Sentința civilă nr. 408/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 408/F/2013
Ședința publică din data de 1 februarie 2012 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. I. S. GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari :
SA L. - M. V. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții B. | G. | , B. I. | , C. |
A., J. M., M. V., SA în contradictoriu cu pârâta S. | N. | de T. | F. |
de C. "C. C. "; SA. B. - reprezentată prin S. de T. | F. | de C. | C. , |
având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, răspuns la întâmpinare, în 2 exemplare, formulat de pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA. B. - reprezentată prin S. de T. F. de C. C. .
Instanța, din oficiu, invocă excepția dreptului material la acțiune privind salariul suplimentar aferent anului 2008.
Nemaifiind cereri sau probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare atât cu privire la excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, invocată la termenul de judecată anterior și a prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA. B., cât și cu privire la fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând constată că, | |||
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții B. G. | , B. | I., C. | |
A. | , J. M., M. V., Ș. A. au chemat în judecată pe pârâta S. | N. | de T. |
F. | de Marfă "C. Marfă SA. B. - reprezentată prin S. de T. F. | de | Marfă C. |
,
solicitând instanței obligarea pârâtei să plătească retroactiv pentru fiecare reclamant salariul suplimentar pe anii 2008-2009, corespunzător timpului efectiv lucrat, actualizat în raport cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă; ajutorul material de Crăciun pentru anul 2009 în cuantum de 570 lei actualizat în raport cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă; ajutorul material de Paște pentru anul 2009 în cuantum de 570 lei, actualizat în raport cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă; Prima de Ziua F. ul,,0i pe anul 2009 în cuantum de 570 lei, actualizată în raport cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă.
În motivare s-a arătat că în fapt, reclamanții au fost salariați ai pârâtei, iar la încetarea raporturilor de muncă nu au primit drepturile salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată. Cât privește drepturile salariale pretinse, acestea le-au fost conferite atât prin Contractul colectiv de muncă al SNTFM -C. MARFA SA pe anii 2007-2008 și 2009-2010, cât și de
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010.
Referitor la salariul suplimentar, acesta este reglementat atât de art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010.
Referitor la acordarea primei de Ziua F. ului pe anul 2009, ajutorului material de Crăciun pe anul 2009 și ajutorul material de Paște pe anul 2009, aceasta categorie de drepturi salariale le-au
tratat concomitent deoarece acordarea lor a fost reglementată de același articol din CCM 2007/2008 și 2009-2010.
Reclamanții au arătat că drepturile solicitate le sunt conferite și de Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungită valabilitatea pentru 48 luni prin Actul adițional înregistrat la MMFFS B. sub nr. 370/_, care este aplicabil și pârâtei și care la art. 71 prevede: cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; pentru Ziua
F. ului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de Salarizare.
Având în vedere că potrivit art. 40 alin 2 lit. c din Codul Muncii republicat, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, s-a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale solicitate, pentru fiecare an, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului Muncii și dispozițiile art. 30, art. 67, din contractele colective de muncă pe anii 2007-2008 și 2009-2010 al SNTFM C. MARFA SA și art. 30 si art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010.
Pârâta S. N. de T. F. de Marfă "C. Marfă"; SA. B. a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii ca nefondată și pe cale de excepție, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a solicitat pronunțarea mai întâi asupra excepției invocate de societatea pârâtă prin întâmpinare și analizând temeinicia susținerilor să dispună admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a SNTFM C. Marfă
SA.
S-a învederat faptul că, în urma verificărilor efectuate de către Departamentul Resurse
Umane din cadrul societății, verificări ce au avut la bază tabelul din care a reieșit doar numele reclamanților (fără alte date de identificare: CNP, adresă, etc.), rezultând că reclamanții în cauză nu au fost și nu sunt salariați ai SNTFM C. Marfă SA.
Astfel, calitatea procesuală pasivă într-un proces presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății, motiv pentru care s-a solicitat constatarea că cererea de chemare în judecată a fost introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și, în consecință, să se respingă cererea de chemare în judecată față de C. Marfa ca nefondată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 41 și următoarele, art. 115 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Pentru termenul de judecată din data de_, pârâta S. N. de T. F. de Marfă "C. Marfă"; SA. B. -S. Transilvania a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pasive a acesteia, întrucât între ei și reclamanți nu a existat relații contractuale de muncă, nefiind angajații C. Marfă.
La termenul de judecată din data de_, reclamanții au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, arătând că în mod greșit au chemat în judecată pe pârâta S. N. de T.
F. de Marfă "C. Marfă"; SA. B. -S. Transilvania, corect pârâta a fost S. N. de
T. F. de C. "C. C. "; SA. B. -S. Transilvania.
Pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA. B. -S. de T. F.
de C. C., pentru termenul de judecată din data de_ a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acesteia.
