Sentința civilă nr. 1725/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1725
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. - Președinte Secția I Civilă
ASISTENȚI: O. S. JUDICIARI: D. M. L.
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în acțiunea civilă formulată de recla- mantul Budean C., domiciliat în loc. T., nr. 82/A, jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâta SC T. T. A. SRL cu sediul în Baia M., Bd. Tra- ian, nr. 3/60, jud. M., având ca obiect obligația de a face.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind menționate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pentru a da posibilitatea păr- ților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunța- rea la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor a pronunțat sentința civilă de față.
T.
Asupra acțiunii civile de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de_ și ulterior precizată, reclamantul B. C. a chemat-o în judecată pe pârâta SC T. T. A. SRL B. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că reclamantul are calitatea de angajat al pârâtei începând cu data de_, să dispună obligarea pârâtei să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite acestuia pentru perioada_ -_, să oblige pârâta să vireze pentru reclamant, aferent perioadei_ -_ contribuțiile legale pentru constituirea fondurilor CAS, CASS și șomaj și să compenseze în bani concediul de odihnă neefectuat, corespunzător perioadei lucrate de reclamant_ -_, cu obligarea pârâtei și la plata de daune morale în cuantum de
6.000 lei.
În motivarea acțiunii se susține că reclamantul a lucrat pentru societa- tea pârâtă începând cu data de_, fără însă a i se opera în carnetul de muncă perioada lucrată, iar pentru perioada cât a fost angajat nu a beneficiat de plata salariilor cuvenite, iar pârâta nu a achitat obligațiile legale. De aseme- nea pentru perioada lucrată nu a beneficiat de concediu de odihnă și nici de compensarea acestuia în bani.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției procesuale, pârâta susține că între aceasta și re- clamant nu au existat raporturi de muncă în anul 2010, reclamantul a fost anga- jat la pârâtă doar începând cu data de_, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 25/_ .
Reclamantul se prevalează de un contract individual de muncă înregis- trat sub nr. 18 pe anul 2010, dar în evidențele pârâtei nu există un astfel de con- tract. La data de_ reclamantul a fost invitat la biroul avocatului Raluca Bordei, pârâta încercând o conciliere a conflictului ivit între părți, ocazie cu care i s-a cerut să prezinte în original contractul nr. 18/2010, reclamantul sus- ținând că nu deține decât copia contractului, iar pe acest contract a semnat la rubrica angajator. În ce privește contractul 25/2012, reclamantul nu și-a recu- noscut semnătura.
Pârâta consideră că în conformitate cu contractul individual de muncă nr. 25/2012, aceasta și-a achitat obligațiile asumate față de reclamant, însă re- clamantul nu și-a executat toate atribuțiile ce-i reveneau potrivit contractului individual de muncă. Cu ocazia unui transport efectuat în luna septembrie 2010 acesta a produs pârâtei un prejudiciu de 750 Euro, sumă pe care nu a mai pre- dat-o, conform facturii de transport nr. 1002738 din_, această sumă re- prezentând contravaloarea transportului de marfă.
Apoi, în cadrul unui transport de paleți, reclamantul nu a ancorat cores- punzător marfa transportată și astfel a produs un prejudiciu de 1.819 lei, pârâta fiind nevoită să refactureze diferența dintre cantitatea de europaleți la încărcare și europaleți recepționată.
Prin cererea reconvențională formulată și înregistrată la data de _
, pârâta a solicitat obligarea reclamantului - pârât reconvențional la plata su- mei de 750 Euro și 368,71 lei, reprezentând prejudiciu adus societății, precum și suma de 250 Euro acordată cu titlu de împrumut de către administratorul so- cietății.
În motivarea cererii reconvenționale se susține că, reclamantul, cu oca- zia unui transport efectuat în luna septembrie 2010 a încasat suma de 750 Euro, conform facturii de transport nr. 1002738 din_, această sumă reprezen- tând contravaloarea transportului de marfă, sumă pe care însă nu a mai predat- o pârâtei.
În ce privește suma de 368,71 lei, aceasta reprezintă contravaloare mar- fă deteriorată pe timpul transportului, din vina pârâtului reconvențional care, la livrarea efectuată în_ nu a ancorat corespunzător marfa și astfel prin procesul verbal de control al livrării încheiat la data de_ s-a constatat diferență de marfă, care ulterior a for refacturată de pârâta-reclamantă recon- vențional.
În ce privește suma de 250 Euro, această sumă a fost împrumutată pârâ- tului reconvențional de către administratorul reclamantei reconvențional, la momentul angajării, pârâtul motivându-și cererea de împrumut cu aceea că ur- mează să participe la o nuntă și nu dispune de bani.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, pârâtul reconvențional a solicitat respingerea cererii reconvenționale, pentru considerentele ce urmează: În ce privește suma de 750 Euro, pârâtul recunoaște că a încasat-o de la societatea din Austria, după efectuarea transportului din data de_, dar la
întoarcerea din cursă, în seara zile de_, a predat-o administratorului reclamantei reconvențional, dl A. Zamfir.
