în calitate de ordonator de credite prin raportare la prevederile art. 2 alin. 1 lit. d și ale art. 2 alin. 2 din OUG nr. 162/2008. De altfel, caracterul de ordonator de credite și calitatea sa procesuală pasivă, rezultă și din hotărârile acestui pârât indicate în adresele depuse la dosarul cauzei, hotărâri care se referă la bugetul pârâtului S. de recuperare.
În speța de față în privința stării de fapt propriu-zise este susținerile părților sunt pe deplin concordante și se verifică prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel: după cum rezultă din actul adițional nr. 3 la contractul individual de muncă al reclamantei (fila 8), începând cu data de_, ca urmare a absolvirii studiilor superioare de specialitate, reclamanta a promovat pe funcția de asistent medical principal S; pârâta recunoaște prin întâmpinare și prin susținerile din fața instanței de judecată că tuturor asistentelor medicale principale cu studii superioare - până la data de 01.XI.2009 - le-au fost acordate măriri salariale de 20% cât era limita maximă permisă de lege, astfel ca toate aceste colege aveau un salariu de bază de 1.773 lei; la data de_ când reclamanta a fost promovată pe post deși îndeplinea aceleași condiții cu colegele promovate pe post până la data de 01.XI.2009 a beneficiat de o mărire salarială de doar aproximativ 5%, salariul acesteia nemaifiind ulterior majorat.
Instanța reține prin urmare ca element esențial al stării de fapt pentru soluționarea prezentei spețe faptul că toate colegele reclamantei având aceleași atribuții și aceeași calificare ca și reclamanta, promovate anterior datei de_ au beneficiat de o creștere a salariului de 20%, iar reclamanta, promovată la data de_ a beneficiat de o creștere a salariului de 5%. Instanța subliniază încă o dată faptul că pârâta nu contestă acest element al stării de fapt, ci dimpotrivă arată în cuprinsul întâmpinării că menține în continuare două niveluri de salarizare diferite pentru persoane cu aceeași calcificare și cu
aceleași atribuții.
În aceste condiții instanța reține că în speță sunt în mod vădit îndeplinite elementele pentru a se constata existența unei discriminări în defavoarea reclamantei, în sensul prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și dezvoltat în jurisprudența Curții europene a drepturilor omului.
Conform definiției date de Curte discriminarea este o diferență de tratament care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. (a se vedea în acest sens cauza Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, paragraful 33, cauza Beian contra României din data de 6 decembrie 2007, paragraful 59).
Astfel în speță în mod evidente există o diferență de tratament, respectiv diferența de salarizare a reclamantei, iar această diferență de tratament nu are nicio justificare obiectivă sau rezonabilă întrucât existând între angajați care au aceeași calificare și aceleași atribuții. Trebuie subliniat faptul că după cum a arătat Curtea în cauza Beian criteriile indicate în Convenție referitoare la discriminare nu au decât un caracter exemplificativ, și nu unul limitativ. Astfel, chiar dacă în speță discriminarea nu se realizează prin raportare la unul dintre criteriile indicate expres în Convenție, aceasta este oricum interzisă (aceasta
fiind și situația din cauza Beian)
În plus instanța apreciază că textele de lege invocat e de pârâtă, oricum nu sunt de natură să conducă la concluzia imposibilității înlăturării acestei diferențe nejustificate de tratament.
Astfel art. 330/2009 prevedea că: "În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009(…)";. Din formularea acestui articol rezultă că scopul acestuia era de proteja persoanele vizate de reducerea salariului și nicidecum de creșterea, legală a acestuia. Art. 33 din Legea nr. 284/2010 prevede că "(1)La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia."; Acest articol se referă însă doar la încadrarea personalului și la criteriile după care se face această încadrare, fără să impună menținerea unui salariu
stabilit în mod nejustificat diferit față de alte persoane având aceeași calificare. Aceleași observații se impun și față de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 285/2010.
Art. 1 din art. II din OUG nr. 80/2010 introdus prin Legea nr. 283/2011 se referă într-adevăr la menținerea cuantumului aflat în plată în luna decembrie 2011, iar art. 1 din OUG nr. 84/2012 face și el referire la nivelul salariilor din luna decembrie 2012. Instanța apreciază însă că sensul acestor articole este acela de neafectare a drepturilor salariale prin prevederile respectivelor acte normative și nu de interzicere a alinierii a două salarii stabilite diferențiat pentru același post, aceleași atribuții și aceeași calificare.
Aceasta este de altfel singura interpretare care se află în concordanță nu doar cu Convenția europeană a drepturilor omului ci și cu textele de lege în mod corect invocate de reclamantă, respectiv, principiul coerenței și al echității (art. 3 lit. c din Legea nr. 284/2010) principiul egalității de tratament față de toți salariații (art. 5 din Codul muncii).
Trebuie subliniat că indiferent care este interpretarea care se dă succesiunii de texte legale prezentate anterior, stabilirea diferențiată a salariului reclamantei față de celelalte colege reclamantei având aceleași atribuții și aceeași calificare, reprezintă o discriminare contrară Convenției europene a drepturilor omului, care se aplică cu prioritate conform art. 20 din Constituția României.
