Sentința civilă nr. 8148/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 8148 /2013Ședința publică de la 13 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: B. G. Z.
Asistent judiciar: B. -A. C. Asistent judiciar: A. Ș. Grefier: C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant L. F. și pe pârâta O. M., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal și asistat de av.
Tălpeanu M. și reprezentanta pârâtei consilier juridic Zuaiter D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune dovada achitării acestuia. Consideră că decizia contestată este neîntemeiată, având în vedere că au existat 6 fapte, dar actele aduc o singură faptă, respectiv neprezentare de acte, care însă au fost prezentate, celelalte fapte rezultând din actele emise de ITM, respectiv că reclamantul nu ar avea calitatea și pregătirea de a întocmi acele liste, însă volumul de muncă al reclamantului depășea posibilitatea unei singure persoane. Apreciază că aceste fapte țin de modul de administrare și conducere a unității, planul SSM este semnat și aprobat de managerul general, a fost respectat termenul de finalizare, astfel că este absurd să fie sancționat reclamantul. Referitor la planul de protecție al incendiilor, arată că nu revine în sarcina pârâtei efectuarea acestui control. Solicită să se ia în considerare fila 59, precum și filele 55-57 din dosar. Mai arată că la întocmirea deciziei pârâta a arătat că s-a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de Codul Muncii, însă nu orice faptă este abatere disciplinară, că în decizie se arată că faptele sancționate pot produce consecințe, însă acestea nu s-au produs. De asemenea, învederează că decizia este nemotivată întrucât nu s-au înlăturat în niciun fel apărările reclamantului. În subsidiar, solicită admiterea contestației pentru motivele de netemeinicie formulate pe larg în scris.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea contestației, sens în care depune concluzii scrise. Apreciază că faptele există, reclamantul și-a încălcat atribuțiile de serviciu. Arată că acesta a mai fost sancționat în 2012, însă nici după ce a fost sancționat nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și că a fost angajat prin cumul de funcții încasând 2 salarii din partea instituției, astfel că este aberant că nu a avut timpul necesar. Consideră că îndeplinirea sarcinilor de serviciu este o obligație permanentă și continuă raportat la art.40 alin. 1 din Codul Muncii, faptele au fost descrise neechivoc, motivele înlăturării apărărilor sunt descrise în paragrafele 3-7 pagina 2 a deciziei de sancționare. Totodată, apreciază că reclamantul a avut un comportament general iresponsabil și o atitudine necorespunzătoare față de managementul instituției.
În replică, reprezentanta reclamantului arată că reclamantul a mai fost sancționat pentru niște fapte anterior, dar în toate deciziile nu se sancționează o faptă, ci suma unor fapte, în toate deciziile regăsindu-se sancțiuni ale unor fapte anterioare, pârâta fiind de rea-credință.
Reprezentanta pârâtei arată că reclamantul în mod concret a sancționat pentru anumite fapte de audit, neavând la bază altă faptă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 5 iunie 2013 sub nr. de mai sus, reclamantul L. F. a chemat-o în judecată pe pârâta O. M., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a Deciziei nr. 797/_ emisă de O. M.
, obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani reprezentând 10% din salariul de bază pe o perioadă de 3 luni, ca urmare a aplicării deciziei contestate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în ce privește starea de fapt, că este angajatul pârâtei fiind încadrat pe funcția de "șef ateliere", deținând și funcția de lucrător desemnat S.S.M., iar în data de_ a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare sub pretextul că ar fi comis următoarele fapte: neefectuarea evaluării riscurilor locurilor de muncă în cadrul instituției; neîntocmirea Planului de prevenire și protecție pe baza evaluării riscurilor; nefinalizarea elaborării Instrucțiunilor proprii SSM pentru activități specifice; Fișele de instruire SSM și SU nu au fost completate corespunzător; nu s-a prezentat Planul privind instruirea personalului SSM și SU, pentru anul 2012 cu ocazia auditării Compartimentului Producție, Ateliere, SSM și PSI; Instructajul SSM și SU nu a fost realizat conform legii.
