Sentința civilă nr. 1991/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1991/F/2013
Ședința publică din data de 21 august 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: I. C.
, judecător GREFIER: E. M. -M.
Cu participarea asistenților judiciari:
M. V. C. S. L. A.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul S. J. DE U. B. în contradictoriu cu pârâtul Ț. S. -Ș., având ca obiect pretenții. Cauza s-a dezbătut în fond la data de 14 august 2013, în prezența apărătorului reclamantului - avocat R. Călin Septimiu, având împuternicire avocațială aflată la fila 51 din dosar, concluziile acestuia fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, când, tribunalul, la solicitarea expresă a reprezentantului reclamantului, a dispus amânarea pronunțării hotărârii judecătorești pentru a-i da
posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul S. J. de U.
B.
a chemat în judecată pârâtul Ț. S. Ș.
, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 11.131 lei reprezentând cheltuieli de personal efectuate pe perioada pregătirii în rezidențiat; cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că pârâtul a încheiat cu reclamantul, în conformitate cu prevederile art.18 punctul 7 din OG nr.18/_, contractul individual de muncă nr. 4107/_ și Actul adițional nr. 4109/_, prin care, în calitate de medic rezident și ulterior ca medic specialist, se obliga să lucreze la reclamant, după promovarea specialității, cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare a pregătirii în rezidențiat, respectiv 4 ani.
Se arată că punctul 8 al aceluiași articol prevede că această obligație se stabilește prin act adițional la contractul de muncă, în temeiul dispozițiilor art. 193 alin.2 din Legea nr.53/2003- Codul muncii modificat și completat, iar nerespectarea obligațiilor asumate obligă salariatul la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada de rezidențiat.
Menționează că pârâtul și-a depus în data de_ cererea de demisie nr. 7366/2012, fiind emisă Dispoziția de încetare a contractului individual de muncă nr.624/_ .
Reclamantul consideră că pârâtul nu și-a respectat obligația prevăzută în actele normative menționate și inserată în Actul adițional, respectiv aceea de a desfășura activitatea în cadrul S. ui J. de U. B. pe o perioadă de cel puțin 4 ani.
Conform adresei nr.2637/_ emisă de Direcția de Sănătate Publică B. Năsăud, pârâtul a fost confirmat ca medic rezident specialitatea Medicină Sportivă prin Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr.539/_, urmare a promovărilor concursului susținut în sesiunea_ și a opțiunilor la alegerea organizată în data de_ .
Reclamantul consideră că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în sensul de a achita cheltuielile pentru pregătirea în specialitatea medic rezident pe întreaga perioadă, așa cum rezultă din tabelul anexat, cheltuieli în cuantum de 11.131 lei, motiv pentru care solicită restituirea acestei sume.
Menționează că, pe parcursul derulării contractului de muncă, pârâtul nu a solicitat sau obținut constatarea nulității clauzelor actului adițional la contractul individual semnat ș, pe cale de consecință, actul adițional produce efecte juridice, considerând că acțiunea de recuperare a cheltuielilor este întemeiată.
În drept, invocă dispozițiile art.266 și următoarele din Codul muncii.
În probațiune depune contractul individual de muncă, actul adițional, cererea de încetare a activității, dispoziția de încetare a contractului individual de muncă și adeverința emisă de Direcția de Sănătate Publică a Județului B. Năsăud.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 270 din Codul muncii, republicat.
Pârâtul a formulat și depus Întâmpinare
(f.30-34), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul recunoaște ca fiind corectă susținerea reclamantului potrivit cărei nu și-a respectat obligația de a lucra în spital pe o perioadă de cel puțin 4 ani "după promovarea specialității";, arătând că la momentul încetării raporturilor de muncă cu reclamantul era încă în perioada de pregătire în rezidențiat, colaborând cu acesta doar 7 luni și apoi a părăsit unitatea înainte de finalizarea rezidențiatului. Consideră că aceasta este unica obligație nerespectată din contractul individual de muncă, toate celelalte obligații fiind respectate întocmai, muncind minimul de 7 ore zilnic, așa cum indică dealtfel și reclamantul, prin statele de plată depuse în probațiune, fiindu-i plătită o sumă de 5541 lei cu titlu de salariu, reprezentând salariul net, la care s-au adăugat tichetele de masă în valoare de 1044 lei, diferența reprezentând taxele și impozitele datorate pentru venitul salarial respectiv.
