Sentința civilă nr. 16132/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIV ILĂ Nr. 16132/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R.
Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul S. | U. | ||
B. | B. în contradictoriu cu pârâții U. B. B. și M. | E. | , |
C. | , T. SI S., având ca obiect contestație act. |
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant, consilier juridic Coța Protopopescu M., pentru pârâta de rândul 1 se prezintă avocat Nelu L. ciu, lipsă fiind pârâtul de rândul 2.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului depune la dosar, în format electronic, lista cu membrii de sindicat reprezentați în cauză, precum și copia Sentinței civile nr. 10465/2013 pronunțată în dosar nr._ .
Reprezentantul pârâtei de rândul 1 depune la dosar un tabel cu cei 16 membrii de sindicat din totalul de 30, care nu au calitatea de personal didactic sau didactic auxiliar și ca atare nu pot fi beneficiarii Legii nr. 221/2008.
Reprezentanta reclamantului arată că într-adevăr membrii de sindicat evidențiați în acest tabel nu au calitatea de personal didactic, dar având în vedere că au semnat mandatul de reprezentare cu sindicatul, au fost trecuți în acțiunea introductivă, iar raportat la petitul nr. 2 al acțiunii introductive, arată că înțelege să-și precizeze cererea cu privire la perioada pentru care se solicită acordarea diferențelor de drepturi salariale, și anume aceasta este_ -_ .
Reprezentantul pârâtei de rândul 1 arată că salariaților din cadrul pârâtei li se acordă drepturi salariale în data de 15 a lunii, pentru luna anterioară, sens în care acțiunea se încadrează în termenul general de prescripție și totodată precizează faptul că, în cazul reclamanților nu s-au făcut plăți parțiale.
Reprezentanții părților arată că nu mai alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, iar față de cei 16 membrii de sindicat, care nu au calitatea de personal didactic, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul pârâtei arată că nu se opune admiterii acțiunii reclamanților, având în vedere și decizia Înaltei Curți de casație și Justiție,
se opune doar petitului nr. al acțiunii privitor la dobânda legală și în întregime pentru cei 16 membrii de sindicat care nu au calitatea de personal didactic sau didactic auxiliar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul S. U. B.
-B.
în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat acțiunii, în contradictoriu cu pârâții U. "B. - B. "; C. -N. și M. E. NAȚI. ALE
a solicitat ca prin sentința ce o va pronunța în cauză, instanța să oblige pârâta U. "B. - B. "; C. -N.
în calitate de angajator, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii - cadru nr. 330/2009, cu începere de la_ și până la_ potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009 și apoi până la până la_ respectiv până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011.
În motivarea cererii se aratĂ că O.G. nr.15/2008 a reglementat creșteri salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, ordonanță ce a suferit modificări, potrivit Legii nr.221/27 octombrie 2008, principala modificare constituind-o majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2009 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare .
Deși Legea nr.221/2008 prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008 pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, potrivit prevederilor acestei legi .În ciuda faptului că prin Decizia nr.1093/15 octombrie 2008 Curtea Constituțională a constatat ca fiind constituțională legea de aprobare a O.G. nr.15/2008, ulterior promulgării acestei legi, Guvernul, încălcând principiul separației puterilor în stat, a emis O.U.G. nr.136/2008, care prin dispozițiile sale limitează efectele creșterilor salariale dispuse de Parlament prin Legea nr.221/2008 .
Mai mult decât atât, prin O.U.G. nr.151/2008, Guvernul României, încălcând dispozițiile constituționale, face inaplicabilă Legea nr.221/2008 .
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 286 alin.1 lit. c din Codul muncii, ale art. unic din Legea nr. 221/2008 și ale O.G. nr. 15/2008.
Pârâta U. "B. - B. "; C. -N. a formulat întâmpinare (f.13,14) prin care invocă excepția lipsei clității de reprezentant a S. UI U. B. -B. și solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul M. E. NAȚI. ALE a formulat întâmpinare (f.16-19) prin care invocă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia și pe fond solicită respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Analizând cu precădere excepția lipsei calității procesual pasive a M. UI E. CERCETĂRI, T. și S. instanța o va respinge întrucât acesta este ordonatorul principal de credite și cel care potrivit prevederilor art. 171 alin. 10 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată cu modificările ulterioare, aprobă bugetul de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de învățământ superior, bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază de activitate acestea își desfășoară activitatea neputând face față acestor cheltuieli neprevăzute în buget.
Cu privire la calitatea de reprezentant al membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat acțiunii, instanța va respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantului S.
U. B. B., reținând că potrivit prevederilor art. 219 din Codul muncii, " la cererea membrilor de sindicat, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de muncă, în condițiile legii";.
Din analiza listei cu membrii de sindicat depusă de reclamant instanța reține că există membrii de sindicat care nu au funcția de personal didactic sau didactic auxiliar, astfel că va respinge acțiunea formulată de reclamant în numele membrilor de sindicat care nu au funcția de personal didactic sau didactic auxiliar și anume: CRISTEA VICTORIA M., DRAGOS R. CA., F. TEOFIL I., MATEI L., MOCAN C. C., MOCAN D., MOGA D. PETRONELA, MUNCACIU GRATIELA SORANA, NEMES ROMANA
L., PASCADI L. D., ROMAN A. M., ROMAN V., SACELEAN CODRUTA, SALAGEAN A. COSMINA, SUTEU M. A., ZOLLER A. L. .