În motivare s-a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune față de solicitarea reclamanților de a se acorda salariul suplimentar pentru anii 2008 și 2009.
Pârâta a arătat că, reclamanții au solicitat acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008, 2009 în conformitate cu prevederile art. 32 (1) din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2006-2010, conform căruia "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
Față de prevederile mai sus-menționate, s-a învederat faptul că solicitările reclamanților și- au avut izvorul în contractul colectiv de muncă, nefiind un drept prevăzut în contractul individual de muncă al salariaților reclamanți. De asemenea, acesta a reprezentat o recompensă acordată de angajator salariaților, drept urmare a îndeplinirii ireproșabile a obligațiilor de serviciu de către aceștia, iar dreptul de a acorda o recompensă aparține exclusiv angajatorului, fiind o disponibilitate a acestuia și nu o obligație.
Deși în contractul colectiv de muncă s-a folosit noțiunea de salariu suplimentar, acest drept nu a putut fi asimilat salariului, deoarece nu se acorda lunar și nu a fost prevăzut în contractul individual de muncă.
Având în vedere natura juridică diferită a drepturilor salariale pe de o parte și cea a
"salariului suplimentar" pe de alta parte, s-a solicitat instanței constatarea că obiectul acțiunii nu a consta în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea pârâtei la respectarea unor clauze din CCM și, pe cale de consecință, au fost în prezența unui conflict de drepturi, caz în care au fost aplicabile prevederile art. 268 alin. 1, lit. e din Codul muncii republicat, conform cărora "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Dreptul la acțiune în cazul nerespectării prevederilor art. 32 (1) din CCM s-a născut la datele de_ și_, iar față de data introducerii acțiunii și raportat la prevederile art. 268 alin 1 lit. e din Codul muncii republicat, s-a solicitat instanței să admită excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008 și 2009.
Totodată, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la acordarea ajutorului material de Paște, Crăciun și a premiului pentru Ziua F. ului pentru anul 2009.
În motivarea admiterii excepției invocate, s-a precizat faptul că ajutoarele materiale, deși au fost drepturi patrimoniale, nu au fost drepturi de natură salarială, ci drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de muncă, cu regim juridic distinct.
Potrivit prevederilor art. 159 și 160 din Codul muncii republicat, "salariul a reprezentat contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă", acesta cuprinzând "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri". Astfel, norma generală a definit salariul, componentele acestuia: salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, temeiul de drept și izvorul obligațiilor - contractul individual de muncă.
Ajutorul de Paște, Crăciun și pentru Ziua feroviarului s-a acordat cu o ocazie prestabilită, în temeiul unei prevederi a contractului colectiv de muncă și nu s-a acordat lunar, în raport de munca prestată, așa cum s-au acordat drepturile salariale.
Având în vedere natura juridică diferita a drepturilor salariale pe de o parte și a ajutoarelor materiale de Paște, Crăciun și Ziua feroviarului pe de altă parte, s-a solicitat instanței să constate că obiectul acțiunii nu a constat în plata unor drepturi salariale ci în obligarea pârâtei la respectarea unei clauze din CCM și, pe cale de consecința au fost în prezența unui conflict de drepturi, care se prescrie, în raport de prevederile art. 268 alin 1 lit. e din Codul muncii republicat, în termen de 6 luni.
În concluzie, având în vedere că dreptul de a cere acordarea ajutorului material de Paște s-a născut la data de_, pentru ajutorul material de Ziua F. ului s-a născut la data de_, și a ajutorului material de Crăciun la data de_ rezultând că dreptul material la acțiune s-a prescris.
Pe fondul cauzei, s-au învederat următoarele:
În ceea ce privește solicitarea de acordare a salariului suplimentar pentru anii 2008 și 2009, s-a considerat că sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Reclamanții au solicitat acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008-2009 în temeiul prevederilor art. 30 (1) din Contractul Colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi, conform căruia "pentru munca desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
Această prevedere a fost reluată și la art. 32 alin 1 din Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, valabil pentru anul 2007 - 2008, modificat și completat prin actele adiționale înregistrate la DMPS B. sub nr. 1753/_ valabil până la data de_, Act Adițional nr. 437/_ valabil până la_, Act Adițional la CCM nr. 2450/_ și Actul Adițional la CCM nr. 1708/_, valabil până la data de_ .
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) și (3) din Contractele Colective de Muncă aplicabile pentru anii 2006 -2008 la nivelul C.F.R. C.: "Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Din veniturile realizate (de societate), fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar."
