Sentința civilă nr. 5470/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5470/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I. ASISTENT JUDICIAR: I. R. ASISTENT JUDICIAR: A. Ș.
GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect contestație act formulată de reclamanții LS M., M. M., H. M. G.
, R. O., B. R., B. E. M., C. M., F. A., F.
L., F. N. G., F. K., G. C., I. H. E. ,
M. I. R., N. V., N. E., O. A., P. A. C., S.
F. V., S. M. V., H. Z. B., B. M., K. M. T.
, M. I. E., M. A., B. D., T. T., T. A., B. A. ,
P. G., B. A., B. O., C. A. C., I. T. C., V.
D. R., M. C. P. C. A., K. H. și G. S., în contradictoriu cu pârâții L. DE M. ". T., S. G. DE M. ". B., L. DE A. ". G., C. LOCAL AL M. C. -N. și C. LOCAL AL M. R. V., privind și pe chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamanților, av. T. I., lipsă fiind pârâții și chematul în garanție.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței chematul în garanție a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în 3 exemplare.
Instanța înmânează reprezentantei reclamanților un exemplar de pe întâmpinarea formulată de chematul în garanție și pune în discuție excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie, invocată de chematul în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. ui Local al M. C. N., invocată de acesta.
R. a reclamanților solicită instanței admiterea excepției inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie, invocată de chematul în
garanție arătând că acesta nu are calitate procesuală în prezenta cauză și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. ui Local al M. C. N. arătând că acesta are calitate procesuală în prezenta cauză.
R. a reclamanților arata că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ia act că pârâta nu a formulat întâmpinare și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
R. a reclamanților solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare atât asupra excepțiilor inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie, invocată de chematul în garanție și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. ui Local al M. C. N. ,
invocată de acesta, cât și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub numărul_ la data de_, reclamanții LS M., M. M., H. M. G.
, R. O., B. R., B. E. M., C. M., F. A., F.
L., F. N. G., F. K., G. C., I. H. E. ,
M. I. R., N. V., N. E., O. A., P. A. C., S.
F. V., S. M. V., H. Z. B., B. M., K. M. T.
, M. I. E., M. A., B. D., T. T., T. A., B. A. ,
P. G., B. A., B. O., C. A. C., I. T. C., M.
C., K. H., G. S., P. C. A. și V. D. R. i-au chemat în judecată pe pârâții L. de M. Sigismund Toduta C. -N., Ș. G. de M. Augustin Berna C. -N., L. de A. Victor Giuleanu R. V. ,
C. Local al municipiului C. -N. și C. Local al municipiului R.
.
Reclamanții au solicitat instanței:
obligarea pârâtului de rangul I la calculul și plata diferențelor neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestui act normativ, pentru perioada_ -_, precum și calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea și a Legii nr. 330/2009, începând cu data de_ și până în prezent, sume de bani ce vor fi actualizate în
funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății,
obligarea pârâtului de rangul II către reclamanta P. C. A. la calculul și plata diferențelor neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestui act normativ, pentru perioada_ -_, precum și calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea și a Legii nr. 330/2009, începând cu data de_ și până la_, iar pentru perioada_ și până în prezent obligarea pârâtului de rangul I la plata sumelor de bani către această reclamantă, sume de bani ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății,
obligarea pârâtului de rangul III către reclamantul V. D. R. la calculul și plata diferențelor neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestui act normativ, pentru perioada_ -_, precum și calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea și a Legii nr. 330/2009,
începând cu data de_ și până la_, iar pentru perioada_ și până în prezent obligarea pârâtului de rangul I la plata sumelor de bani către acest reclamantă, sume de bani ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății,
obligarea tuturor pârâților la alocarea fondurilor necesare efectuării plății drepturilor salariale.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat în esență că sunt îndreptățiți să primească drepturile salariale solicitate, deoarece aceste drepturi, acordate în temeiul OG nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, deciziilor Curții Constituționale, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale hotărârilor instanțelor judecătorești, nu au fost avute în vedere la calcularea salariului odată cu adoptarea legilor de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice în anii 2009, 2010 și 2011 și nu le-au fost plătite.
În drept, cererea de chemare în judecată s-a întemeiat pe dispozițiile Legii 221/2008, OG 15/2008, Legii 330/2009, OUG 1/2010 și cele ale Protocolului I al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pârâții C. Local al municipiului C. -N. și C. Local al municipiului R. V., au depus întâmpinări la dosarul cauzei, prin care au invocat fiecare excepția lipsei propriei calități procesuale pasive și au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâtul C. Local al municipiului R. V. a formulat și o cerere de chemare în garanție a M. ui F. P.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța constată următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. C. -N. si C. Local al municipiului
R. V., instanța reține că potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Art. 167 alin. 3 din Legea 84/1995 prevede că finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și drepturile solicitate în prezenta cauză se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ. De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 1/2011, pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.
