Sentința civilă nr. 1973/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚ A CIV IL Ă nr. 1973 /F/2013 Ședința publică din data de 31 iulie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: B. R. - I., judecător
GREFIER: E. M. -M.
Cu participarea asistenților judiciari
Z. L. P. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta M. E. D. împotriva pârâților I. Ș. județean B. -N. și L. T. F. B. , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul în temeiul disp.art. 223 NCPC constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă iar procedura de citare este îndeplinită conform art. 160 NCPC.
In temeiul disp.art. 131 NCPC raportat la art. 210 din Legea nr. 262/2011, tribunalul constată că este competent să soluționeze cauza.
Văzând că nici una dintre părți nu este prezentă, instanța în temeiul disp.art. 238 NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de 2 luni, având în vedere actele depuse la dosar de către părți, complexitatea cauzei, obiectul acțiunii.
Se constată că la data de_ pârâtul I. Ș. județean B. -N. a depus întâmpinare prin care s-a invocat excepția tardivității formulării acțiunii.
Întâmpinarea a fost comunicată reclamantei.
Se reține că reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța, din oficiu, ridică și pune în discuție excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei_ -_, având în vedere data formulării acțiunii_ și data prevăzută în Ordinul M.F.nr.86/2005, pentru plata drepturilor salariale personalului din învățământ, ca fiind data limită de 14 a lunii, pentru luna precedentă.
Tribunalul, potrivit disp.art. 248 alin.4 NCPC, unește cele două excepții cu fondul cauzei.
In temeiul art. 258 NCPC instanța încuviințează probele propuse de reclamantă prin acțiune, respectiv înscrisurile solicitate prin acțiune.
Văzând că au fost administrate toate probele, instanța în temeiul disp.art. 244 NCPC declară închisă cercetarea procesului și fixează termen de judecată pentru dezbaterea fondului la acest termen de judecată.
Constatând că nu s-au formulat cereri, în temeiul disp.art. 392 NCPC tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului.
Potrivit disp.art. 394 NCPC instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta
M. E. D.
a chemat în judecată pe pârâții împotriva pârâților I. Ș.
județean B. -N. și L. T. F. B.
solicitând instanței acordarea sporului de 15% pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă, pentru perioada 1 ianuarie 2010 la zi, actualizate cu rata inflației și în continuare.
În motivare s-a arătat că serviciul de "Normare-Salarizare"; a I. ui Ș. J.
-N. refuză recunoașterea sporului solicitând efectuarea de noi determinări, deși nicio lege nu prevede la ce interval de timp se fac asemenea determinări și deși reclamanta lucrează în aceleași condiții, asigurând împrumutul la domiciliu, fapt ce constituie un risc sporit de boli transmisibile.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 3, art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. 21, 22 din Legea nr. 284/2010, art. 40 alin. 2 din Codul muncii republicat, Legea nr. 283/2011, art. 9 alin. 1-3 din Legea nr. 63/2011.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 270 din Codul muncii, republicat.
Pârâtul I. Ș. J. B. -N.
, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, dar a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii și pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ce privește excepția tardivității se arată că drepturile salariale ale reclamnatei au fost stabilite ca urmare a reîncadrării acesteia conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2009, reîncadrare ce a avut loc începând cu data de 1 ianuarie 2010, potrivit legii nr.330/2009 i drepturile salariale fiind stabilite potrivit acestei legi, prin raportare la prevederile OUG nr.41/2009.
Potrivit art.34 din Legea nr.330/2009 împotriva modului de reîncadrare salariatul putea formula contestație la ordonatorul de credite și dacă era nemulțumit de modul de soluționare se putea adresa instanței de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicarea soluționării contestație. Procedura de contestare este identică și în privința reîncadrării dispuse începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit art.7 din legea nr.285/2010.