Avându-se în vedere prevederile art. 982 cod civil conform cărora: "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg", precum și prevederile art. 983 din Codul civil conform cărora "când există îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă", rezultă indubitabil că art. 32 alin. (1) și (3) din contractele colective de muncă aplicabile pentru anii 2006-2008 la nivelul C.F.R. C. sunt interpretate, precum și aplicate, astfel: salariul suplimentar pentru muncă ireproșabilă se acordă, sub condiția ca societatea să fi avut în anul 2008 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
S-a precizat faptul că această condiție, respectiv constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate, nu a putut fi îndeplinită, deoarece, fiind o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea Ministerului T. urilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr. 79/2001 și prevederilor O.U.G. nr. 79/2008, avea obligația respectării prevederilor din aceste acte normative conform cărora: "indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității ".
Prin urmare, raportat la aceste prevederi legale, pârâtei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2008-2009, aprobate prin acte normative, iar fundamentarea fondului de salariu s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut și care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
Astfel, pentru anul 2008, indicele câștigului mediu a fost de 100,18% (pct. 115 din execuția bugetară), iar indicele de productivitate a fost de 100,72% (pct. 118 din execuția bugetară), rezultând o diferență de 0,54% insuficientă pentru a se constitui fondul necesar acordării salariului suplimentar.
Totodată, din analiza bugetelor de venituri și cheltuieli pe anul 2008 și a execuției bugetare pe acest an, a reieșit că pentru anul 2008, la rubrica privind "câștigul mediu lunar pe salariat" (Anexa, pct. 6, cap. IX la H.G. 1712/2008) s-a prevăzut suma de 2264,55 mii lei, iar conform tabelului privind execuția bugetară pe anul 2008 suma a fost de 2268,58 mii lei, rezultând că s-a depășit fondul de salariu cu suma de 4,04 mii lei ceea ce a condus la neconstituirea fondului necesar acordării salariului suplimentar.
Totodată, cu privire la veniturile realizate, un alt factor care a condus la neconstituirea fondului pentru acordarea salariului suplimentar a fost nerealizarea de profit, pe anii 2008 și 2009 pârâta înregistrând pierderi, respectiv: pe anul 2008 a avut o pierdere de 260.057.521 lei - a se vedea pct. 81 cap.VI din Bilanțul contabil pe anul 2008 (anexa 6) și contul de profit și pierdere pct.20.65;
S-a învederat că pe anul 2009 pârâtei nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli. În proiectul de BVC pe anul 2009, transmis Ministerului T. urilor și Infrastructurii cu adresa nr. 30/A2/32/_, s-a prevăzut la rubrica aferentă fondului de salarii suma de 456.000 mii lei, iar fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 a fost în valoare de 486.489 mii lei față de valoarea prevăzută de 4. mii lei (pct. 115, cap. IX din execuția BVC pe anul 2009), cu o depășire de
30.488 mii lei, fapt ce a condus la neconstituirea fondului necesar acordării salariului suplimentar. Totodată în anul 2009 societatea a înregistrat o pierdere în valoare de 210.377,85 mii lei și o pierdere cumulată din anii precedenți în valoare de 535.423,74 mii lei (pct. 79 cap V din bilanț).
În concluzie, s-a solicitat respingerea cererii pentru acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2008 și 2009 ca neîntemeiată.
În ceea ce a privit solicitarea reclamanților de acordare a ajutorului material de Paște, Crăciun pentru anul 2009 și a primei pentru Ziua F. ului pentru anul 2009, întemeiată pe prevederile art. 69 lit. a) și b) din CCM la nivel de societate, s-a considerat neîntemeiată, arătându-
se că în această perioadă, reclamanții au beneficiat de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate în data de_, respectiv Act Adițional la CCM nr. 2450/_ .
S-a precizat faptul că pârâta, ca agent economic monitorizat, nu se putea obliga la acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia Paștelui, Crăciunului și a Zilei F. ului decât cu respectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și art. 7 alin. 1 din OUG nr. 79/2008, respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora și să se încadreze în fondul de salarii.
Astfel că, motivat de situația financiară dificilă a pârâtei, organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegocierea clauzelor contractuale, în sensul că prevederile art. 69 lit. a) și b) din CCM urmau a se aplica, într-o primă etapă, începând cu_ conform Actului Adițional nr. 2450/_, iar ulterior prin Actul adițional nr. 1708/_, începând cu_ .
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 977 C. Civ, respectiv "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sensul literal al termenilor", reiese că voința reală a părților a fost aceea de a suspenda acordarea tuturor ajutoarelor menționate pe parcursul anilor 2009 și 2010.
Așadar, raportat la aceasta perioadă, acordul de voința al părților a fost în sensul neacordării drepturilor pretinse de către reclamanți, iar ignorarea voinței părților ar reprezenta o încălcare a forței obligatorii a contractului consfințită de prevederile art. 969 C. Civ.
