Camera preliminara. Art. 221 alin.6 NCPP. Condiţii de admitere. CEDO. Hotărârea în cauza Loski c. Poloniei

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2015)

Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, încheiere din 15 ianuarie 2015

Prin încheierea penală nr. 58 din 22 decembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. .../84/2014/a6 a Tribunalului Sălaj, s-a respins excepţia necompetenţei judecătorului de cameră preliminară în judecarea cauzei.

În baza art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.N.D...... cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de

constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr.241/2005 şi spălare a banilor în formă continuată,prevăzută de art. 29 alin. 1,lit. a din Legea 656/2002 raportat la art. 35 alin. 1 Cod penal luată faţă de acesta prin încheierea penală nr. 7 din 24.01.2014, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. .../118/2014 şi confirmată prin încheierea penală nr. 41/P din 28.10.2014 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. .../84/2014.

În baza art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestului la domiciliu a inculpaţilor H.I. ... administrator la S.C.E.T.M. S.R.L., S.C.E.C. S.R.L. şi S.C.E.C.C. S.R.L., fără antecedente penale, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, evaziune fiscală, prevăzută de art.9 lit.c) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penal, spălarea banilor, prevăzută de art.29 alin.1 lit.a) din legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal şi delapidare, prevăzută de art.295 alin.1 Cod penal raportat la art.308 Cod

penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penal, G.I.....,

cunoscut cu antecedente penale, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, evaziune fiscală, prevăzută de art.9 lit.c) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penal, spălarea banilor, prevăzută de art.29 alin.1 lit.a) din legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal şi delapidare, prevăzută de art.295 alin.1 Cod penal raportat la art.308 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penal, B.V.V. ..., administrator la S.C.O.S.T. S.R.L., ..., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, evaziune fiscală, prevăzută de art.9 lit.c) din Legea nr.241/2005, spălarea banilor, prevăzută de art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal şi delapidare, prevăzută de art.295 alin.1 Cod penal raportat la art.308 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penalşi N.P. ..., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.9 lit.c) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penal, spălarea banilor, prevăzută de art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penal, complicitate la delapidare, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.295 alin.1 Cod penal raportat la art.308 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penal şi cesiunea frauduloasă a părţilor

sociale, în scopul sustragerii sau îngreunării urmăririi penale, prevăzută de art.2801 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penal luată faţă de aceştia prin încheierea penală nr. 588 din 29.10.2014 a Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. .../84/2014/a3 şi a inculpaţilor B.E. ..., pentru săvârşirea infracţiunilor -constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin.1 C.p., 10

infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005; o infracţiune de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002; totul cu aplic. art.

38 alin.1, cu aplic. art. 5 C.p., B.M.....,cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de

constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin.1 C.p., 5 de infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005; o infracţiune de spălare a banilor , prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002; totul cu aplic. art. 38 alin.1,

cu aplic. art. 5 C.p., C.S.D....., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire

de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin.1 C.p., 12 infracţiuni de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 48 raportat la art. 9 lit. c din Legea 241/2005; o infracţiune de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 rap. la art. 35 alin.1 C.p., o infracţiune de cesiune a cesiunea părţilor sociale în scopul sustragerii sau îngreunării urmăririi penale art. 280 1 din Legea 31/1990 (SC M. SRL), trei infracţiuni de complicitate la cesiunea părţilor sociale în scopul sustragerii sau îngreunării urmăririi penale prev. 48 C.p. rap. la art. 280 1 din Legea 31/1990, totul cu aplic. art. 38 alin.1, cu aplic. art. 5 C.p.şi şi B.G. ..., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin.1 C.p., 10 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005; o infracţiune de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002; totul cu aplic. art. 38 alin.1, cu aplic. art. 5 C.p., luată faţă de aceştia prin încheierea penală nr. 20/A din 29.03.2014 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. .../84/2014.

În baza art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura controlului

judiciar a inculpatului D.G.D....., fără antecedente penale, cercetat pentru săvârşirea

infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, evaziune fiscală, prevăzută de art.9 lit.c) din Legea nr.241/2005, spălarea banilor, prevăzută de art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal şi delapidare, prevăzută de art.295 alin.1 Cod penal raportat la art.308 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal din 1968 şi art.5 Cod penal, luată prin Încheierea penală nr. 58/A din 17.07.2014 de către Tribunalul Sălaj în dosarul nr. .../84/2014 şi modificată prin încheierea penală nr.26/P pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul .../84/2014/a2 şi a inculpaţilor V.D.I., ..., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr.241/2005 şi spălare a banilor în formă continuată,prevăzută de art. 29 alin. 1,lit. a din Legea 656/2002 raportat la art. 35 alin. 1 Cod penal şi T.O.R. ..., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr.241/2005 şi spălare a banilor în formă continuată,prevăzută de art. 29 alin. 1,lit. a din Legea 656/2002 raportat la art. 35 alin. 1 Cod penal, luată prin încheierea penală nr. 26/P pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. .../84/2014/a2.

S-a respins cererea inculpaţilor H.I. şi G.I. de a comunica între ei şi cu martorul P.D., precum şi de a se deplasa câte două ore pe zi la locul de muncă.

S-a respins cererea inculpatului G.I. de a se deplasa la biserica S. din municipiul Zalău în data de 28.12.2014 între orele 09-13.

S-a respins cererea inculpatului C.S.D. pentru a se deplasa în data de 23.12.2014 în municipiul Zalău la magazinul K. de pe strada S. şi la frizeria de pe strada R.

S-a respins cererea inculpatului N.P. privind părăsirea domiciliului pentru a se putea deplasa la bancă în oraşul Tăşnad şi la investigaţii medicale în municipiul Cluj Napoca precum şi privind permisiunea de a lucra în program de 8 ore pe zi.

S-a respins cererea inculpatului B.G. de a se deplasa la Spitalul Judeţean Zalău în data de 24.12.2014, orele 08-13 şi de a lucra în program de 8 ore pe zi.

S-a respins cererea inculpatului B.M. de a participa în data de 28.12.2014 orele 09-14 la ceremonia religioasă organizată de cultul O..

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

(...)

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut cu referire la excepţia necompetenţei judecătorului de cameră preliminară în judecarea cauzei, raportat la faptul că instanţa superioară respectiv Curtea de Apel Cluj-Secţia penală nu s-a pronunţat asupra Încheierii penale din data de 25.11.2014 prin care inculpaţilor le-au fost menţinute măsurile preventive în prezenta cauză, instanţa reţine că această excepţie nu este fondată deoarece Curtea deApel Cluj-Secţia Penală s-a pronunţat asupra respectivei încheieri de menţinere a măsurilor preventive în prezentul dosar prin Încheierea penală nr. 778 din data de 12.12.2014.

Prin încheierea nr. 7 din data de 24.01.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr..../118/2014, in baza art. 149 ind.l alin.9 Cod .proc.pen, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

In baza art.136 Cod proc.pen., art.l43 alin.l Cod proc.pen.în referire la art.148 al.l lit.a)şi f)Cod proc.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.N.D. -..., pe o durată de 30 zile,cu începere de la data punerii efective în executare a mandatului de arestare preventivă.

In baza art.149 ind.l alin.12 Cod proc.pen.în referire la art.146 alin.10 şi 11 Cod proc.pen., S-a dispus emiterea de urgenţă a mandatului de arestare preventivă pentru inculpat şi comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor legale.

In baza art. 192 alin.3 Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa încheierea, judecătorul a avut în vedere următoarele:

La data de 22.01.2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr..../2014 propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, în conformitate cu prevederile art.1491 Cod proc.pen. şi art.l50 alin.l teza II şi alin.2 Cod proc.pen., privind luarea măsurii arestării preventive în lipsă faţă de inculpatul P.N.D. ., pe o perioadă de 30 zile -cu începere de la data punerii efective în executare a mandatului de arestare preventivă.

S-a arătat că inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, faptă prev. de art. 9, alin. 1, lit. b) şi alin. 3 din Legea 241/2005;schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care

provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, faptă prev. de art. 29, alin. 1, lit. a) din Legea 656/2002 rep.;dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, faptă prev. de art. 29, alin. 1, lit. c) din Legea 656/2002 rep.;folosirea, cu rea-credinţă, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, faptă prev. de art. 272, alin. 1, pct. 2 din Legea 31/1990 rep.;transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, faptă prev. de art. 2801 din Legea 31/1990 rep.; toate faptele cu aplicarea art. 33, lit. a) Cod pen.,

Prin rezoluţia nr. .../P/2011 (dosar conexat la data de 30.01.2013, la dosarul penal nr. .../P/2011) din data de 24.01.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a dispus, începerea urmăririi penale faţă de P.N.D. şi K.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, faptă prev. şi ped. de art. 9, lit. b) din Legea 241/2005.

S-a reţinut că, în perioada aprilie - mai 2010, sus-numiţii, în calitate de administratori ai S.C. W.P. S.R.L. Constanţa, au achiziţionat, de la S.C. E.C. S.R.L. Sălaj, combustibil ecologic pentru centrale, în valoare totală de 553.786 lei, fară a înregistra în contabilitate facturile de achiziţie marfa şi tară a depune la organele fiscale teritoriale raportările trimestriale, semestriale şi bilanţuri, de la înfiinţare şi până în prezent, în vederea sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat.

