Încheierea penală nr. 522/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 522/R/2012
Ședința publică din data de 2 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. : V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. S., împotriva încheierii penale nr. 33/C/2012, pronunțată în dosar nr. (...) al
T.ui C., prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.a din legea nr.24/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal și evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 , cu aplic.art.41 alin.2, totul cu aplic.art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul S. S. aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.V. R.a, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.C. C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține declarațiile date și că nu mai are alte completări de făcut, respectiv că nu dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs.
Apărătorul inculpatului depune la dosar acte care să fie avute în vedere la soluționarea recursului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă cu consecința de a se dispune obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea. A. că s-a luat măsura arestării reținându-se două temeiuri și anume cele prev. de art.148 lit. a și f C., în sensul că există temerea că inculpatul se va sustrage de la judecată pentru că acesta a fost depistat pe aeroportul O., când încerca să se deplaseze în G.. Este adevărat că inculpatul urma să se deplaseze în G., dar acest lucru nu-l făcea în scopul de a se sustrage de la urmărire penală. În perioada 31 octombrie 2011 și până în 26 martie 2012, atunci când a fost oprit de organele de poliție, inculpatul a făcut mai multe vizite în G., vizite din care s-a întors în țară, scopul deplasării fiind acela de procurare de resurse financiare necesare angajării unui avocat. La data de 31 octombrie 2011 a fost citat ca învinuit la P. C. pentru a formula declarație în legătură cu fapta de care este învinuit.
Cu acea ocazie a arătat că dorește să-și angajeze un avocat, însă lipsa resurselor financiare l-a determinat să amâne acest moment. În data de 21 noiembrie 2011 a încheiat un contract de asistență juridică cu un avocat, fapt care poate crea premisa că nu intenționa să se sustragă de la cercetări, ci dorea să-și clarifice situația juridică, iar din cuprinsul contractului de asistență juridică rezultă că a negociat un onorariu, s-a obligat să îl achite, dar nu a reușit decât achitarea unei mici părți. Inculpatul a spus că în toată această perioadă, încercând să-și procure suma de bani necesară, s-a deplasat de mai multe ori în G., unde îi ajuta pe diverși prieteni să-și aducă autoturisme în țară. Astfel, consideră că temeiul prev. de art.148 lit.a C., nu poate fi reținut ca temei pentru că în data de 31 ianuarie 2012, când a depus biletul de avion, dacă intenționa să se sustragă, o făcea atunci. În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit.f C., arată că s-a reținut de prima instanță împrejurarea că infracțiunea reținută este o infracțiune care în perioada de criză financiară, este o problemă de securitate națională. Având în vedere practica judiciară constantă, arată că nu se consideră necesară luarea măsurii arestării preventive și în plus, prejudiciul indicat în dosar este în acest moment incert. Pe baza unui raport al Gărzii Financiare, s-a ajuns la concluzia că prin faptele sale, ar fi prejudiciat bugetul statului cu o sumă de peste un milion de lei, ori, această sumă este o presupunere lipsită de orice fel de bază obiectivă. Reacția fermă despre care se vorbește în propunerea de arestare, crede că este suficientă când justiția descoperă asemenea fapte, le cercetează și ulterior pronunță o soluție de condamnare. Nu crede că luarea măsurii arestării trebuie să aibă ca scop transformarea măsurii arestării într- o sancțiune. Inculpatul a înțeles care este gravitatea faptei sale, iar în măsura în care instanța va dispune să nu părăsească localitatea, acesta se va prezenta de fiecare dată la organele de cercetare penală și nimic nu va împiedica ca tot cursul anchetei să se desfășoare potrivit Codului de P. Penală.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că soluția primei instanțe este temeinică și legală. Măsura preventivă luată este justificată de temeiurile legale și de considerentul dedus de instanță în mod corect că, desfășurarea urmăririi penale nu se poate realiza în alte condiții. Există la dosar multiple elemente din care instanța a dedus că disp.art.148 lit.a și f C., sunt îndeplinite, iar interpretarea dată de inculpat nu este de natură să conducă la o concluzie contrară. În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit.a C., crede că instanța corect a constatat că multiplele demersuri făcute de inculpat justifică că există date și indicii serioase că inculpatul nu dorește să participe la aflarea adevărului. Nu este vorba de o simplă părăsire a țării în condiții echivoce, ci de o părăsire a țării în condițiile în care inculpatul a fost chemat în fața organului de poliție și i s- a adus la cunoștință drepturile procesuale inclusiv obligațiile de prezentare în fața organului judiciar. Inculpatul a solicitat termen să-și facă apărarea după care a efectuat demersuri pentru schimbarea adresei de domiciliu, pentru a nu putea fi găsit în locul în care organele de urmărire știau că poate fi găsit. În aceste condiții, nu rezultă că inculpatul dorea să colaboreze cu organele judiciare. De asemenea, apreciază că pericolul pentru ordinea publică subzistă. Existența mai multor temeiuri, coroborate cu împrejurarea că inculpatul nu are alte surse de venituri și va trebui să-și procure mijloacele de subzistență din activități similare cu cele desfășurate până în prezent, se constituie într-un argument convingător.
