Sentința civilă nr. 9565/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIV ILĂ Nr. 9565/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE I. P.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul V. S. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA S. T., având
ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant, avocat Maxim A., lipsă fiind pârâtele.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului depune la dosar răspuns la întâmpinare și practică judiciară.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției.
Instanța, având în vedere că obiectul cererii îl reprezintă drepturi salariale, indiferent de izvorul lor, legea sau contractul colectiv de muncă, constată că termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, astfel că respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
I N S T A N Ț A
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. S. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA S. T., a
solicitat obligarea acestora la plata diferenței de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele primite pentru perioada dec.2009-martie 2010, prev. de art.41 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, a șase salarii brute ca urmare a concedierii, operarea modificărilor în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că pentru perioada dedusă judecății, CCM unic la nivel de ramură transporturi a stabilit un salariu de bază minim brut de
700 lei iar art. 41 lit. b din acest contract prevedea acest salariu ca bază de la care vor porni negocierile, astfel că salariul minim brut de 570 cât a acordat pârâta nu a fost corect stabilit.
În privința salariilor compensatorii, s-a arătat că acest drept este prevăzut de art. 80 al. 1 din Ccm unic la nivel de ramură transporturi nr. 722/2008.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a solicitat respingerea acțiunii.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei și a fost concediat prin dec. nr. 4A_ din_, începând din data de_, conform Programului de Restructurare și Reorganizare și a Proiectului de Concediere Colectivă instituite pentru a se
încerca redarea pe piață a companiilor feroviare românești (f.9-10).
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită plata diferenței de la un salariu minim brut de 570 lei, până la 700 de lei, instanța constată că acesta este neîntemeiat întrucât art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anul 2008-2010 stabilește această suma ca pe una orientativă, de la care pornesc negocierile, iar nu ca pe un salariu minim brut obligatoriu în domeniul transporturilor și sub al cărui prag nu s-ar putea ajunge.
Astfel, art. 41 alin. 3 lit. a și lit.b din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anul 2008-2010 prevede:
"a) Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lu a c a b az ă de l a c are porne sc negoc ier ile
valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.";
Așadar, în cadrul negocierilor la nivel inferior, părțile vor lua suma de 700 lei
"ca bază de la care pornesc negocierile"; iar nu ca pe o valoare imperativă.
Negocierea poate conduce la stabilirea atât a unui nivel superior cât și a unui nivel inferior al salariului, în funcție de abilitățile partenerilor la negociere și de împrejurările obiective avute de către aceștia în vedere la purtarea tratativelor. În acest mod s-a procedat și în cadrul Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate atunci când s-a stabilit, ca urmare a negocierilor, un salariu
minim brut de 570 lei, respectiv de 600 de lei.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, se constată că în cuprinsul deciziei de concediere se indică expres, la art. 7, că reclamantul va beneficia, în conformitate cu prevederile OG nr. 9/2010, de următoarele măsurile de protecție socială: o compensație gală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie 2010, indemnizația de șomaj, venit lunar de completare stabilit odată cu indemnizația de șomaj, calculat conform art. 8 al. 1 și 2 din OG nr. 9/2010, venit lunar de completare acordat după expirarea perioadei de acordare a indemnizației de șomaj, calculat conform art. 8 al. 3 din OG nr. 9/2010.
OG nr. 9/2010 a fost adoptată cu scopul de a reglementa, în funcție de posibilitățile financiare ale statului, scop în care s-a acordat avizul Ministerului Finanțelor Publice, măsurile de protecție pe care statul și le poate asuma și pe care le poate onora în cadrul procesului de restructurare și reorganizare a
unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar, astfel cum sunt societățile pârâte, avându-se în vedere, totodată, interesele patrimoniale ale angajaților societăților feroviarilor și necesitatea ca aceștia să se bucure de protecția socială necesară perioadei de după concediere.
Articolul 1 din OG nr. 9/2010 stabilește în mod clar că măsurile de protecție socială de care se bucură persoanele disponibilizate sunt cele reglementate de acest act normativ, fundamentat inclusiv sub aspectul resurselor financiare prin avizul Ministerului Finanțelor Publice, în următoarea redactare: "Prevederile prezentei ordonanțe reglementează măsurile de protecție socială de care beneficiază persoanele disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din sectorul feroviar și a filialele acestora, denumite în continuare societăți.";
per a contrario, atâta timp cât măsurile de protecție sunt reglementate de această ordonanță, ele nu pot fi reglementate prin acorduri cu caracter contractual, încheiate între persoane care nu au atribuții cu privire la liniile bugetare din care se plătesc aceste sume de bani.
Atâta timp cât societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar sunt în subordinea Guvernului, prin Ministerul T. urilor, inițiator al OG nr. 9/2010 iar ministrul transporturilor are calitatea de ordonator principal de credite cu privire la compensațiile care se acordă persoanelor indisponibilizate, este evident că nu se pot conveni cu terții acorduri de plată a unor sume de bani către persoanele indisponibilizate, fără aprobarea ordonatorului principal de credite și, mai mult, în condițiile în care legea (OG nr. 9/2010) a reglementat, exhaustiv, această materie. Tocmai în acest sens se aplică și dispozițiile art. 236 alin. 4 din Codul muncii (forma aplicabilă) care stabilesc expres că numai contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Per a contrario, contractele colective de muncă care nu respectă dispozițiile legale în vigoare nu au valoare obligatorie pentru părți.
Art. 80 din Ccm unic la nivel de ramură transporturi nr. 722/2008 are următorul cuprins: "(1) Părțile convin ca la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, salariații să primească, pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și o plată compensatorie în valoare de minimum 6 salarii de bază brute negociate.
Prevederile alin. (1) sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului de muncă a intervenit din următoarele motive:
unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării;
unitatea își încetează activitatea;
unitatea se mută în altă localitate și are posibilitatea să-și asigure pe plan local cadrele necesare;
unitatea se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze;
persoana nu corespunde sub aspect profesional postului în care a fost încadrată, din motive neimputabile acesteia, și nu i s-a oferit trecerea într- un post corespunzător;
în postul ocupat de persoana încadrată în muncă este reintegrat, pe baza hotărârii organelor competente, cel care a deținut anterior acel post.
unitatea își reduce parțial activitatea la nivel de secții, servicii, sectoare sau ateliere;
unitatea efectuează modernizări ori achiziționează o nouă tehnologie de lucru, care conduce la reducerea de personal.";
În realitate, art. 80 din acest contract colectiv de muncă nici nu vizează ipoteza acestei concedieri colective, fiind încheiat anterior OG nr. 9/2010, act normativ care extrage concedierile efectuate conform Programului de Restructurare și Reorganizare și a Proiectului de Concediere Colectivă a societăților feroviare din sfera oricărui alt tip de reglementare sau acord, stabilind la nivel legislativ regulile de urmat în cursul acestui proces de concediere colectivă.
Cu privire la prevederile legale ale art. 30 din Legea nr. 329/2009, invocate de către pârâtă prin întâmpinare, conform cărora "Contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete"; se constată că acestea nu se aplică CCm in discuție, acesta fiind încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta GALOȘ M. cu dom.în C.
-N., str. Doinei nr. 119 în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. "; S.A. cu sediul în București, Bd. Dinicu Golescu nr. 38, Sector 1 și S. "C. M. "; T. cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 17.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
I. P.
Asistent judiciar,
B. -A. C.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Grefier,
O. -R. L.
Red. IP 5 ex, _