Ca urmare, a formulat apărări în scris referitoare la faptele pretinse, care au fost înregistrate sub nr. 765/_, iar în data de_ s-a prezentat în fața comisiei de disciplină unde și-a reiterat punctual poziția, arătând că faptele pentru care este cercetat nu există. În urma desfășurării cercetării disciplinare a fost emisă decizia nr. 797/_ prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 10%.
Cu privire la legalitatea deciziei contestate, acesta a arătat că la momentul emiterii deciziei contestate salariul de bază al acestuia era deja redus cu 10% prin decizia nr. 688/_ emisă de către pârâtă, iar prin punerea în aplicare a deciziei nr. 797/_ se ajunge practic la reducerea semnificativă a salariului acestuia cu 20%, ceea ce contravine dispozițiilor Codului Muncii. A mai arătat că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor arc. 251 alin. 1., art.252 alin. 2 lit. c din Codul muncii, decizia fiind lovită de nulitate absolută.
Referitor la temeinicia deciziei contestate, reclamantul a prezentat argumente din care rezultă, în opinia sa, că starea de fapt descrisă în cuprinsul deciziei nu este conformă cu realitatea, sancțiunea aplicată fiind profund nejustificată. Mai mult, din cuprinsul deciziei nu rezultă felul cum au fost aplicate criteriile de individualizare a sancțiunii disciplinare, aceasta cu atât mai mult cu cât nu există consecințe ale acestor presupuse fapte. În susținerea acestui aspect arată că listele cu evaluarea locurilor de muncă pe compartimente au fost întocmite astfel Raportul de audit intern nr. 1/_ la pct. 1 menționează că nu deține competențe pentru evaluarea riscurilor, deși inspectorii ITM au acceptat și confirmat valabilitatea evaluărilor făcute de către acesta; planul de prevenire și protecție bazat pe evaluarea riscurilor - Legea nr. 319/2006, aprobată prin HG nr. 1425/2006 nu s-a putut prezenta din lipsa timpului fizic necesar centralizării riscurilor, sancțiunea fiind neîntemeiată deoarece în Planul de prevenire și protecție SSM-suplimentar pe anul 2012 la pct. 4 este prevăzut termenul de_ pentru "Întocmirea Planului de prevenire și protecție pe evaluarea riscurilor";; Fișele de instruire SSM și SU au fost completate corespunzător, prin completarea rubricilor din fișele de instructaj; unele din instrucțiuni proprii de lucru nu au fost semnate de conducere deoarece s-a dorit semnarea deodată a tuturor instrucțiunilor, fiind finalizate conform instrucțiunilor inspectorului ITM C. pe data de_ ; efectuarea
instructajelor, conform procesului-verbal de control nr. 2551/06-_ pct. 4 s-a efectuat instruirea lucrătorilor din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă, iar tematica de instruire este aprobată de către managerul instituției; TMS a constituit si asigură funcționarea serviciului de urgență privat capabil să intervină operativ și eficace pentru stingerea incendiilor, de aceea tematica de instruire cu teme pentru pompieri operativi cade în sarcina TMS; planurile privind instruirea personalului din punct de vedere SSM și SU pe anul 2012 sunt semnate de managerul instituției; stabilirea perioadei de simulare cu angrenarea instituțiilor de intervenție specializate privind SU intră în atribuțiile managementului TMS; conform Procesului-verbal de control nr. 2551/06-_ Anexa 2, Planul de măsuri s-a dispus la pct. 1 că se vor instrui corespunzător reprezentanții lucrătorilor, termenul de finalizare fiind_, iar în Planul de prevenire și protecție SSM suplimentar pe anul 2012, la pct.6 s-a adus la cunoștința ITM înscrierea a 4 persoane.