Instanța precizează în context că în privința existenței acestei discriminări, nu consideră relevant faptul că reclamanta a semnat actul adițional la contract care a prevăzut creșterea salariului său cu numai 5%. Aceasta deoarece semnarea acestui act nu poate fi interpretată în sensul că reclamanta a fost de acord ca salariul său să nu se majoreze cu mai mult de 5%. Față de circumstanțele concrete ale speței, este evident că reclamanta nu a avut alegerea decât între a accepta creșterea cu 5% a salariului sau a rămâne cu același salariu ca și înainte.
În consecință, constatând existența acestei discriminări, instanța va dispune repararea prejudiciului cauzat prin această discriminare în sensul solicitat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, respectiv, obligându-l pe pârâtul S. C. DE R. să îi stabilească reclamantei salariul de bază aferent funcție de asistent medical principal cu studii superioare la nivelul salariului de bază aflat în plată pentru funcții similare în cuantum de 1.773 lei începând cu data promovării de_ a promovării acțiunii care face obiectul prezentei cauze; și obligându-l pe pârât să îi plătească reclamantei diferența de drepturi salariale între salariul acordat reclamantei începând cu data de_ până la punerea în executare a sentinței ce se va pronunța.
Instanța precizează că inexistența fondurilor necesare pentru majorarea salariului reclamantei, nu poate fi acceptată ca motiv pentru respingerea acțiunii, întrucât această inexistență a fondurilor nu este în niciun fel imputabilă reclamantei. Indiferent care ar fi situația financiară a pârâtului aceasta nu poate să justifice existența unei discriminări împotriva reclamantei.
Trebuie precizat în final că în speță nu are incidență decizia Curții constituționale nr. 838/2009, în cadrul căreia, cu referire la stabilirea îndreptățirii unor categorii de membrii ai personalului bugetar la anumite drepturi salariale, s-a stabilit că Înalta Curte de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege. Aceasta deoarece în speță nu se pune problema stabilirii unor drepturi salariale în plus față de cele prevăzute de lege, ci doar problema aplicării actelor normative în materia salarizării, de o manieră nediscriminatorie.
În final, deși jurisprudența nu reprezintă un izvor de drept, instanța apreciază util să precizeze că prezenta cauză este diferită față de alte cauze oarecum similare care s-au aflat pe rolul Tribunalului C. și al Curții de Apel C. (de exemplu dos. nr._ și dos. nr._ ) în care diferența salarială existentă între persoanele vizate în cauză, se datora diferitei încadrări a acestora și a unor atribuții diferite din fișa postului.
În calitate de ordonator de credite pârâtul C. local C. va fi obligat la alocarea fondurilor necesare asigurării drepturilor salariale ale reclamantei.
În temeiul art. 274 din codul de procedură civilă instanța îi va obliga pe pârâți la plata către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, a contravalorii onorariului avocațial pe care a probat reclamanta că l-a achitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. C. L., cu domiciliul în C. -N., str. D., nr. 5, ap. 2, jud. C., în contradictoriu cu pârâții S. C. DE R., cu sediul în C. -N., str. V. nr. 46-50, jud. C. și C. J. C., cu sediul în C. -N., str. D., nr. 106, jud. C. .
Obligă pe pârâtul S. C. DE R. să îi stabilească salariul de bază aferent funcției de asistent medical principal cu studii superioare la nivelul salariului de bază aflat în plată pentru funcții similare în cuantum de 1.773 lei începând cu data promovării prezentei acțiuni, respectiv_ .
Obligă pe pârâtă să îi plătească diferența de drepturi salariale între salariul acordat efectiv reclamantei și cel indicat în alineatul precedent începând cu data de_ până la punerea în executare acestei sentințe
Obligă pe pârâtul de C. J. C. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei suma de 1300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 Noiembrie 2013.
Președinte,
B. G. Z.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Asistent judiciar,
B. -A. C.
Grefier,
C. S.
red. B.G.Z/dact. C.S.
5 ex/ 26 Noiembrie 2013
Cu opinia separată a asistenților judiciari, în sensul respingerii acțiunii formulate
OPINIE SEPARATĂ
Reclamanta este angajata pârâtului de rândul 1 în funcția de asistent medical principal, cu studii superioare ca urmare a absolvirii in anul 2009 a Secției de asistentă medicală din cadrul Facultății de Medicină.
În conformitate cu prevederile OUG 115/2008 privind salarizarea până la data promovării in funcția de asistent medical principal cu studii superioare, toate asistentele medicale principale cu studii medii au fost promovate pe post ca asistente principale cu studii superioare și li s-au acordat măriri salariale de 20% cât era permisă limita prevăzută de lege până la data de_ .