Față de cele menționate, a reieșit că prevederile CCM-ului pe anii 2009 și 2010 încheiat la nivel de unitate nu cuprind clauze la un nivel inferior celor stabilite prin CCM la nivel de ramură de transporturi, invocat de reclamant.
Potrivit art. 43 alin 3 din CCM la nivel de ramură de transporturi, "la nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit, precum și la al 13-lea salariu se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia paritară din unitatea respectivă."
La nivelul societății (SNTFC "C. C. "S.A., prin actele adiționale invocate la contractul colectiv de muncă s-a stabilit că drepturile bănești solicitate de către reclamant nu se mai acordă în anul 2009, iar aceste prevederi se aplica tuturor salariaților încadrați în unitatea pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, potrivit dispozițiilor art. 11(1) lit. b din legea 130/1996, art. 133 alin 1 lit. b si art. 132 alin 3 din legea nr. 62/2011 - codul dialogului social.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului Muncii republicat, Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, valabil pentru anul 2007 - 2008, modificat și completat prin actele adiționale nr. 2450/_ și nr. 1708/_, OUG nr. 79/2008, art. 977, 969 C. Civ., art. 43 CCM la nivel de ramură de transporturi.
Pentru termenul de judecată din 1 februarie 2013, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor pârâtei ca nefondate.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, respingerea susținerilor pârâtei ca neîntemeiate, deoarece obiectul cererii deduse judecații, l-a format drepturi bănești de natură salarială și se aplică dispozițiile art. 283 litera c din Codul muncii și nu litera e, termenul de formulare a acțiunii fund de trei ani de la data nașterii dreptului.
Drepturile bănești solicitate au fost o componentă a salariului, care așa cum este definit în cuprinsul dispozițiilor art. 155 din Codul muncii se compune din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Salariul suplimentar, prima de Ziua Ceferiștilor și ajutoarele materiale de Paște și de Crăciun constituie tocmai astfel de adaosuri, lucru pe care angajatorul la cunoscut și l-a aplicat de altfel prin calcularea tuturor contribuțiilor datorate la stat și în raport de aceste premii și ajutoare.
Dacă salariul s-a plătit în temeiul contractului individual de muncă și aceste sume solicitate s-au plătit în temeiul dispozițiilor contractului colectiv de muncă.
Faptul că au avut sorginte diferită, nu a însemnat ca au regim juridic diferit sub aspectul prescripției extinctive, așa încât în speță sunt incidente dispozițiile art. 166 coroborate cu dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii.
Textul de lege pe care 1-a invocat pârâta, respectiv art.283 lit. e, a vizat alte drepturi, decât cele cu caracter pecuniar, care au izvorât din contractul colectiv de muncă și prin urmare dreptul la acțiune nu s-a prescris.
Această idee a mai fost susținută și de principiul respectării egalității părților în raporturile juridice civile, pentru că ar fi în total, inechitabil ca angajatorul să aibă posibilitatea de a se îndrepta împotriva angajatului cu acțiune în răspundere patrimonială, în termen de trei ani conform art.283 lit. c Codul muncii, iar atunci când este obligat la plata drepturilor salariale să beneficieze de prescripția de șase luni înscrisă în dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii.
Deci a fost vorba de drepturi salariale pe care pârâta nu le-a achitat încălcând prevederile CCM și ale Codului muncii.
Cât a privit excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru salariul suplimentar aferent anului 2008, raportat la termenul de prescripție de 3 ani, s-a solicitat constatarea că acțiunea a fost exercitată de către reclamanți în interiorul său, inclusiv pentru pretențiile privind salariul suplimentar pentru anul 2008, întrucât dreptul la plata acestuia a devenit exigibil începând cu data de 01 iulie 2009.
Chiar dacă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei nu a fost stabilit un termen de plată a salariului suplimentar, acesta a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, publicat în Monitorul Oficial al României Partea a V-a, nr.3/_, aplicabil și pârâtei (la poziția 1 din Anexa 5 la acest CCM care nominalizează unitățile la care se aplică acest contract colectiv de muncă, se afla societatea pârâtă SNTFC C. C. SA B. ), care în art. 43(2) Alte venituri la lit.a stabilește și termenul de plată al acestuia: al 13-lea salariu, egal cu salariul de bază al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor. Având în vedere că pârâta n-a acordat acest drept salarial până în prezent, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data de 01 iulie 2009, întrucât dreptul la plata acestuia a devenit exigibil începând cu această dată, iar cererea a fost înregistrată la data de_ .
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca nefondate.
Cu privire la interpretarea prevederilor art. 32 (1) din CCM pe anii 2007-2008 și 2009-2010.
Prevederile art. 32 alin. l din CCM la nivel de unitate care statuează că " personalul societății va primi un salariu suplimentar" au trebuit coroborate cu prevederile art. 33 alin. l din același contract, care stabilește criteriile care trebuie îndeplinite pentru acordarea acestui salariu.