Inculpatul S. S., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său, arătând că săptămânal se deplasa în G. pentru a aduna bani pentru angajarea unui avocat.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 33/C/27 martie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și în consecință: În baza art. 149/1 C. rap. la art.
148 lit. a și f C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. S., fiul lui
F. și E., născut la data de (...) în C.-N., domiciliat în mun. C.-N., str. Donath, nr. 13, ap.3, jud. C., CNP 1., pe o perioada de 29 zile cu începere de la data de 28 martie 2012 până în data de 25 aprilie 2012.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea propunerii au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. de mai sus, Parchetul de pe lângă
Tribunalul Cluj a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se dispună luarea măsurii arestului preventiv pentru 29 zile față de inculpatul S. S.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În sarcina inculpatului S. S. s-a reținut faptul că, în calitate de administrator al S. ,,S. A. S. C.-N., în perioada 2008 - 2010, a omis înregistrarea în documentele contabile a tuturor operațiunilor comerciale efectuate, ascunzând achizițiile de autoturisme second-hand de la firme din Comunitatea europeană, respectiv vânzarea acestora către persoane fizice din țară, sustrăgându-se astfel de la plata TVA, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 1.292.421 lei.
Pentru a dispune și a lua măsura arestului preventiv trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe și anume: existența prev.art.136, 143 și 148 C. Astfel, trebuie să existe probe și indicii temeinice că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa. Astfel, din cercetările efectuate în cauză rezultă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, existând în acest sens probe certe de vinovăție: procesul-verbal de constatare întocmit de Garda
Financiară - Secția C., rapoartele VIES, declarația 300 privind decontul de TVA, declarația 394 privind livrările/prestările de servicii și achizițiile de bunuri, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului, ș.a.
Trebuie apoi analizate cerințele art.148 lit.a și f C. Astfel, din toate piesele dosarului rezultă faptul că se impune arestarea preventivă a inculpatului, deoarece acesta prezintă un grad de pericol social sporit, ce rezultă atât din modalitatea de concepere, cât și cea de executare a faptei, constând în sustragerea de plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, în mod repetat, prin evidențierea în documentele contabile într-o măsură nesemnificativă a operațiunilor comerciale efectuate, pentru a crea în mod eronat aparența unui comerciant onest și de încredere, ascunzând însă cea mai importantă parte a activităților comerciale desfășurate cu consecința cauzării unui prejudiciu bugetului de stat de peste un milion de lei.
Mai mult, trebuie subliniat faptul că în cauză există date că inculpatul va încerca să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, având în vedere faptul că nu s-a prezentat la citațiile organelor de cercetare penală, iar cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, la data de 31 octombrie 2011, a solicitat un termen, respectiv amânarea audierii pentru data de (...) pentru când s-a obligat să se prezinte însoțit de un apărător, însă nu a respectat acest termen. Ba mai mult, nu a anunțat organele de urmărire penală în termen de 3 zile, cf. art. 70 alin.4 C., faptul că și-a schimbat adresa la care locuiește, nefiind găsit deși a fost căutat atât la adresa de domiciliu din mun.