Deși deciziile privind reîncadrarea în funcție și stabilirea drepturilor salariale au fost comunicate reclamantei aceasta nu a contestat în termenul de 30 de zile aceste decizii astfel că apare ca fiind tardiv formulată prezenta acțiune.
Referitor la fondul pricinii se susține
că dispozițiile legii nr.334/2002 au fost abrogate cu data de 1 ianuarie 2010, de Legea nr. 330/2009 și că după intrarea în vigoare a acestei legi și apoi a legilor anuale de salarizare a personalului bugetar, sporul solicitat de reclamantă se poate acorda numai în măsura în care va exista o hotărâre de guvern și numai în baza buletinelor de determinarea sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, din care să rezulte cu claritate faptul că poate beneficia de acest sopor.
Cât timp, nu există nici buletin de determinare și nici hotărâre de guvern acțiunea reclamantei nu este întemeiată.
Pârâta, unitate de învățământ, legal citată, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
În ședința publică din data de 31 iulie 2013 tribunalul, din oficiu a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune privind drepturile salariale aferente perioadei 1 ianuarie 2010-31 martie 2010.
Excepția tardivității formulării acțiunii și excepția prescrierii au fost unite cu fondul cauzei.
Analizând cu prioritate excepția tardivității
invocată de unitatea de învățământ tribunalul reține că aceasta nu este întemeiată și o va respinge
având în vedere că prezentul litigiu este un litigiu de muncă iar acțiunea a fost formulată în temeiul dispozițiilor Codului muncii.
Astfel, deși dispozițiile legale care reglementează stabilirea drepturilor salariale ale personalului bugetar, conținute în Legea nr.330/2009(în privința anului 2010) și respectiv Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011, prevăd căi speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, respectiv pe calea contenciosului administrativ, aceste dispoziții nu exclud aplicarea
dispozițiilor codului muncii incidente personalului bugetar contractual în ceea ce privește obligarea angajatorului la plata în întregime a drepturilor salariale cuvenite salariatului.
Or, potrivit art.268 alin.1 litera "c"; din Codul muncii cererile prin care salariatul solicită obligare angajatorului la plata drepturilor salariale, se formulează în termenul de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, drept la acțiune care este unul distinct pentru fiecare lună și curge începând cu data efectuării plății drepturilor salariale, în speță cel mai îndepărtată dată fiind 14 februarie 2010, când s-au achitat drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2010.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune, pentru perioada
1 ianuarie 2010-31 martie 2010, este
întemeiată, având în vedere data formulării acțiunii, 23 aprilie 2013,
întrucât acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de trei ani, reglementat de art.268 alin.1 litera "c"; din Codul muncii republicat și prevăzut pentru cererile având obiect plata unor drepturi salariale, care este incident și în prezenta speță, în ce privește drepturile salariale solicitate pentru perioada această perioadă.
Termenul de trei ani curge de la data nașterii dreptului la acțiune, drept care s-a născut la data plății drepturilor salariale pentru fiecare lună, astfel că pentru drepturile salariale din fiecare lună curge termen de prescripție distinct și, în speță, pentru drepturile salariale solicitate, pentru perioada anterior arătată, termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, plata drepturilor salariale având loc cel târziu în data de 14 a lunii, pentru luna precedentă, potrivit anexei la Ordinul MF nr.86/2005 astfel că drepturile pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2010, au fost achitate cel târziu la data de 14 a lunii următoare, cele pentru luna martie 2010 fiind achitate cel târziu în data de 14 aprilie 2010.
În consecință excepția prescrierii dreptului la acțiune este întemeiată și va fi admisă iar, pentru perioada 1 ianuarie 2010-31 martie 2010 acțiunea va fi respinsă ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Referitor la fondul pretențiilor reclamantei începând cu data de 1 aprilie 2010, tribunalul reține
faptul că reclamanta este angajata unității de învățământ pârâte pe postul de bibliotecar.
