Sentința civilă nr. 9676/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.9676/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C. G. L. și pe pârât S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA, pârât S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. " SA - S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, avocat Rebreanu A. M., lipsă fiind pârâții.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentanta reclamantului depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta de rd. 2 S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. " SA - S. T. .
Reprezentanta reclamantului precizează petitul II al acțiunii, în sensul că solicită acordarea premiilor menționate care nu au fost achitate deloc reclamantului( prima de Paști, Ziua F. ului, prima de Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2010,urmând a fi raportat totodată cuantumul acestora la salariul de bază minim brut negociat în sumă de 700 lei.
Instanța pune în discuție reprezentantei reclamantului excepția prescripției dreptului materiale la acțiune invocat pe cale de întâmpinare de către pârâta de rd.2.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției prescripției dreptului materiale la acțiune, întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata diferențelor de salariu dintre salariul de bază minim brut negociat de 700 lei și salariul de bază minim brut acordat reclamantului de 570 lei. Apreciază că prevederile art.268 din Codul Muncii sunt aplicabile, astfel că drepturile salariale sunt supuse prescripției de 3 ani.
Instanța respinge excepția prescripției dreptului materiale la acțiune, având în vedere că este vorba de drepturi salariale nu sunt aplicabile prevederile lit. "e";, ci lit. ";c"; art.268 alin.1, din Codul Muncii.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile
depuse la dosarul cauzei nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune ori excepții de invocat, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante, obligarea la plata sumelor reprezentând prima de Paști, Ziua F. ului, prima de Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2010. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantul C. G. L. au chemat în judecată pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " - S.A., S. N. DE
T. F. DE M. "C. M. " - S.A., S. T. solicitând obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei pe anii 2008-2010 si sumele efectiv primite, pe perioada noiembrie 2009- august 2011, a primei de Crăciun și Salariul suplimentar (al 13-lea salariu) pe anul 2009, prima de Paști, Ziua F. ului, Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2010, toate aceste sume acordate în urma recalculării salariului., obligarea pârâtelor la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajat al pârâtei în baza unui contract de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată până în august 2011 când a fost disponibilizat. Pentru anii 2008-2010 au fost negociate si încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime si sporuri, menționându-se ca salariul de bază minim brut este de 570 lei. În perioada noiembrie 2009 - august 2011 reclamantului i s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, avându-se în vedere un salariu de bază minim brut de 570 lei începând cu data de_, respectiv de 600 lei cu începere din _
. de asemenea, reclamantului i-au fist acordate prima de Crăciun și Salariul suplimentar pe anul 2009, conform OP anexat poziția 95.
În drept, Legea nr. 130/1196, CCM la nivel de ramură de transporturi nr. 722/2008, CCM la nivel de grup e unități nr. 2836/2006, C muncii, Legea 62/2011.
Pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " - S.A. a formulat întâmpinare
invocând excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 lit. e din C.muncii rep..
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, având în vedere faptul că pe perioada în care se solicită diferența de salariu, respectiv noiembrie 2009 - martie 2010, între salariul de baza minim brut negociat la nivel de unitate și cel negociat la nivel de ramură transporturi, C. M. SA a avut contract valabil încheiat la nivel de unitate pe anul 2008/2009, ale cărui prevederi sunt obligatorii pentru părți, salariul astfel negociat fiind menționat și în contractul individual de muncă al reclamanților. La încheierea CCM la nivel de unitate negocierile au fost purtate între reprezentanții salariaților și reprezentanții conducerii executive a SNTFM C. M. SA. Reprezentanții salariaților - sindicatele reprezentative, au cunoscut prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură, au avut cunoștință și de posibilitățile financiare, maxime, ale societăților din calea ferată și, de comun acord, recunoscând buna credință a patronatelor semnatare, au finalizat negocierile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate prin semnarea acestuia și implicit prin semnarea tuturor Anexelor lui.
Referitor la temeiul legal în baza căruia reclamanții și-au întemeiat cererea, respectiv Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură transporturi, a susținut potrivit art. 229 alin. 4 din Codul Muncii "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", de unde se subînțelege că se pot respecta clauzele acestora doar în condițiile compatibilității lor cu legislația României. Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_ si-a încetat valabilitatea la_, astfel cum rezultă din actul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 141/DDS/_ . Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă. De asemenea, dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, dispun faptul că "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă".