C.-N., str. Donath nr. 13, ap.3, jud. C., cât și la adresa din G., comunicată de el, iar la data de (...) a încercat să părăsească teritoriul României, fiind depistat de organele competente pe A. O. din capitală.
Totodată, având în vedere faptul că inculpatul a comis de acte materiale specifice evaziunii de evaziune fiscală în mod repetat, pe parcursul mai multor ani, rezultă perseverența în comiterea de fapte cu caracter ilegal, având un mod relativ similar de săvârșire a lor, motiv pentru care conchidem că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta cu atât mai mult cu cât infracțiunile reținute în sarcina sa sunt comise într-o perioadă în care economia națională este grav afectată de criza financiară mondială, combaterea acestei infracțiuni devenind o problemă de securitate națională datorită procentul îngrijorător de scăzut legat de colectarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat de către contribuabili, fapt pentru care se impune o reacție fermă din partea autorităților în vederea limitării acestui fenomen, reacție de natură a descuraja comiterea altor infracțiuni de acest gen.
Astfel, pe baza acestor considerații instanța a reținut că sesizarea parchetului este întemeiată și a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S. S., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului recurent, cu consecința dispunerii unei alte măsuri preventive, eventual, măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză nu se regăsesc temeiurile de arestare reținute de instanță.
Cu privire la temeiul prev. de art.148 lit. a C., s-a considerat că în mod neîntemeiat a fost reținut, întrucât, într-adevăr inculpatul urma să se deplaseze în G., la momentul depistării de către organele de poliție, dar acest lucru nu-l făcea în scopul de a se sustrage de la urmărire penală. Rezultă această împrejurare din faptul că în perioada 31 octombrie 2011 și până în
26 martie 2012, inculpatul a făcut mai multe deplasări în G., întorcându-se de fiecare dată în țară, scopul deplasărilor fiind acela de procurare de resurse financiare pentru angajarea unui avocat. Nu s-a prezentat la poliție, întrucât din lipsă de resurse financiare, nu a reușit să-și angajeze un avocat, lucru realizat doar la 21 noiembrie 2011, când a achitat doar o parte din onorariul avocatului.
În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit.f C., de asemenea, s-a apreciat că nu se regăsește în speță, întrucât pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului nu este dovedit, prejudiciul indicat în dosar ca fiind creat prin fapta inculpatului este în acest moment incert, dedus dintr-o estimare lipsită de orice fel de bază obiectivă. Reacția fermă despre care se vorbește în propunerea de arestare, este suficientă când justiția descoperă asemenea fapte, le cercetează și ulterior pronunță o soluție de condamnare.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.148 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 C. (adică, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală ) și există vreunul din cazurile prevăzute la lit. a-f ale art.148 C.
În cauză, judecătorul învestit cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului S. S. a constatat, cu o motivare deficitară însă - că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina, că există probe certe de vinovăție a inculpatului - motivare care însă, poate fi remediată de instanța de control judiciar, în sensul că și Curtea constată că, într-adevăr, în cauză există indicii temeinice în accepțiunea legii - art.68/1 C. - respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care s- a pus în mișcare acțiunea penală și s-a formulat propunerea de arestare.
Rezultă aceste indicii din materialul de urmărire penală realizat până la momentul formulării propunerii de arestare ( procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară - Secția C., rapoartele VIES, declarația 300 privind decontul de TVA, declarația 394 privind livrările/prestările de servicii și achizițiile de bunuri, declarațiile martorilor B. Z., F.-O. A. A., B. S., S. F. și declarațiile inculpatului, ș.a.) și care, conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi autorul faptelor de care este acuzat, în sensul că în calitate de administrator al S. ,,S. A. S. C.-N., în perioada 2008 - 2010, ar fi omis înregistrarea în documentele contabile a tuturor operațiunilor comerciale efectuate, ascunzând achizițiile de autoturisme second-hand de la firme din Comunitatea europeană, respectiv vânzarea acestora către persoane fizice din țară, sustrăgându-se astfel de la plata TVA, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 1.292.421 lei.