Reclamantei i s-a recunoscut dreptul la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase de muncă în cuantum de 15% la salariul de bază cu începere din data de 1aprilie 2007, potrivit Deciziei unității de învățământ nr.84/2007(f.6) și a beneficiat de acest spor până la data de 31 decembrie 2009, așa cum rezultă din statul de plată aferent lunii decembrie 2009(f.11) și începând cu data de 1 ianuarie 2010 acest spor nu a mai fost acordat(f.7, 12).
Anterior datei de 1 ianuarie 2010, sporul de 15% era prevăzut de art. 51 din Legea nr. 334/2002, normă abrogată prin Legea-cadru nr. 330/2009.
La data de 31 decembrie 2009 reclamanta beneficia de salariul de încadrare, de spor de vechime de 25%, de spor pentru condiții vătămătoare de 15%, conform statului de plată aferent lunii decembrie 2009, depus în copie la dosar.
Pentru anul 2010
a fost în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin art. 30 alin. 5 și 6 din Legea-cadru nr. 330/3009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009 (atât sporurile avute și care sunt prevăzute și de noua lege, cum este sporul în cauză, cât și cele avute, dar neprevăzute de noua lege, care se acordă ca sumă tranzitorie compensatorie).
În acest sens, prin alin. 5 lit. a și b a art. 30 din actul normativ menționat s-au stabilit următoarele principii:
noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea nr. 330/2009;
sporurile prevăzute în anexele la Legea nr. 330/3009 rămase în afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
În scopul păstrării salariului avut la 31 decembrie 2009 în alin. 6 al art. 30 din Legea-cadru nr. 330/3009 s-a prevăzut că pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la noua lege și nu au fost incluse în salariile de bază, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Prin art. 3 alin. 1 lit. a din anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009, aplicabilă din 1 ianuarie 2010, personalului din învățământ (salarizat conform anexei II/1) i s-a recunoscut posibilitatea de a beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
S-a prevăzut că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare ale acestuia urmează a se stabili prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Cu toate că s-a stabilit că un asemenea spor urmează a fi reglementat detaliat printr-un regulament, în domeniul învățământului, a cărui salarizare este cuprinsă în anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009, acesta nu a fost adoptat. Singurele regulamente au fost cele adoptate prin Ordinul nr. 546/26 mai 2010, aplicabil conform art. 2 numai funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Ministerului Sănătății și direcțiilor de sănătate publică, precum și Ordinul nr. 547 din 26 mai 2010 aplicabil personalului salarizat conform anexei II/2 din Legea-cadru nr. 330/2009 (cel din unitățile sanitare de asistență socială și de asistență medico-socială), precum și unităților sanitare din subordinea ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din subordinea Academiei Române, Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, unităților de asistență socială, unităților de asistență medico-socială, precum și unităților și structurilor sanitare al căror management a fost transferat către autoritățile administrației publice locale.
Pentru anul 2011
s-a adoptat Legea nr. 284/2010, aplicabilă începând din 1 ianuarie 2011, care reglementează salarizarea personalului din învățământ. În anexa II, s- a prevăzut la art. 14 dreptul personalului din învățământ de a beneficia de un spor de până la 15 % din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare.
La fel ca în Legea-cadru nr. 330/2009, s-a prevăzut că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia urmează a se stabili de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul prevăzut la art. 21 din Legea nr. 284/2010, elaborat potrivit legii, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
În anul 2012
salarizarea personalului din învățământ este reglementată prin Legea nr. 63/2011, așa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. 4 din Legea nr. 283/2011 introduse prin art. II al legii.
În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, s-a prevăzut a fi menținut la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții (art. 1 alin. 3 din Legea nr. 283/2011 introdus prin art. II al legii).
Conform Ordinului nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (pct. II Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011 lit. B), în privința personalului din învățământ, s-a prevăzut că sporurile pentru condiții de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care
au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții de muncă.
