Decizia penală nr. 1297/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1297/R/2012
Ședința publică din 26 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
: M. R.
GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul B. M., împotriva sentinței penale nr. 228 din data de (...), pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei T., având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului din (...) pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Turda în dosar nr. 6. și a rezoluției nr.15/II/2/2012 din (...) a prim procurorului P. de pe lângă
Judecătoria Turda.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă petentul B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Petentul B. M. menține recursul declarat în cauză.
Se aduce la cunoștința petentului că potrivit ultimelor modificări ale Codului de procedură penală dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală prevăd că soluția în speță nu mai este atacabilă cu recurs, rămânând definitivă la prima instanță, motiv pentru care, din oficiu, Curtea invocă excepția inadmisibilității recursului formulat.
Reprezentanta M.ui P. solicită admiterea excepției întrucât calea de atac declarată de parte nu este prevăzută de legislația în vigoare, soluția primei instanței fiind definitivă, fără cale de atac. A., solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
Petentul B. M. solicită motivarea lipsei de argumentare a organului de urmărire penală cu privire la cercetarea celei de-a doua intrări efectuată în cursul derulării cercetărilor, aspect pe care l-a sesizat în scris.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 228 din data de 23 mai 2012 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a C.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. M., dom. în T., str.
L. nr. 12, bl. R1, ap. 30, jud. C. împotriva Ordonanței din (...) pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Turda in dosarul nr. 6. și a rezoluției nr. 15/II/2/2012 din (...) a prim-procurorulul P. de pe lângă Judecătoria Turda, iar în baza art.
192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat petentul la plata în favoarea statului a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin
O. nr. 6. de la data de (...) a P. de pe lângă Judecătoria Turda s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped .de art. 192 al. 1 C.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 C., abuz de încredere prev. și ped. dej art. 213 C. și violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 al. 1 C.
În motivarea ordonanței s-au reținut următoarele:
La data de (...) partea vătămată B. M. a depus plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere, prev și ped. de art. 213 C., înșelăciune prev. si ped. de art. 215 C. și violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 C.
La data de (...). organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale fața de învinuita G. M., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped .de art. 192 al. 1 C., confirmată prin rezoluția procurorul din aceeași dată .
S-a reținut că partea vătămată B. M. în calitate de proprietar al unui imobil din mun. T. str. N. Iorga nr. 41 a încheiat un contract de închiriere cu numitul G. L. in luna ianuarie 2009, apartament urmând să locuiască familia acestuia.
Pe parcursul derulării contractului, în data de (...) numitul G. L. împreuna cu familia sa au părăsit apartamentul, luând o parte din lucrurile personale, lasand insa utilitățile și chiria apartamentului neachitate.
Ca urmare, partea vătămată, întrucât nu a reușit sa ia legătura directă cu chiriașul, a sigilat apartamentul, postând un afiș pe geam în care arăta ca respectivul contract de închiriere a fost reziliat.
În cursul lunii ianuarie 2010, partea vătămată a constatat că geamul de la imobil era deschis, ulterior aflând că soția numitului G. L., respectiv învinuita G. M. a pătruns în locuință pentru a lua mai multe bunuri aparținând copiilor.
Învinuita a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că întrucât nu au avut disponibilități bănești nu au achitat utilitățile și chiria astfel că au părăsit apartamentul iar ulterior când s-a întors pentru a-și recupera bunurile rămase nu au mai putut intra în apartament, astfel că a intrat pe geam luând hainele copiilor.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.
215 C. în sarcina numitului G. L., procurorul a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii fiind aplicabile prev. art. 10 lit. d C pr. penală sub aspectul lipsei laturii subiective, a intenției făptuitorului în momentul încheierii contractului. De asemenea cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale fiind aplicabile prev. art. 10 lit. d C.pr. penală sub aspectul lipsei laturii obiective al elementului material. Cu privire la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în sarcina numitului G. L. s-a reținut că sunt aplicabile prev. art. 10 lit. c C.pr.penală, fapta nu este săvârșită de către făptuitor.
Referitor la săv. infracțiunii de violare de domiciliu comisă de G. M., prev.
și ped. de art. 192 al. 1 C. s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii însă, având în vedere modul și împrejurările comiterii faptei, circumstanțele producerii acesteia, scopul urmărit de către învinuită, atitudinea sinceră a acesteia care a recunoscut și regretă comiterea faptei, procurorul a considerat că s-a adus o atingere minimă valorii ocrotite de lege, fapta prezentând un grad de pericol social scăzut, apreciindu-se că învinuita își poate îndrepta conduita și fără a i se aplica o sancțiune cu caracter penal.
