Sentința civilă nr. 6056/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 6056/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE B. G. Z.
Asistent judiciar I. R. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant O. A. -I. și pe pârâta SC R.
M. S., având ca obiect conflict de muncă. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de _
, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, reclamantul O. A. I. a chemat-o în judecată pe pârâta SC R. M. S. și i-a solicitat instanței de judecată: să anuleze decizia nr. 226/_ privind desfacerea contractului individual de muncă nr. 344/V/_ ca netemeinică și nelegală; să constate încetarea contractului individual de muncă al reclamantului conform demisiei la data de_ ; să o oblige pe pârâtă să emită decizie de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 55 lit. c din Codul muncii rap. la art. 81 alin. 1 C. muncii; să o oblige pe pârâtă să înregistreze în REVISAL decizia de desfacere a contractului individual de muncă, a cărei emitere o solicită conform petitului 3 din prezenta acțiune; să o oblige pe pârâtă să achite reclamantului drepturile salariale restante aferente perioadei_ -_, în cuantum de 1.361 lei net actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală de la data scadenței până la plata efectivă; să o oblige pe pârâtă la plata contribuțiilor aferente salariilor pentru perioada_ -_ ; să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 500 de lei cu titlu de daune materiale și morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență următoarele: el a fost angajat al pârâtei în baza contractului nr. 344/V/_ pe funcția de conducător auto, începând cu data de_ pe durată nedeterminată; la sosirea din ultima cursă, reclamantul s-a simțit rău și s-a internat de urgență la spital, primind concediu medical pentru perioada_ -_ ; deși reclamantul avea nevoie de o adeverință privind calitatea sa de salariat pentru a o depune la spital și a putea obține prelungirea concediului medical, pârâta a refuzat eliberarea unei astfel de adeverințe, la solicitarea sa telefonică; în data de_, reclamantul a expediat pârâtei cererea de demisie fără preaviz, motivată, în fapt, pe neachitarea drepturilor salariale aferente perioadei lucrate și pe refuzul nejustificat de a-i elibera adeverință de salariat; în ciuda acestei solicitări reclamantului i s-a comunicat decizia nr. 226/_ prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă conform art. 61 lit. a din Codul muncii pentru încălcarea prevederilor CIM, a fișei postului și a regulamentului intern; raportat la această stare de fapt reclamantul a arătat că se impune anularea deciziei de concediere pentru următoarele motive: el nu a fost convocat în scris pentru efectuarea procedurii prealabile; nu i s-a oferit posibilitatea de a-și susține apărările și a oferi persoanei toate apărările în favoarea sa și să realizeze toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare; nu s-a respectat termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare; decizia de sancționare nu cuprinde descrierea faptei care constituie batere disciplinară, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat; reclamantul precizează faptul că nu i s-a
comunicat referatul nr. 202/_ și nici procesul verbal nr. 222/_ ; nelegalitatea deciziei de sancționare rezidă și din faptul că în data de_ reclamantul și-a dat demisia din funcția ocupată în societate; motivele indicate punctual de reclamant în privința celorlalte petite ale cererii sunt consecințe ale stării de fapt indicate și ale petitului de anulare a deciziei de sancționare; cu privire la cererea de daune morale reclamantul a reluat aspectele în privința cărora consideră că reclamanta s-a comportat ilegal.