Decizia civilă nr. 4229/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4229/R/2013
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. A-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul
J. DE U. Z. împotriva sentinței civile nr. 2842 din 3 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat M. I., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Sălaj, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâtul S. J. DE U. SĂLAJ solicitând instanței obligarea pârâtului la plata premiului anual egal cu media salariilor de bază realizate în anul 2009 și care nu a fost acordat de către angajator, deși era scadent la data de_ .
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2009 a deținut funcția de manager al spitalului, în baza contractului de management nr.449 din_ încheiat cu Ministerul Sănătății. Conform prevederilor contractului, managerul se bucură de toate drepturile de care beneficiază salariații din sistemul sanitar, inclusiv de premiul anual, stabilit și plătit conform legii. Obligația de plată a premiului anual a fost stabilită la acea dată prin art.20 O.U.G. 115/2004, fiind prevăzută și în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2009 ce prevede, la art.96 alin.2, că drepturile salariale cuprind și premiul anual,
"..care va fi plătit odată cu achitarea acestuia pentru personalul finanțat de la bugetul de stat".
În drept, se invocă prevederile art.20 alin(1) din O.U.G. nr. 115/_ ; art. 11 din O.U.G. nr. 1/2010; cap III, art. 11, alin(2) din Legea nr. 330/2009; art. 25, alin (1) și (4) din Legea nr. 330/2009; art. 96 alin(2) lit.(a) din Contractul Colectiv de muncă la nivelul S. ui J. de U. Sălaj și art. 38, art. 40, alin(2), lit. (c), art. 155 și art. 156 din Legea nr. 53/2003.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond, a solicitat instanței să respingă cererea reclamantului ca nefondată deoarece bugetul acestuia a fost fundamentat în anul 2010 în conformitate cu prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2010, a Ordinului M.S.P.nr.896/2006 și a Legii nr. 500/2002 și în consecință, premiul
aferent anului 2009 nu a fost introdus în structura bugetului pe anul 2010, deoarece nu a fost prevăzut în legea bugetară anuală.
De asemenea, s-a arătat faptul că veniturile spitalului pârât nu pot acoperi cheltuiala necesară plății premiilor anuale.
La judecarea fondului cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2842 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj,
s-a respins excepția prescripției invocată de pârât și s-a admis cererea formulată de reclamantul M. I., pârâtul S. J. DE U. Z. fiind obligat să plătească acestuia premiul anual aferent anului 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut că excepția invocată de pârât este nefondată întrucât dreptul reclamantului constând în plata premiului anual aferent anului 2009, a fost devenit exigibil începând cu luna ianuarie 2010, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 25 alin.4 din Legea nr.330/2009: "Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul". Așadar, s-a reținut că plata premiului anual nu a fost scadentă la data de_, după cum a susținut pârâta, ci la data de_ .
S-a mai reținut de către instanța de fond că astfel de premii sunt prevăzute în structura bugetului pe anul următor celui căruia se acordă, astfel cum rezultă din legea bugetului de stat.
Pe fond, instanța a reținut că reclamantul a deținut funcția de manager al spitalului în anul 2009, în baza contractului de management nr.449 din_ încheiat cu Ministerul Sănătății.
În urma negocierilor dintre partenerii sociali a fost încheiat Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul S. ui J. de U. Z. pentru perioada 2009- 2010, nr.3621 din_, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr.609 din_, care prevede, la art.96 alin(2), faptul că salariații pârâtului vor primi un premiu anual, care va fi plătit odată cu achitarea acestuia pentru personalul finanțat de la bugetul de stat.
Potrivit prevederilor art. 7 alin(2) din Legea nr. 130/1996 "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar art. 30 alin (1) și (2) din aceeași lege prevede faptul că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Instanța de fond a mai reținut faptul că acordarea premiului anual prevăzută la data încheierii contractului colectiv de muncă și pentru perioada solicitată, de către art. 20 din O.U.G. nr. 115/2004 și art. 25 din Legea nr. 330/2009.
În consecință pârâtul trebuia să-și respecte obligațiile asumate prin semnarea contractului colectiv de muncă, să facă demersurile necesare obținerii fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale și să le plătească la scadență.