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile Codului Muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că având în vedere abaterile sesizate, conducerea instituției a procedat potrivit art. 247 și urm. din Codul muncii, privind răspunderea disciplinară, fiind efectuată cercetarea disciplinară conform prevederilor legale în materie. Comisia de cercetare a constatat că abaterile semnalate prin referatul nr. 735/_, care rezultă și din raportul de audit (cu excepția a 2 puncte, respectiv punctele 7, 8 ) s-au produs în realitate, iar faptul că întocmirea anumitor documente, au fost prezentate parțial în fața comisiei, nu a fost de natură să înlăture săvârșirea abaterii disciplinare, deoarece documentele solicitate trebuiau să fie prezentate în fața organelor de control și nu în fața comisiei de cercetare, care are doar competența de a cerceta împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Mai arată că, încălcarea prevederilor Regulamentului intern, de către reclamant, este cu atât mai gravă cu cât îndeplinirea neglijentă a atribuțiilor de serviciu și întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, are legătură cu securitatea și sănătatea muncii lucrătorilor din cadrul instituției. Faptul că contestatarul a mai fost sancționat anterior cu o sancțiune identică, nu are nici o relevanță în cauză, deoarece acesta a fost angajat în cadrul instituției pârâte cu 2 contractele individuale de muncă distincte, unul pentru funcția de șef atelier, iar cel de-a doilea prin cumul, pentru funcția de subinginer responsabil SSM și PSI, iar sancțiunea anterioară a fost aplicată pentru cu totul alte abateri disciplinare, la funcția de bază de șef atelier.
În ce privește primul capăt de cerere, referitor la legalitatea deciziei contestate apreciază că este nefondat, întrucât contestatorul face o confuzie, deoarece s-au aplicat 2 sancțiuni diferite, pentru fapte diferite și pe funcții diferite, iar salariul de bază al salariatului nu s-a redus cu 20 %, ci cu 10% pe fiecare funcție, fiind vorba în mod evident despre 2 salarii de bază.
Referitor la capătul de cerere privind încălcarea dispozițiilor art. 251 alin. 1 Codul Muncii, arată că procedura de cercetare disciplinară a fost respectată întocmai, fără să se încalce norma imperativă prevăzută de legiuitor. Conform procesului-verbal de constatare nr. 793/_, a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, iar existența faptele prezentate în referatul de sesizare, au fost confirmate cu ocazia cercetării disciplinare, respectiv s-a constatat că salariatul se face vinovat de îndeplinirea neglijentă a atribuțiilor de serviciu și întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. Așa cum rezultă din cuprinsul procesul-verbal de constatare nr. 793/_, semnat de toți membrii comisiei, cercetarea disciplinară a avut loc efectiv, iar comisia a constatat că au fost îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare domnului L.
F., pentru faptele semnalate în referatul nr. 735/_ și raportul de audit înregistrat sub nr. 655/_ .
Mai arată că faptele pentru care a fost cercetat salariatul, au fost descrise absolut concret și fără echivoc, nu numai în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară (pag. 1), ci și în cuprinsul convocării nr. 749/_, asigurându-i-se în acest fel în mod evident dreptul la apărare salariatului. De altfel acesta a și depus în apărarea sa adresa nr. 765/_ prin care își formulează punctul de vedere față de observațiile menționate în raportul de audit și referatul 735/_, precum și declarația nr. 792/_, cu ocazia cercetării disciplinare.
Pârâta că invocarea de către reclamant a faptului că cercetarea disciplinară a fost realizată doar formal, fără a se cerceta efectiv ceva, nu este fondată. În ce privește încălcarea prevederilor art. 252 alin 2 Codul Muncii, arată că decizia de sancționare contestată, descrie în mod punctual motivele pentru care nu au fost luate în considerare apărările salariatului.