Art. 9 al Legii nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, prevede posibilitatea personalului salarizat conform acestei legi de a beneficia de un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare.
Potrivit art. 1 alin. 3 al Metodologiei de calcul prevăzută în anexa 5 a Legii nr. 63/2011, pe lângă salariul de bază se acordă, după caz, indemnizația de zone izolate, spor de practică pedagogică, spor de predare simultană, compensații tranzitorii, spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de vechime în muncă.
Totodată, conform Legii nr. 63/2011 locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia urmează a se stabili de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Până la aprobarea regulamentului sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
Nici ulterior intrării în vigoare a acestei legi nu s-a adoptat vreun regulament în privința sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase.
Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, conform cărora "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I - VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate" se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Se poate constata așadar, din succesiunea actelor normative privitoare la salarizarea personalului din învățământul preuniversitar, faptul că în intervalul 1 ianuarie 2010 și până în prezent nu s-a adoptat vreun regulament care să prevadă locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase, precum și condițiile de acordare a acestuia.
Cu toate acestea dreptul la un asemenea spor a fost menținut în cuprinsul fiecărei legi de salarizare, fiind expres prevăzut prin lege sau ordin.
Legile succesive de salarizare, începând cu Legea-cadru nr. 330/2009, au instituit principiul menținerii în plată a drepturilor avut la finele lunii decembrie (atât sporurile avute și care sunt prevăzute și de noua lege, cum este sporul în cauză, cât și cele avute, dar neprevăzute de noua lege, care se acordă ca sumă tranzitorie compensatorie).
Totodată, atât Legea nr. 330/2009, cât și Ordinul nr._ și Legea nr. 63/2011 au prevăzut că până la aprobarea regulamentului sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
persoana să fi beneficiat de acest spor
activitatea persoanei să se desfășoare în aceleași condiții Reclamanta îndeplinește aceste cerințe cumulative.
Astfel, dreptul său a fost recunoscut atât prin hotărâre judecătorească, cât și de către angajator, până la 31 decembrie 2009care i l-a acordat efectiv până la acea dată.
Activitatea reclamantei se desfășoară în aceleași condiții, aspect necontestat de pârâți, conform buletinului de determinare toxicologică întocmit la data de 3526/_ (f.
23) locul de muncă al reclamantei prezentând risc pentru sănătate c și presupune încadrarea în categoria locurilor de muncă vătămătoare sau periculoase Întrucât Legea- cadru nr. 330/2009 prevede obligația menținerii drepturilor avute la 31 decembrie 2009, care în cazul reclamantei cuprindeau și sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15% iar la 1 ianuarie 2010 reclamanta îndeplinea condițiile pentru a beneficia de un asemenea spor, tribunalul constată că în mod nelegal i s-a refuzat plata sporului.
În condițiile în care până în prezent nu s-a adoptat vreun regulament care să prevadă cuantumul concret al sporului, condițiile de acordare, iar actele normative ulterioare referitoare la salarizare (Ordinul nr. 47/2011, Legea nr. 63/2011, art. 9 alin. 3) prevăd menținerea în plată a sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase în situația persoanelor care au fost beneficiare ale acestui spor, a căror activitate se desfășoară în aceleași condiții, tribunalul apreciază că reclamantei i se cuvine plata sporului de 15% pentru condiții vătămătoare sau periculoase începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Este adevărat că atât Legea-cadru nr. 330/2009 (art. 22 alin. 2), cât și Legea nr. 284/2010 (art. 22 alin. 2) și Legea nr. 63/2011 (art. 1 alin. 7) prevăd că suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază. Însă, această reglementare este incidentă nu pentru sporurile de care persoana beneficia la data de 31 decembrie 2009, ci pentru noi sporuri recunoscute de legile de salarizare, de care persoana nu beneficia la 31 decembrie 2009, care se acordă numai după intrarea în vigoare a noilor legi de salarizare. Cu alte cuvinte, dispoziția se aplică numai pentru sporurile care începând cu data de 1 ianuarie 2010 nu fac parte din salariul de bază.