Având în vedere faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație instanța a admis cererea reclamantului și a obligat pârâtul să plătească reclamantului premiul anual egal cu media salariilor de bază realizate de acesta în anul 2009.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul S. J. DE U.
Z., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul susține că în mod eronat și cu aplicarea greșită a prevederilor legale, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pe care a invocat-o în cauză, apreciind că scadența dreptului pretins este la data de_ și nu la_ .
Astfel, reclamantul M. F.I. a solicitat premiul anual aferent anului 2009, acțiunea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de_ și Legea nr.330/2009 nu are aplicabilitate asupra drepturilor salariate aferente anului 2009, aceasta intrând în vigoare la data de_ .
Se mai arată că, pentru anul 2009, premiul anual era reglementat de OUG 115/2004, care, prin articolul 20 alin.1, prevedea că: "pentru activitatea desfășurată, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență beneficiază, la fârșitul anului calendaristic, de un premiu anual egal cu salariul mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face premierea".
În consecință, se invocă faptul că, prin încălcarea principiului neretroactivității legii, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 330/2009 și a "mărit" nelegal cu un an termenul de prescripție pentru drepturile salariale solicitate.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că instanța de fond nu a analizat deloc apărările recurentului, referitor la calitatea specială a reclamantului, de manager al S. ui J. de U. Z., ale cărui drepturi salariale s-au stabilit prin contractul de management-articolul III.4, "Salariul";( 1. Salariul de bază lunar brut 4050 lei; 2. Alte elemente constitutive: a) sporuri: spor de vechime 25
% în sumă de 1012,5 lei; b) indemnizații: 50 % în sumă de 2025 lei; c) alte adaosuri).
Se mai susține că, în vederea punerii în aplicare a contractului de management, s-a emis de Ordinul nr.4306/_ al M. ui Sănătății P. e, care prevede, la art.2, cuantumul drepturilor salariale de care va beneficia recurentul, respectiv, doar salariu de bază de 4050 lei și indemnizație de conducere de 50 %, în sumă de 2025 lei.
Recurentul mai arată că prevederile legale specifice contractului de management al unităților sanitare dispun că: "în condițiile apariției unor noi acte normative în materie, care intră în vigoare pe durata derulării prezentului contract (de management), clauzele contractuale se vor modifica și se vor completa în mod corespunzător, prin încheierea unui act adițional la prezentul contract, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestora" (articolul 20 al modelului de contract de management, Anexa 1 a Ordinului M. ui Sănătății nr. 1384/_ privind aprobarea modelului- cadru al contractului de management și a listei indicatorilor de performanță a activității managerului spitalului public).
Se mai susține că Ordinul M.S.nr.1384/_, care, în articolul VII specifică: "prevederile prezentului contract de management se vor adapta corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia și care îi sunt aplicabile", este aplicabil și contractului de management nr.449/_ (încheiat în baza Ordinului M.S. nr. 922 din 27 iulie 2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public), deoarece, în temeiul prevederilor art.1 alin.2, utilizarea modelului-cadru al contractului de management este obligatorie, iar conform art.6 alin.1: "Prezentul ordin se aplică și contractelor de management aflate în derulare la data intrării în vigoare a dispozițiilor acestuia, prin completarea și/sau modificarea corespunzătoare a acestora, după caz".
Astfel, se susține că, deși managerul spitalului face parte din personalul din unitatea sanitară și, deci, ar putea avea vocație la premiile anuale, pentru a putea beneficia de acestea era necesară încheierea unor acte adiționale la contractul de management.
Prin urmare, recurentul susține că orice modificare a drepturilor salariale de care beneficia reclamantul I. F. M. trebuia agreată de Ministerul Sănătății,
cel care a încheiat contractul de management, prin întocmirea unor acte adiționale.
Astfel, se apreciază că acordarea de drepturi salariale în afara acestui contract și în lipsa unor acte adiționale la contract, încheiate în acest sens, este nelegală.