Referitor la temeinicia deciziei atacate arată că emiterea Deciziei nr. 797/_, are la bază referatul nr. 735/_ . întocmit de domnul director adjunct, Kosztin Aron în urma Raportului de Audit, înregistrat sub nr. 655/_, iar cercetarea disciplinară prealabilă, conform procesului verbal de constatare nr. 793/_, a avut ca obiect doar abaterile semnalate prin aceste 2 acte, aplicarea sancțiunii nu a avut nici un fel de legătură cu controalele anterioare ale ITM. Faptul că reclamantul își formulează toate apărările din prisma controalelor anterioare ale ITM, nu are nici o relevanță în cauză deoarece, abaterile disciplinare au fost semnalate cu ocazia auditului intern, iar faptele sunt cele descrise în raportul de audit, referat, convocare și decizia de sancționare contestată. În al doilea rând, îndeplinirea atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului sau regulamentul intern, este o obligație permanentă și continuă a angajatului si nu are nici o legătură cu eventualele controale sau termene stabilite de organele de control. În caz contrar, ar însemna că angajatul are obligația de a-și realiza sarcinile de serviciu, doar la indicația și la termenele stabilite de organele de control, angajatorul fiind lipsit astfel de prerogativa disciplinară, neavând dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, când constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Apreciază că temeinicia deciziei contestate este evidentă din următoarele motive: E. luarea riscurilor locurilor de muncă din cadrul Operei Maghiare C. -N., nu a fost efectuată de către reclamant, aspect ce a rezultat cu ocazia auditului intern, întrucât conform art. 3.1. lit. o) din fisa postului, responsabilul SSM, avea obligația de a realiza si să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea si sănătatea angajaților, considerând că reclamantul prin săvârșirea acestei fapte s-a făcut vinovat de îndeplinirea neglijentă a atribuțiilor de serviciu și întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, abateri disciplinare prevăzute de art. 62 lit. a) și lit. b) din Regulamentului Intern al Operei Maghiare C. -
N. ; Planul de prevenire și protecție bazat pe evaluarea riscurilor — Legea nr. 319/2006, cu modificările și completările ulterioare nu s-a putut prezenta, reclamantul susținând cu ocazia cercetării disciplinare că deține planul de prevenire și protecție pe anul 2012 aprobat de conducerea instituției, pe care de altfel la și prezentat comisiei în cadrul ședinței de cercetare. Din cuprinsul acestuia rezultă că planul de prevenire și protecție a fost întocmit și datat la data de_ și aprobat de conducătorul instituției, constatându-se că nu este bazat pe evaluarea riscurilor, iar reclamantul a recunoscut că nu a avut timp fizic pentru a centraliza rezultatele evaluării riscurilor, aspect ce nu este de natură să înlăture răspunderea disciplinară, deoarece prin inacțiunea sa, au fost încălcate obligațiile stabilite prin fișa postului și Regulamentul intern; Fișele de instruire SSM și SU nu au fost completate corespunzător, nemenționându-se locul de muncă, data emiterii, lipsind semnăturile persoanelor nominalizate, constându-se că Fișele de instruire SSM și SU nu au fost prezentate si finalizate la data auditării Compartimentului Producție, Ateliere, SSM și PSI, reclamantul fiind vinovat de îndeplinirea neglijentă a atribuțiilor de serviciu și întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, deoarece completarea fișelor, conform legii este o obligație permanentă de serviciu și nu are nici o legătură cu termenul stabilit de inspectorii ITM; Elaborarea instrucțiunilor proprii SSM pentru activitățile specifice (Instrucțiuni de lucru, Proceduri operaționale) nu s-a finalizat; Instructajul SSM și SU (fișe individuale, tematici de instruire, verificări, testări ale personalului) nu s-au realizat conform legii; nu s-a prezentat Planul privind instruirea personalului SSM si SU, pentru anul 2012.
Totodată, în ceea ce privește punctele 6, 8, 9 din contestație (respectiv petele 7, 8, 9 din raport), acestea au fost eliminate în cadrul cercetării, deoarece sunt măsuri care privesc instituția, salariatul nefiind sancționat pentru aceste fapte.