Prin Decizia nr.843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din
O.U.G. nr. 151/2008, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, în esență Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din legea fundamentală .Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din legea fundamentală .
Potrivit dispozițiilor O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O.U.G. nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin.1 și art.115 alin. 4 din Constituție . Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin. 5, potrivit cărora "În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în
M.O. - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008 .
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr. 136/2008 .
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin Decizia nr. 989/30 iunie 2009 Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din
O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din
O.U.G. nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din
O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul observă în același timp că Guvernul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr. 31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul consideră că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor .
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta unitate de învățământ ce funcționează potrivit art. 145 din Legea nr. 84/1995 - legea învățământului, în calitate de angajator urmează a fi obligat către reclamantă la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de "bunuri";, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate
pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său( a se vedea Draon împotriva Franței [MC[, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX) .
Ori, reclamanta, fiind beneficiara dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale .
De altfel, această "speranță legitimă"; a reclamantei își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens a se vedea hotărârea împotriva României, Străin și alții, nr. 57.001/00, &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru citată anterior, & 98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, R. nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamantei cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție Astfel, potrivit art. 1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică .
Ori, în cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament .
Cât privește prejudiciul suferit de către reclamantă și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (vezi cauza Tarik împotriva României - hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva României ).
În conformitate cu această practică se impune ca reclamantei să i se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost probată prin Legea nr. 221/2008 .
Prin urmare, față de aceste ultime considerente, tribunalul constată că demersurile legislative ale Guvernului în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție și cu dispoziții ale Convenției Europene ale Drepturilor Omului .
În atare situație, având în vedere dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României,în doctrina juridică s-a subliniat în mod judicios că în ordinea juridică internă a României Convenția are forță constituțională și supralegislativă, ceea ce înseamnă că în cazul unui conflict între dispozițiile Convenției și o normă internă, prevalează dispozițiile Convenției .
Așadar, Convenția este integrată blocului de constituționalitate, care, având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile Convenției .
Această normă rămâne practic fără aplicare, iar în virtutea principiului supremației Convenției, judecătorul național este obligat să aplice direct dreptul comunitar .
Într-un asemenea caz, judecătorul național nu impietează ci complinește atribuțiunile legiuitorului
Iată de ce, pentru aceste considerente, tribunalul constată că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.31/2009 și 41/2009 sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea Constituțională, în condițiile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct.16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010 ).
Înalta Curte s-a pronunțat în același sens prin Decizia privind recursul în interesul Legii nr. 3/2011, concluzionând că, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/008 și nr. 1/2009 dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul urmează a admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. U. B. -B. în numele membrilor de sindicat ANTAL NOEMI, BANUT D. L., BODA A. G., CAPUSAN HORIA, COSTIN C. E., DRAGONICI LUCIA, GHEORGHITA V. GAB. L, HATHAZI A., M. VALERICA, PAL ZSUZSA, PLES C. R., P. M. ,
ROMAN L., VASZI MONIKA
și va obliga pârâta U. B. -B.
să plătească membrilor de sindicat reprezentați diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii - cadru nr. 330/2009, cu începere de la_ și până la_ potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009 și apoi până la până la_ respectiv până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011 și va obliga pârâtul M. E. NAȚI. ALE
la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului invocată de pârâta U.
B. -B.
.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. NAȚI. ALE.
Admite cererea formulată și precizată de reclamantul S. U. B. -B. în numele membrilor de sindicat ANTAL NOEMI, BANUT D. L., BODA A. G., CAPUSAN HORIA, COSTIN C. E., DRAGONICI LUCIA, GHEORGHITA V. GAB. L, HATHAZI A., M. VALERICA, PAL ZSUZSA, PLES C. R., P. M.
, ROMAN L., VASZI MONIKA,
în contradictoriu cu pârâții U. B. -B., M.
E. NAȚI. ALE
și în consecință:
Obligă pârâta U. B. -B. să plătească membrilor de sindicat reprezentați diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii - cadru nr. 330/2009, cu începere de la_ și până la_ potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009 și apoi până la până la_ respectiv până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011.
Obligă pârâtul M. E. NAȚI. ALE la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Respinge acțiunea formulată de reclamant în numele membrilor de sindicat care nu au funcția de personal didactic sau didactic auxiliar și anume CRISTEA VICTORIA M., DRAGOS R. CA., F. TEOFIL I., MATEI L., MOCAN C. C., MOCAN D., MOGA D. PETRONELA, MUNCACIU GRATIELA SORANA, NEMES ROMANA
, PASCADI L. D., ROMAN A. M., ROMAN V., SACELEAN CODRUTA, SALAGEAN A. COSMINA, SUTEU M. A., ZOLLER A. L. .
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din _
.
Președinte,
E. B.
Asistent judiciar,
-E. P.
Asistent judiciar,
R.
Grefier,
O. -R. L.
