Decizia civilă nr. 3810/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3810/R/2013
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții F. G. M. și M. N. D. împotriva sentinței civile nr. 1203 din 29 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr. _
, privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și SNTFM C. M. SA - S. T. C. -N., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în
încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2013, încheiere care face parte
din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1203/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtele S. N. de T. F.
M. "C. M. "; S.A. B. și S. N. de T. F. de M. ,,C. M. " SA - S. T. .
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanții
F. G. M. și M. NICOALE D. împotriva pârâtelor S. N. DE T.
F. M. "C. M. "; SA B. și S. N. DE T. F. DE M. "C.
M. "; SA - S. T. .
A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, pe care a respins-o
, fiindcă aceasta nu a fost întemeiată.
Obiectul acțiunii îl constituie plata unor pretinse diferențe drepturi salariale, ce trebuiau acordate conform susținerilor reclamanților pentru perioada august 2009 - martie 2010, iar acțiunea a fost depusă în data de _
. Pârâta a susținut faptul că aceste drepturi nu ar avea o natură salarială și având în vedere că se invocă nerespectarea contractului colectiv de muncă, termenul de prescripție ar fi conform art. 268 alin 1 punctul e din Codul muncii de 6 luni.
În cazul de față, este incident termenul de prescripție de 3 ani ce a început să curgă la data din luna septembrie 2009, iar acesta nu era încă împlinit la
momentul înregistrării acțiunii,_, astfel încât instanța a respins, ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții F. G. M. și M. N. D. au fost salariații pârâtei în perioada august 2009-martie 2010 aspect reieșit din copia carnetelor de muncă depuse la dosar (f.13-39). Tribunalul constată că la calculul salariului de bază lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de
salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ la nivelul pârâtei a fost stabilit la suma de 570 lei brut, aspect indicat de altfel de pârâtă în întâmpinare.
Reclamanții F. G. M. și M. N. D. au invocat faptul că
salariul trebuia calculat în funcție de salariul minim reglementat de art.41 alin.3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, act în vigoare până la data de_, f.80-83. Conform acestui articol salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Tribunalul a reținut însă că potrivit art. 41 alin. 5, 6 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 pe durata valabilității a acestui contract colectiv, în fiecare an părțile se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și altor drepturi salariale și că la nivel de unitate părțile implicate în negocieri colective vor stabili pentru anul respectiv limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie. Față de aceste prevederi se poate conchide că partenerii sociali au prevăzut faptul că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat în bugetul de venituri și cheltuieli. Tribunalul a constatat că la nivel de unitate s-a negociat cu sindicatul și s-a stabilit că nivelul clasei I de salarizare îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei lunar, iar începând cu 01 aprilie 2010 de 600 lei lunar, iar în funcție de aceste sume s-au calculat și plătit drepturile salariale de pârâte. Astfel tribunalul a considerat că în cauză pârâtele au calculat și plătit drepturile salariale în mod corect, cu respectarea fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil.
Fiind corect calculate drepturile salariale în mod evident că nu se poate obliga la plata de diferențe privind ajutoarele și celelalte drepturi solicitate de către reclamant în celelalte petite din acțiune, deoarece atât timp cât nu s-a găsit întemeiată pretenția inițială de recalculare a salariului, nu se pot acorda diferențe nici pentru aceste drepturi de natură salarială. De asemenea nefiind acordate diferențe salariale nici nu se impune efectuarea de mențiuni în carnetele de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții F. G. M. și
M. NICOALE D.
, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii.
În motivare recurenții susțin că au fost angajați ai Societății Naționale de T.
F. de M. "CF.R. M. "; S.A. - S. T. în baza unor contracte individuale de munca încheiate pe perioada nedeterminata, pana în luna martie 2010, când au fost disponibilități în urma aplicării Programului de Restructurare și Reorganizare a societății pârâte.
În drept, pentru anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de munca la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se ca salariul de baza minim brut este de 570 lei. în
perioada august 2009 - martie 2010, subsemnaților ni s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata, avându-se în vedere, un salariu de baza minim brut de 570 lei începând din data de_ . Pornind de la acest salariu minim brut de baza, pentru fiecare dintre subsemnații reclamanți s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestata, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specific, sporuri permanente sau nepermanente, etc.
În aceeași perioada de referința supusa analizei era însă în vigoare și Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri pe anii 2008- 2010 nr. 722/2008. Potrivit art. 41 alin. (3) litera a) din acesta "salariul de baza minim brut la nivelul ramuri transporturi valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Un primul rând, este netemeinica hotărârea pronunțata de instanța de fond raportat la motivarea adusa, potrivit căreia/ la încheierea CCM la nivel de unitate, s-au purtat negocieri între reprezentanții salariaților - sindicatele reprezentative și reprezentanții societăților pârâte.
Art. 37 din Codul muncii consacra principiul negocierii individuale și colective a contractelor de munca, iar în cuprinsul art. 38 din același cod sunt indicate, intr-o modalitate imperativa, limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului.
În același sens, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996 republicata, în vigoare la data încheierii contractelor de munca analizate, dispoziții preluate în esența în cuprinsul art. 132 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal. Aceste dispoziții consacra caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca, garantat constituțional și prin art. 41 alin. (5) din Constituția României conform căruia:
"Dreptul la negocieri colective în materie de munca și caracterul obligatoriu al contractelor colective sunt garantate";, iar obligativitatea contractelor colective de munca operează, în prezent, potrivit art. 133 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Toate aceste prevederi legale constituie masuri de protecție a salariaților, de natura sa asigure exercițiul neîngrădit al drepturilor și al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de munca, pentru a-i feri de consecințele unor eventuale abuzuri din partea angajatorilor. Astfel ca orice contract colectiv de munca se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de munca încheiate la nivel superior. Având caracterul de izvor de drept, forța lor obligatorie fiind garantata constituțional, rezulta ca drepturile salariaților stabilite prin contractele colective de munca urmează același regim juridic cu cel aplicabil drepturilor stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța nici la drepturile acordate prin lege, nici la cele care, în temeiul legii, au fost statuate prin negocierile colective.