Legat de individualizarea sancțiunii, consideră că au fost respectate toate criteriile avute în vedere de legiuitor, atât în decizia de sancțiune contestată cât și în procesul verbal de constatare nr. 793/_, fiind detaliate împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție al
salariatului, gravitatea și consecințele abaterii, comportarea generală la serviciu a d-lui L. F., sancțiunile anterioare.
În probațiune s-au depus în copie următoarele înscrisuri: decizia contestată, Proces-verbal de constatare nr. 793/_, declarație, Adresa nr. 765/_, referat nr. 735/_, Raport de audit intern nr.1/_, decizia nr. 745/_ de numire a comisie de cercetare disciplinară, convocarea nr. 749/_, contract individual de muncă nr. 1318/_ al reclamantului, act adițional la contractul individual de muncă, fișa postului reclamantului, Adresa nr. 248/_, proces-verbal nr. 247/_, fișa postului anexă la contractul individual de muncă nr. 1318/_
, contract individual de muncă nr. 1432/_, contract de prestări servicii nr. 963/_, proces-verbal de constatare a neregulilor la locul de muncă nr. 2864/_, raport de audit intern, proces-verbal de control nr. 2551/06-_, tematică de control, anexă de constatare a deficientelor în domeniul securității și sănătății în muncă, Plan de prevenire și protecție SSM- suplimentar pe anul 2012, tematica de instruire SSM pe anul 2012, programarea lucrărilor de mentenanță, Decizia nr.688/_ emisă de către pârâtă, regulamentul intern al pârâtei, alte înscrisuri relevante soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, tribunalul reține următoarele:
Prin raportul de audit întocmit în data de_ s-au reținut mai multe neconformități în cadrul activității pârâtei.
Prin referatul întocmit în data de_ s-a adus la cunoștința conducerii operei maghiare încălcarea de către reclamant a mai multor obligații de serviciu, pentru care ulterior reclamantul a fost sancționat.
Prin decizia nr. 745/_ s-a numit comisia de cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului (f 34).
Reclamantul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare în data de _
(f 35).
Anterior emiterii deciziei de sancționare s-a procedat la efectuarea cercetării disciplinare a
reclamantului cu privire la aceleași fapte pentru care a fost ulterior sancționat, întocmindu-se în acest sens procesul verbal de constatare nr. 793/_ . Din procesul verbal întocmit rezultă că în timpul cercetării disciplinare s-a procedat la ascultarea reclamantului (f 20-25).
În același sens reclamantul a formulat o adresă către directorul general cu privire la faptele referitor la care urma să fie cercetat, fiind îndrumat să își prezinte punctul de vedere în fața comisiei de cercetare disciplinară.
Prin decizia nr. 797/_ (f 6-7) reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni. În cadrul deciziei s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea următoarelor fapte. Pentru săvârșirea următoarelor fapte: neefectuarea evaluării riscurilor locurilor de muncă din cadrul instituției; neefectuarea evaluării riscurilor locurilor de muncă în cadrul instituției; neîntocmirea Planului de prevenire și protecție pe baza evaluării riscurilor; nefinalizarea elaborării Instrucțiunilor proprii SSM pentru activități specifice; Fișele de instruire SSM și SU nu au fost completate corespunzător; nu s-a prezentat Planul privind instruirea personalului SSM și SU, pentru anul 2012 cu ocazia auditării Compartimentului Producție, Ateliere, SSM și PSI; Instructajul SSM și SU nu a fost realizat conform legii. În cuprinsul deciziei s-au menționat dispozițiile din fișa postului și din regulamentul intern care au fost încălcate de reclamant precum și motivele pentru care s-au înlăturat apărările formulate de acesta.