Pe cale de consecință, salariul fiind un drept de natură consensuală și supus negocierii, atâta timp cât pentru perioada 2009-2011, a existat încheiat la nivel de unitate contract colectiv de muncă, unde în Anexa nr. 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de
salarizare, considerăm că obligarea subscrisei la înlocuirea acesteia cu valoarea prevăzută de art. 41alin.(3) lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 este tardivă și neîntemeiată. În conformitate cu prevederile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Raporturile dintre părți, condițiile de muncă, constituie atribute ce sunt stabilite în urma negocierii prin intermediul contractului colectiv de muncă, fiind de natură contractuală. Precizează că veniturile societății sunt constituite exclusiv din venituri proprii și nu din alocații bugetare, iar în anii_ si 2011 veniturile nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, astfel încât anii fiscali în cauză au fost încheiați în pierdere. În plus, SNTFM C. M.
S.A. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului T. urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr.79/2008 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar. Până în anul 2008 a fost în vigoare OUG 79/2001 prin care societatea era obligată la respectarea acelorași dispoziții.
În aplicarea acestor prevederi legale, pârâtei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2008, 2009 și 2010 aprobate prin HG 532/2008, HG 28/2010 și HG 311/2010.
Mai învederează instanței ca aceleași federații sindicale care au semnat Contractul Colectiv de Munca la nivel de Ramura T. uri,au negociat si semnat si Contractele colective de Munca la nivel de SNTFM C. M. SA. Salariul minim brut stabilit de sindicate a fost pentru suma de 570 lei,iar majorarea acestuia urmând sa se facă prin introducerea sporurilor in salariul de baza. Cererea reclamanților este nefondata având in vedere convenția pârtilor care se refera strict la valoarea de 570 lei,adică exact suma la care s-a raportat acordarea drepturilor solicitate si in plus nu au suferit niciun prejudiciu având in vedere ca sporurile nu erau incluse in salar,ci se acordau separat si de care au beneficiat si reclamanții. Având in vedere cele de mai sus arătate este evident ca suma sporurilor acordate in conformitate cu anexa nr.5 din CCM la nivel de unitate (si care nu sunt prevăzute in CCM Ramura T. uri) este mai mare decât diferența intre drepturile salariale calculate in funcție de salariul minim de 700 lei si cel de 570 lei. Perioada pentru care reclamanții solicita acordarea acestor diferente salariale de la 570 lei la 700 lei coincide cu perioada in care salariiile bugetarilor au fost micșorate cu 25%.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270 C.muncii rep.. În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei S. N. DE T. F. DE
M. "C. M. " - S.A., desfășurându-și activitatea în cadrul SUCU. ALEI T. pe perioada menționată în cuprinsul acțiunii.
Potrivit art. 227 alin.4 C.muncii în forma în vigoare la momentul derulării raporturilor juridice dintre reclamant și pârâtă, aduse în discuție, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. De asemenea, potrivit art. 40 alin.2 C.muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 157 din C.muncii în vigoare la același moment, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Conform dispozițiilor art. 30 alin.l din contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 - 2008, prelungit prin Actul adițional înregistrat la M.M.F.P.S. - S.D.S. sub nr. 629/_ până la data de _
, "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, instanța mai reține că potrivit aceluiași contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, art. 71, "În afara ajutoarelor l acare au dreptul
potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; - de Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare";,
stabilindu-se că primele de Paști și de crăciun nu se vor acorda salariaților care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariaților care la momentul acordării ajutoarelor se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
Potrivit art. 236 alin.4 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, contractele colective muncă au forță obligatorie, constituind legea părților, iar conform art. 243 alin.2 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care sunt vinovate de aceasta.
Totodată, instanța reține că dreptul instituit de art. 30 alin.1, respectiv 71 din C.C.M. la nivel de grup de unități din transportul feroviar este un drept pur si simplu, astfel că acordarea sa nu este condiționată de producerea unui eveniment viitor și incert. In lipsa unui calcul efectuat de Consiliul de administratie cu consultarea reprezentantilor sindicatelor, acest drept salarial se acordă într-un cuantum minim, anume prevăzut în contractul colectiv de muncă (clasa 1 de salarizare).
Prin urmare, pârâta angajatoare avea obligația să plătească reclamantului drepturile salariale prevăzute de art. 30 alin.1, respectiv 71 din C.C.M la nivel de ramură.
Mai reține instanța că pârâta nu a făcut dovada că reclamantul ar fi fost sancționat disciplinar si astfel nu ar fi întrunite criteriile care condiționează acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 71 din contractul colectiv de muncă în discuție.