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În esență, pârâta a invocat următoarele motive: din cauza internării reclamantului pârâta a pierdut o cursă, neavând timp să găsească alt conducător auto; reclamantul a prezentat concediu medical pentru perioada_ -_ înregistrat la societate; la data de_ când i s-a solicitat reclamantului să își prezinte dovezi pentru justificarea lipsei de la serviciu pentru perioada de după_ s-a primit de la reclamant cererea de demisie; pârâta a arătat că în mod justificat nu i-a eliberat reclamantului o adeverință cu privire la calitatea sa de salariat având în vedere că acesta nu a formulat o cerere scrisă în acest sens, ci doar o solicitare telefonică; pârâta a arătat că este adevărat că nu i s-a solicitat reclamantului să se prezinte la convocare dar că orice solicitare în acest sens ar fi fost inutilă, atâta timp cât acestuia i s-a solicitat să depună dovada lipsei sale de la serviciu și singurul lucru relevant în acest scop era dovada concediului medical; în speță s-a efectuat cercetarea prealabilă iar decizia emisă cuprinde toate motivele prevăzute de lege; pârâta a arătat că petitele 2 și 3 ale acțiunii se impune să fie respinse ca urmare a respingerii primului petit; referitor la plata diferențelor salariale datorate reclamantului pârâta a arătat că s-a aflat în imposibilitatea de a plăti aceste sume de bani reclamantul nu s-a prezentat la serviciu pentru a-și semna nota de lichidare și pentru a încasa banii în cauză; referitor la plata contribuțiilor sociale pârâta a arătat că acestea au fost plătite pentru perioada_ -_ ; cu privire la pretențiile reclamantului referitoare la daunele morale pârâta a arătat că ea nu i-a produs acestuia niciun prejudiciu și că în plus internarea reclamantului în spital a fost cauzată de propria conduită a acestuia, respectiv consumul exagerat de cafea și tutun.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: adresa nr. 227/_ a societății pârâte de comunicare a deciziei de concediere; decizia nr. 226/_ de concediere a reclamantului emisă de pârâtă, contractul individual de muncă încheiat între părți înregistrat sub nr. 344/V/_ în registrul de evidență a salariaților; biletul de externare a reclamantului eliberat de Spitalul Clinic Județean de Urgențe "Sf. Spiridon"; Iași în data de_, fișa de tratament a reclamantului, certificatele de concediu medical acordate reclamantului, scrisoare și adeverință medicală privindu-l pe reclamant; cererea de demisie formulată de reclamant; dovada trimiterii pe fax a acesteia; date privind societatea pârâtă; calcul al salariului tipărit de pe internet; state de plată ale societății pârâte; foaie de prezență privindu-i pe angajații pârâtei; fișa postului reclamantului; dosarul de cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului conținând decizia de concediere, procesul verbal cu nr. 222/_ ; procesul verbal din data de_ ; adresa nr. 231/_ emisă de pârâtă către reclamant; decizia nr. 213/_ a societății pârâte; referatul cu nr. 202/_ .
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din susținerile concordante ale părților, rezultă următoarea stare de fapt:
Reclamantul a avut calitatea de angajat al pârâtei în temeiul contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 344/V/_ în registrul de evidență a salariaților (filele 13-15), în calitate de conducător auto.
În timpul efectuării unei curse în interes de serviciu, reclamantul s-a internat, în data de_, fiind externat în aceeași zi (fila 16). Reclamantului i s-a eliberat concediu medical pentru perioada_ -_ (filele 19-20).
Reclamantul a solicitat telefonic eliberarea unei adeverințe privind calitatea sa de salariat, dar pârâta a refuzat eliberarea acestei adeverințe, motivând că nu o poate elibera doar în baza unei solicitări telefonice și în absența unei cereri scrise (asupra acestui aspect susținerile părților sunt concordante).
În data de_ reclamantul a transmis societății pârâte cererea sa de demisie, fără preaviz, motivată de faptul că nu i s-au achitat drepturile salariale de la data angajării (filele 24-25).
În data de_ societatea pârâtă a emis decizia nr. 226/_ privind desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului (fila 12). La baza emiterii deciziei au stat actele cuprinse în dosarul de cercetare prealabilă depus între filele 43-52.
Având în vedere starea de fapt reținută tribunalul constată următoarele
:
Referitor la valabilitatea deciziei de concediere
a reclamantului tribunalul apreciază că determinant în speță este faptul că nu s-a făcut proba de către angajator a încunoștințării reclamantului, cu privire la desfășurarea cercetării prealabile disciplinare împotriva sa.