Raportat la această stare de fapt și la normele de drept incidente în speță, instanța constată că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Susținerea contestatorului conform căreia decizia atacată în speță ar nelegală întrucât s-a emis în timp ce era aplicabilă o altă decizie prin care i se aplicase aceeași sancțiune este neîntemeiată, în primul rând deoarece nu există nicio prevedere în Codul muncii care să interzică aplicarea față de un angajat a acestei sancțiuni după aplicarea anterioară a altei sancțiuni de același fel atâta timp cât acestea privesc fapte distincte. Aceasta cu atât mai mult în măsura în care după
cum arată pârâta, în mod necontestat de către reclamant, cealaltă decizie de sancționare privea un alt contract de muncă al reclamantului.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța observă în primul rând că nicio dispoziție din Codul muncii nu impune angajatorului să menționeze în cuprinsul deciziei de sancționare criteriile de individualizare a sancțiunii. În consecință este evident că lipsa menționării acestor criterii nu atrage nelegalitatea deciziei de sancționare. Din punctul de vedere al temeiniciei aplicării sancțiunii, sancțiunea aplicată în speță este adecvată față de numărul mare de fapte reținute în sarcina reclamantului, față de gravitatea acestora și față de consecințele pe care faptele reclamantului le pot produce. Având în vedere aceste aspecte tribunalul apreciază că aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe cum ar fi avertismentul sau o reducere mai mică a salariului nu ar fi de natură să îl determine pe reclamant ca pe viitor să respecte prevederile pe care le-a încălcat.
Susținerea reclamantului conform căreia în cadrul deciziei de sancționare nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale este în mod vădit neîntemeiată, întrucât în cadrul deciziei atacate s-au arătat pe larg aceste motive.
Cu privire la faptele pentru care a fost reclamantul sancționat instanța constată în primul rând că potrivit art. 272 din Codul muncii în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului; cu toate acestea în speță trebuie să se țină cont de faptul că pârâtei i s-ar impune sarcina de a proba un fapt negativ; în aceste condiții în speță tribunalul apreciază ca fiind probate aceste faptă prin concluziile raportului de audit care constată existența acestora.
Instanța apreciază că se impun și următoarele precizări:
Cu privire la prima faptă reținută în sarcina sa reclamantul susține că nu are competențe în acest domeniu iar în raportul de audit se menționează acest lucru. Cu toate acestea din fișa postului reclamantului rezultă că acesta are atribuții cu privire la protecția și securitatea muncii (a se vedea punctul 4 - f 41 verso). În această calitate reclamantul are obligația de a evalua riscurile de accident și îmbolnăvire la locul de muncă, conform art. 10 alin. 1 din Regulamentul intern (după cum s-a consemnat în decizia de sancționare - f 6).
Reclamantul nu poate să invoce lipsa de timp ca element exonerator de răspundere, întrucât de bună voie acesta s-a angajat în două slujbe. În consecință o eventuală lipsă de timp îi este întru totul imputabilă acestuia.
Cu privire la susținerea reclamantului în sensul că oricum termenul de întocmire a planului nu expirase instanța constată că din apărările formulate cu ocazia cercetării disciplinare, rezultă că el întocmise un astfel de plan dar nu l-a întocmit corect, ceea ce echivalează cu neîntocmirea sa.
În rest, după cum s-a menționat anterior instanța apreciază că faptele reclamantului sunt probate prin raportul de audit intern depus la dosarul cauzei cât și prin referatul întocmit ca urmare a acestuia.
Ca urmare, instanța constată că decizia de sancționare atacată prin prezenta cauză este legală și temeinică motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată acțiunea care face obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul L. F., cu domiciliul în C. -N., str. Brateș, nr.3, bl.D3, sc.2, et.3, ap.17, jud. C., în contradictoriu cu pârâta O. M., cu sediul în C. -N., str. E. I., nr.26-28, jud. C. .
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. -A. B. |
Red. 4 ex, BGZ/CB, _
