Sentința civilă nr. 15595/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15595/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant M. V.
M. și pe pârât SC G. R. A. R. SA, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei în data de_ de către reclamant și pârât concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele
:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul M. V. -
M. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. R. A. R. SA, a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2920 lei, reprezentând drepturi salariale neachitate, constând în premiu neacordat, cu dobânda legală la suma pretinsă, calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, precum și la virarea către bugetul de stat a contribuțiilor la asigurările sociale de stat aferente drepturilor salariale pretinse, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat în cadrul S.C. A.
-R. ARDAF S.A., in prezent S.C. G. R. S.A. în baza unui contract individual de muncă, pe perioadă nedeterminată, în funcția de director adjunct daune, în cadrul Sucursalei Transilvania și că la data de_, pârâta a emis decizia de concediere nr. 158. Reclamantul a mai arătat că din data de_ s-a început aplicarea procedurii de economizare a cheltuielilor aferentă daunelor
"sistem de plată anticipată";, care avea ca target o reducere a sumelor de acordat cu titlu de despăgubire pentru asigurați/păgubiți ARDAF, pentru cel puțin 30% din numărul total de daune. De asemenea, a învederat că lucrătorii din sectorul de lichidări daune au încercat să convingă asigurații facultativi auto - CASCO și păgubiții din accidente auto, unde asigurat de răspundere erau asigurații RCA ARDAF, să accepte o despăgubire, pe baza unei oferte inferioare, cu circa 25%-40% raportat la sistemul internațional de evaluare a avariilor și reparațiilor necesare AUDATEX, adăugându-se și acordarea unor prețuri la ora de manoperă inferioare prețurilor practicate de unitățile de service. Reclamantul a menționat că această ofertă și mod de calcul erau susținute de faptul ca dacă erau acceptate, dosarul de despăgubire se trata cu maximum de urgență și se vira suma acceptată în regim special și dacă erau îndeplinite condițiile stabilite, se acorda un sistem de premiere ce reprezenta 40 de lei pe fiecare dosar lichidat în forma de economie pentru
societate, plata realizându-se trimestrial. Totodată, a susținut că astfel angajatorul a îndeplinit obligațiile de premiere pentru cei trei angajați din departamentul daune a Sucursalei C., printre care era și reclamantul, până în trimestrul IV al anului 2010 iar pe trimestrele I și II ale anului 2011 nu a mai fost îndeplinită această obligație de plată, deși pe trim.I. 2011 îi revenea suma de 1960 lei cu titlu de premiere, iar pe trim.II.2011 i-a revenit suma de 960 lei cu titlu de premiere. Reclamantul a mai arătat că ulterior pârâta a invocat fuziunea dintre ARDAF și G., urmând reducerea postului concedierea sa.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. G. R. A. R. S.A., a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a invocat excepția tardivității acțiunii, deoarece reclamantul solicită plata unor drepturi salariale aferente anului 2011, iar aceste drepturi nu derivă din contractul individual de muncă, și chiar dacă ar exista acest sistem de plată anticipată ce derivă din contractul colectiv de muncă, dreptul la acțiune pentru recuperarea acestor drepturi s-a prescris în lumina prevederilor art.268 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003. Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că drepturile salariaților ce izvorăsc din contractele colective de muncă se prescriu în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune din partea celui interesat și că nu se poate numi plată salarială prestarea unei activități extracontractuale ori în baza altui temei legal decât a contractului individual de muncă. Pârâta a precizat faptul că drepturile solicitate în temeiul contractelor colective de muncă nu pot fi confundate cu drepturile de natură salarială, astfel încât să se aplice termenul de prescripție de 3 ani, pe considerentul că drepturile de natură salarială izvorăsc numai din contractele individuale de muncă. Ele au la bază exclusiv, munca depusă de acel salariat, ori prin