La data de_, când reclamanta a fost promovată pe post, a beneficiat de o mărire salarială de aproximativ 5%, astfel că salariul său de bază de 1436 lei era mai mic decât salariul de bază acordat altor asistente medicale principale cu studii superioare promovat în aceleași condiții.
În anul 2010 ca urmare a aplicării Legii nr.330/2009 reîncadrarea reclamantei ca asistentă medicală principală cu studii superioare s-a făcut la nivelul salariului avut in luna decembrie 2009, respectiv 1436 lei.
Având în vedere prevederile Legii nr-.284/2010, reclamanta s-a adresat pârâtului de rd.1 solicitând ca acesta să îi acorde salariul la nivelul sumei de 1773 lei, salariu pe care îl au alte asistente cu aceeași vechime, atribuții și studii.
Răspunsul la această solicitare a fost acela că este necesară o rectificare bugetară din partea C. ui J. C. care este ordonator de credite.
După terminarea studiilor, reclamanta s-a adresat pârâtului de rândul 1 la data de_, solicitându-i promovarea în funcție de asistent medical licențiat.
La data de_, între reclamantă și angajator a fost încheiat actul adițional nr.3 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr.804/_ (f.8) prin care părțile au stabilit de comun acord felul muncii - asistent medical principal (S) și un salariu de bază lunar brut de 1436 lei, care cuprinde sporul de vechime, spor pentru condiții deosebit de periculoase și sporul de prevenție.
În luna noiembrie 2009 a intrat in vigoare Legea nr. 329/2009 care prevedea la art.10 alin.1 obligativitatea pârâtului de rândul 1 ca în perioada octombrie - decembrie 2009 să diminueze cheltuielile de personal în medie cu 15,5% lunar.
În această situație, salariații promovați in luna noiembrie 2009 au beneficiat de o majorare salarială în procent de 5% din maximul permis de legislația în vigoare la data respectivă. Acest maxim permis era până la 20% conform prevederilor art.18 alin.2 din OUG nr.115/2004.
Având în vedere cele arătate anterior, pârâtul de rândul 1 a diminuat cheltuielile de personal și a fost in imposibilitatea de a aplica o creștere salarială de 20% reclamantei promovată in luna noiembrie 2009 în condițiile în care Legea 329/2009 l-a obligat să diminueze totalul cheltuielilor de personal cu 15,5% la nivelul întregii unității.
Conform prevederilor art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010 personalul aflat in funcție la data de_ își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
La data de_, reclamanta se afla in funcție și a beneficiat de salariul avut în decembrie 2009, stabilit prin actul adițional la contractul individual de muncă și apoi supus rigorilor prevederilor legale din perioada octombrie-decembrie 2009.
Pentru anul 2011 potrivit prevederilor art.4 alin.3 din Legea nr. 285/2010, personalul plătit din fonduri publice printre care se află și reclamanta, se reîncadrează începând cu ianuarie 2011 pe planul de salarizare pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea cadru, Legea nr. 284/2010 în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la data de_ .
Față de această prevedere legală, pârâtul de rândul 1 a avut obligația să păstreze nivelul de salarizare și să reîncadreze reclamanta corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute in luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute și să îi stabilească clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.
Pentru anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază de încadrare al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al acelorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii din salariul brut, se menține la același nivel cu cel care se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
Pentru anul 2013, art.1 din OUG nr.84/2012 prevede că se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 și art.3-5 din OUG nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea prejudiciilor salariale aprobate cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
Față de cele ce preced, apreciem că salariul de bază lunar brut de 1436 lei a fost stabilit de către reclamantă și pârâtul de rândul 1 prin actul adițional nr.3 la contractul individual de muncă și acesta a fost supus prevederilor legale succesive care nu au permis majorarea acestuia decât în condițiile stabilite de aceste legi.
În sectorul public, salarizarea este prevăzută de lege și atunci când aceasta prevede o salarizare cuprinsă intr-un nivel minim și intr-un nivel maxim, cuantumul salariului se stabilește prin negociere de către părțile contractante în limitele impuse de lege.
Dacă legea prevede anumite modificări ale salariului, acesta se modifică de drept în temeiul legii, fără a fi necesar consimțământul părților.
Salariul reclamantei de 1436 lei a fost convenit prin actul adițional nr.3 în limitele prevăzute de OUG nr.115/2004 și apoi a fost acordat conform actelor normative succesive în materie de salarizare arătate în prezentele considerente și nu prin comparație cu salariul altor persoane încadrate chiar pe aceeași funcție cu aceleași studii și cu aceleași atribuții.
Conform prevederilor ar.2 și art.3 din OUG nr.162/2008, privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile publice locale, pârâtului de rândul 2 îi revine obligația finanțării cheltuielilor de personal aferente medicilor și asistenților medicali precum și cheltuielile cu medicamente și materiale sanitare din unitățile de asistență medico-socială, obligație respectată. Având în vedere cele ce preced, apreciem că cererea reclamantei este nefondată, urmând a fi respinsă.
ASISTENT JUDICIAR ASISTENT JUDICIAR
Ș. B. A. C.