La data de 21.01.2014, în baza datelor existente în dosar şi a cercetărilor efectuate, prin ordonanţa nr. .../P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-au extins cercetările şi s-a început urmărirea penală faţă de P.N.D. şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 29, alin. 1, lit. a) din Legea 656/2002 rep., art. 29, alin. 1, lit. c) din Legea 656/2002 rep, art. 272, alin. 1, pct. 2 din Legea 31/1990 rep. şi art. 2801 din Legea 31/1990 rep., toate faptele cu aplicarea art. 33, lit. a) din Cod pen. Totodată, prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a început iniţial urmărirea penală faţă de P.N.D., respectiv cea prev. şi ped. de art. 9, lit. b) din Legea 241/2005, în infracţiunea prev. de art. 9, alin. 1, lit. b) şi alin. 3 din Legea 241/2005.

În cadrul extinderii s-a reţinut că inculpatul P.N.D., în perioada 2008 - 2010, în calitate de administrator al S.C. W.P. S.R.L., a efectuat mai multe operaţiuni comerciale pe teritoriul României, fară a înregistra în contabilitate operaţiunile comerciale şi fără să depună la organul fiscal teritorial declaraţii şi bilanţuri fiscale. Astfel, P.N.D. a creat un prejudiciu la bugetul de stat în sumă totală de 5.369.064 lei, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.

Se reţine că în aceeaşi perioadă, inculpatul P.N.D. a folosit cu rea credinţă creditul societăţii, transferând nejustificat din conturile acesteia în contul personal suma totală de 7.083.796 lei, ulterior retrăgând în numerar suma totală de 6.754.235 lei. De asemenea, acesta a mai ridicat nejustificat din conturile societăţii şi suma totală de 1.610.237 lei, existând astfel indicii temeinice de spălare a banilor.

Totodată se reţine faptul că, la data de 31.05.2010, inculpatul P.N.D. a cesionat fictiv părţile sociale ale S.C. W.P. S.R.L. Constanţa, către învinuitul K.I. (om al străzii), fară să îi predea documentele de constituire şi funcţionare precum şi actele

contabile ale societăţii, urmărind astfel sustragerea de la urmărirea penală, prin plasarea acestuia ca administrator al societăţii.

Din actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarele:

Cauza are la baza două sesizări penale, astfel:

-sesizarea Gărzii Financiare Constanţa faţă de numitul K.I., administrator al S.C. W.P. S.R.L. Constanţa, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9, lit. f) din Legea 241/2005. Sesizarea a luat naştere ca urmare a unor verificări demarate de comisari ai Gărzii Financiare Constanţa, cu privire la realitatea relaţiilor comerciale dintre S.C. W.P. S.R.L. Constanţa şi S.C, F.O. S.R.L. Prejoi, jud. Dolj, verificări în cursul cărora nu au putut intra în posesia documentelor de evidenţă contabilă ale societăţii din Constanţa, iar administratorul societăţii nu s-a prezentat la invitaţiile organelor fiscale;

-sesizarea Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, faţă de reprezentanţii S.C. W.P. S.R.L. Constanţa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9, lit. f) din Legea 241/2005. Sesizarea a avut la bază demararea unor verificări ale inspectorilor vamali din cadrul D.J.A.O.V. Constanţa, Serviciul de Inspecţie Fiscală, cu privire la înregistrarea în evidenţele contabile ale S.C. W.P. S.R.L., ale unor facturi emise de S.C. E.C. S.R.L. Sălaj. Inspectorii vamali nu au putut intra în posesia documentelor societăţii, întrucât societatea nu funcţiona la sediul social declarat, iar administratorul acesteia nu s-a prezentat în urma invitaţiilor transmise. Conform facturilor ataşate la sesizarea D.R.A.O.V. Constanţa, a rezultat faptul că, în luna mai 2010, S.C. W.P. S.R.L. a achiziţionat mai multe cantităţi de combustibil ecologic pentru centrale de la S.C. E.C. S.R.L. Sălaj.

Cât priveşte S.C. W.P. S.R.L.,a reţinut că a fost înmatriculată la ORC Constanţa sub nr. J..., CUI ..., a avut ultimul sediu declarat în municipiul Constanţa, ..., fiind înfiinţată de inculpatul P.N.D. la 26.08.2008. Acesta a avut calitatea de asociat unic şi administrator până la data de 31.05.2010, când a cesionat părţile sociale deţinute către învinuitul K.I., retrăgându-se totodată şi din funcţia de administrator.

La data înmatriculării societăţii, sediul social al acesteia a fost declarat în Comuna Cobadin, jud. Constanţa, fiind modificat la 31.05.2010 la adresa din mun. Constanta, ....

Din verificările efectuate de organele de poliţie la Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa, proprietar al spaţiului din ..., s-a stabilit că societatea nu a funcţionat niciodată la această adresă.

Pentru închirierea acestui spaţiu s-a întocmit contractul de închiriere nr. 408 din 28.05.2010 între U.J.C.C. Constanţa şi S.C. W.P. S.R.L., această societate din urmă fiind reprezentată de P.N.D..

La data de 05.12.2011 S.C. W.P. S.R.L. intră în procedura de insolvenţă, fiind numit lichidator judiciar D.C..

Din adresa nr. 111 din 05.03.2013 a lichidatorului D.C. a rezultat faptul că aceasta nu a intrat în posesia documentelor contabile ale S.C. W.P. S.R.L. pe parcursul procedurii de insolvenţă. De asemeuea, lichidatorul comunică faptul că, prin sentinţa civilă nr. 244 din 25.01.2013 a Tribunalului Constanţa, s-a dispus închiderea procedurii faţă de debitoarea S.C. W.P. S.R.L. şi radierea acesteia din Registrul Comerţului.

Din verificările efectuate de organele de poliţie din Municipiul Cărei, Jud. Satu Mare, s-a constatat că învinuitul K.I., domiciliat în ..., este om al străzii care nu a avut şi nici nu are locuinţă sau spaţiu de locuit asigurat, dormind prin gări, autogări şi în stradă. Din declaraţia învinuitului K.I. a reieşit faptul că, în primăvara anului 2010

a fost contactat de două persoane care l-au adus în Constanţa unde a semnat mai multe acte la finanţele publice tară să ştie ce anume a semnat.

Conform adresei nr. 15708 din 23.01.2013 a Administraţiei Finanţelor Publice Eforie, instituţie care aronda, din punct de vedere fiscal, S.C. W.P. S.R.L., până la 31.05.2010, rezultă faptul că societatea nu figurează în evidenţe cu raportări trimestriale, semestriale şi bilanţuri contabile depuse şi nici nu există documente consemnate în procesul-verbal de predare primire efectuat între A.F.P. Murfatlar şi A.F.P. Eforie la data de 30.06.2011. Astfel se subînţelege că societatea nu a depus niciun fel de raportare fiscală pentru perioada 2008-2010.

Verificându-se situaţia agenţilor economici de pe teritoriul României, care au raportat, prin declaraţiile 394, relaţii comerciale cu S.C. W.P. S.R.L., pentru perioada 2008-2012, s-a constatat că, în cursul anilor 2008, 2009 şi 2010 S.C. W.P. S.R.L. a efectuat achiziţii şi livrări de la şi către mai multe societăţi comerciale de pe teritoriul României, fară să declare la organele fiscale, prin declaraţii 394, operaţiunile comerciale efectuate.

Astfel, în perioada 2008-2010, conform declaraţiilor semestriale 394, raportate de partenerii de afaceri ai S.C. W.P. S.R.L., societatea a efectuat achiziţii de bunuri în sumă totală de 1.458.759 lei şi livrări de bunuri în sumă totală de 18.212.264 lei.

Pentru documentare au fost solicitate şi obţinute declaraţiile semestriale 394 depuse de partenerii de afaceri ai S.C. W.P. S.R.L..

In vederea verificării operaţiunilor financiare derulate de S.C. W.P. S.R.L. prin conturi bancare, s-a solicitat la Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Reglementare a Colectării Creanţelor Bugetare, conturile şi unităţile bancare aparţinând S.C. W.P. S.R.L., P.N.D. şi K.I..

Astfel, s-a stabilit că S.C. W.P. S.R.L. a avut conturi deschise la Banca C., Banca R., Credit Europe Bank, Banca T. şi Banca P..

De asemenea, inculpatul P.N.D. a deţinut conturi bancare la Banca C., Banca

R. , Banca T., Banca P., Banca P., Banca I..

Pentru stabilirea cu exactitate a operaţiunilor bancare desfăşurate de S.C. W.P.

S. R.L. au fost solicitate şi obţinute documente care au stat la baza deschiderii conturilor la băncile mai sus menţionate, a extraselor aferente conturilor societăţii, precum şi a documentelor care au stat la baza operaţiunilor bancare, sens în care s-a stabilit că, la BANCA C. CONSTANTA - BASARABI,contul a fost deschis la 03.11.2008 de către inculpatul P.N.D., aceasta fiind singura persoană împuternicită să efectueze operaţiuni pe acest cont.