Recurentul mai arată că, deoarece instanța de fond nu a analizat toate motivele invocate în apărare, hotărârea recurată apare ca fiind nemotivată, fiind incident în cauza și punctul 7 al articolului 304 Cod.proc.civilă.
În drept, se invocă prevederile art.299 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă.
Intimatul M. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de pârâtul S. J. DE U. Z., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că soluția pronunțată de către prima instanță este corectă, impunându-se a fi menținută și motivarea sentinței recurate este corespunzătoare, cu următoarele nuanțări:
Cu opinie majoritară se reține că în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtul-recurent.
Astfel, potrivit disp.art.253 Codul muncii republicat, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
Art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în vigoare la data la care termenul de prescripție a început să curgă (art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat) prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..
c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit disp.art.160 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Se reține că momentul nașterii dreptului reclamantului la acțiune îl constituie data când acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce i- a fost cauzat prin neplata premiului anual pe anul 2009.
Prin urmare, se impune a fi analizate reglementările privind efectuarea plății premiului anual pentru personalul din instituțiile publice, pentru a stabili data când reclamantul-intimat, în calitate de manager al spitalului, avea posibilitatea să cunoască că ar fi fost prejudiciat prin neplata acestuia.
Astfel, pentru anii 2007, 2008, ani în care dispozițiile art. 20 din O.U.G. nr. 115/2004 erau în vigoare și țara noastră nu se confrunta încă cu problemele de criză economică și de reducere, pe acest fond, a cheltuielilor publice, din cursul anului 2009, legiuitorul, prin disp.art.28 din Legea nr.388 din 31 decembrie 2007privind bugetul de stat pe anul 2008,
a stabilit următoarele:
Plata premiului anual aferent anului 2008 pentru personalul din
instituțiile publice
, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice
finanțate integral din venituri proprii, s e ef ectue az ă d in pre veder ile buge tare pe
anul 2009, începând cu luna ianuarie 2009.
Din prevederile bugetare aprobate pentru anul 2008, in s tituț iile publ ice
prev ăzu te l a al in. (1) as igur ă pl ata pre miu lu i anu al af erent anu lu i 2007 .
Legea nr.329/2009
privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, a prevăzut, pr in ar t.10 ș i 16
din CAP. III, in titul at "M ăsur i de reducere a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar"; ur măto arele:
Art.10 alin.1: "În vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009,
conduc ător ii au tor ităț ilor ș i ins tituț iilor p ubl ice
, indiferent de modul de finanțare,
au obl ig aț ia de a d iminu a chel tu iel ile de p erson al, în med ie c u 15,5% lunar
.";
Chiar și în privința primei de vacanță aferente anului 2009 s-a stabilit, prin art.16, că: "Pr ima d e c are benef ic iaz ă ang ajaț ii l a plec are a î n conced iu, af erentă anului 2009
, po ate f i pl ătită
de ordonatorii de credite ai autorităților și instituțiilor publice p ân ă l a d ata de 31 ianu ar ie 2010
, indiferent de data la care aceasta a fost solicitată.";
Prin urmare, cu atât mai mult, având în vedere faptul că în cei doi ani precedenți, 2007 și 2008, premiul anual pentru angajații din spitalele publice nu s-a putut acorda "la sfârșitul anului calendaristic";-astfel cum prevede art.20 din
nr. 115/2004-ci, doar începând cu luna ianuarie anului următor și din prevederile bugetare pentru anul următor, precum și faptul că, în luna decembrie 2009, ordonatorii erau obligați de către legiuitor să reducă cheltuielile de personal, fiind prevăzut chiar pentru prima de vacanță-care trebuia plătită în vara anului 2009- că aceasta poate fi plătită până la data de 31 ianuarie 2010, este clar că reclamantul-intimat, în calitate de manager al spitalului, ce cunoștea și era pus în situația de a aplica aceste dispoziții legale, nu se putea considera prejudiciat prin neplata premiului anual aferent anului 2009, în luna decembrie 2009, astfel cum susține recurentul.