În privința temeiului de arestare prev. de art.148 lit.a C., în sensul că în cauză există date că inculpatul va încerca să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, se poate constata că, instanța nu a arătat concret, care sunt împrejurările și probele aferente acestora, din care rezultă fără echivoc, incidența acestui temei, limitându-se la a reitera „ad literam"; argumentele din propunerea de arestare, așa acum de altfel, se observă și în cazul celorlalte temeiuri de arestare.
Neprezentarea inculpatului la solicitările organelor de cercetare penală ale poliției, chiar dacă nu reprezintă o atitudine corespunzătoare, nu poate fi calificată drept încercare de sustragere de la urmărire penală, în sensul legii, atât timp cât, urmărirea penală a fost începută într-adevăr la (...), dar solicitările poliției au fost anterioare aducerii la cunoștință a învinuirii (31 octombrie 2011) și, în mare parte, neprezentările au fost justificate de inculpat sau tatăl acestuia, rezultând din convorbirile cu inculpatul sau cu tatăl acestuia (filele 218, 250, 252) că, se află la muncă în G., explicație plauzibilă de altfel, având în vedere că prin aceste deplasări inculpatul realiza în fapt obiectul de activitate al societății al cărei administrator este.
Atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpatului, din care ar rezulta indicii ale încercării viitoare de sustragere de la urmărire penală, trebuie așadar analizată după data aducerii la cunoștință a învinuirii - 31 octombrie 2011.
Într-adevăr, inculpatul nu s-a prezentat la 8 noiembrie 2011 ( pentru când a solicitat să fie audiat în prezența unui avocat ales), după care a mai fost căutat al domiciliu la 25 ianuarie 2012 pentru îndeplinirea mandatului de aducere emis în 24 ianuarie 2012 ( fila 244 vol.I dos. u.p.) și s-au emis două citații pentru 01 februarie 2012 și (...) ( filele 245-246 vol.I dos. u.p.) - date la care nu s-a prezentat.
Apreciem însă că, din aceste trei împrejurări în care inculpatul nu s-a prezentat, nu se poate reține reaua credință a inculpatului și încercarea sa de sustragere de la urmărire penală, dat fiind faptul că apărările sale au fost probate sub acest aspect, în sensul că a făcut demersuri pentru angajarea unui avocat, reușind să-i achite doar o parte din onorariul stabilit ( contract de asistență juridică cu av. D. M. - fila 13, 14 dos. recurs), motiv pentru care a și efectuat mai multe deplasări în G. pentru procurarea resurselor financiare ( bilet de avion - fila 10 dos. recurs) și, mai mult, a și încunoștințat organul de urmărire penală despre imposibilitatea prezentării
(fila 251 vol.I dos. u.p.).
Nu rezultă din actele de la dosar că inculpatul și-ar fi schimbat adresele indicate din România sau G., în declarația dată anterior prezentării pentru arestare, fiind indicată aceeași adresă din România - C.-N., str. Donath nr.
13, ap.3, jud. C. ( fila 227 vol.I dos. u.p.), dar și din G., faptul că nu a fost găsit la cea din urmă adresă, nedovedind că și-ar fi schimbat adresa, atât timp cât, nu se știe cu ce titlu locuia acolo și, mai ale că nu locuia permanent la acea adresă.
În privința temeiului de arestare prev. de art.148 lit.f C. se constată că, prima condiție a acestui text nu comportă discuții, pedeapsa pentru infracțiunile pentru care s-a propus arestarea este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cu privire la cea de a doua condiție a acestui text legal - existența probelor în sensul că, lăsat în libertate, inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică - prima instanță, a reținut în acest sens - caracterul continuat al actelor presupus infracționale și perioada infracțională, amploarea și contextul economic actual al fenomenului de evaziune fiscală, reacția fermă a organelor abilitate pentru prevenirea și limitarea acestui fenomen.
