Sentința civilă nr. 15692/2013. Conflict de muncă

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTIN ȚA CI VILĂ NR. 15692/2013

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE P. U.

Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier R. B. M.

Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect conflict de muncă formulata de reclamantul F. R. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. PR&M. S.R.L.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av. P. M. și reprezentantul pârâtei, av. Paun C. A. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratura al instanței reclamantul a depus la dosarul cauzei note de ședință, într-un singur exemplar.

Reprezentanta reclamantului depune la dosarul cauzei extras de pe portalul Judecătoriei C. Napoca.

Reprezentantul pârâtei depune la dosarul cauzei copia Sentinței civile nr. 12889/_ pronunțată de Judecătoria C. Napoca în dosarul nr._, în două exemplare, din care un exemplar înmânează reprezentantei reclamantului.

Reprezentantul pârâtei arată că în Sentința civilă nr. 12889/_ depusă în copie la dosarul cauzei instanța a reținut că " în măsura în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, acesta este lovit de nulitate absolută, iar în aplicarea prevederilor art. 1254 alin. 1 din Codul civil este considerat a nu fi fost niciodată încheiat"; (fila 137, primul paragraf), astfel că invocă excepția necompetenței materiale a instanței.

Reprezentanta reclamantului solicită instanței respingerea excepției necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă întrucât este vorba de un litigiu de muncă, iar pârâta a recunoscut că au existat raporturi de muncă între aceasta și reclamant.

Instanța, deliberând, respinge, ca tardiv formulata, excepția necompetentei materiale a instanței, invocată de pârâtă.

Având cuvântul asupra excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă, reprezentantul acesteia solicită instanței admiterea excepției întrucât nu există un contract încheiat în formă scrisă conform art. 16 al. 2 din Codul muncii.

Reprezentanta reclamantului solicită instanței respingerea excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă arătând că între reclamant și pârât au existat raporturi de muncă.

Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă și acordă cuvântul asupra cererii reconvenționale, formulata de pârâtă.

Reprezentanta reclamantului solicită instanței admiterea probei testimoniale cu martorii Gog A. și F. R. .

Reprezentantul pârâtei solicită instanței respingerea probei testimoniale formulate de reprezentanta reclamantului.

Instanța, deliberând, respinge cererea în probațiune formulata de reclamant privind proba testimoniala ca nefiind necesară și utilă soluționării cauzei și acordă cuvântul părților asupra fondului cererii reconvenționale.

Reprezentanta reclamantului solicită instanței respingerea cererii reconvenționale și admiterea cererii principale astfel cum a fost formulata si precizata, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtei solicită instanței admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei copia facturii și ordinului de plată reprezentând dovada plății onorariului avocațial.

Instanța rămâne în pronunțare atât asupra excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă, cât și asupra cererii reconvenționale, formulata de pârâtă.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul F. R. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. PR&M. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 1 din_ de încetare a contractului individual de muncă ca fiind nelegală, obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu în sumă de 9600 lei reprezentând plata retroactivă de la 800 lei net la 1600 lei net începând cu data de_ până la data de_ si în

continuare, acordarea sumei de 800 lei/lună, sume indexate, majorate si reactualizate, până la obținerea unei hotărâri irevocabile, obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe din care să rezulte calitatea de angajat cu durată de timp lucrată de 8 ore/zi precum si dovada plăților către bugetul asigurărilor sociale de stat, obligarea pârâtei la plata concediului de odihnă si la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul susține că Decizia nr. 1/_ este nulă deoarece în realitate nu a solicitat unilateral pârâtei încetarea raportului de muncă, că pârâta a dorit plecarea sa din societate iar din exces de zel decizia este nelegală deoarece nu este motivată în fapt si în drept, încetarea contractului de muncă a fost prin demisie sau concedierea a fost pe motiv neimputabil, că pârâta a încălcat prevederile Codului Muncii cu privire la semnarea si conținutul contractului individual de muncă și că după terminarea perioadei de probă i s-a comunicat corespunderea relativă la cerințele postului și si-a continuat activitatea fără să i se înmâneze contractul individual de muncă.