În perioada 28.11.2008 - 17.02.2010, S.C. W.P. S.R.L. a încasat în contul societăţii, de la diverşi ordonatori, precum şi din alte conturi proprii, suma totală de 601.353 lei.

În perioada 05.12.2008 - 04.08.2009, societatea a efectuat un număr de 19 viramente interne în conturile sale deschise la Banca R. şi Banca T. în sumă totală de 199.560 lei.

În perioada 28.11.2008 - 17.02.2010, P.N.D. a ridicat din cont suma totală de 480.990 lei, fară a exista justificări cu privire la ridicările acestor sume. LA Banca P. Contul a fost deschis la data de 29.05.2009 de către acest inculpat, care este singura persoană împuternicită să opereze pe cont.

În cursul anului 2009, S.C. W.P. S.R.L. a încasat suma totală de 30.250 lei de la S.C. F.O. S.R.L., sumă ce a fost retrasă în numerar de către inculpatul P.N.D. în aceeaşi zi.

Tot în anul 2009, S.C. W.P. S.R.L. a efectuat 3 plăţi către S.C. F.O. S.R.L. în sumă totală de 61.900 lei.

De asemenea, în cursul aceluiaşi an, societatea a mai încasat sumele de 39.000 lei de la S.C. B.S. S.R.L. şi 43.083 lei de la S.C. P.T.I.Q S.R.L.

În total, în cursul anului 2009, inculpatul P.N.D. a retras suma totală de 50.332 lei cu motivarea diverse plăţi.

La Banca C.E., contul a fost deschis la data de 02.09.2008 de către inculpatul P.N.D.I iar pe acest cont nu s-au înregistrat debitări sau creditări.

La BANCA R., contul a fost deschis la data de 15.09.2008 de către inculpatul P.N.D., persoană împuternicită să execute operaţiuni pe acest cont.

În perioada 25.08.2008 - 15.07.2009, societatea a încasat în cont suma totală de 244.925 lei de la diverşi ordonatori, din care 30.000 lei au fost transferaţi din contul S.C. W.P. S.R.L. deschis la BCR, iar 32.400 lei au fost transferaţi din contul S.C. W.P. S.R.L. deschis la Banca M..

La data de 27.11.2008, societatea a efectuat o plată în sumă de 10.200 curo către firma J.F. KFT DEBRECEN din Ungaria. La 08.12.2008 societatea a efectuat 2 viramente interne în conturile sale de la BCR şi Banca T. în sumă de 10.000 lei fiecare.

La 19.12.2008 societatea a efectuat o plată către numitul C.H. în sumă de 33.000 lei cu menţiunea "contravaloarea autoturismului".

În perioada 15.12.2008 - 16.07.2009, inculpatul P.N.D. a ridicat din contul societăţii suma totală de 141.570 lei cu motivarea "diverse", "avans salarii", "diverse plăţi".

La data de 25.11.2008, societatea a efectuat un schimb valutar prin vânzarea sumei de 39.525 lei, rezultând suma de 10.245 euro.

La BANCA M.,contul a fost deschis la data de 12.01.2009 de către inculpatul P.N.D., persoană împuternicită să execute operaţiuni pe acest cont. De asemenea, a mai fost împuternicit pentru astfel de operaţiuni şi numitul I.S..

La data de 11.03.2009, societatea a încasat suma de 153.000 lei de la S.C. E.C. S.R.L. cu explicaţia "FI 3/13.09.2008". De asemenea, la 17.02.2009 contul societăţii a mai fost alimentat cu suma de 500 lei prin depunerea în numerar de către P.N.D..

La data de 11.03.2009, acelaşi inculpat a ridicat în numerar suma de 100.000 lei cu motivarea "achiziţii fier vechi de la persoane fizice, C. E.ia, L. A. P., L. C. A.".

Pentru această retragere societatea a depus la bancă un centralizator borderouri achiziţie deşeuri feroase-persoane fizice din 11.03.2009 în care sunt menţionate persoanele amintite anterior, atestându-se faptul că de la acestea s-au colectat deşeuri de fier.

De menţionat este faptul că L. C. A. este concubina inculpatului P.N.D. cu care acesta are un copil minor, iar L. A. P. este tatăl concubinei inculpatului, fiind puţin probabil ca aceste operaţiuni să fie reale.

La data de 11.03.2009, societatea a efectuat două viramente interne în conturile sale de la BCR şi Banca R. în sumă totală de 52.400 lei.

Astfel, societatea a virat în contul său de la BANCA r. suma de 32.400 lei. Conform documentelor aferente contului societăţii de la Banca R. această sumă a fost retrasă de P.N.D. prin trei operaţiuni succesive de ridicare de numerar, două efectuate pe 11.03.2009 în sumă de 10.000 lei fiecare şi una efectuată pe 12.03.2009 în sumă de 12.100 lei.

Referitor la suma de 20.000 lei transferată din cont în contul său de la BCR la 1 1.03.2009, se constată că aceasta a fost retrasă în numerar prin două operaţiuni succesive la datele de 11.03.2009 şi respectiv 12.03.2009, în cuantum de 10.000 şi respectiv 9.900 lei.

La BANCA T. contul a fost deschis la data de 15.09.2008 de către inculpatul P.N.D., persoană împuternicită să execute operaţiuni pe acest cont. A mai fost împuternicit pentru operaţiuni comerciale pe acest cont şi I.S. la 24.02.2009.

În perioada noiembrie 2008 - mai 2010 societatea a încasat în cont suma totală de 11.499.797 lei de la diverşi ordonatori.

În perioada martie 2009 - mai 2010, societatea a efectuat plăţi către diverşi beneficiari în sumă totală de 9.013.428 lei. Din această sumă societatea a efectuat

plăţi în contul inculpatului P.N.D., deschis la Banca T. în sumă totală de 7.123.286 lei cu menţiunea "restituire împrumut".

În perioada decembrie 2008 - mai 2010 inculpatul P.N.D. a ridicat în numerar din contul societăţii suma totală de 937.345 lei cu

explicaţiile: "salarii unităţi private", "alte operaţiuni", "cumpărare mărfuri", "achiziţii materiale" etc.

În perioada februarie 2009 - noiembrie 2009, în contul societăţii au fost efectuate depuneri de numerar în sumă totală de 99.291 lei din care 96.181 lei depuşi de către P.N.D. şi 3.110 lei de către I. S..

În documentele puse la dispoziţie de Banca T. se regăseşte contractul de împrumut nr. 2 din 11.03.2009, încheiat între P.N.D. în calitate de împrumutător şi S.C. W.P. S.R.L., în calitate de împrumutat, obiectul contractului fiind împrumutul sumei de 4.500.000 lei de către împrumutător către împrumutat.

Conform documentelor transmise de bănci privind conturile personale ale inculpatului P.N.D., s-a stabilit că la data de 23.01.2009, inculpatul P.N.D. a deschis la Banca T. Arad, Agenţia Micalaca, un cont pentru persoane fizice. Totodată, inculpatul a solicitat şi emiterea unui card de debit aferent aceluiaşi cont.

In perioada martie 2009 - septembrie 2010, inculpatul a încasat în contul său suma totală de 7.351.256 lei astfel:7.083.796 lei de la S.C. W.P. S.R.L. cu menţiunea "restituire împrumut";260.960 lei de la S.C. P. P.S. S.R.L. cu menţiunea "restituire împrumut"6.500 lei de la V.T. cu menţiunea "datorie".

In perioada martie 2009 - octombrie 2010, inculpatul a ridicat în numerar din contul său personal suma totală de 6.356.500 lei. De asemenea, inculpatul a ridicat în numerar şi a efectuat plăţi cu ajutorul cârdului bancar aferent cardului său personal în sumă totală de 397.735 lei.

În perioada aprilie 2009 - iunie 2010, inculpatul a efectuat plăţi din contul său personal în sumă totală de 645.228 lei către diverse persoane fizice şi juridice.

În perioada ianuarie 2009 - noiembrie 2010, inculpatul P.N.D. a mai încasat în contul său prin depuneri de numerar suma totală de 36.749 lei provenind de la diverse persoane fizice.

De asemenea, inculpatul P.N.D. este asociat şi administrator al S.C. P. P.S. S.R.L. Cluj Napoca, societate care a transferat în contul său personal suma de 260.960 lei.

Pentru stabilirea legalităţii operaţiunilor comerciale desfăşurate de S.C. W.P. S.R.L., organele de cercetare penală au solicitat organelor fiscale efectuarea unei verificări fiscale la societatea în cauză care să vizeze întreaga activitate a acesteia.