Având în vedere că salariul reprezintă contraprestația angajatorului pentru munca prestată, că obligația angajatorului de a plăti salariul este reglementată în termeni imperativi de legea supremă art.41, cât și de Codul muncii art.3, art.39 alin.1 lit.a, art. 40 alin.2 lit.c, raportat la dispozițiile art.38 din același act normativ, consideră că cererea pentru restituirea în fapt a salariului primit pe perioada rezidențiatului în schimbul muncii prestate, cu titlu de cheltuieli de personal efectuate pe perioada pregătirii în rezidențiat are un caracter ilicit.
Arată că, la aceeași dată la care s-a încheiat contractul individual de muncă, s-a încheiat și actul adițional prin care angajatorul instituie pârâtului obligația de a lucra
în cadrul acesteia, contrar urmând să "suporte cheltuielile de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, respectiv a cheltuielilor de personal…";, însă nu precizează ca aceste cheltuieli sunt cele ocazionate cu însuși medicul rezident, care prestează o muncă pe post, în cadrul unității reclamante. Apreciază această clauză ca fiind una legală, doar în măsura în care este justificată, rațională, proporțională și fondată pe un interes legitim al angajatorului, întrucât inserarea unei clauze în care salariatul este obligat la restituirea salariului ar fi contrară legii.
Pârâtul consideră că art.195 din Codul muncii și art.18 din OG nr.18/2009 nu se referă la restituirea salariilor încasate pentru munca depusă, iar pe de altă parte reclamantul nu a probat efectuarea altor cheltuieli în beneficiul și în scopul pregătirii profesionale a acestuia.
Totodată, pârâtul mai arată că și-a încetat colaborarea cu reclamantul, dar începând cu data de_ a încheiat un contract individual de muncă tot cu o unitate spitalicească, activând tot în forma specială a rezidențiatului și că dispozițiile prevăzute de OG nr.18/2009 nu limitează dreptul unui medic de a participa la un concurs, sens în care pârâtul, după susținerea examenului, a ales schimbarea pregătirii, activând tot în cadrul sistemului public de sănătate din România. Susține că, atâta timp cât a continuat să profeseze în calitate de medic, tot în cadrul sistemului public de sănătate, însă la un alt spital, nu se poate reține că reclamantul ar fi suferit un prejudiciu ce se impune a fi reparat.
În drept, invocă art.205 și urm., ar.453 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul a depus Răspuns la Întâmpinare
(f.56-57) prin care reiterează cele din acțiunea principala, învederând totodată că activitatea de rezidențiat presupune un efort financiar pentru societatea civilă, necesar pentru acumularea de cunoștințe și îndemânare în domeniu, astfel că legiuitorul a considerat că se impune reglementarea activității de rezidențiat printr-un act normativ special în scopul unei bune funcționări a unităților sanitare, iar cheltuielile materiale și umane pentru activitățile de rezidențiat trebuiesc a fi răsplătite prin desfășurarea unei activități lucrative în domeniul în care medicul s-a specializat.
Consideră că tocmai pentru a se asigura că medicul rezident în cauză va presta activitate legiuitorul a înserat în reglementările legale încheierea unui contract individual de muncă și a unui act adițional, prin care medicul era obligat să presteze o activitate medicală în domeniu pe o perioadă egală cu perioada de desfășurare a rezidențiatului, clauze care nu limitează dreptul la muncă, dealtfel cunoscute de pârât încă de la înscrierea la concurs pentru ocuparea postului într-o unitate sanitară publică, dar și cu ocazia încheierii și semnării actelor mai sus menționate.
Pârâtul, a formulat și depus Concluzii scrise
(f.69-70) prin care se arată că reclamantul nu a evidențiat în mod probator cuantumul cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal, înțelegând să solicite integritatea salariului încasat de angajat.