Reclamantul mai arată că a solicitat pârâtei să îi plătească salariul inițial de 1600 lei net/lună, deoarece cei 800 lei nu mai corespundeau înțelegerii.

În drept, reclamantul a depus copia contractului individual de muncă din_ nesemnat si neînregistrat, Decizia nr. 1/2013 si corespondența cu pârâta.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de excepție pârâta a invocat excepția lipsei de obiect a contestației, având în vedere că între părți nu există un contract de muncă încheiat în condițiile

legii, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantului motivând că desființarea locului de muncă are o cauză reală si serioasă si că decizia a fost emisă în condițiile legii.

Prin cererea reconvențională pârâta reclamantă reconvențional a solicitat instanței să îl oblige pe reclamantul pârât reconvențional la plata sumei de 65.000 lei cu titlu de daune motivând că reclamantul pârât reconvențional a formulat plângeri la

I.T.M. si a contestat decizia de concediere susținând o serie de neadevăruri și folosind erorile materiale referitoare la înregistrarea contractului de muncă într-o altă lumină faptică.

Asupra cauzei de față, instanța retine următoarele:

La dosarul cauzei există un înscris (f.10-12) intitulat "Contract individual de muncă"; neînregistrat si nesemnat de către părți din care rezultă că reclamantul este angajat pe o perioadă nedeterminată începând cu data de_ în funcția de art director cu fracțiune de normă de 4 ore/zi, 20 ore /săptămână și un salariu de bază lunar brut de 1086 lei.

Tot la dosarul cauzei există la fila 7 înscrisul intitulat "decizia nr. 1/_ de desfacere a contractului individual de muncă"; al reclamantului începând cu data de_ în temeiul art. 65 lit.1 din Codul Muncii, având în vedere cererea reclamantului privind încetarea contractului individual de muncă.

Potrivit art. 16 alin.1 și alin.2 din Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română.

Obligatia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Anterior începerii activității contractul individual de muncă se înregistrează în Registrul general de evidență a salariaților care se transmite Inspectoratului Teritorial de Muncă.

În cazul de față contractul individual de muncă nu este semnat de părți, situație în care instanța înțelege că acesta nu a fost încheiat întrucât nu a avut la bază consimțământul părților concretizat prin semnarea respectivului act și nu este înregistrat în Registrul general de evidență a salariaților si nici nu este transmis Inspectoratului Teritorial de Muncă.

Prin urmare, între reclamant si pârâtă nu au existat raporturi de muncă așa cum prevăd cerințele legale în vigoare și astfel reclamantul nu a avut calitatea de salariat al pârâtei.

Neavând această calitate de salariat, evident că acestuia nu i se poate emite o decizie de încetare a raporturilor de muncă la cererea sa si ca urmare a desființări locului de muncă.

Având în vedere această stare de fapt, instanța urmează să admită excepția lipsei de obiect a contestației formulate de către reclamantul F. R. M. si să respingă această contestație ca urmare a admiterii excepției.

Potrivit prevederilor art. 254 alin.1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătură cu munca lor.

Așa cum am arătat, reclamantul nu a avut calitatea de salariat dovedită prin încheierea valabilă a contractului individual de muncă și nu se poate retine nicio vină în sarcina sa în legătură cu munca întrucât neexistând încheiere valabilă a contractului individual de muncă se prezumă că nici nu s-a prestat muncă.

Prin urmare, cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

S.R.L.

Admite excepția lipsei de obiect a contestației invocată de pârâta S.C. PR & M.

Respinge contestația formulată de contestatorul F. R. M., dom. în C. -

Napoca, str. Hațeg nr.30, jud.C., domiciliul procesual ales în C. -Napoca, str. B.

O. nr. 26A, jud.C. împotriva pârâtei S.C. PR & M. S.R.L., cu sediul în C. - Napoca, str. A. nr.2, jud.C. ca urmare a admiterii excepției.

Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă. Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 25 Noiembrie 2013.

Președinte,

P. U.

Asistent judiciar,

C. -E. P.

Asistent judiciar,

I. R.

Grefier,

R. B. M.

Red.UP/VAM 4 ex./_

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 15692/2013. Conflict de muncă