Conform procesului-verbal nr. 10899 din 19.11.2013, emis de D.G.F.P., S.A.F.- activitatea de inspecţie fiscală ,au rezultat următoarele:

Obligaţiile fiscale ale S.C. W.P. S.R.L., reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit au fost calculate pe baza informaţiilor puse la dispoziţie de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, Serviciul de Investigare a Fraudelor (extrase de cont pentru conturile deschise la BCR, Banca M., Banca P., Banca R. şi Banca T. în care

sunt reflectate încasările şi plăţile efectuate de societate) şi pe baza informaţiilor rezultate din aplicaţia informatică ce gestionează declaraţia informativă 394.

Astfel, organele fiscale au stabilit că S.C. W.P. S.R.L. datorează bugetului de stat consolidat următoarele impozite şi taxe:impozit pe profit 2.446.325 lei;T.V.A. 2.922.739 lei.

În raportul de verificare fiscală se menţionează că în conformitate cu baza de date existentă la sediul A.J.F.P. Constanţa, rezultă că S.C. W.P. S.R.L. nu a depus nicio declaraţie fiscală şi că societatea a fost declarată inactivă din data de 07.10.2010, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative, fiind radiată la 12.02.2013.

Inspectorii fiscali au stabilit că răspunderea pentru prejudiciul calculat în sumă de 5.369.064 lei, revine S.C. W.P. S.R.L., reprezentată, la data efectuării livrărilor/prestărilor de servicii, de inculpatul P.N.D. în calitate de administrator şi asociat unic.

Pe baza verificărilor efectuate de organele de cercetare penală s-au mai stabilit următoarele aspecte:S.C. W.P. S.R.L. nu figurează cu contracte individuale de muncă transmise în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor în format electronic şi nici nu figurează înregistrată ca angajator în evidenţa Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanţa în perioada 01.01.2008 - 29.08.2013, aşa cum rezultă din adresa I.T.M. Constanţa nr. 18713 din 29.08.2013;S.C. W.P. S.R.L. nu a deţinut autorizaţie/atestat pentru operaţiuni cu produse energetice (antrepozitar, operator înregistrat (destinatar), utilizator final, importator/exportator/expeditor, atestat engros, atestat endetail), aşa cum rezultă din adresa nr. 27093/7688SSFCEM-CIV din 07.11.2012 a Direcţiei Regionale pentru Acccize şi Operaţiuni Vamale Constanţa;inculpatul P.N.D. figurează în evidenţele fiscale cu următoarele venituri impozabile:în anul 2006 venituri din dobânzi în sumă de 11.000 lei;în anul 2008 venituri din trasferuri de proprietate în sumă de 9.829 lei şi venituri din salarii în sumă de 79 lei;în anul 2009 venituri din salarii în sumă de 2.010 lei;în anul 2010 venituri din salarii în sumă de 1.510 lei,aşa cum rezultă din adresa Serviciului Fiscal Orăşenesc Eforie cu nr. 42373 din 03.09.2013;inculpatul P.N.D. nu figurează cu bunuri mobile sau imobile.

Inculpatul P.N.D. mai este cercetat în dosarul penal .../P/2011 înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa pentru infracţiuni de evaziune fiscală privind alte societăţi comerciale.

În vederea identificării inculpatului P.N.D. s-au făcut verificări şi investigaţii la domiciliul acestuia stabilindu-se că nu mai locuieşte la adresa din localitatea Cobadin, str. G., nr. ..., de mai mulţi ani, existând date că acesta este plecat din ţară de mai mult timp, cel mai probabil în Italia, împreună cu concubina sa L. C. A. şi copilul acestora.

Din adresa nr. 19650 din 24.09.2013 a Serviciului Public Comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple Adj ud - Arad a rezultat faptul că minorul P. L. A. D. a obţinut paşaportul nr. ... eliberat la 19.04.2012 la Milano. La depunerea actelor s-au prezentat ambii părinţi, respectiv mama L. C. A. şi tatăl P.N.D.. Această informaţie a condus la certitudinea că inculpatul P.N.D. s-ar afla în localitatea Milano din Italia.Din investigaţiile efectuate s-a stabilit faptul că inculpatul P.N.D. are deschis un cont în reţeaua informatică "SKYPE" pe numele "D.P.", iar adresa este menţionată în localitatea Milano din Italia.

S-a procedat la efectuarea de verificări de specialitate la diverse instituţii din România în vederea stabilirii de date sociale privind locul de muncă, şomaj, încarcerări, reţineri, încorporări etc, nerezultând indicii care să conducă la identificarea inculpatului.

Prin urmare s-a apreciat că există presupunerea rezonabilă ca inculpatul P.N.D. se sustrage urmăririi penale.

Examinând actele şi lucrările efectuate în cauză, instanţa a constatat că există indicii temeinice ce justifică bănuiala legitimă că inculpatul a săvârşit fapte prevăzute de legea penală, respectiv că există temeiul de drept prevăzut de art. 143 în referire la art.68 ind.l Cod proc.pen.1969 , ale comiterii faptelor pentru care inculpatul este cercetat.

Astfel, s-a reţinut cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 alin. 1 lit.a)Cod proc.pen. 1969 şi anume că inculpatul a fugit sau s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, reţinându-se în acest sens că s-au efectuat numeroase demersuri la domiciliul său, la alte instituţii abilitate , în încercarea de a fi adus în faţa organelor judiciare şi a nu a putut fi identificat, fiind dispărut de la locuinţa sa din Cobadin judeţul Constanta, deşi cunoştea că se întreprind cercetări.

S-a apreciat astfel, că sunt date că inculpatul, imediat după comiterea faptelor, a părăsit teritoriul României.

Totodată, s-a apreciat din actele dosarului, că în cauză este incident şi cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.l lit.f)Cod.proc.pen. 1969,cele două condiţii impuse de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ atât în privinţa pedepsei dar în privinţa pericolului pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului .

Acest pericol potenţial a fost evaluat prin raportare la natura şi gravitatea deosebită a faptelor pretins comise, modalitatea şi împrejurările concrete în care s-ar fi acţionat ,,rezonanţa socială negativă în rândul colectivităţii,sentimentul de indignare ce s-ar crea ,că persoane bănuite de săvârşirea unor asemenea infracţiuni de o gravitate deosebită se deplasează liber .

S-a mai arătat că, pericolul social concret pentru ordinea publică, îmbracă forma unor efecte colective produse şi potenţiale (valoarea foarte mare a prejudiciului cauzat, încercarea de a crea o aparenţă de legalitate pentru sumele de bani în sensul transferării acestora prin mai multe conturi şi cesionarea societăţii în mod fictiv).

S-a motivat că, în condiţiile escaladării fenomenului evaziunii fiscale şi mai ales a celui de spălare de bani este necesară o ripostă energică fermă împotriva faptelor care ating valori sociale importante, având în vedere că efectele negative indiscutabile pe care le generează fenomenul evaziunii fiscale şi cel al spălării de bani se resimt, direct, asupra nivelului încasărilor veniturilor fiscale, determinând importante distorsiuni în mecanismul funcţionării pieţei, distorsiuni care afectează o mare parte a populaţiei (nivel de trai, pensii, salarii, ajutoare sociale etc.).

Măsura arestării preventive în această cauză, potrivit aprecierii instanţei, s-a impus cu necesitate, având în vedere gravitatea faptelor comise, cuantumul foarte mare al prejudiciului produs şi modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor.

Potrivit art. 68 ind. 1 Cod pr. pen., există indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârşit fapta.

Instanţa a concluzionat că soluţia este în acord şi cu jurisprudenţa CEDO , întrucât în cadrul examinării propunerii de arestare preventivă nu trebuie stabilită vinovăţia inculpatului, acesta fiind scopul urmăririi penale, în urma căreia trebuie să rezulte realitatea şi natura infracţiunilor de care o persoană este acuzată (cauza N.C. contra Italiei), ci trebuie să se stabilească dacă există sau nu date, informaţii de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial, că persoana pentru care s-a solicitat arestarea preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauza Fox, Campbell şi Hartley contra Marii Britanii). în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a statuat, în cauza O'Har a contra Marii Britanii, că prevederile art. 5, paragraf 1, litera c) din Convenţie, face referire la noţiunea de suspiciuni, întrucât nu este necesar ca la momentul arestării anchetatorii să aibă suficiente probe care să justifice o condamnare.

De asemenea, s-a apreciat că sunt satisfăcute şi criteriile complementare

prevăzute de art.136 al.8 Cod.proc.pen.l969şi pentru realizarea şi a scopului măsurii prevăzut de alin.l al aceluiaşi articol.

Drept urmare, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.4, 1a data de 24.01.2014.

Prin încheierea penală pronunţată de Tribunalul Constanţa în şedinţa Camerei de Consiliu din data de 25.10.2014 în dosarul nr. ..7118/2014, în baza disp. Art. 50 Cod procedură penală raportat la disp. Art. 36 Cod procedură penală, în referire la disp. Art. 231 alin. 4 Cod procedură penală s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect audierea inc.

P.N.D..., în prezent aflat în cadrul l.PJ.-C.R.A.P. Constanţa, arestat în lipsă în baza încheierii nr.7/24.01.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr..../118/2014, în favoarea Tribunalului Sălaj.

S-a dispus trimiterea de îndată a dosarului nr..../118/2014 la Tribunalul Sălaj.