În probațiune s-au depus înscrisuri, s-au audiat martori. Cererea nu a fost motivată în drept.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probelor de la dosar, instanța reține următoarele:
Declarațiile celor doi martori audiați în cauză - filele 106 și 107 din do- sar - sunt contradictorii cu privire la momentul la care reclamantul a început să presteze activitate pentru pârâtă și cu privire la modul de plată a salariului. Ast- fel martorul C. M. declară că a fost și el angajat la societatea pârâtă cam de la jumătatea anului 2009. La angajarea sa reclamantul era deja angajat al pârâtei, iar plata salariului se făcea în funcție de cursele efectuate și varia ca și cuantum de la o cursă la alta și niciodată nu a semnat stat de plată. Martorul B.
C. declară că știe că reclamantul s-a angajat doar începând cu anul 2012 dar nu poate preciza efectiv data exactă, plata salariului se făcea în 19 - 20 a fiecărei luni și se semnau state de plată.
Ambii martori au declarat că la momentul angajării li s-au eliberat legi- timații. Pe legitimații se trecea un număr de contract de muncă, dar acest nu- măr nu coincidea neapărat cu numărul de contract de muncă pe care îl aveau angajații. Martorul C. M. arată că deși a lucrat pentru pârâtă încă din a- nul 2009, abia din 2011 i s-a încheiat contract individual de muncă, iar până la încheierea contractului individual de muncă, pe legitimație i se trecea un alt nu- măr de contract de muncă.
Reclamantul a depus în copie la dosar trei legitimații - fila 3 din dosar - pe care le-a prezentat și în original spre vedere instanței de judecată.
Prima legitimație are indicat contractul de muncă nr. 18/_ . Le- gitimația este ștampilată cu ștampila societății pârâte și semnată. Această legi- timație este vizată pentru anii 2010, 2011 și semestrul I al anului 2012.
Cea de-a doua legitimație are indicat numărul de contract de muncă 25/_ . Legitimația este ștampilată cu ștampila societății pârâte și semnată. A- ceastă legitimație este vizată pentru anul 2012.
Cea de-a treia legitimație, purtând aceeași ștampilă și semnătură ca ce- le anterioare are indicat contractul de muncă nr. 513284/_ și este vizată pentru anul 2011.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 25 din_, contract recunoscut de pârâtă, reclamantul a fost angajat al acesteia în calitate de șofer autocamion. În această calitate a prestat activitate pe mijlocul de transport înmatriculat cu nr._ /_, cum rezultă de altfel și din înscrisurile atașate întâmpinării, facturi și scrisori de transport.
Reclamantul având CNP 1. este posesorul cărții de identitate cu seria MM nr. 4. - fila 2 din dosar.
Potrivit avizelor de însoțire a mărfii seria SB EUR nr. 0015204 din _
- fila 131 și seria SB EUR nr.0023006 din_ - fila 132, se constată că marfa corespunzătoare acestor avize a fost transportată cu mijlocul de transport_, condus de conducătorul auto identificat cu cartea de identitate seria MM nr. 4., respectiv de către reclamant.
Față de considerentele anterior reținute, instanța apreciază că este înte- meiată susținerea reclamantului în sensul că acesta prestează activitate pentru pârâtă începând cu data de_ .
Raportul de muncă dintre părți a încetat la data de_ .
Potrivit dispozițiilor art. 168 Codul muncii, plata salariului se dovedește cu state de plată semnate sau orice alte înscrisuri doveditoare cu privire la efec- tuarea plății către cel îndreptățit. Pârâta deși i s-a pus în vedere să depună a- ceste state de plată, nu a făcut o astfel de dovadă nici măcar pentru perioada re- cunoscută de aceasta că reclamantul a fost angajat.
Se constată că angajatorul nu s-a conformat nici obligației prevăzute de art. 31 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 95/2006 cu modificările la zi și Legea nr. 76/2002 cu modificările la zi, privind contribuțiile la constituirea fondurilor CAS, CASS și șomaj, în sensul că pârâta nu a făcut dovada plății acestor obliga- ții pentru perioada desfășurării raporturilor de muncă, prin depunerea la dosar a certificatului de atestare fiscală emis de Agenția Naționala de Administrare Fiscală, din care să rezulte că pârâta nu figurează cu obligații de plată către buget la data de_, tribunalul reține că se impune obligarea pârâtei la pla- ta contribuțiilor către bugetele speciale de asigurări sociale, pensie și șomaj a- ferente drepturilor salariale cuvenite reclamantului pe perioada derulării ra- porturilor de muncă.