Or, după această dată în salariul de bază au fost incluse următoarele sporuri avute până la 31 decembrie 2009: sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, sporul de stabilitate, salariul de merit și sporul de vechime, astfel că începând cu data de 1 ianuarie 2010 reclamanta nu a mai beneficiat de nici un spor la salariul de bază și drept urmare prin acordarea sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15 % din salariul de bază nu se depășește procentul total de 30% din salariul de bază pentru toate sporurile de care beneficiază un salariat din sectorul bugetar.
Aceasta întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, inițial Legea-cadru nr. 330/2009 a prevăzut menținerea în plată a drepturilor avute în decembrie 2009. Ulterior, reglementările succesive privitoare la salarizare au prevăzut și ele menținerea în plată a drepturilor avute în luna decembrie.
În baza considerentelor expuse și a textelor legale invocate, tribunalul va admite acțiunea formulată și în consecință va obliga unitatea de învățământ să plătească reclamantei sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15% din salariul de bază cu începere din data de 1 aprilie 2010 și până la zi, sumă actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății și să acorde în continuare acest spor până la aprobarea regulamentului prevăzut de art. 9 alin. 2 din anexa 5 la Legea nr. 63/2011 sau până la data la care condițiile cerute pentru beneficiul sporului au încetat, după caz.
Chiar dacă I. Ș. J. B. -N. nu calculează și nu achită drepturile salariale, hotărârea se impune a fi pronunțată și în contradictoriu cu această entitate, întrucât acest pârât are rol de avizare a statului de funcții.
Or, tocmai acest pârât nu a avizat statul de funcții ce includea și sporul solicitat de reclamantă, refuzând recunoașterea dreptului reclamantei de a-i fi inclus în statul de plată și sporul de 15% pentru condiții vătămătoare sau periculoase.
Conform art. 2 din Ordinul nr._ din 11 iulie 2011 privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învățământul preuniversitar de stat, statele de personal ale unităților de învățământ, pentru toate categoriile de personal, se întocmesc
de unitățile de învățământ și se avizează de inspectoratele școlare, la începutul fiecărui an școlar sau ori de câte ori apar modificări.
Întrucât pârâtul inspectoratul școlar este entitatea care avizează statul de personal, pentru a se putea asigura punerea în executare a hotărârii, pentru a se recunoaște dreptul unității de învățământ obligată la plata sporului de a face această plată și de a întocmi în continuare statul de plată cuprinzând și acest spor, hotărârea trebuie să fie opozabilă și inspectoratului școlar.
Reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtul I. Ș. J. B. -N. .
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu pentru perioada
1 ianuarie 2010 - 31 martie 2010 și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantă, referitor la plata drepturile salariale aferentei acestei perioade, ca fiind prescrisă.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta M. E. D. , domiciliată în B.
, str. A. S., nr.6, sc.A, ap.9, județul B. -N., împotriva pârâților I. Ș. J.
B. -N.
, cu sediul în B., strada 1 D. nr. 5, județul B. -N. și L. T. F.
B.
, cu sediul în B., str. Z., nr.1, județul B. -N., ca fiind întemeiată și în consecință:
- obligă pe pârâtul L. T. F. B. să plătească reclamantei sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15% din salariul de bază pentru perioada 1 aprilie 2010- la zi, sumă actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății efective, și să acorde în continuare acest spor până la aprobarea regulamentului prevăzut de art.9 alin.2 din anexa la Legea nr.63/2011 sau până la data la care condițiile cerute pentru beneficiul sporului au încetat, după caz.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Tribunalul B. -N. . Pronunțată în ședința publică din data de 31 iulie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
B. R. -I. | E. | M. -M. |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
P. S. Z. L.
Redactat/tehnoredactat/BRI/_ /5 ex.