Pentru a se pronunţa în acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Constanţa a reţinut că la data de 24.10.2014, prin adresa nr.94251/24.10.2014 , Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa -Serviciul de Investigaţii Criminale -a comunicat acestei instanţe că inculpatul P.N.D. va fi preluat la data antemenţionată din aeroportul internaţional „Henri Coandă",Bucureşti, adus din Franţa şi va fi încarcerat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Constanţa, urmând să fie prezentat instanţei la data şi ora stabilite de aceasta.

Prin rezoluţia Preşedintelui Secţiei Penale a Tribunalului Constanţa, s-a fixat termen la data de 25.10.2014, pentru aducerea în vederea audierii inculpatului arestat în lipsă ,conform dispoziţiilor art.231 alin.4 Cod proc.pen.şi s- a dispus ataşarea dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa .

Cu adresa nr. .../P/2011 emisă la 24.10.2014, susmenţionata unitate de parchet a comunicat că dosarul de urmărire penală nr. .../P/2011 privind pe inculpatul P.N.D. ş.a.,a fost trimis prin declinare de competenţă la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Sălaj,în vederea reunirii la dosarul nr..../D/P/2012.

S-au solicitat telefonic, relaţii de la DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj-cu privire la stadiul dosarului şi a rezultat, conform referatului întocmit, aflat la dosar, că inculpatul P.N.D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în luna august 2014, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj, în procedura de cameră preliminară, în cauza care a fost declinată de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Potrivit art.231alin.4 Cod procedură penală, când măsura arestării preventive a fost dispusă în lipsa inculpatului, organul de poliţie procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi predă un exemplar al acestuia, după care o conduce în cel mult 24 de ore la judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura arestării preventive sau, după caz, la judecătorul de cameră preliminară ori completul la care se află spre soluţionare dosarul cauzei, în vederea ascultării.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că, în ipoteza în care inculpatul arestat în lipsă este găsit după emiterea rechizitoriului în cauză, procedura arătată mai sus se va desfăşura în faţa judecătorului de cameră preliminară, respectiv a instanţei de judecată ,care va proceda la ascultarea acestuia.

Având în vedere lipsa dosarului şi împrejurarea că inculpatul P.N.D., arestat în lipsă, a fost trimis în judecată în cauza care a fost declinată de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, dosarul înregistrându-se pe rolul Tribunalului Sălaj, în baza art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 36 Cod procedură penală, în referire la art.231 alin.4 Cod procedură penală, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea acestei instanţe şi trimiterea de îndată a

dosarului.

Prin încheierea penală nr. 41/P/28.10.2014 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. .../84/2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 231 alin. 7 Cod procedură penală, a confirmat arestarea preventivă a inculpatului P.N.D.-fiul lui I. şi Jenica, născut la data de 01.01.1976 în mun. Constanţa, jud. Constanţa, domiciliat în comuna Cobadin, str. G., nr. ..., jud. Constanţa, posesor al CI ..., CNP ...., şi executarea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 24.01.2014 emis de Tribunalul Constanţa- Secţia Penală, în dosarul nr. .../118/2014.

În motivarea acestei încheieri judecătorul de cameră preliminară a reţinut că gradul de pericol pentru ordinea publică inculpatului P.N.D., subzistă în continuare, acesta rezultând din activitatea infracţională a acestuia, descrisă anterior.

Câtă vreme nu există probe noi din care să rezulte că gradul de pericol social concret al inculpatului s-a diminuat de la momentul în care a fost dispusă arestarea preventivă a acestuia de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Constanţa, iar inculpatul s-a sustras de la executarea mandatului de arestare, fiind găsit în Franţa, iar în faţa judecătorului de cameră preliminară nu a dorit să dea declaraţie, uzând de dreptul la tăcere pe care îl conferă legea penală.

În aceste circumstanţe, confirmarea arestării preventive a inculpatului P.N.D. apare ca imperios necesară, implicit şi executarea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 24.01.2014 emis de Tribunalul Constanţa, Secţia Penală în dosarul nr. .../118/2014.

În conformitate cu disp.art.207 alin. 4 Cod procedură penală, în baza actelor dosarului, pentru considerentele avute în vedere atât la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului în arest preventiv, cât şi pentru considerentele de mai sus, vizând analiza legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, judecătorul de cameră preliminară constată că se menţin temeiurile de drept prevăzute de art.223 alin.2 Cod procedură penală.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară apreciază că subzistenţa acestor temeiuri impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru realizarea scopului avut în vedere la dispunerea acestei măsuri, scop constând în asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.

Se reţine în rechizitoriu că în perioada ianuarie 2011 - primăvara anului 2012, aceste persoane s-au constituit într-un grup infracţional organizat, având ca scop sprijinirea, cu ajutorul unor societăţi de tip „fantomă” a mai multor societăţi comerciale de pe raza judeţului Sălaj şi a judeţelor învecinate, în vederea săvârşirii de către acestea din urmă a infracţiunilor de evaziune fiscală, delapidare şi spălare de bani.

S-a reţinut în cuprinsul referatului procurorului că în perioada 2010 -primăvara anului 2013, au funcţionat mai multe societăţi care aveau un comportament tip fantomă, fiind folosite de numeroase alte societăţi din judeţul Sălaj şi din alte judeţe pentru a-şi regla activitatea contabilă, astfel încât să nu plătească sau să plătească foarte puţin bugetului de stat, banii obţinuţi în urma activităţilor de evaziune fiscală şi delapidare urmând să intre în posesia administratorilor societăţilor din jurul societăţilor fantomă.

Modalitatea concretă de săvârşire a acestui gen de infracţiuni s-a reţinut a fi următoarea:

Societăţile cu activitate comercială semnificativă, prin intermediul administratorilor lor, găsesc o persoană sau un grup de persoane, de regulă cu condiţie materială modestă, lipsite de experienţă de viaţă sau cu un nivel intelectual scăzut, care sunt dispuse, în schimbul unor mici favoruri materiale, să devină asociaţi şi administratori în astfel de societăţi de tip fantomă. În acest fel, se creează aparenţa că activităţile efective desfăşurate de către aceste societăţi fantomă sunt realizate de către persoanele fizice ce au calitatea de administrator şi/sau asociaţi sau cel puţin cu ştirea lor. În realitate însă, persoanele care figurează ca asociaţi şi administratori în cadrul acestor societăţi fantomă sunt folosite doar la constituirea acestor societăţi şi la deschiderea de conturi şi obţinerea de carduri bancare. Ulterior, întreaga activitate imputată acestor societăţi fantomă este realizată de către persoanele din cadrul societăţilor beneficiare în urma raporturilor comerciale fictive sau de către persoane desemnate de către acestea pentru astfel de activităţi (contabili, secretare etc).

Societăţile cu activitate economică reală au nevoie de astfel de societăţi fantomă pe care să le controleze şi cu ajutorul cărora să-şi regleze contabilitatea pentru a disimula activitatea economică reală şi a ascunde săvârşirea infracţiunilor de delapidare, evaziune fiscală şi spălarea banilor.

Societăţile fantomă sunt lipsite de orice activitate economică reală, ele fiind folosite doar pentru emiterea de facturi fiscale fictive în interesul societăţilor cu activitate din jurul lor şi, eventual, rularea banilor aferenţi acestor facturi prin conturile lor. Astfel, deşi aceste societăţi au raporturi comerciale de valori foarte mari, ele nu au niciun angajat, nu au evidenţă contabilă, nu au patrimoniu, nu deţin mijloace fixe sau mobile etc. Caracteristic acestor societăţi fantomă este faptul că persoanele care au calitatea de asociat sau administrator în cadrul lor nu au niciun rol în toată activitatea acestora, exceptându-l pe cel de a fi prezent la întocmirea actelor necesare constituirii sau modificării actelor constitutive şi la deschiderea de conturi bancare. Desigur că aceste persoane conştientizează că prin acceptarea calităţii într-o astfel de societate, facilitează săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare a banilor şi delapidare de către alte persoane sau societăţi.

După constituirea unei astfel de societăţi, emiterea facturilor fictive şi a mişcărilor financiare prin conturile acestor societăţi, pentru a da aparenţă de realitate raporturilor juridice în baza cărora au fost emise facturile, sunt făcute de persoanele interesate din societăţile pentru care sunt folosite societăţile fantomă sau de către persoane desemnate în acest sens.

Pentru a putea fi folosite o perioadă mai îndelungată de timp, fără a atrage atenţia asupra caracterului ilicit al activităţii lor, întrucât se încarcă în evidenţa contabilă cu livrări de bunuri şi servicii, fapt ce implică în mod inevitabil şi activităţi de achiziţii, se folosesc în lanţ alte astfel de societăţi, care fac livrări către primele, pentru a egaliza livrările făcute în mod fictiv, cu achiziţii de asemenea fictive.