Fără a nega importanța acestor elemente în caracterizarea pericolului social al faptelor presupus comise de inculpat, nu se poate însă pune semnul egalității între acest pericol și cel pentru ordinea publică care, în accepțiunea generală, înseamnă perturbarea serioasă a ordinii sociale, crearea unui dezechilibru în societate, a unei stări de indignare, de revoltă în rândul comunității economice în care, în speță, societatea inculpatului își desfășoară activitatea - împrejurări care, nu sunt pe deplin dovedite în cauză.
Sunt indici serioase că inculpatul ar fi desfășurat activitățile infracționale reținute în sarcina sa, că activitatea sa a dus, într-o măsură sau alta, la cauzarea unui prejudiciu însemnat la bugetul statului ( este vorba de un prejudiciu estimat la acest moment și nu unul cu caracter de certitudine, pentru a se accentua importanța acestui element în caracterizarea pericolului pentru ordinea publică), dar aceste elemente, nu pot furniza date certe în sensul dovedirii pericolului pentru ordinea publică, respectiv, riscul ca o întreagă colectivitate să fie pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului sau buna desfășurare a relațiilor sociale, la nivelul unei colectivități să fie perturbată în mod esențial.
Pe de altă parte, așa cum de altfel se desprinde atât din redactarea textului legal în materie, cât și din practica judiciară, îndeplinirea condițiilor prev. de art.143 C. coroborat, chiar cu dovedirea existenței vreunuia din cazurile prev. la lit. a-f ale art.148 C. - nu înseamnă de plano, că organele judiciare vor lua automat măsura arestării, aceasta justificându-se doar dacă se dovedește că este și necesară pentru realizarea scopului precizat de dispoz. art.136 alin.1 C. - buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală.
Am arătat anterior că, nu se consideră că în cauză există date că inculpatul va încerca să se sustragă urmăririi penale, dar pentru ca atitudinea sa necooperantă până la acest moment să nu se perpetueze și, în acest fel, să împiedice în vreun fel bunul mers al anchetei, Curtea apreciază că o măsură neprivativă de libertate se justifică în cauză, cu atât mai mult cu cât, prin impunerea obligațiilor stabilite de lege și existența unor consecințe serioase ale nerespectării acestora, eficiența este mult mai mare și, asigură într-o proporție mai mare realizarea scopului măsurilor preventive.
Pentru considerentele, mai sus expuse, Curtea constată întemeiat recursul inculpatului S. S., urmând a fi admis în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, încheierea penală nr.33/C din (...) a T.ui C. va fi casată în întregime și rejudecând cauza, în baza art.149/1 alin.9 Cod procedură penală se va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului S. S.
În baza art.149/1 alin.12, art.146 alin.11/1 Cod procedură penală se va dispune luarea față de inculpatul recurent a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - C.-N., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...).
În baza art.145 alin.1/1 Cod procedură penală se va impune inculpatului să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat; să se prezinte la P. C.-N. ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu intre în legătură cu martorii sau experții din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de el măsura arestării preventive.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului
C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av. C. C.), sumă ce se va avansa din FMJ.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de către inculpatul S. S., fiul lui F. și E., născut la (...), aflat în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr.33/C din (...) a T.ui C., pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.149/1 alin.9 Cod procedură penală, respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului S. S., fiul lui F. și
E., născut la (...), CNP 1..
În baza art.149/1 alin.12, art.146 alin.11/1 Cod procedură penală dispune luarea față de inculpatul S. S., fiul lui F. și E., născut la (...), CNP 1. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, C.-N., pe o durată de
30 de zile, începând cu data de (...).
În baza art.145 alin.1/1 Cod procedură penală impune inculpatului S. S. să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat. b) să se prezinte la P. C.-N. ori de câte ori este chemat. c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. e) să nu intre în legătură cu martorii sau experții din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului S. S. dacă nu este arestat în altă cauză.
Atrage atenția inculpatului S. S. că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de el măsura arestării preventive.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av.C. C.), sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
GREFIER, L. C.
Dact.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...) Jud.fond. A.I.
| ← Decizia penală nr. 1064/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1297/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