Învederează că, în conformitate cu normele legale în vigoare, este nelegală solicitarea de restituire a salariului încasat pentru munca prestată, restituirea acestuia ducând la concluzia nefirească că pârâtul ar fi realizat o muncă neplătită.
Se arată că prejudiciul solicitat de reclamant nu s-a creat în bugetul acestuia, în fapt sumele au fost achitate de minister, prin reclamant, cu titlu de cheltuieli de pregătire profesională-cheltuieli de personal, direct și integral din bugetul de stat, invocând în acest sens prevederile art.13 alin.1 și 2 din OG nr.18/2009.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantul S. J. de U. B. , în calitate de angajator și pârâtul Ț. S. Ș. , în calitate de angajat, s-a încheiat la data de_ Contractul individual de muncă nr. 4.107 (f.3-4), pe perioadă nedeterminată, pârâtul ocupând postul de "medic rezident - Specialitatea medicină sportivă";. La aceeași dată, în temeiul dispozițiilor art.193 alin.2 din Codul muncii și ale art.18 alin.7 și 8 din OG nr.18/2009, a fost încheiat între aceștia Actul adițional nr. 4109/_ (f.5), prin care, pârâtul, în calitate de medic rezident și ulterior ca medic specialist, format în urma promovării concursului de rezidențiat pe post, se obliga să lucreze în cadrul unității reclamante după promovarea specialității, cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare a pregătirii în rezidențiat ( respectiv 4 ani). Totodată, actul mai sus menționat prevedea că, în situația în care pârâtul nu respecta obligația asumată, acesta se obligă să suporte toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată. Aceste clauze au fost acceptate de angajat, care a luat cunoștință de conținutul acestuia, semnând actul adițional.
Ulterior, la data de_, a fost înregistrată cererea de încetarea a activității pârâtului nr. 7366 (f.6), fiind emisă de către reclamant Dispoziția nr. 624/_ de încetare a contractului individual de muncă, începând cu data de_ .
Obiectul cererii deduse judecății vizează tocmai efectele clauzei din actul adițional, apreciindu-se de către reclamant că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația stipulată, considerând astfel că acesta este ținut la plata cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal.
Potrivit dispozițiilor art. 159 alin.1 și 2 și art. 39 alin. 1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza unui contract individual de muncă, fiecare salariat având dreptul la un salariu exprimat în bani pentru munca prestată. Conform prevederilor art. 38 salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, în cauza pendinte: salariul, iar orice tranzacție prin care se renunță sau se limitează aceste drepturi este lovită de nulitate.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli, nedepunând niciun act justificativ din care să rezulte că unitatea angajatoare ar fi efectuat cu pârâtul și alte cheltuieli decât salariul (exemplificativ, suportarea unor burse pentru perfecționarea lui profesională, cumpărarea unor materiale didactice în același sens, achiziționarea de aparatură medicală tocmai pentru atingerea finalității mai înainte evocate, și alte asemenea). Astfel, tribunalul conchide, din probatoriul administrat, că acesta a înțeles să solicite restituirea salariului efectiv plătit către pârât.
Se observă că în circumstanțele concrete ale speței de față, restituirea cheltuielilor efectuate de reclamant apare ca o solicitare nejustificată, astfel că se impune a fi respinsă pretenția reclamantului de obligare a pârâtului la restituirea salariului primit pe perioada pregătirii în rezidențiat.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, a dispozițiilor art. 208 și următoarele din Legea nr.62/2011, urmează să se respingă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. J. de U. B. împotriva pârâtului Ț. S. Ș., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 din noul Cod de procedură civilă, reclamantul va fi obligat să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale către pârât, justificate cu bonul fiscal de la fila 71.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 rep. s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamantul S. J. DE
B., cu sediul în B., str.G. B., nr. 43, județ B. -Năsăud, împotriva pârâtului Ț. S. Ș., cu domiciliul procesual ales în C. Napoca, str. Axente Sever, nr.44, județul C. .
Obligă reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 200 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare,
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Tribunalul B. -Năsăud. Pronunțată în ședință publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. E. M. -M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
M. V. C. S. L. A.
Red./Dact. IC-SLA_ / 4. ex.