Astfel, pe de o parte, pârâta recunoaște că nu a transmis reclamantului o convocare propriu-zisă în vederea efectuării cercetării disciplinare.
S-ar putea eventual discuta dacă îndeplinește rolul unei astfel de convocări adresa cu nr. 213/_ (fila 50 din dosar), care conține solicitarea ca reclamantul să depună concediu medical, în caz contrar urmând să îi fie desfăcut contractul individual de muncă.
Cu toate acestea, în speță, pârâta nu a depus la dosar dovada comunicării acestei adrese către reclamant. Nici reclamantul, în cererea sa de chemare în judecată nu menționează că această adresă i s-ar fi comunicat. În aceste condiții instanța nu poate să rețină decât că aceasta nu i s-a comunicat, fiind inutil să analizeze dacă aceasta ar putea fi interpretată ca o convocare pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În consecință, instanța apreciază că în speță, decizia atacată este nulă din cauza lipsei convocării reclamantului la efectuarea cercetării prealabile, motiv pentru care va admite cererea formulată de reclamant în acest sens, în temeiul art. 251 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
Cu privire la petitele 2, 3 și 4 a le acțiunii reclamantului
, instanța constată următoarele:
Cererea reclamantului de demisie este în depusă de reclamant este valabilă și produce efecte. Dreptul de a-și depune demisia este un drept discreționar al angajatului. Singura cerință pe care o pretinde Codul muncii în acest caz este respectarea termenului de preaviz, prevăzând excepția situației în care angajatorul nu își îndeplinește obligațiile față de angajat. Din cererea de demisie formulată de angajat rezultă că acesta a înțeles să demisioneze fără niciun termen de preaviz din cauză că angajatorul nu și-ar fi îndeplinit obligația de plată a salariului față de el.
Nu este însă necesar să se analizeze dacă motivul invocat de reclamant pentru demisia fără preaviz este întemeiat, întrucât în contractul încheiat între părți, la art. L lit. c (fila 14 din dosar) s-a prevăzut că perioada de preaviz în cazul demisiei este de 0 zile calendaristice. Această prevedere este legală, codul muncii prevăzând doar perioada maximă a preavizului, respectiv 20 de zile calendaristice și nu și o perioadă minimă. În consecință, reclamantul era îndreptățit să demisioneze fără niciun termen de preaviz, existând acordul de voință al părților, exprimat prin contract, în acest sens.
Prin urmare, instanța constată că petitele 2, 3 și 4 din cererea reclamantului, referitoare la demisie sunt întemeiate, urmând să le admită, în temeiul art. 55 alin. 1 și 81 alin. 1 din Codul muncii.
Cu privire la plata drepturilor salariale restante
, instanța constată că reclamantul este îndreptățit la plata acestora, conform contractului individual de muncă, iar pârâta recunoaște faptul că le datorează, motiv pentru care va admite această cerere, în temeiul art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Raportat la ce rerea reclamantului de a ctualizare a acestor drepturi cu rata inflației și cu dobâ nda legală
, instanța observă următoarele: reclamantul s-a angajat începând cu data de_ . În contractul de muncă nu se specifică nicio dată a plății. Pârâta a arătat prin întâmpinare că drepturile salariale pentru o anumită lună se calculează în luna următoare. Instanța apreciază că este o procedură uzuală aceea ca drepturile salariale pentru o lună să fie plătite în luna următoare. Instanța constată, de asemenea, că reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu din data de_, iar în perioada_ -_ a fost plecat în cursă, după cum arată chiar acesta.
