Decizia penală nr. 193/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 193/R/2011
Ședința publică din 16 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C.- judecător
JUDECĂTORI : M. R.
L. M.
G. : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații U. I. și L. M. împotriva încheierii penale f.n. din data de 2 februarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev de art 189 alin 1, 2 Cod penal, tâlhărie prev de art 211 alin 1,2 lit a, c alin 2 1 lit a, b și alin 3 Cod penal, uzurparea de calități oficiale prev de art 240 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev de art 279 alin 1, 3 lit a Cod penal, toate cu aplicarea art 33 lit a Cod penal. La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul U. I. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat O. L. F., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul L. M. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat E. C. Ț., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar. De asemenea, se mai prezintă și interpret autorizat pentru limba italiană, numita C. C.-E., cu autorizația nr. 27575 din 25 noiembrie 2009. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Întrebați fiind de către instanță, inculpații arată că își mențin recursurile declarate și sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu. Instanța aduce la cunoștința traducătorului autorizat de limbă italiană C. C.-E., interpret în cauză că, potrivit dispozițiilor art. 128 alin 3 Cod procedură penală raportat la art.85 Cod procedură penală, urmează să depună jurământ în cauză. După depunerea jurământului, instanța pune în vederea traducătorului autorizat de limbă italiană C. C.-E., interpret în cauză, să-i traducă inculpatului L. M. tot ce se discută în cauză. Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor. Apărătorul inculpatului U. I. solicită admiterea recursului, în principal, casarea încheierii atacate, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită luareaunei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea. În continuare se arată de apărătorul inculpatului faptul că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă în continuare, iar arestarea preventivă a inculpatului este netemeinică și nelegală. Se mai arată că, nu există indicii sau probe care să indice vinovăția acestuia. Se apreciază că a trecut mult timp de la momentul arestării preventive și consideră că nu se mai impune această măsură, întrucât nu au fost descoperiți ceilalți inculpați, nici armele folosite la jaf, nici banii și mai mult de atât, așa-zisele probe administrate până în prezent în cauză nu au legătură cu acesta, referindu-se la hainele găsite și expertiza A. Toți martorii audiați în cauză, au arătat că persoanele care au comis jaful erau altfel îmbrăcate decât cele prezentate în volumul de urmărire penală, neexistând nici o legătură între inculpat și acele haine de la T. În final, se apreciază de apărătorul inculpatului că menținerea în stare de arest a inculpatului nu se mai impune, procesul penal putând continua cu cercetarea acestuia în stare de libertate. Apărătorul inculpatului L. M. solicită admiterea recursului, în principal, casarea încheierii atacate, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că încheierea atacată este nelegală și netemeinică. În subsidiar, solicită luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea. Se apreciază de către apărătorul inculpatului faptul că, împotriva inculpatului nu există nici un indiciu care să justifice măsura arestării preventive a acestuia. Solicită a se constata că aceeași problemă se reține și în sarcina acestui inculpat, respectiv că hainele găsite ar fi aparținut acestui inculpat, pretinse că ar avea legătură cu cele purtate la comiterea jafului din pasul G., de pe care s-au luat urme genetice. Măsura arestării preventive a inculpatului este netemeinică și nelegală, arătând că temeiurile avute la luarea acesteia nu mai subzistă în continuare iar altele noi nu au apărut. Dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală nu sunt îndeplinite. Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, în temeiul art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală. Măsura arestului preventiv dispusă față de inculpați a fost și este legală și în continuare. Se arată că, până la acest moment nu există nici un motiv pentru a concluziona că, nu mai există temeiuri în conformitate cu art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât probele administrate în faza de urmărire penală au dus la îndeplinirea acestor condiții de legalitate a măsurii arestării preventive. La evaluarea pericolului social pentru ordinea publică instanța a avut în vedere modalitatea în care se presupune că fapta a fost comisă, impactul social al unor asemenea fapte de o gravitate deosebită și care au creat în rândul societății un puternic sentiment de insecuritate. Măsura preventivă luată și menținută față de inculpați, apare justificată și prin prisma jurisprudenței C., arătându-se în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate; să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei. Reprezentantul parchetului arată că, toate elementele evidențiate mai sus și consacrate de jurisprudența C. se regăsesc în prezenta cauză și, în consecință, măsura arestării preventive apare ca fiind justificată în continuare. Inculpatul U. I. având ultimul cuvânt, arată că este arestat de mai bine de 1 an, arătând că din probatoriul existent la dosar, nu există nimic care să motiveze o măsură atât de extremă împotriva libertății sale. Inculpatul L. M. având ultimul cuvânt, prin interpret C. C.-E., solicită a fi judecat în stare de libertate, arătând că a trecut un an de când a fost arestat. De la început și până în prezent este aceeași problemă cu probele ADN, el fiind nevinovat. Apărătorii desemnați din oficiu, au depus la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției solicitând ca, instanța să se pronunțe asupra acestora. C U R T E A : Prin încheierea din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), în temeiul art. 3002 Cod procedură penală și art. 160b Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: -U. I. (CNP 1., fiul lui N. și V., născut la data de (...) în localitatea B. M., județul M., domiciliat în B. M., B-dul T. nr.14/22, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și - L. M. (posesor al cărții de identitate seria AN nr.7542968, fiul lui G. și G.-A., născut la data de (...) în Nuoro, Italia, domiciliat în localitatea F., str. Satta S.o nr.53, Italia, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), trimiși în judecată pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1,2 Cod penal, tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit. a,c alin.21 lit.a,b și alin.3 Cod penal, uzurpare de calități oficiale prev. de art. 240 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art.279 alin.1,3 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și, în consecință, a fost menținută măsura arestării preventive a acestora. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile ( (...) - (...) inclusiv) în baza art. 148 lit.f C.pr.pen., măsura fiind prelungită ulterior de mai multe ori și apoi menținută de Tribunalul București și respectiv de Tribunalul Maramureș. În fapt, s-a reținut în considerentele încheierii penale mai sus menționate faptul că, în cauză există indicii temeinice în sensul că în data de (...), utilizând două autoturisme de teren marca Mitsubishi și Suzuki Vitara sustrase din municipiul B. M. și respectiv municipiul Dej, județul C., precum și două autoturisme marca Fiat, de asemenea sustrase, împreună cu alte 4 persoane toți mascați, cu cagule, folosind uniforme tip combinezon negru caracteristice lucrătorilor de la D., având și inscripții pe uniforme „., având arme automate tip „Kalașnikov"; sau „AKM 47";, au urmărit și oprit în trafic la coborârea P. G. înspre localitatea M. la locul numit „. A. unde nu există semnale pentru telefonia mobilă autospeciala cu numărul de circulație (...), ceaparținea de SC G. C. S. S. B. P. de lucru B. M. care transporta valori (sume în lei și valută), declinându-și calitatea nereală de polițiști în control, i-au dezarmat pe doi lucrători ocupanți ai autospecialei, luându-le două pistoale marca „TT"; și muniția aferentă (12 cartușe/pistol) după care prin violență i-au obligat pe angajații respectivi să le predea autospeciala pe care au condus-o într-un loc retras pe V. A., iar din compartimentul tezaur au sustras 4 saci în care era suma de 3.971.000 lei și 2.000 euro după care i-au închis pe cei trei angajați în compartimentul tezaur și au părăsit locul faptei. T. a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea acestora de libertate. A., rezultă că pentru prezumata faptă legea prevede pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală). La evaluarea pericolului social pentru ordinea publică instanța are în vedere modalitatea în care se presupune că fapta a fost comisă, impactul social al unor asemenea fapte de o gravitate deosebită și care au creat în rândul societății un puternic sentiment de insecuritate. T. a apreciat că la acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpaților. De altfel, măsura apare în continuare oportună și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, buna desfășurare a judecății realizându-se cu inculpații în stare de arest preventiv. Pe de altă parte, măsura preventivă luată și menținută