Mai mult, conform art.49 alin.1 din Legea nr.330/2009, în termen de 3 zile de la data publicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv, pe data de 13 noiembrie 2009, s-au abrogat dispozițiile art.21 și 412 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, ce prevedeau acordarea de prime lunare și individuale, precum și a primei de stabilitate, ce ar fi trebuit plătite în trimestrul al II-lea și trimestrul al IV-lea ale anului 2009, acestei categorii de personal bugetar.
De asemenea, trebuie reținut și faptul că, după ce inclusiv în luna decembrie 2009, ordonatorii de credite au fost nevoiți să respecte măsurile de constrângere bugetară, Legea bugetului de stat pe anul 2010, nr.11/2010, s-a publicat abia la data de_ .
M ai mul t, ar t.96 al in .2 d in Con tr ac tul col ec tiv d e munc ă l a n ivel de un itate
pentru anul 2009, care prevede îndrep tăț ire a s al ar iaț ilor sp italelor la plata unui
pre miu anu al, c are v a f i pl ătit od ată cu ach itare a aces tu ia pen tru person alu l
f inanț at de l a buge tu l de stat, cop iaz ă de f apt disp.art.96 alin.2 lit.f) din Contractul
Colec tiv de Munc ă l a n ivel de R amu r ă S an itar ă pen tru per io ad a 2008 -2010.
Potrivit art.22 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă -
în vigoare în anii 2008, 2009 - la negocierea și încheierea contractelor colective de
muncă în instituțiile bugetare, părțile sunt reprezentate după cum urmează:
de către conducăto rul instituției bugetare sau de către lo cțiitorul de
drept al acestuia;
de către sindicatele reprezentative, în sensul prezentei legi, sau de către
reprezentanții salariaților aleși conform preveedrilor art.20.
Astfel, în temeiul Legii nr.130/1996 republicată, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Ramură Sanitară pentru perioada 2008-2010 a fost încheiat între: "1. Ministerul Sănătății P. e, în calitate de autoritate națională în domeniul sănătății; Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în calitate de cumpărător de servicii medicale, care va asigura plata furnizorilor de servicii medicale conform prevederilor contractuale….";, alte organizații patronale, și salariați, reprezentați de sindicatele menționate la punctul 2.
Acest contract, semnat de către Ministrul Sănătății P. e și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prevede, la art.1 alin.1, 3
, că: "(1) Părțile contractante, pe deplin egale și libere în negocierea acestui contract colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, se obligă să respecte prevederile acestuia"; și că: ";Prezen tu l
con tr ac t colec tiv de mu nc ă reprez in tă izv or de drep t.";
Prin art.2, partenerii sociali au stabilit că
: "Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se aplică și produc efecte în toate unitățile sanitare, indiferent de forma de organizare, de proveniența capitalului, de modul de finanțare și de caracterul activității.";
Art.3 alin.2 din același contract colectiv
prevede că:"Prezentul contract colectiv de muncă are ca scop, în principal, stabilirea drepturilor minime garantate salariaților și a obligațiilor corelative, inclusiv cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă, precum și cu privire "la salarizare și alte drepturi salariale";.
De asemenea, art.14 din acest contract colectiv prevede următoarele:
Drepturile salariaților prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi recunoscute anterior, prin negocieri sau reglementări legale.
În situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte, de drept, din contract.
Art.15 din același contract colectiv
cuprinde următoarele clauze:
Părțile se obligă, sub sancțiunea nulității absolute, ca în perioada de executare a prezentului contract colectiv de muncă să nu promoveze și să nu susțină acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea au fost încheiate, potrivit legii.
Având în vedere faptul că
Ministrul Sănătății P. e a purtat negocieri în vederea încheierii acestui contract, l-a se mn at ș i s -a obligat s ă respecte în totalitate
prevederile acestuia, acest contract fiind legea părților, se reți ne că, de la data de20 octombrie 2008, de c ând aces t con tr ac t colec tiv de munc ă ș i -a produs efectele,
drep tul l a pr ima an u al ă ș i d ata pl ăț ii aces te ia au f ost s tab il ite pr in preveder ile
con tr ac tu ale conven ite de c ătre p ar tener ii soc ial i.