Instanța apreciază că pârâta nu se află în culpă pentru neplata salariului către reclamant și că nu există niciun element care să permită să se considere că aceasta nu i-ar fi plătit salariul reclamantului dacă acesta s-ar fi prezentat pentru a-l încasa. De asemenea, din statele de plată depuse la dosarul cauzei, rezultă că modalitatea uzuală de plată a angajaților pentru pârâtă era aceea de le înmâna banii, pe bază de semnătură, iar nu prin virament bancar. În aceste condiții, instanța apreciază că nu se poate considera că pârâta ar fi trebuit să efectueze un virament bancar, atâta timp cât reclamantul nu i-a solicitat acest lucru și nu rezultă că i-ar fi indicat pârâtei vreun cont în care să efectueze acest virament. În aceste condiții, instanța apreciază că reclamantul și nu pârâta se află în culpă pentru faptul acesta nu și-a încasat banii la care era îndreptățit. În consecință, având în vedere că nu pârâta, ci reclamantul, se află în culpă pentru neplata la tip a salariului reclamantului, instanța va respinge cererea de actualizare a salariului cu rata inflației și cu dobânda legală.
Cu privire la ce rerea reclamantului de obliga re a pârâtei la plata contribuțiilor aferente salariilor pentru
perioada_ -_
, instanța constată că pârâta susține că a plătit aceste contribuții. Având în vedere că în statele de plată și depuse la dosarul cauzei (filele 37-38) figurează ca fiind plătite aceste contribuții și că reclamantul nu indică niciun element din care să rezulte că acestea nu au fost plătite, instanța apreciază ca fiind dovedite susținerile pârâtei în acest sens, urmând să respingă cererea sub acest aspect.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale
, instanța constată următoarele:
Reclamantul solicită aceste daune raportat faptul că pârâta a refuzat să îi elibereze adeverința cu privire la calitatea de salariat și la faptul că nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite.
Raportat primul aspect, instanța apreciază că motivul pentru care pârâta nu a eliberat reclamantului o adeverință este întemeiat. Astfel, cerința acesteia ca reclamantul să depună o cerere scrisă în temeiul căreia să se elibereze adeverința este o cerință rezonabilă, care ține de buna organizare a societății pârâte. O astfel de pretenție nici nu este excesivă pentru reclamant, întrucât acesta ar fi putut să trimită cererea și prin fax, la fel cum a procedat cu cererea sa de demisie.
Susținerile referitoare la neplata salariului de către reclamantă au fost deja analizate, ajungându-se la concluzia că nu pârâta ci reclamantul se află în culpă pentru neîncasarea de către acesta din urmă a salariului cuvenit.
În consecință, instanța reține că nu există nicio faptă ilicită culpabilă a pârâtei care să justifice obligarea acesteia la plata de daune morale, nefiind în consecință îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), pentru angajarea răspunderii societății pârâte în acest sens.
Cu privire la che ltuielile de judeca tă
solicitate de reclamant, instanța constată că deși le-a solicitat, acesta nu a făcut proba efectuării niciunei cheltuieli, motiv pentru care se impune respingerea acestei cereri ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul O. A. I., cu domiciliul în C. T., str. P.
, nr. 7, ap. 19, jud. Cluj (CNP 1. ) în contradictoriu cu pârâta SC R. M. S., cu sediul în Vișeu de Sus, str. 1 Mai, nr. 77, jud. Maramureș (CUI RO 3. ).
Anulează Decizia nr. 226/_ emisă de pârâtă privind desfacerea contractului individual de muncă nr. 344/V/_ .
Constată încetarea contractului individual de muncă al reclamantului conform demisiei la data de _
.
Obligă pe pârâtă să emită decizie de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului,
conform demisiei, în conformitate cu prevederile art. 55 lit. c din Codul muncii rap. la art. 81 alin. 1 C. muncii.
Obligă pe pârâtă să înregistreze în REVISAL decizia de desfacere a contractului individual de muncă menționată la alineatul anterior.
Obligă pe pârâtă să achite reclamantului drepturile salariale restante aferente perioadei_ - _
, în cuantum de 1.361 lei net.
Respinge, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. -A. B. |
Red. BGZ_ /4 ex.