Prin urmare, întrucât prin contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior, în speța, la nivel de ramura transporturi, s-au stabilit anumite drepturi în favoarea salariaților, aceștia nu pot renunța la ele, negocierea clauzelor contractului individual de munca sau a contractului colectiv de munca la nivel inferior, în speța, la nivel de grup de unități feroviare și unitate, fiind posibila numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute în lege, care în cazul de față o constituie contractul de munca încheiat la nivel superior. Aceste dispoziții
se regăsesc și în cuprinsul art. 132 din Legea nr. 62/2011 (prin care a fost abrogate Legea nr. 130/1996).
Clauzele fiecărui contract de munca au valoare normativa; ele alcătuiesc un
"drept al muncii"; propriu celor care îl încheie. După încheierea și intrarea lor în vigoare ele urmează a se executa, având putere de lege intre părțile contractante (art. 246 alin. (4) Codul muncii coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996). Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate. În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de munca încheiat la nivel de ramura sunt ipso înlocuite de acestea din urma.
Este netemeinica și nelegala soluția primei instanțe, care apreciază ca parata a calculat și plătit în mod corect drepturile salariale cuvenite, cu respectarea fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil.
Așadar, potrivit dispozițiilor legale este imperativ sa fie respectat bugetul de venituri și cheltuieli. Dar tocmai parata este cea care întocmește acest buget de venituri și cheltuieli, după cum reiese clar din art. 13 alin. (1) din Hotărârea 528/1998 privind înființarea Societății Naționale de T. F. de M. "CF.R.
M. "; S.A.; "CF.R, M. își stabilește propriu buget de venituri și cheltuieli care se aproba de către Guvern, la propunerea M. ui T. urilor, cu avizul M. ui Muncii și Protecției Sociale și a] M. ui Finanțelor."; Pe de alta parte, încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat nu poate reprezenta a cauza de nerecunoaștere a drepturilor negociate de ambele părți, ci doar de neexecutare a obligației deja stabilite. Aceasta deoarece, tocmai parata este cea care își stabilește propriul buget, pe care ulterior îl dă spre aprobare. S. pârâta avea obligația de a lua în considerare în momentul întocmirii proiectului de buget de venituri și cheltuieli a dispozițiilor cuprinse în CCM Ramura referitoare la salarizarea angajatului, condiții minimale de altfel, potrivit art. 41 alin. (3) lit. b) din CCM Ramura care prevede astfel: "părțile implicate în negocieri colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulate la art. 41, pct. (3) lit. a), pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienți minimi de ierarhizare stabilit la art. 41 pct. (1) din prezentul contract colectiv de munca";.
Pe de alta parte, încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat nu poate reprezenta a cauza de nerecunoaștere a drepturilor negociate de ambele părți, ci doar de neexecutare a obligației deja stabilite. Aceasta deoarece, tocmai parata este cea care își stabilește propriul buget, pe care ulterior îl dă spre aprobare.
Motivarea adusa în sensul inexistentei fondurilor nu justifica neplata drepturilor salariale care fac obiectul cauzei și care în mod netemeinic au fost respinse de instant de judecata, deoarece soluția contrara ar consfinți posibilitatea angajatorului de a eluda dispozițiile legale aplicabile privind interzicerea modificării unilateral a contractului de munca prin acordarea unor drepturi salariale mai mici decât cele stabilite prin normele legale aplicabile, care nu au fost avute insa în vedere de prima instant la soluționarea cauzei. Era în sarcina pârâtei, în calitate de angajator, sa stabilească un buget de venituri și cheltuieli care sa asigure acordarea drepturilor salariale în limitele stabilite de dispozițiile legale aplicabile. Eventuala stabilire greșita a bugetului de venituri și cheltuieli reprezintă culpa angajatorului, iar nu a salariatului.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 august 2013 pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. S.A.,
a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți, cu consecința menținerii sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenții reclamanți se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din C.muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din C.muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Curtea reține că, în speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada iunie 2009 - decembrie 2010, în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_
, se constată, în primul rând, că acestea și-au încetat valabilitatea la data de _
, astfel cum rezultă din adresa nr. 141/DDS/_ a M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
În ceea ce privește perioada august 2009 - martie 2010, pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei.
Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
În realitate, prin prezentul demers judiciar, reclamanții urmăresc aplicarea, în ceea ce privește stabilirea salariului, atât a prevederilor cuprinse la art. 41 alin. 3 din CCM la Nivel de Ramură, pentru stabilirea salariului de bază cât și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitor la coeficienții de multiplicare, aceștia fiind superiori celor cuprinși la art. 41 menționat anterior, ceea ce nu este posibil.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării
reclamanților, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, se constată a fi nefondate pretențiile reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte prime și adaosuri salariale.
Aceste din urmă drepturi au fost prevăzute în favoarea reclamanților salariați prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate și prin prevederile art. 71 din Contractul colectiv de muncă la Nivel de Grup de Unități, a cărui aplicabilitate a încetat la data de_, potrivit cărora cuantumul ajutorul material de Paște și Crăciun, a primei Ziua F. ului, reprezintă echivalentul unui salariu de bază stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare iar a salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, constatându-se astfel, raportat la prevederile contractului
colectiv de muncă și având în vedere considerentele expuse anterior, că acestea au fost corect stabilite.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții F. G. M. și
M. NICOALE D. împotriva Sentinței civile nr. 1203/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. I. S.