Potrivit art. 146 alin. 4 Codul muncii, la încetarea contractului individu- al de muncă este permisă compensarea în bani a concediului de odihnă neefec- tuat. Pentru perioada lucrată de reclamant la societatea pârâtă, aceasta deși îi revine sarcina probațiunii, nu a făcut dovada că reclamantul a efectuat concedi- ul de odihnă la care era îndreptățit astfel că solicitarea reclamantul și sub acest aspect este justificată.
Cu privire la daunele morale solicitate tribunalul reține faptul că nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit; având în vedere scopul reparator, mo- ral, acordarea daunelor morale trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauza- litate dovedită între vătămarea pretinsă de către salariat și fapta angajatorului, de natură a produce pretinsa vătămare; în această situație sarcina probei apar- ține salariatului lezat, respectiv a reclamantului din cauza de față. Astfel, recla- mantul nu a probat existența și întinderea prejudiciului moral, a existenței și în- tinderii vătămării, nefiind suficientă simpla susținere că i se datorează daune morale.
În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, tribunalul o apreciază nefondată pentru considerentele ce urmează:
Ambii martori audiați în cauză au declarat că sumele încasate pentru e- rau preluate de către șoferi, iar la întoarcerea din cursă aceste sume erau pre- date direct administratorului pârâtei, ocazie cu care nu se încheia niciun în- scris, ci se mergea de fiecare dată pe încredere.
În ce privește suma de 750 Euro achitată pentru transportul efectuat pe ruta Sighetu Marmației - Austria, pentru care s-a emis factura nr. 1002738/_
, această sumă a fost încasată de pârâtă cu chitanța nr. 137/_ - fila 113.
Coroborând faptul existenței chitanței emisă de pârâtă pentru încasarea sumei de 750 Euro cu susținerile reclamantului că la întoarcerea din cursă a predat această sumă direct administratorului pârâtei, practică confirmată de
ambii martori audiați, instanța apreciază că nu se poate reține existența unui prejudiciu la nivelul pârâtei în sumă de 750 Euro.
Pârâta nu a făcut dovada nici a prejudiciului în sumă de 368,71 lei, re- prezentând contravaloare marfă deteriorată pe timpul transportului, din vina pârâtului reconvențional, la livrarea efectuată în_ .
Beneficiarul mărfii transportate de către pârâtă cu mijlocul de transport condus de reclamant, conform facturii nr. 1002529/_, era SC Calberson România SA.
Din procesul verbal de constatare a diferențelor - fila 99, nu rezultă că este vorba despre transportul anterior menționat, constatarea fiind făcută de re- prezentantul METROU și nu de beneficiarul transportului din_ .
În ce privește suma de 200 Euro pe care administratorul pârâtei a acor- dat-o cu titlu de împrumut reclamantului, apreciem că excede raportului juridic de muncă și în consecință nu intră în competența completelor specializate de li- tigii de muncă și asigurări sociale, cu privire la această sumă reclamanta re- convențională neavând niciun interes, deoarece nu societatea a acordat împru- mutul dacă acesta a avut loc ci administratorul acesteia ca persoană fizică, ori acesta în această calitate nu este parte în proces.
Față de considerentele reținute se va admite în parte acțiunea recla- mantului și se va respinge cererea reconvențională.
Articolul 274 alin. (3) Cod procedură civilă, permite instanței să mărea- scă sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt ne- potrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vede- re atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente pre- cum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat nu s-au găsit motive de re- ducere (cu toate că in abstracto speța concretă nu este una complexă, fiind și des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solici- tate în cuantum de 4.000 lei, totalizează aproape valoarea capătului de cerere principal și au o proporție mare față de întreaga miză a procesului pentru re- clamant.
Pentru aceste considerente se va dispune reducerea onorariului avoca- tului reclamantului de la 4.000 lei la 2.000 lei, acesta fiind nivelul la care vor fi acordate cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
ADMITE în parte
acțiunea civilă formulată de reclamantul Budean C.
, domiciliat în loc. T., nr. 82/A, jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâta SC T. T. A. SRL cu sediul în Baia M., Bd. Traian, nr. 3/60, jud. M. și, în consecință:
Constată că reclamantul are calitatea de angajat al pârâtei
începând cu data de_ .
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite acestuia pentru perioada_ -_ .
Obligă pârâta să vireze pentru reclamant, aferent perioadei _
-_ contribuțiile legale pentru constituirea fondurilor CAS, CASS și șomaj.
Obligă pârâta să compenseze în bani concediul de odihnă
neefectuat, corespunzător perioadei lucrate de reclamant_ -_ .
Respinge capătul de cerere privind daunele morale.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional SC T. T. A. SRL B. M. în contradictoriu cu reclamantul - pârât reconvențional B. C. .
Obligă pârâta să plătească reclamantului 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
C. V. O. S. D. M. L. M. R.
Red./Tehn. C.V. 4 ex./_
com. 2 ex./_