Prin Rezolutia nr. 15/II/2/2012 a prim-procurorului P. de pe lângă
Judecătoria Turda s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate pe cale ierarhica de catre petentul B. M.
In baza art. 278 ind.1 C.pr.pen. petentul s-a adresat instanței cu plângere împotriva soluției de netrimitere in judecata dispuse cu privire la persoana făptuitorului G. L., învederându-se că soluția este una greșită.
A fost atașat dosarul de urmărire penala nr. 6. al P. de pe lângă
Judecătoria Turda si lucrarea nr. 15/II/2//2012 a prim-procurorului P. de pe lângă Judecătoria Turda.
Analizând actele si lucrările dosarului, din declarațiile persoanelor cercetate și ale părții vătămate, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul B. M. în calitate de proprietar al unui imobil din mun. T. str. N. Iorga nr. 41 a încheiat un contract de închiriere cu numitul G. L. in luna ianuarie 2009, în apartament urmând să locuiască familia acestuia.
Pe parcursul derulării contractului, în data de (...) făptuitorul G. L. împreuna cu familia sa au părăsit apartamentul, luând o parte din lucrurile personale, lăsând însa utilitățile și chiria apartamentului neachitate.
Ca urmare, partea vătămată, întrucât nu a reușit să ia legătura directă cu chiriașul, a sigilat apartamentul, postând un afiș pe geam în care arăta ca respectivul contract de închiriere a fost reziliat.
În cursul lunii ianuarie 2010, partea vătămată a constatat că geamul de la imobil era deschis, ulterior aflând că o persoană a pătruns în locuință pentru a lua mai multe bunuri aparținând copiilor.
Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, declarațiile persoanelor audiate relevă că persoana care a intrat în locuința petentului nu este G. L., chiar petentul luând la cunoștință acest aspect (f. 12 dosar u.p. verso), declarând că își va formula pretențiile civile în fața instanței, numita G. M. - care a și recunoscut comiterea faptei - fiind sancționată administrativ pentru comiterea acesteia, în condițiile în care nu rezultă din alte probe că altcineva ar fi comis-o.
Prin urmare, în mod corect procurorul și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 10 lit. c C. pr. penală.
Pentru existența infracțiunii de înșelăciune este necesară o acțiune de inducere în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, precum și pricinuirea unei pagube.
Or, în cauza de față suntem în prezența încheierii unui contract civil de închiriere, chiria fiind achitată anticipat și parțial cu ocazia încheierii acestuia.
Această împrejurare nu este suficientă pentru a concluziona că există intenția de inducere în eroare a petentului, iar neplata ulterioară a restului chiriei și utilităților și rezilierea contractului reprezintă aspecte cu privire la care petentul are deschisă calea unui proces civil pentru a recupera pagubele, nefiind incidente normele din materia penală
Ca urmare, a apreciat instanța de fond, soluția procurorului e corectă, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective.
A mai apreciat tribunalul că nu se regăsesc nici elementele infracțiunii de abuz de încredere care presupune însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, lipsind latura obiectivă a acesteia.
Critica petentului privitoare la lipsa unor cercetări pentru infracțiunea de distrugere a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât prin propria sa plângere nu a reclamat comiterea infracțiunii de distrugere, infracțiune care, potrivit art.
217 alin. 6 C. penal, se cercetează doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a reținut că soluția procurorului este legală și temeinică, iar prin urmare, plângerea formulată apare ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
In baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat petentul la plata în favoarea statului a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, petentul B. M. a declarat recurs, reiterând în motivarea acestuia motivele care au stat la baza plângerii inițiale (f.5-7).
La primul termen de judecată fixat pentru soluționarea recursului, Curtea din oficiu a invocat excepția inadmisibilității acestuia, excepție care va fi admisă din următoarele considerente:
Potrivit ultimelor modificări ale Codului de procedură penală prin L. 2. dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală prevăd că soluțiile în această materie nu mai sunt atacabile cu recurs, rămânând definitive la prima instanță și nefiind susceptibile de nicio altă cale de atac.
Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a C.pr.pen. Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de către petentul B. M. împotriva sentinței penale nr. 228 din 23 mai 2012 a Judecătoriei T. și va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către petentul B. M., domiciliat în T., str. L., nr. 12, bl.R.1, sc. 3, ap. 30, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 228 din 23 mai 2012 a Judecătoriei T.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. I. C. M. M. R.
Red.A.D.L.
Dact. H.C./3 ex./(...) Jud.fond. V. M.B..
L. A. S.
GREFIER,
| ← Încheierea penală nr. 522/2012, Curtea de Apel Cluj |
|---|