Nu s-ar putea reține în acest sens că Ministrul Sănătății P. e ar fi
negociat, semnat și și -ar fi asumat ră spunderea să respecte prevederi aplicabile
în instituțiile subordonate, ce contravin unor dispoziții legale în vigoare.
Având în vedere faptul că premiul anual pe anul 2009 nu a fost achitat
,pentru personalul finanțat de la bugetul de stat, până la sfârșitul acestui an, se reține că nici reclamantul, în calitate de manager al spitalului, nu se putea considera prejudiciat prin neplata acestuia, în luna decembrie a anului 2009, pentru ca acesta să fie apreciat ca fiind momentul de la care începe să curgă în cauză termenul de prescripție.
Pentru aceste motive, Curtea, cu majoritate de opinii, constată că acțiunea înregistrată de către reclamant pe rolul instanței la data de_, este introdusă înlăuntrul termenului de prescripție de trei ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în vigoare la data la care termenul de prescripție a început să curgă (art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat).
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantului, pentru următoarele motive:
Contractul de management fiind un contract de muncă sui generis, acestuia îi sunt aplicabile toate dispozițiile Codului muncii.
De altfel, consider că, din coroborarea disp.art.294 din Codul muncii, care definesc ce se înțelege prin salariați cu funcții de conducere, printre aceștia fiind enumerați și directorii, cu cele ale art.295 alin.2 din cod, care stabilesc că prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun chiar și acelor raporturi juridice neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective, rezultă că și managerului, ce prestează de fapt o muncă în cadrul unui raport de muncă atipic, în folosul Statului, conducând activitatea unui spital public, îi sunt aplicabile toate dispozițiile prevăzute de acest Cod, precum și de legislația muncii în vigoare.
Potrivit disp.art.11 din Codul muncii, clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilitprin acte normative ori prin contracte colective de munca.
Conform disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, art.162 alin.3 din Codulmuncii republicat, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Art.155 din Codul muncii, art.160 din Codul muncii republicat
, prevede că salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Art. 165 din Codul muncii, art.170 din Codul muncii republicat, coroborat cuart.38 din Cod, consacră principiul inadmisibilității renunțării salariaților la plata integrală a drepturilor salariale prevăzute de lege și a nulității oricăror convenții/tranzacții ale părților ce echivalează cu o astfel de renunțare la drepturile legale.
Potrivit disp.art.154 alin.1 din Legea nr.62/2011
, raporturile de muncă stabilite între angajatori și angajații acestora se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, precum și în condițiile negociate prin contractele colective și individuale de muncă.
Astfel, prin contractul de management nr.449/_, încheiat între MINISTERUL SĂNĂTĂȚII P. E și managerul M. F.I. (filele nr.12-20 dosar de fond), având ca obiect, conform art.II, organizarea și conducerea activității S. ui J. de U. Z. și, ca durată, prevăzută de art.III alin.1 și 2, cea de 3 ani, cu posibilitatea de prelungire, s-au convenit următoarele:
Prin art.III4 din contract, salariul de bază lunar brut al pârâtului-recurent a fost stabilit la suma de 4050 lei, iar la rubrica "Alte elemente constitutive ale salariului";, sunt prevăzute:sporul de vechime 25%-în suma de 1012, 5 lei și indemnizația de 50%-în sumă de 2025 lei.
Potrivit disp.art.I V.A.1., managerul are următoarele drepturi
:
"11. dreptul la un salariu de bază stabilit potrivit prevederilor legale în vigoare, care stă la baza drepturilor cuvenite privind salariul de merit, dacă este cazul, vechimea în muncă, sporurile profesionale și alte sporuri, asigurările sociale și
pensii, asigurările sociale de sănătate, stabilite potrivit legii pentru managerii persoane fizice;";
dreptul la egalitate de șanse și de tratament.
dreptul de a angaja resursele umane și financiare, în condițiile legii. Conform disp.art.B.2.,M. ui Sănătății P. e are următoarele obligații: 8.să asigure managerului toate drepturile ce decurg din contractul de
mangement, contractul colectiv de muncă aplicabil și din lege;
10.să informeze managerul asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă;
Art.V.Răspunderea părților:
1.Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de prezentul contract de management părțile răspund potrivit prevederilor legii;
Art.VII. Modificarea contractului de management.