față de inculpați, apare justificată și prin prisma jurisprudenței C., Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei. T. a reținut că toate elementele evidențiate mai sus și consacrate de jurisprudența C. se regăsesc în prezenta cauză și, în consecință, măsura arestării preventive apare ca fiind justificată în continuare. Având în vedere că în acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat și anterior, măsura se justifică și prin scopul prevăzut la art. 136 Cod procedură penală, tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpaților. Impotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal, recurs, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală. In motivarea recursurilor lor, inculpații au învederat faptul că sunt arestați de mai bine de 1 an și în cauză nu există probe care să-i inculpe pe aceștia. S-a mai arătat că probele administrate până în prezent nu au dus la identificarea adevăraților autori ai jafului, nu au fost găsite nici armele și nici bani obținuți în urma comiterii faptei. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele : Prin încheierea penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile ( (...) - (...) inclusiv) în baza art. 148 lit.f C.pr.pen., măsura fiind prelungită ulterior de mai multe ori și apoi menținută de Tribunalul București și respectiv de Tribunalul Maramureș, iar prin rechizitoriul întocmit la data de (...) al Parchetului de pe lângă Î. curte de C. și Justiție, s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut sub aspectul stării de fapt că inculpații, în date de (...), ar fi utilizat două autoturisme de teren marca Mitsubishi și Suzuki Vitara sustrase din municipiul B. M. și respectiv municipiul Dej, județul C., precum și două autoturisme marca Fiat, de asemenea sustrase, împreună cu alte 4 persoane toți mascați, cu cagule, ar fi folosit uniforme tip combinezon negru caracteristice lucrătorilor de la D., având și inscripții pe uniforme „., având arme automate tip „Kalașnikov"; sau „AKM 47";, ar fi urmărit și oprit în trafic la coborârea P. G. înspre localitatea M. la locul numit „. A. unde nu există semnale pentru telefonia mobilă autospeciala cu numărul de circulație (...), ce aparținea de SC G. C. S. S. B. P. de lucru B. M. care transporta valori (sume în lei și valută), și-ar fi declinat calitatea nereală de polițiști în control, i-ar fi dezarmat pe doi lucrători ocupanți ai autospecialei, luându-le două pistoale marca „TT"; și muniția aferentă (12 cartușe/pistol) după care prin violență i-au obligat pe angajații respectivi să le predea autospeciala pe care ar fi condus-o într-un loc retras pe V. A., iar din compartimentul tezaur ar fi sustras 4 saci în care era suma de 3.971.000 lei și 2.000 euro după care i-ar fi închis pe cei trei angajați în compartimentul tezaur și ar fi părăsit locul faptei. În ceea ce privește termenul rezonabil, Curtea apreciază că după o perioadă de circa 1 an de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă, nefiind încălcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect. Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C.proc.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză. Potrivit art.6 alin.1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o "decizie definitivă"; cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație";. ( cauza Eckle c.Germaniei din 27 iunie 1968). O altă subliniere făcută de Curte, se referă la ". după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia C. din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de C. B.). Curtea apreciază că soluția T.ui M. este temeinică și legală, fiind în concordanță cu hotărârile C. (hotărârea din 31 iulie 2000 Jecius v.Lituania; hotărârea Kudla v.Polonia din 26 octombrie 2000 și hotărârea Labita v.Italia din 6 aprilie 2000) prin care s-a decis că nu a fost încălcat art.5 paragraf 3 din Convenție în ceea ce privește durata detenției preventive. Potrivit textului de mai sus, modificat prin P. nr.112 ". persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol,trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Conform jurisprudenței C., aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (a se vedea hotărârea W.v.Elveția din 26 ianuarie 1993). Este în primul rând datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă. În acest scop și având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovăție, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate. Persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție. Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive de 1 an a inculpaților este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că infracțiunile de care sunt învinuiți recurenții sunt deosebit de grave, dosarul fiind complex, într-o perioada relativ scurtă de timp a fost efectuată urmărirea penală iar instanța a demarat cercetarea judecătorească, a administrat în mare parte probele încuviințate, cauza a fost amânată în principal la cererea inculpaților acestora fiindu-le încuviințate probe în apărare. În aceste condiții, este evident că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic. Potrivit jurisprudenței C., se poate discuta de o încălcare a art.6 paragraf 1 în cazul în care ar fi existat perioade de inactivitate a autorităților, iar durata globală a procedurii ar fi nerezonabilă (a se vedea cauzele Petroulia contra Greciei 2008, Crăciun contra României 2008, Petrov contra Bulgariei 2008), ceea ce, în prezenta cauză, după cum am arătat mai sus, nu s-a întâmplat. În ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive, acestea subzistă în continuare. Probațiunea administrată în faza urmăririi penale care până în prezent nu a fost răsturnată sau modificată, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 Cod proc.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de aceștia.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK). Raportat la lipsa probelor ce-i incriminează pe inculpați, curtea apreciază că stabilirea vinovăției inculpaților recurenți urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, acesteia recunoscându-i-se a o anumită marjă în aprecierea dovezilor, fiind mai bine plasate să evalueze situația de fapt. Inculpații recurenți prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din activitatea infracțională pe care se presupune că au desfășurat-o dar și din urmările greu de reparat sub aspect patrimonial produse. Apoi, din actele de la dosar nu rezultă că inculpații recurenți realizează venituri licite, astfel că aceștia prezintă un risc crescut de comiterea a unor noi fapte penale, aspect de natură a tulbura ordinea publică. Potrivit cazierului judiciar aflat fila 1 din volumul VI al dosarului de urmărire penală, inculpatul U. I. a suferit o condamnare de 1 an și 6 luni închisoare pentru tentativă de furt înarmat și o condamnare de 2 ani și 9 luni închisoare pentru furt cu mână înarmată, aspecte comunicate de Interpol. Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpați o atitudine de negare a faptelor de care sunt acuzați, de antecedentele penale ale inculpatului U. I., de lipsa unor surse licite de venituri pentru acesta, de împrejurarea că inculpatul L. M. nu are interese legitime și nici venituri licite în România, curtea constată că nu există garanții în privința faptului că lăsați în libertate inculpații nu ar comitere noi fapte penale, modul în care se pare că au fost comise faptele, lipsa de resurse materiale licite și lipsa unui interes legitim în România a inculpatului L. M., permițând să se întrevadă acest risc precum și riscul de a se sustrage de la judecată. Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate. Va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 100 lei - onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției. În baza art.189 C.proc.pen., art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 raportat la art.1 alin.1 lit.a din Ordinul nr.772/C/(...) al M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, va stabili onorariu pentru interpret de limba italiană C. C. E., suma de 138,90 lei (pentru 3 ore de traducere la tariful de 23,15 lei/oră + spor de 1. pentru traducere simultană,) sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției. Va obliga pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului, cheltuieli judiciare în sumă de câte 300 lei fiecare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații U. I., fiul lui N. și V., născut la (...) și L. M., fiul lui G. și G.-A., născut la (...), ambii aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 2 februarie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 100 lei - onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției. În baza art.189 C.proc.pen., art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 raportat la art.1 alin.1 lit.a din Ordinul nr.772/C/(...) al M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, stabilește onorariu pentru interpret de limba italiană C. C. E., suma de 138,90 lei (pentru 3 ore de traducere la tariful de 23,15 lei/oră + spor de 1. pentru traducere simultană,) sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției. Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului, cheltuieli judiciare în sumă de câte 300 lei fiecare. Definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. R. L. M. G. M. N. Red.M.R./S.M.D. 3 ex./(...) Jud. fond A. Codruța
| ← Decizia penală nr. 114/2011, Curtea de Apel Cluj |
|---|