Din interpretarea celor două prevederi contractuale a rezultat că acest drept se acordă salariatului care a desfășurat în cursul anului o muncă ireproșabilă, aceasta fiind singura condiție care trebuie îndeplinită pentru acordarea salariului suplimentar. Cu alte cuvinte, partenerii sociali nu au acordat o facultate angajatorului ci au negociat și stabilit un drept al angajatului care îndeplinește anumite criterii însumate prin expresia "pentru munca ireproșabilă".
Art. 32 (3) din CCM statuează neechivoc faptul că "din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar", instituindu-se astfel în sarcina angajatorului obligația de constituire a fondului, iar nu opțiunea de a decide dacă se impune sau dorește aplicarea clauzei convenite. Din activitatea desfășurată pârâta a realizat venituri.
Acest alineat nu trebuie interpretat în sensul că prin noțiunea de "venituri" se înțelege, profitul societății sau plusul de valoare care depășește cheltuielile societății.
În acest text din CCM, s-a arătat modalitatea constituirii fondului de plată a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu a rezultat ca această plată a fost condiționată de existența profitului.
Singurele condiții pentru acordarea acestui salariu au fost, ca anul pentru care se solicită salariul să fi expirat, iar salariatul să fi desfășurat activitate în cursul unui an calendaristic și să nu fi fost sancționat disciplinar.
Apărările pârâtei în sensul neacordării acestor drepturi din pricina situației financiare precare, nu pot fi primite, întrucât obligația de plată a acestor drepturi a fost asumată necondiționat de înregistrarea de profit sau de îndeplinirea altor condiții prealabile. Dispozițiile contractuale menționate mai sus au caracter imperativ și nu au fost condiționate de situația economico-financiară a pârâtei. Incubă angajatorului obligația de a lua măsurile necesare în vederea constituirii fondului de salarii, deoarece potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, acesta a fost obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Acesta nu se poate sustrage de la obligația sa invocând lipsa fondurilor bănești.
De altfel, în cuprinsul contractelor colective de muncă se arată în art. 2 alin. 3 că executarea prevederilor acestuia este obligatorie pentru părți, iar în art. 3 alin. l se stipulează că organizarea și conducerea activității societății, pe principii de competență profesională și eficiență economică sunt atribute exclusive ale administrației care poartă răspunderea, potrivit legii, pentru îndeplinirea acestora.
Pe de altă parte, una din regulile generale de interpretare a convențiilor este aceea de interpretare în sensul în care clauzele pot produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce niciunul (art. 978 Cod civil).
Apărările pârâtei cu privire la faptul că a fost o societate monitorizată în baza prevederilor OUG nr. 79/2001 sunt nefondate și s-a solicitat respingerea acestora. Faptul monitorizării pârâtei nu a fost de natură a o exonera de obligațiile pe care și le-a asumat prin încheierea unor contracte colective de muncă valabile.
O.U.G. nr. 79/2008 nu cuprinde și nici nu era posibil în mod legal a se cuprinde dispoziții de aneantizare a unor obligații contractuale legale asumate de angajatori, iar în plus, trimiterea pe care o face pârâta în mod general la dispozițiile acestui act normativ nu au putut avea relevanță în soluționarea cauzei, în măsura în care nu s-au invocat punctual situații de exonerare de răspundere contractuală admise de legislația și doctrina actuale.
Aceste acte normative nu au conținut nici o prevedere care să permită angajatorului suspendarea unilaterală a executării unor clauze a contractelor colective de muncă.
Angajatorul avea obligația la momentul negocierii contractelor colective de muncă să țină cont de prevederile OUG nr. 79/2001, așa cum a fost modificată ulterior, care era în vigoare în anul 2007 și anii următori, perioada pentru care au solicitat drepturi salariale restante .
De asemenea angajatorul la negocierea contractului colectiv de munca ar fi trebuit să aibă ca punct de pornire posibilitățile financiare, în ceea ce privește acordarea drepturilor angajaților.
De asemenea, necuprinderea în fondul de salarii inclus in bugetul de venituri și cheltuieli a fondului necesar acordării drepturilor salariale s-a făcut din culpa pârâtei, iar aceasta nu s-a putut prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin contractele colective de muncă, aceasta cu atât mai mult cu cât bugetele de venituri și cheltuieli au fost aprobate ulterior semnării Contractelor Colective de Muncă, prin care pârâta își asumase implicit și obligația de includere în buget a sumelor necesare îndeplinirii obligației contractuale.