Prevederile prezentului contract de management se vor adapta corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia și care îi sunt aplicabile.
Art.X.Prevederile prezentului model de contract de management pot fi completate cu dispoziții specifice.
Art.XI.Legislație aplicabilă:
Prezentul contract de management se interpretează conform legilor din România.
Acest contract de management a fost încheiat în temeiul disp.art.178 alin.4din Legea nr. 95/2006
și a Ordinului M. ui Sănătății P. e nr. 922 din 27 iulie 2006
privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public, as tf el cu m ac es ta a f ost mod if ic at ș i co mple tat pr in Ordinul nr.1627 din 24septembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 675 din 4 octombrie 2007.
Recurentul a invocat în cauză și prevederile Ordinului M. u i S ăn ătăț ii P. e nr.1384 din 4 noiembrie 2010, publicat în Monitorul Oficial la data de 16 noiembrie 2010, arătând că, potrivit disp.art.6 alin.1
, acestea "…se aplică și
contractelor de management aflate în derulare la data intrării în vigoare a
dispozițiilor acestuia, prin completarea și/sau modificarea corespunzătoare a
acestora, după caz";.
S. recurent invocă astfel că, potrivit disp.art.20 din Ordinului M. ui Sănătății P. e nr.1384/2010, în condițiile apariției unor noi acte normative în materie, care intră în vigoare pe durata derulării contractului de management, se
impunea modificarea și completarea clauzelor contractuale, prin încheierea unui act adițional la contract, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestora.
Reclamantul-intimat consideră că prima anuală pe anul 2009 i se cuvine în
temeiul art.20 din O.U.G.nr.115/2004 și a art.96 alin.2 din C ontractul colectiv
de muncă la nivel de unitate pentru anul 2009.
Contractul de management nr.449/_ prevede clar că intimatul, în calitate
de man ager de sp ital, trebu ia s ă se bucu re de to ate drep tur il e s al ar iale prev ăzu te de lege, iar M.S.P. avea înd ator ire a s ă as igure aces tu ia to ate drep tur ile ce decurg din lege.
Cu toate că prin contractul de management încheiat se garantează managerului și acordarea tuturor drepturilor ce au fost stabilite prin lege în cursul executării acestuia, iar dispozițiile O.U.G.nr.115/2004 și ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2009 prevăd acordarea premiului anual pentru toate categoriile de salariați (și chiar de funcționari publici din sistemul sanitar), în mod eronat spitalul recurent refuză să plătească reclamantului aceste drepturi salariale.
Recurentul invocă în cauză că doar stabilirea altor drepturi salariale prin
act adițional la contr actul de managemen t, ar putea fi conside rat ca fiind izvor de
asemenea drepturi pentru reclamantul-intimat, omițând f aptul că dreptul la
primă anuală ar putea fi înscris, însă, în fapt, nu apare niciodată ca fiind
menționat în contracte le de muncă (deci nici în actele adiționale) ale angajaților -
în care se precizează drepturile salariale la care aceș tia sunt îndreptățiți lunar-,
izvorul dreptului la cel de-al treisprezecelea salariu constituindu-l întotdeauna
prevederile legale sau cele ale contractelor colective de muncă aplicabile.
Mai trebuie menționat faptul că tuturor salariaților spitalului recurent le-a fost recunoscut dreptul la plata primei anuale pe anul 2009, în cadrul dosarului nr._, prin sentința civilă nr.4173/_ a Tribunalului Sălaj, rămasă irevocabilă.
Pen tru to ate cons id eren tele an ter ior me nț ion ate, nu se po ate cons tata în
c auz ă c ă, pr in ac ord are a drep tulu i l a pr ima anu al ă pe anul 2009, ar fi fost încălcate dispozițiile art.III4din contractul de management, invocate în cauză, întrucât acestea trebuie, în primul rând, interpretate în mod sistematic, luând în considerare toate prevederile acestui contract, care obligau Statul la acordarea către managerul spitalului a tuturor drepturilor prevăzute de legile în vigoare aplicabile domeniului în care acesta activa în perioada executării contractului, iar,în al doilea rând, le ge a a f ost cons ider ată întotdeauna, în domeniul public, ca unizvor de drepturi, chiar independent de clauzele contractului d e munc ă.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, Curtea va respinge, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâtul S. J. DE U. Z. și va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.