Conform art. 236 al. 1 C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantului, contractul colectiv de muncă este obligatoriu. Conform art. 40 al. 2 lit. c) C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Nu pot fi reținute apărările pârâtelor care vizează inexistența drepturilor invocate de reclamant, întrucât actul adițional la care acestea fac referire a fost înregistrat la DMPS a Municipiului B. la data de_, dată la care drepturile salariale pretinse erau deja exigibile. Primirea acestor apărări ale pârâtelor ar înfrânge principiul constituțional al neretroactivității legii. De asemenea, instanța constată că un contract colectiv de muncă încheiat la un nivel superior cuprindea clauze prin care erau consacrate drepturile salariale pretinse de reclamanți și de intervenient prin prezenta acțiune.
Instanța constată că plata ajutorului de Paști și Crăciun, precum și plata ajutorului acordat de ziua F. ului nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligația stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități. Astfel, suma care trebuie acordată, fiind deci stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumul acestei sume peste nivelul minim stabilit de către părți. Profitul societății în anul de referință este irelevant pentru existența și executarea obligației.
Prin urmare, acest contract la nivel de ramură este aplicabil pârâtei și este obligatoriu pentru aceasta, iar modificarea art. 65 al CCM de la nivelul CNCF C. SA în sensul că în anul 2009 și 2010 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și Ziua F. ului nu are nici un efect juridic deoarece acest contract colectiv încheiat la un nivel inferior celui de la nivelul ramurii de activitate nu poate contraveni acestuia din urmă, astfel că orice prevedere contrară contractului colectiv de la nivelul ramurii rămâne fără nici un efect.
Cu privire la petitul având ca obiect prima de Crăciun și salariul suplimentra pentru anul 2009, instanța reține că acestea au fost achitate reclamantului, pârâtele făcând dovada în acest sens. Prin urmare, nu pârâtele nu mai pot fi obligate din nou la achitarea celorași drepturi.
Asupra petitului având ca obiect obligarea pârâtelor la plata diferenței de drepturi salariale, instanța reține că reclamantul își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelde Ramură de Transaporturi pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/2008, conform cărora, salariul de bază minim la nivel de de ramură de transport valabil de la 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie pe lună este de 700 lei.
Instanța reține prevederile art. 9 din CCM la Nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008- 2010, conform cărora în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, urmând a pe baza fondurilor aprobate în condițiile arătate, părțile să negocieze utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi la unitățile de transporturi finanțate de lqa bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Deși reclamantul își întemeiată pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 din CCM la nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, instanța reține ca fiind relevante în cauză în mod deosebit prevederile art. 41 alin.5 și 6 din aceeași lege a părților. Potrivit art. 41 alin.5, pe toată perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile contractante se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale care se vor aplica începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, alin.6 stabilind că la nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie.
În baza acestor dispoziții legale, între părți a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, în cuprinsul căruia au stabilit un salariu de bază brut de 570 de lei, iar începând cu_ de 600 lei, prin Actul Adițional înregistrat sub nr. 1708/_ .
Instanța mai reține că pârâta este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului T. urilor, astfel încât în speță sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societățile și companiilor naționale, al societățile comerciale la care statul sau unitățile administrativ teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar precum și al filialelor acestora, dispoziții referitoare la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, precum și dispozițiile OUG nr. 79/2008. Mai mult, în temeiul acestor dispoziții legale, nivelul minim al salariului este negociat anual la nivel de unitate raportat la limita maximă a fondului de salarii aferente personalului angajat pe baza de contract individual de muncă.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea, va obliga pârâții să plătească reclamantului pârâții să plătească reclamantului primele de Paști, Ziua F. ului, Crăciun și Salariul Suplimentar, aferente anului 2010 calculate prin raportare la un salariu de bază minim brut de 570 lei și va respinge restul capetelor de cerere ca fiind neîntemeiate.
Ca părți căzute în pretenții, în temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga pârâții să plătească reclamantului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, raportat la pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul C. G. L., cu domiciliul procesual ales la Cab. Av. Maxim A. M., cu sediul în C. -NApoca, B-dul 21 D.
1989, nr. 62, et.2, ap.8, jud. C., în contradictoriu cu pârâții S.
N.
DE T.
F.
DE M. "C. M. "; S.A., cu sediul în B., sector 1, B-dul D.
G.
nr. 38, și S.
N.
DE T. F. DE M. "C. M. "; S.A. - S. T., cu sediul în C. -N., Piața A.
I. nr. 17, jud. C. .
Obligă pârâții să plătească reclamantului primele de Paști, Ziua F. ului, Crăciun și Salariul Suplimentar, aferente anului 2010 calculate prin raportare la un salariu de bază minim brut de 570 lei.
Respinge restul capetelor de cerere ca fiind neîntemeiate.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
R. -M. V.
Asistent judiciar,
B. -A. C.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Grefier,
C. S.
Red./Dact. RMV/_