Referitor la prima de Ziua F. ului și ajutorul material de Paște pentru anul 2009. Drepturile solicitate prin acțiune s-au bazat pe prevederile art. 69 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008 prelungit prin acte adiționale până la data de_, fiind scadente la data de 23 aprilie 2009 Prima de Ziua F. ului și la 19 aprilie 2009 Paștele, deci anterior încheierii CCM 2009-2010, iar conform dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 Contractele colective de muncă produc efecte de la data înregistrării lor.
Din interpretarea art. 69 din contractele colective de muncă pe anii 2007-2008 și 2009-2010 privind acordarea primei de Ziua F. ului și ajutorului material de Paște și de Crăciun, a rezultat că acordarea acestor drepturi cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, nu a fost condiționată de veniturile pârâtei sau de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligație stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități.
Astfel, suma care a trebuit acordată, fiind stabilită imperativ, s-a situat cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul sau minim dacă nu s-a dispus de către Consiliul de Administrație plata unei prime într-o sumă mai mare decât nivelul minim stabilit de părți.
Susținerea pârâtei cu privire la inexistența resurselor financiare, nu a putut fi primită atâta vreme cât nu a putut influența stabilirea sau recunoașterea unor drepturi salariale prevăzute în Contractele colective de muncă, întrucât a fost vorba de drepturi care au fost stabilite de comun acord, astfel încât acest acord a devenit legea părților, în accepțiunea art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996. Lipsa fondurilor financiare nu a putut afecta dreptul în sine, ci a fost un aspect care a putut împieta eventual, executarea acestora, dar în nici un caz nu l-a putut înlătura și nu i-a putut afecta existența.
Referitor la acordarea ajutorului material de Crăciun pe anul 2009. Drepturile solicitate de reclamanți, le-au fost conferite și de Contractul colectiv de muncă la nivel de grup, de unități din
transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungită valabilitatea pentru 48 luni prin Actul adițional înregistrat la MMFFS B. sub nr. 370/_, care a fost aplicabil și pârâtei și care la art. 71 prevede: - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Conform dispozițiilor art. 11(1) lit. b din Legea nr. 130/1996: "Clauzele CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel."
Conform art. 238 (l) Codul muncii," Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior."
Aceleași dispoziții se regăsesc și în art. 133 alin. l lit. b și art. 132 alin.3 din Legea nr.
62/2011 Codul dialogului social.
Prin urmare, CCM la Nivel de Grup de Unități fiind încheiat la nivel superior față de CCM al pârâtei, prevederile lui minimale sunt obligatorii pentru societate.
S-a arătat că pârâta face parte din fiind parte semnatara a acestui Asociația Patronala la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2010. Art. 2 alin. 4 din CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2010, prevede: Contractele colective de muncă la nivel de unități vor respecta prevederile minimale stabilite prin prezentul contract.
Art. 3 (1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de muncă. Părților le revine obligația de a respecta prevederile cuprinse în prezentul contract colectiv de muncă.
Pe de altă parte, obligativitatea aplicării prevederilor CCM la Nivel de Grup de Unități din
T. ul F. pe anii 2006-2010, rezultă din dispozițiile art. 2 din Contractele colective de muncă pe anii 2009-2010 încheiate la nivelul pârâtei, care prevăd: Art. 2 alin. (1) din CCM 2009-2010 înregistrat sub nr. 2572/_: "Prezentul contract colectiv de munca devine aplicabil de la data înregistrării." Alin. (4) Părțile se obligă, ca în perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aplicabile la SNTFC sau prin legislație.
Alin. (7) Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se vor adapta prevederilor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestuia nu au fost atinse, sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse. Aceste prevederi din Contractele colective de muncă, stabilesc expres ca prevederile contractului colectiv de munca se aplică de la data înregistrării și obligația pârâtei de a aplica prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, în speță prevederile din Contractul Colectiv de muncă la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, aplicabil și în perioada 2009-2010, conform actului adițional nr. 370/_ . Având în vedere aceste prevederi legale și contractuale, care stabilesc clar obligația părților de respecta prevederile CCM la nivel superior, a rezultat cu claritate că aplicabilitatea acestui contract în raporturile dintre angajații și angajatorii din grupul pentru care a fost încheiat a fost una directă, nefiind necesară, ca o condiție pentru a fi pus în executare, preluarea clauzelor în contractele colective de munca încheiate la nivel de unitate.
Având în vedere că potrivit art. 40 alin 2 lit. c din Codul Muncii republicat, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale solicitate, pentru fiecare an, actualizate cu rata inflației la data plații efective.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului Muncii menționate și art. 32, art. 69, din contractele colective de munca pe anii 2008-2008 al SNTFC C. C. SA și art.30 și ar.71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010.
Analizând prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță raportat la salariul suplimentar aferent anului 2008, conform art. 137 C.proc.civ., instanța reține că aceasta este întemeiată, dar excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
.