Prin astfel de raporturi fictive se deturnează realitatea în privinţa activităţii economice a societăţilor care înregistrează astfel de facturi, fapt ce facilitează săvârşirea infracţiunilor menţionate. Astfel, spre exemplu, prin introducerea în contabilitate a unei facturi de cheltuieli fictive se diminuează impozitul şi se deduce TVA-ul ce ar trebui achitat către bugetul de stat în urma unei activităţi reale. Dacă o astfel de factură fictivă este însoţită şi de plata prin cont a unor sume de bani, pe această cale făptuitorii, sub aparenţa acestor raporturi juridice, delapidează sumele respective din societate, iar prin transferul sumelor către societăţile fantomă, urmate de întoarcerea acestora în posesia persoanelor fizice din spatele societăţilor cu

activitate economică se ascunde provenienţa infracţională a acestor sume de bani, săvârşindu-se astfel infracţiunea de spălarea banilor.

În realizarea aceluiaşi scop, de a nu plăti sau de a plăti cât mai puţin către bugetul de stat şi de a se însuşi sume de bani de către persoanele fizice administratori sau asociaţi în societăţile cu activitate economică, prin înregistrarea unor astfel de facturi se acoperă aprovizionările - livrările cu marfă la negru, fapt ce de asemenea are impact asupra bugetului de stat. Astfel, există posibilitatea ca două sau mai multe societăţi între care se derulează raporturi reale să folosească alături societăţi fantomă, pentru a nu-şi încărca activitatea societăţilor lor şi pentru a putea practica preţuri mai bune pe piaţă, în condiţiile în care TVA-ul este pus în cârca societăţii fantomă.

Când astfel de activităţi iau amploare şi pe cale de consecinţă intră în vizorul autorităţilor fiscale, persoanele fizice din spatele societăţilor cu activitate economică, prin folosirea persoanelor care apar în documente, în calităţile cerute de lege (asociaţi şi administratori) în cadrul societăţilor fictive, fac demersuri pentru cesiunea părţilor sociale către alte persoane dispuse, de asemenea pentru mici favoruri, să accepte o astfel de societate, sau către cetăţeni străini (în speţa de faţă către cetăţeni maghiari), pentru a se acredita ideea că tot pasivul şi activul societăţii a fost preluat de către aceştia din urmă, alături de evidenţa contabilă (documentele propriu zise) a acestor societăţi, care în realitate nu există şi în scopul evident de a îngreuna urmărirea penală.

În acest mod, cei care au folosit astfel de societăţi în săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, delapidare şi spălare de bani au în aparenţă o activitate economică licită, fiind puşi la adăpost de îndreptarea urmăririi penale împotriva lor. În cele mai multe cazuri, în urma verificărilor fiscale efectuate, organele fiscale reţin în astfel de situaţii, săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.b) din Legea nr.241/2005 (omisiunea înregistrării în contabilitate a operaţiunilor) în sarcina societăţilor fantomă. În acest mod, tot prejudiciul cauzat de societăţile cu activitate economică şi care au folosit societăţile tip fantomă este preluat de către acestea din urmă, crescând astfel arieratele la bugetul de stat întrucât acestea sunt ab initio insolvabile.

Aşa cum rezultă din actele de control ale organelor fiscale, această metodă a funcţionat pe deplin şi în speţa de faţă, până în prezent autorităţile fiscale considerând că evaziunea fiscală ar fi fost săvârşită de către societăţile de tip fantomă.

Un ultim pas în asigurarea dispariţiei acestor societăţi şi a imposibilităţii de identificare a autorilor reali ai acestor fapte este dizolvarea lor.

În aceleaşi scopuri, societăţile care au folosit societăţile fantomă îşi continuă activitatea, fapt ce în mod inevitabil implică identificarea altor şi altor societăţi fantomă care să fie folosite, încurajaţi şi de modul de abordare a acestor fapte de către autorităţile fiscale.

Acest mod de săvârşire a faptelor rezultă din analiza activităţii societăţilor cu activitate reală, a extraselor bancare, a apariţiei, evoluţiei şi dispariţiei fiecărei societăţi fantomă în parte, precum şi a raporturilor dintre ele şi persoanele care le gestionează.

acestor infracţiuni, respectiv suspecţii.........) şi cel de-al doilea reprezentat de către

persoanele care au folosit societăţile fantomă pentru a înregistra cheltuieli fictive, pentru a justifica banii delapidaţi din societăţile pe care le administrează şi în final

pentru a spăla banii astfel obţinuţi prin cele două infracţiuni (inculpaţii H.I., G.I., B.V., D.G.D., B.E., B.M., B.G. şi suspecţii ....).

Reţinând aceste aspecte cu caracter general, comune inculpaţilor vizaţi de propunerea de prelungire a măsurilor preventive, judecătorul de drepturi şi libertăţi, în analiza subzistenţei motivelor care au stat la baza luării măsurilor preventive în cauză, se va raporta în continuare la situaţia concretă a fiecărui inculpat:

(...)

Toţi cei nouă inculpaţi au fost arestaţi preventiv prin încheierea penală nr.20/A din data de 29.03.2014 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr..../84/2014, pentru o durată de 30 de zile, de la

30.03.2014 la 28.04.2014, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.6-14/UP/30.03.2014.

În cauză s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art.223 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.202 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, considerându-se la acel moment că există probe şi indicii temeinice care conduc la suspiciunea rezonabilă că toţi cei nouă inculpaţi au săvârşit faptele grave de care sunt acuzaţi, iar gravitatea sporită a faptelor, modul de săvârşire a acestora, prin profitarea de persoane vulnerabile şi luarea de măsuri pentru ascunderea urmelor săvârşirii infracţiunilor, amploarea faptelor şi numărul mare de persoane atrase în cadrul grupului probează pericolul concret pentru ordinea publică a acestora.

În urma contestaţiei formulate de către toţi cei nouă inculpaţi, Curtea de Apel Cluj, prin încheierea penală nr.32/08.04.2014, a apreciat că se impune respingerea propunerii D.I.I.C.O.T. - B.T.Sălaj în privinţa inculpaţilor B.E., B.M., D.G.D. şi B.G., faţă de aceştia măsura preventivă a arestului la domiciliu fiind suficientă, având în vedere participaţia lor mai puţin gravă, atitudinea de recunoaştere a inculpatului D.G.D., disponibilitatea inculpaţilor B.G. şi B.M. de recuperare a prejudiciului care va fi stabilit pe baza unei expertize contabile şi situaţia lor personală, respectiv împrejurarea că toţi sunt bine integraţi în familie şi societate, având domicilii stabile. Măsura preventivă a arestului la domiciliu a fost luată faţă de aceşti inculpaţi pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 08.04.2014 până la data de 07.05.2014 inclusiv.

Ulterior, prin încheierea penală nr.27/A din data de 22.04.2014, pronunţată în dosar nr..../84/2014 al Tribunalului Sălaj, a fost prelungită măsura arestării preventive a inculpaţilor N.P., C.S.D., G.I., H.I. şi B.V.V. pe o perioadă de 30 de zile, de la

29.04.2014 până la 28.05.2014, contestaţiile inculpaţilor fiind respinse prin încheierea penală nr.41/30.04.2014 a Curţii de Apel Cluj. În urma disjungerii propunerii de prelungire a măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpaţii B.E., B.M., D.G.D. şi B.G., datorită lipsei încheierii în care erau consemnate motivele care au justificat, în opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Cluj, această măsură preventivă tot privativă de libertate, însă mai uşoară, s-a format dosarul nr..../84/2014, în care prin încheierea penală nr.28/A din data de 28.04.2014, a fost prelungită această măsură preventivă pe o perioadă de 30 de zile, de la

08.05.2014 la 06.06.2014. Contestaţiile formulate de inculpaţi au fost respinse prin Încheierea penală nr.45/07.05.2014 a Curţii de Apel Cluj.

Prin Încheierea penală nr.43/A din data de 27.05.2014, pronunţată în dosarul nr..../84/2014 al Tribunalului Sălaj, a fost prelungită din nou măsura arestării preventive a inculpaţilor N.P., C.S.D., G.I., H.I. şi B.V.V. pe o perioadă de 30 de zile, de la 29.05.2014 până la 27.06.2014, contestaţiile inculpaţilor fiind respinse prin încheierea penală nr.57/04.06.2014 a Curţii de Apel Cluj.

Prin Încheierea penală nr.42/A din data de 27.05.2014, pronunţată în dosarul nr..../84/2014 al Tribunalului Sălaj, a fost prelungită măsura preventivă a arestului la

domiciliu a inculpaţilor B.E., B.M., D.G.D. şi B.G. pe o perioadă de 21 de zile, de la

07.06.2014 la 27.06.2014, pentru înlăturarea decalajului între datele de expirare a celor două categorii de măsuri preventive privative de libertate luate în cauză faţă de inculpaţi şi soluţionarea unitară a eventualei următoare propuneri. Şi de această dată, contestaţiile inculpaţilor au fost respinse prin Încheierea penală nr.61/06.06.2014 a Curţii de Apel Cluj.