Apoi, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâții C. Local al M. C. -N. și C. Local al municipiului R. V. au fost chemați în judecată datorită calității de finanțator ai instituțiilor de învățământ.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate.
Referitor la inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, ridicată de către acesta prin întâmpinarea depusă la data de_ (f.52-53), instanța reține că, prin decizia nr. 10/_ în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție că deși, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii fiind reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin.
(1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai reținut că art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat, astfel că, chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
Prin urmare, având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supremă acestei probleme de drept conform art.330 ind. 7 alin.3 C.pr.civ., tribunalul va admite excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie invocată de chematul în garenție Ministerul Finanțelor Publice, urmând a respinge cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul C. Local al municipiului R. V. în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
În fapt
, astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, reclamanții au fost angajați ca personal didactic la L. de M. Sigismund Toduta C. -N., Ș. G. de M. Augustin Berna C. -N., și L. de
A. Victor Giuleanu R. V. în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante, drepturile salariale ale reclamanților fiind calculate fără ca aceștia să beneficieze de plata drepturilor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată
prin Legea nr. 221/2008 și de reîncadrarea și plata salariului conform Legii nr. 221/2008 și a prevederilor Legii 330/2009.
În drept, instanța reține că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 3/2011, în sensul că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Totodată, aceeași instanță, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 11/2012 a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art. 330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul deciziei nr. 11/2012 s-a constat că, din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010, rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
S-a reținut, totodată, că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, amintindu- se că, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, Rec., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2004. Rec., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). S-a mai reținut hotărârea pronunțată în Cauza Draon împotriva Franței (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată și în Cauza Viașu împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În consecință, tribunalul reține că, pentru perioada anterioară datei de_, interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii căreia această instanță este obligată să li se conformeze.
În ceea ce privește perioada de după data de_ instanța apreciază că acțiunea este întemeiată
Astfel, la baza deciziei în interesul legii nr. 11/2012 a stat în esență considerentul că potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în
îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Instanța constată că, similar cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. din Legea nr. 285/2010 pentru salarizarea pentru anul 2011, se raportează la salariul din luna octombrie 2010 (care, după cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, se raportează la cel din luna decembrie 2009), astfel că, se impune concluzia că și după data de_ reclamanții sunt îndreptățiți la calcularea salariului în condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Instanța reține că reclamanții sunt îndreptățiți la calcularea în conformitate cu prevederile cuprinse în Legea nr. 221/2008 a salariului doar până în data de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și auxiliar din învățământ, care a instituit un nou sistem de salarizare a personalului din învățământ și nu face referire la vreun cuantum anterior al salariului.
Pentru aceste motive, întrucât reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior menționate, tribunalul va admite cererea acestora, în conformitate cu
prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii.
De asemenea, ținând cont că, potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii, iar art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001 prevede că consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative, instanța va obliga pârâții C. Local al municipiului
C. -N. și C. Local al municipiului R. V. să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Având în vedere manifestarea expresă de voință a reclamanților în acest sens, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. LOCAL AL M. C. -N. și C. LOCAL AL M. R. V. .
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții LS M., M. M., H. M. G., R. O., B. R., B. E. M., C.
M., F. A., F. L., F. N. G., F. K., G.
C., I. H. E., M. I. R., N. V., N. E., O. A.
, P. A. C., S. F. V., S. M. V., H. Z. B. ,
B. M., K. M. T., M. I. E., M. A., B. D., T.
T., T. A., B. A., P. G., B. A., B. O., C. A. C.
, I. T. C., M. C., K. H. și G. S., în contradictoriu cu pârâții L. DE M. "SIGISMUND TODUȚĂ";, Ș. G. DE M. "AUGUSTIN BERNA";, L. DE A. "VICTOR GIULEANU";, C. LOCAL AL
M. C. -N. și C. LOCAL AL M. R. V. și în consecință:
Obligă pârâtul L. DE M. "SIGISMUND TODUȚĂ"; în calitate de angajator, la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_ respectiv până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, iar pentru reclamanții P. C. A. și V. D. R. diferențele aferente perioadei_ -_ .
Obligă pârâta Ș. G. DE M. "AUGUSTIN BERNA"; în calitate de angajator, la plata către reclamanta P. C. A. a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Obligă pârâtul L. DE A. "VICTOR GIULEANU"; în calitate de angajator, la plata către reclamantul V. D. R. a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Obligă pârâții C. LOCAL AL M. C. -N. și C. LOCAL AL M. R. V. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Respinge pretențiile reclamanților privitoare la perioada_ la zi, ca neîntemeiate.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. LOCAL AL M. R. V. împotrica chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. M. I. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, R. B. M. |
Red./dact. IAM 51 ex. - _