J. DE U. Z. împotriva sentinței civile nr. 2842 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. A-R. M. C. M.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2 ex./_ ; Jud.fond: P. R. a M. lena
Cu opinie separată a domnului judecător S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Reclamantul intimat a investit instanța cu o acțiune în pretenții, prin care a solicitat obligarea pârâtului recurent la plata premiului anual aferent anului 2009, motivat de faptul că obligația de plată a acestui drept a fost prevăzută la
aceea dată prin art. 20 din OUG nr. 115/2004 și de art. 96 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Prin hotărârea atacată, prima instanță a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind formulată în termen, reținând că premiul anual a devenit exigibil
începând cu luna ianuarie 2010 potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 și că plata a fost scadentă la data de_ .
Însă, temeiul dreptului pretins de reclamant l-a constituit, așa cum acesta a arătat și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prevederea cuprinsă în art. 20 alin. 1 din OUG nr. 115/2004, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, potrivit căreia "pentru activitatea desfășurată, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență beneficiază, la sfârșitul anului calendaristic, de un premiu anual egal cu salariul mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face premierea";.
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă cu certitudine că dreptul reclamantului cu privire la premiul anual pentru activitatea desfășurată în anul 2009, s-a născut la sfârșitul acelui an, respectiv în data de 31 decembrie 2009, moment ce a marcat începutul curgerii termenului de prescripție.
Termenul de prescripție aplicabil în speță este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C.muncii (art. 268 alin. 1 lit. c) din C.muncii în varianta în vigoare la data promovării acțiunii), care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
În condițiile în care reclamantul a formulat cererea în pretenții doar la data de 15 ianuarie 2013, conform rezoluției de primire a cererii la instanța de fond, prin urmare, cu depășirea termenului legal de 3 ani, se constată că în mod nelegal s-a apreciat ca fiind formulată în termen acțiunea promovată de acesta, astfel că se impunea admiterea excepției prescripției invocată de unitatea pârâtă.
Aceeași soluție este pe deplin aplicabilă și în cazul premiului anual reglementat de art. 96 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, potrivit căruia: "drepturile salariale cuprind: a) premiul anual, care va fi plătit odată cu achitarea acestuia pentru personalul finanțat de la bugetul de stat";. Or, conform art. 14 alin. 1 din HG nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare: "Pentru activitatea desfășurată, personalul din unitățile bugetare beneficiază, după caz, la sfârșitul anului calendaristic, anului școlar, stagiunii etc., de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de baza realizat în anul pentru care se face plata";, situație în care dreptului salariatului și obligația de plată a angajatorului au luat naștere tot în ultima zi a anului 2009, acțiunea fiind prescrisă și din acest punct de vedere.
În mod greșit s-a raportat prima instanță la dispozițiile Legii nr. 330/2009 în vederea stabilirii momentului de la curge termenul de prescripție, deoarece acest act normativ nu a constituit temeiul de drept al acțiunii, ci doar a fost indicat cu titlu de exemplu alături de Legea nr. 284/2012, ca fiind acte normative ce au reglementat premiul anual ulterior abrogării art. 20 din OUG nr. 115/2004, sens în care se poate constata că Legea nr. 330/2009, ce a intrat în vigoare doar la data de 1 ianuarie 2010, nu poate constitui fundament legal al drepturilor aferente anului 2009.
Pentru aceste considerente, soluția tribunalului prin care s-a respins excepția prescripției invocată de pârâtul S. J. Z. și s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. I., era nelegală, fiind incidente motivele de recurs invocate, astfel că se impunea admiterea recursului în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ și modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii.
JUDECĂTOR
S. -C. B.
Red./Dact. S.C.B./_