La data de 24.06.2014, prin Încheierea penală nr.52/A, pronunţată în dosar nr..../84/2014, astfel cum a fost ea îndreptată în privinţa erorilor materiale legate de durata măsurilor preventive, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Sălaj, a admis propunerea D.I.I.C.O.T. - B.T.Sălaj şi a dispus prelungirea măsurilor preventive luate în cauză faţă de toţi cei nouă inculpaţi pentru o perioadă de 30 de zile, de la 28.06.2014 la 27.07.2014. În urma soluţionării contestaţiilor declarate de inculpaţi, Curtea de Apel Cluj, prin Încheierea penală nr.91/04.07.2014, a admis contestaţiile şi a dispus prelungirea măsurilor preventive pe o perioadă de 20 de zile, de la 28.06.2014 la 17.07.2014 inclusiv.

La soluţionarea tuturor propunerilor de prelungire a arestărilor preventive, s-a considerat că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art.234 alin.1 şi, respectiv art.222 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că temeiurile care au determinat luarea măsurilor preventive iniţiale subzistă şi justifică în continuare privarea de libertate a celor nouă inculpaţi, iar Curtea de Apel Cluj a apreciat, în ultima încheiere pronunţată, că un termen de 20 de zile este suficient pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 Cod procedură penală, întrucât urmărirea penală este aproape de finalizare.

La data de 08.08.2014 a fost înaintat instanţei rechizitoriul parchetului nr..../D/P/2012 fiind înregistrat la instanţă sub nr..../84/2014 urmând a se urma faza procedurii de cameră preliminară.

Prin Încheierea Penală nr. 588/2014 din data de 29.09.2014 a Curţii de Apel Cluj, judecătorul de cameră preliminară a admis contestaţiile formulate de inculpaţii H.I., G.I., N.P., B.V. împotriva încheierii penale nr.27/P a şedinţei camerei de consiliu din data de 11.09.2014 a Tribunalului Sălaj, pe care a desfiinţat-o numai cu privire la menţinerea măsurii arestării preventive faţă de aceşti inculpaţi şi omisiunea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Soluţionând cauza, în baza art. 348 alin. (1) rap. la art. 242 al.2, art. 218 al. 1 C.p.p. şi art.202 al.4 lit. d C.p.p., a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaţilor:H.I..; G.I.; B.V.V. şi N.P. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 29 septembrie 2014, până la data de 28 octombrie 2014. În baza art. 221 alin. (1) C.p.p., s-a impus inculpaţilor obligarea de a nu părăsi imobilul în care locuiesc, respectiv cele ale domiciliilor menţionate mai sus. În baza art. 221 al. 1 şi 2 lit. a şi b C.p.p. s-a dispus ca pe durata măsurii preventive a arestului la domiciliu inculpaţii să respecte următoarele obligaţii: a)Să se prezinte în faţa judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori sunt chemaţi; b)Să nu comunice inculpaţii între ei, precum şi să nu comunice cu ceilalţi inculpaţi sau martori din prezenta cauză. În baza art.221 al. 4 s-a atras atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin sau a măsurii, măsura arestului la domiciliu se poate înlocui cu măsura arestării preventive. Inculpaţii, cu respectarea art. 221 al.6 şi 7 C.p.p., pot proceda potrivit dispoziţiilor acestor texte de lege procedural penale.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că măsura arestului la domiciliu este, în continuare, proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse, astfel: H.I. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.367 alin.1 CP şi 29 de infracţiuni

prev. art.9 lit.c din L.241/2005, 7 infracţiuni de complicitate prev. de art.48 rap. la art.9 lit.c din L.241/2005, art.29 alin.1 lit.a din L.656/2002, totul cu aplicarea art.38 alin.1 cu aplicarea art.5 CP, G.I. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.367 alin.1 CP şi 29 de infracţiuni prev. art.9 lit.c din L.241/2005, 7 infracţiuni de complicitate prev. de art.48 rap. la art.9 lit.c din L.241/2005, art.29 alin.1 lit.a din L.656/2002, totul cu aplicarea art.38 alin.1 cu aplicarea art.5 CP, B.V.V. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.367 alin.1 CP, 7 infracţiuni de complicitate prev. de art.48 rap. la art.9 lit.c din L.241/2005, art.29 alin.1 lit.a din L.656/2002, totul cu aplicarea art.38 alin.1 cu aplicarea art.5 CP, N.P. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.367 alin.1 CP, 19 infracţiuni de complicitate prev. de art.48 rap. la art.9 lit.c din L.241/2005, art.29 alin.1 lit.a din L.656/2002, 5 infracţiuni prev. de art.47 CP rap. la art.280 ind.1 din L.31/1990, totul cu aplicarea art.38 alin.1 cu aplicarea art.5 CP, toţi deţinuţi în Arestul I.PJ. Sălaj .

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat, în cauza Lettellier c. Franţei, că în circumstanţe excepţionale, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenţia înainte de proces, cel puţin pentru un timp.

Aşadar, pentru a putea afla adevărul în prezenta cauză şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, se impune privarea de libertate a inculpaţilor şi în continuare, cu atât mai mult cu cât şi la acest moment procesual subzistă temeiurile avute la momentul luării măsurii arestului la domiciliu.

În conformitate cu disp.art.207 alin.4 Cod procedură penală, în baza actelor dosarului, pentru considerentele avute în vedere atât la momentul dispunerii măsurii arestului la domiciliu, cât şi pentru considerentele de mai sus, vizând analiza legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, judecătorul de cameră preliminară constată că se menţin temeiurile de drept prevăzute de art.223 alin.2 Cod procedură penală.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară apreciază că subzistenţa acestor temeiuri impune în continuare privarea de libertate a inculpaţilor pentru realizarea scopului avut în vedere la dispunerea acestei măsuri, scop constând în asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.

Prin rechizitoriul întocmit de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Biroul Teritorial Sălaj, la data de 08.08.2014, în Dosar nr. 59 D/P/2013, au fost trimişi în judecată inculpaţii B.E. trimis în judecată pentru infracţiunile prev. de art.367 alin.1 CP, 10 infracţiuni prev. de art.9 lit.c din L.241/2005, o infracţiune prev. de art.29 alin.1 lit.a din L.656/2002, totul cu aplicarea art.38 alin.1 cu aplicarea art.5 CP, B.M. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.367 alin.1 CP, 5 infracţiuni prev. de art.9 lit.c din L.241/2005, o infracţiune prev. de art.29 alin.1 lit.a din L.656/2002, totul cu aplicarea art.5 CP, C.S.D. trimis în judecată pentru infracţiunile prev. de art.367 alin.1 CP, 12 infracţiuni de complicitate prev. de art.48 rap. la art.9 lit.c din L.241/2005, o infracţiune prev. de art-29 alin.1 lit.a din L.656/2002 rap. la art.35 alin.1 CP, o infracţiune prev. de art.280 ind.1 din L.31/1990, 3 infracţiuni prev. de art.48 Cp rap. la art.280 ind.1 din L.31/1990, totul cu aplicarea art.38 alin.1 cu art.5 CP, B.G. trimis în judecată pentru infracţiunile prev. de art.367 alin.1 CP, 10 infracţiuni prev. de art.9 lit.c din L.241/2005, o infracţiune prev. de art.29 alin.1 lit.a L.656/2002, totul cu aplicarea art.38 alin.1 cu art.5 CP.

Se reţine în rechizitoriu că în perioada ianuarie 2011 - primăvara anului 2012, aceste persoane s-au constituit într-un grup infracţional organizat, având ca scop

sprijinirea, cu ajutorul unor societăţi de tip „fantomă” a mai multor societăţi comerciale de pe raza judeţului Sălaj şi a judeţelor învecinate, în vederea săvârşirii de către acestea din urmă a infracţiunilor de evaziune fiscală, delapidare şi spălare de bani.

Modalitatea concretă de săvârşire a acestui gen de infracţiuni s-a reţinut a fi următoarea:

de achiziţii, se folosesc în lanţ alte astfel de societăţi, care fac livrări către primele, pentru a egaliza livrările făcute în mod fictiv, cu achiziţii de asemenea fictive.

Un ultim pas în asigurarea dispariţiei acestor societăţi şi a imposibilităţii de identificare a autorilor reali ai acestor fapte este dizolvarea lor.

În cadrul grupului infracţional organizat, reţinut a exista în cauză, activitatea membrilor este structurată pe două planuri, unul reprezentat de persoanele responsabile de înfiinţarea şi evoluţia societăţilor fantomă (inculpaţii N.P. şi C.S., alături de persoanele care au acceptat să devină asociaţi sau administratori în cadrul acestor infracţiuni, respectiv suspecţii ....) şi cel de-al doilea reprezentat de către persoanele care au folosit societăţile fantomă pentru a înregistra cheltuieli fictive, pentru a justifica banii delapidaţi din societăţile pe care le administrează şi în final pentru a spăla banii astfel obţinuţi prin cele două infracţiuni (inculpaţii H.I., G.I.,

B. V., D.G.D., B.E., B.M., B.G. şi suspecţii ....).

Reţinând aceste aspecte cu caracter general, comune inculpaţilor vizaţi de propunerea de prelungire a măsurilor preventive, judecătorul de cameră preliminară, în analiza subzistenţei motivelor care au stat la baza luării măsurilor preventive în cauză, se va raporta în continuare la situaţia concretă a fiecărui inculpat.