Obiectul acțiunii îl constituie plata salariului suplimentar, acordat pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic (adică salariul al 13-lea) aferent anilor 2008 - 2009, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de "Ziua F. ilor" (anul 2009), Paște (anul 2009) și Crăciun (anul 2009).
În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă prescripția pentru salariul suplimentar, aceste drepturi erau exigibile în data de 15 ianuarie a anului următor celui pentru care s-au acordat, astfel încât momentul de început al curgerii prescripției este data de 15 ianuarie a anilor 2009, 2010, și nu la data de_ și respectiv_, întrucât aceste drepturi trebuiau achitate la momentul plății salariului aferent lunii decembrie a anului încheiat.
Cu privire la celelalte drepturi salariale solicitate, este de reținut că pârâta recunoaște că dreptul de a cere acordarea ajutorului material de Paște s-a născut la data de_, pentru ajutorul material de Ziua F. ului s-a născut la data de_, iar pentru Crăciun la data de_ .
Pârâta a invocat faptul că termenul de prescripție de s-ar fi împlinit înainte de înregistrarea acțiunii raportat la toate drepturile solicitate, susținând că aceste drepturi nu ar avea o natură salarială și având în vedere că se invocă nerespectarea contractului colectiv de muncă, termenul de prescripție ar fi conform art. 268 alin 1 punctul e din Codul muncii de 6 luni.
În aprecierea naturii pretențiilor, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, conform cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Totodată conform art. 7 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar salariul personalului din grupul de unități feroviare este confidențial și cuprinde: - salariul de bază care se stabilește în raport cu pregătirea, competența, răspunderea si complexitatea sarcinilor funcției ocupate; - sporuri la salariul de bază; - adaosuri; - premii.
Din interpretarea dispozițiilor legale de mai sus și a prevederilor contractului colectiv de muncă, este evident că aceste drepturi sunt de natură salarială, și astfel devin incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii cu privire la termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune.
Termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, invocat prin întâmpinare, a fost instituit pentru a asigura restabilirea, cu celeritate, a situației de legalitate în care trebuie să se desfășoare raporturile de muncă, având în vedere natura specifică a acestora. Contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții diverse, referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile pârâtei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Față de cele arătate, instanța concluzionează că prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii sunt aplicabile numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
În cazul de față, la data înregistrării acțiunii_ termenul de prescripție de 3 ani era împlinit doar raportat la o parte din drepturile solicitate, respectiv salariul suplimentar pentru anul 2008, raportat la care instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la termenul de 3 ani.
Față de cele arătate instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului la acțiune pentru salariul suplimentar pentru anul 2008 și să respingă, ca neîntemeiate excepțiile prescripției dreptului la acțiune pentru restul pretențiilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța raportat la fondul cauzei, reține următoarele:
În ceea ce privește salariul suplimentar pentru anul 2009:
Reclamanții au fost angajații societății pârâte așa cum rezultă din carnetele de muncă, dar contractele individuale de muncă au încetat în cursul anului 2009 și respectiv 2010, reclamanții fiind angajați după cum urmează: B. G. până la_, B. I. până la_, J. M. până la_, M. V. până la_, Ș. A. până la_, C. A._ .
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008 înregistrat sub nr. 2836/_ a fost prelungit prin două acte adiționale succesive: 370/_ si 629/_ până la data de 31 ianuarie 2011.
Conform art. 30 din acest contract colectiv de muncă pentru muncă ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii în forma în vigoare pentru perioada în discuție, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Pârâtele au invocat că plata salariului suplimentar constituie o facultate și nu o obligație, aceasta fiind condiționată de existența fondurilor bănești cu această destinație, or societatea s-a confruntat cu o situație materială dificilă în perioada pentru care se solicită acordarea salariului suplimentar.
Prevederea cuprinsă în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a celui la nivel de grup de unități din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar menționează faptul că salariații vor primi un salariu suplimentar, ceea ce înseamnă că s-a instituit în fapt obligația angajatorului și nu facultatea acestuia de a plăti acest salariu pentru anul 2009. Or, în condițiile în care norma este una imperativă, condiționarea recunoașterii dreptului și acordării acestuia de existența de fonduri, nu poate fi acceptată (de altfel lipsa fondurilor nu a fost dovedită în cauză).
Cu privire la acordarea ajutorului material pentru Paști aferent anului 2009, a premiului pentru "Ziua F. ului"; pentru anul 2009 și a ajutorului material pentru Crăciun din anul 2009:
Începând din data de 28 decembrie 2006 și până la data de 31 ianuarie 2011, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2836/2006, cu actele adiționale succesive arătate mai sus.