contractele colective de muncă și alte acte emise de angajator (cum este și în cazul Hotărârii Consiliului de Administrație nr.317/_ ) se acordă drepturi bănești, dar nu în temeiul muncii prestate, ci doar exclusiv în baza altor drepturi și obligații de decurg din raporturile de muncă. Pârâta a susținut că dreptul salarial este dat de măsura prestației muncii și se plătește numai cu respectarea singurei condiții, de a fi fost prestată munca și nu în baza altor criterii ce pot fi sociale, organizatorice, pentru maximizarea profitului sau pentru cointeresarea materială/disciplinară a salariaților, ori ce țin de politica salarială, și care sunt de regulă, prevăzute în contractele colective de muncă.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: dispozițiile reglementând sistemul de plată anticipată, aplicabile începând cu data de_ ; tabel plată anticipată; decizia de concediere a reclamantului și nota de lichidare; alte înscrisuri privind calitatea de angajat a reclamantului.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Excepția prescripției extinctive este neîntemeiată în cauză întrucât în speță reclamantul solicită drepturi salariale în privința cărora este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii și nu termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Reclamantul a avut calitatea de angajat al pârâtei în funcția de director adjunct daune, în cadrul Sucursalei Transilvania până în data de_ (filele 26- 30). Începând cu data de_ s-a pus în aplicare la nivelul pârâtei un sistem de plată anticipată, presupunând acordarea unor premii pentru angajații care convingeau clienții să accepte acest sistem.
Din tabelul anexat acțiunii rezultă că reclamantul a deschis dosare de plată anticipată în cursul anului 2011.
Deși regulile privind plata anticipată și tabelele anexate nu conține semnătura și ștampila societății pârâte, instanța consideră că acestea corespund realității având în vedere că pârâta nu le-a contestat și că potrivit art. 272 din Codul muncii acesteia îi revine sarcina probei.
Legat de acest aspect instanța apreciază că susținerea reprezentantului pârâtei conform căreia programul invocat de reclamant s-a derulat numai în anul 2010 ar fi trebuit să fie probată cu înscrisuri. Astfel, având în vedere că regulile depuse de reclamant conține prevederea că se aplică începând cu data de_, fără să conțină un termen limită până la care se aplică, acestea rămân în vigoare pe
termen nelimitat, până la modificarea sau înlăturarea acestora. Având în vedere prevederile art. 16 din Codul muncii, instanța apreciază însă că modificarea sau înlăturarea acestor reguli nu se poate face însă decât în formă scrisă. Or, pârâta nu a depus niciun înscris din care să rezulte acest lucru.
În consecință, instanța apreciază că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta îi datorează reclamantului suma indicată în cererea de chemare în judecată cu titlu de premiu neacordat conform sistemului de plată anticipată.
Potrivit art. 1535 din Codul civil, pârâta îi datorează reclamantului și dobânda legală față de aceste sume, pentru repararea prejudiciului cauzat acestuia prin întârziere.
În baza art. 40 alin. 2 lit. f din Codul muncii, instanța o va obliga pe pârâtă să plătească și contribuțiile la asigurările sociale de stat aferente drepturilor salariale pe care le-a revendicat prin prezenta acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă. Admite acțiunea formulată de reclamantul M. V. M., cu domiciliul în
C. -N., str. T., nr. 19, ap. 15, jud. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. G.
R. A. R. S.A., cu sediul în B., str. Polizu, nr. 58 - 60, et. 4, sector 1.
Obligă pe pârâtă să îi plătească reclamantului suma de 2.920 reprezentând drepturi salariale neacordate, denumite "premiu neacordat";, și dobânda legală față de această sumă calculată de la data de_ ; obligă pe pârâtă la virarea către bugetele de stat a contribuțiilor la asigurările sociale de stat aferente drepturilor salariale la plata cărora a fost obligată prin prezenta sentință.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 25 Noiembrie 2013.
Președinte,
B. G. Z.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Asistent judiciar,
B. -A. C.
Grefier,
C. S.
red. B.G.Z/dact. C.S.
4 ex/ 28 Noiembrie 2013