Dispozițiilor art.69 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007-2008 în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unitățile componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paște si de Crăciun se afla în concediu fără plată cu o durată de un an, pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Pârâtele au invocat faptul că potrivit actului adițional nr. 2450 înregistrat la 4 iunie 2009 aceste prevederi (privind ajutoarele de Paști și Crăciun și premiul pentru Ziua F. ului) se aplică cu 1 ianuarie 2010. Aceste aserțiuni nu pot fi însă primite de instanță, apreciind că aceste clauze reprezintă doar o suspendare sau amânare a plății acestor drepturi și nicidecum o înlăturare a acestora pentru perioadele la care se referă aceste clauze. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că, prin CCM la nivel de unitate, drepturile au fost înlăturate pentru anumite perioade de timp și nu doar suspendată plata acestora, în perioadele respective era în vigoare CCM încheiat la nivel de
grup de unități din transportul feroviar, nivel superior unității astfel că dispozițiile art. 71 din acest contract colectiv sunt aplicabile salariaților pârâtei.
Analizând situația particulară a reclamanților prin raportare la aceste dispoziții legale, se poate observa că cererile acestuia sunt întemeiate, ajutorul material de Paști aferent anului 2009 i se cuvenea reclamanților conform dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități, aceasta fiind prevăzută în termeni imperativi, iar dificultățile financiare ale societății nu pot justifica neacordarea acestor drepturi.
S-a mai solicitat prima pentru Ziua F. ului din anul 2009, această cerere va fi admisă, urmând a obliga pârâtele la plata primei aferente anului 2009 având în vedere dispozițiile contractuale citate.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței obligației.
În ceea ce privește însă ajutorul material pentru Crăciun din anul 2009, se poate observa că reclamanții B. G., B. I., J. M., M. V., Ș. A. nu mai erau angajați la societatea pârâtă în luna decembrie 2009, astfel încât nu aveau dreptul de a beneficia de acest ajutor material. Reclamantul C. A. a fost angajatul reclamantei până la data de_, astfel că se impune admiterea în cazul lui și a acestei pretenții formulate.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții B. G., B. I., J. M., M. V., Ș. A., C. A. , împotriva pârâtei S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA B. reprezentată prin S. de
T. F. de Marfă de C. C. și în consecință va obliga pârâtele să plătească reclamanților salariul suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației și dobândă legală de la data scadenței și până la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate: B. G. până la_, B. I. până la_, J. M. până la_, M. V. până la_, Ș.
A. până la_, C. A. integral pentru anul 2009. Va obliga pârâta să plătească reclamanților ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de "Ziua feroviarilor"; și Paști pentru anul 2009, în cuantum de 570 lei brut, sumă indexată cu rata inflației și dobândă legală de la data scadenței și până la data plății efective și va obliga pârâta să plătească reclamantului C. A. ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009 în cuantum de 570 lei brut actualizat cu rata inflației și dobândă legală, pe perioada cuprinsă între data concedierii și data plății efective.
Se va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților B. G., B. I., J. M., M.
V., Ș. A. în ceea ce privește obligarea pârâtei la ajutorul material pentru Crăciun 2009. Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind salariul suplimentar aferent anului 2008, excepție invocată din oficiu de instanță și respinge pretențiile reclamanților în acest sens, ca prescrise.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S. N. de T.
F. de C. "C. C. "; SA B. .
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții B. G., B. I., J. M., M.
V., Ș. A.
, C. A.,
cu domiciliul procesual ales la av. Matianu Dorel, loc. B., Str. Baba Novac, Nr. 13, jud. B., împotriva pârâta S. N. de T. F. de C. "C.
"; SA B.,
cu sediul în B., bulevardul D. G., nr.38, sector 1 reprezentată prin S. de T. F. de Marfă de C. C.,
cu sediul în C., Piața A. I., nr.17, județul C. și în consecință:
obligă pârâtele să plătească reclamanților salariul suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă,
sumă indexată cu rata inflației și dobândă legală de la data scadenței și până la data plății efective,
corespunz ător pe rioadei efectiv lucrate
: B. G. până la_, B. I. până la_, J. M. până la_, M. V. până la_, Ș. A. până la_, C. A. integral pentru anul 2009;
obligă pârâtele să plătească reclamanților ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de
"Ziua feroviarilor"; și Paști pentru anul 2009, în cuantum de 570 lei brut, sumă indexată cu rata inflației și dobândă legală de la data scadenței și până la data plății efective;
obligă pârâtele să plătească reclamantului C. A. ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009 în cuantum de 570 lei brut actualizat cu rata inflației și dobândă legală, pe perioada cuprinsă între data concedierii și data plății efective.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților B. G., B. I., J. M., M. V., Ș. A. în ceea ce privește obligarea pârâtei la ajutorul material pentru Crăciun 2009
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. S. M. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari :
SA L. - M. V. C.
Red/Dact BISz/MD_ /10 ex