În sarcina inculpatului C.S.D. s-a reţinut, în esenţă, că în cursul anului 2011, a constituit împreună cu inculpatul N.P. un grup infracţional organizat, în scopul constituirii unor societăţi de tip fantomă, respectiv S.C.U.P.C. S.R.L., S.C.N.A. S.R.L., S.C.M. S.R.L. şi S.C.M.A.I. S.R.L., care ulterior au fost folosite de numeroase alte societăţi comerciale cu activitate reală, în vederea înregistrării de cheltuieli fictive şi rulării prin intermediul acestora a unor sume importante de bani, urmate de retragerea imediată a acestora în numerar sau de la ATM-uri şi întoarcerea în posesia depunătorilor, după care a cesionat în mod fictiv S.C.M. S.R.L. către suspectul T.O., determinând în acest mod prejudicierea gravă a bugetului consolidat al statului.

Activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului C.S.D. vizează în principal activitatea derulată de societatea fantomă S.C.M. S.R.L.

Potrivit Încheierii nr.212 din data de 30.01.2006 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sălaj (vol.12 f.327), S.C.M. S.R.L. fost înfiinţată la data de 30.01.2006, având ca asociaţi pe inculpatul C.S.D., cu un aport de 50 % din capitalul social şi pe numita O.L.A., cu un aport de 50 % din capitalul social, ambii asociaţi având şi calitatea de administratori cu puteri depline.

Prin procura specială autentificată sub nr.2841/21.03.2006 a Biroului Notarilor Publici Asociaţi C., O.L. l-a împuternicit pe C.S. să o reprezinte cu puteri depline în administrarea societăţii pe perioadă nedeterminată..

Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nr.2 din data de 26.09.2011, sa hotărât reluarea activităţii societăţii începând cu data de 27.09.2011.

Prin Hotărârea Adunării Generale nr.1 din data de 22.12.2011, a fost cooptat în societate T.O.R. şi s-a retras din societate O.L.A., aceasta cedând părţile sale sociale inculpatului C.S.D., astfel că repartizarea capitalului între asociaţi la acel moment a fost de 80% inculpatul C.S.D. şi 20% suspectul T.O.R..

Prin procura specială autentificată sub nr.139/30.01.2012 a Biroului Notarial

C. , T.O.R. l-a împuternicit pe suspectul V.D.I. să îl reprezinte în raporturile cu toate societăţile bancare, în vederea deschiderii de conturi pe numele S.C.M. S.R.L. şi să administreze aceste conturi, precum şi să îl reprezinte în relaţiile cu orice persoane fizice sau juridice în vederea încheierii sau perfectării de contracte comerciale.

Prin Încheierea civilă nr.259/C din data de 07.05.2012, din dosar nr..../84/2012 al Tribunalului Sălaj, a fost admisă cererea debitorului S.C.M. S.R.L. şi s-a dispus deschiderea procedurii falimentului acestuia.

Potrivit procesului-verbal întocmit de către organele fiscale la data de 09.07.2012 (vol.12 f.4-6), S.C. M. S.R.L. Zalău a încasat prin transfer bancar în perioada 01.01.2012- 31.03.2012 de la S.C.U.P.C. S.R.L. şi SC. M.A.I. S.R.L. suma totală de 1.008.250 lei (de la S.C.U.P.C. S.R.L. prin contul de la Banca R. suma de 253.850 lei, prin contul de la Banca R. suma de 60.000 lei, iar prin contul de la Banca T. 654.400 lei, iar de la SC M.A.I. SRL suma de 40.000 lei prin contul de la Banca T.), fără a se putea justifica cu documente contabile vreun raport comercial între aceste societăţi. De asemenea, s-a constatat că societatea nu a depus declaraţia 394 cu privire la aceste sume şi nici nu deţine vreun document contabil în acest sens.

Extrasele de cont ale S.C.M. S.R.L. la toate băncile expuse mai sus sunt similare, în sensul că pe o perioadă relativ scurtă de timp se fac plăţile de către S.C.U.P.C. S.R.L. şi în aceeaşi zi sunt ridicaţi banii în numerar la ATM-uri sau din bancă, sub justificarea fictivă de achiziţii de materii prime de la o singură persoană, respectiv T.V. din ... (vol.12 f.86-148, 168-178). După finalizarea acestor activităţi de depunere şi ridicare în aceeaşi zi a sumelor de bani, în conturile respective nu se mai desfăşoară niciun fel de rulaj, ceea ce denotă, în coroborare cu restul probelor, că aceste conturi sunt constituite doar pentru a desfăşura aceste raporturi fictive. Se poate observa că în acest caz se închide lanţul, în sensul că parte din banii depuşi de către societăţile cu activitate economică în conturile S.C.M.A.I. S.R.L. şi S.C.U.P.C. S.R.L. se transferă sub justificări fictive în conturile S.C.M. S.R.L., de unde se ridică numerar la ATM-uri sau justificări fictive de achiziţii materii.

Cu ocazia controlului efectuat de către organele fiscale, administratorul societăţii, suspectul T.O.R. a arătat că nu are cunoştinţă cine a condus evidenţa contabilă a societăţii începând cu luna decembrie 2011 până la data controlului, respectiv 16.06.2012. Acesta a mai arătat în nota explicativă luată că actele şi ştampila societăţii le-a primit de la C.S.D. cu ocazia dobândirii calităţii de administrator, precizând că nu a desfăşurat nicio activitate în numele acestei societăţi, nu a făcut nicio tranzacţie financiară prin conturile acesteia, nu cunoaşte societăţile U.P.C. S.R.L. şi M.A.I. S.R.L. şi că a devenit administrator al S.C. M. S.R.L. la solicitarea lui C.S.D., în schimbul sumei de 50 de lei.

Aceleaşi aspecte au fost relatate de suspectul T.O.R. şi cu ocazia audierii sale de către procuror (vol.56 f.54-58), indicând totodată implicarea inculpatului N.P. în racolarea sa în vederea preluării calităţii de administrator al S.C.M. S.R.L., modul în care l-a cunoscut pe suspectul V.D., pe care, tot la solicitarea inculpatului N.P., l-a împuternicit să reprezinte societatea în relaţiile bancare, precum şi relaţiile de colaborare dintre cei doi inculpaţi, N.P. şi C.S.D..

Fără a relua declaraţia acestui suspect, judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate omite afirmaţia acestuia legată de celelalte persoane folosite de inculpaţi pentru preluarea societăţilor tip fantomă, motiv pentru care o va reda în întregime: „Menţionez că îi cunosc pe T.M.F., M.I.M., F.A., S.A. şi mă întâlnesc frecvent cu aceştia, întrucât discutăm între noi, cunosc faptul că şi aceştia au fost folosiţi de N.P. ca paravan în diferite societăţi fără activitate economică. Chiar ne distrăm cu privire la faptul că toţi suntem patroni şi avem datorii de miliarde şi nicun leu în buzunar.” Această parte din declaraţie este apreciată ca reprezentativă pentru a reliefa genul de persoane care erau racolate de către inculpatul N.P. pentru preluarea firmelor şi pentru efectuarea de activităţi fictive de către acestea.

În ceea ce îl priveşte pe suspectul V.D., în declaraţia sa (vol.56 f.276-281), acesta a arătat că a fost coleg cu inculpatul N.P., care i-a propus să îl angajeze, în acest context acceptând să fie împuternicit de către T.O.R. să desfăşoare activităţi în S.C.M. S.R.L., actele şi ştampila societăţii fiind asupra inculpatului N.P.. A mai arătat

suspectul că a ridicat diverse sume de bani de la ATM-uri, pe baza unui card pus la dispoziţie de N.P., căruia îi înmâna sumele de bani retrase. În ceea ce priveşte activitatea societăţii, suspectul a arătat că aceasta nu avea sediu, nici angajaţi sau mijloace fixe sau mobile. Totodată, suspectul a precizat că la indicaţiile şi solicitarea inculpatului N.P., a completat mai multe borderouri de achiziţii de cereale, fără să îl cunoască pe numitul T.V., al cărui nume apărea în acele borderouri şi fără să participe la vreun transport de cereale corespunzător documentelor întocmite de el.

Sub aspectul dovedirii relaţiilor de colaborare dintre cei doi inculpaţi, C.S.D. şi N.P., judecătorul remarcă, la fel ca în cazul societăţilor controlate de N.P., că documentele emise de Adunarea Generală a S.C.M. S.R.L., ulterior reluării activităţii, deci în perioada reţinută în ordonanţa de începere a urmăririi penale ca fiind cea a desfăşurării activităţii infracţionale, sunt izbitor de asemănătoare ca aspect şi conţinut, deşi nu apar a fi întocmite de către o persoană calificată în acest scop şi care ar putea justifica aceste asemănări între persoane aparent lipsite de legătură.

Cu urmare a raporturilor fictive reţinute, organele fiscale au stabilit un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 130.097 lei impozit pe profit şi 195.145 lei TVA, în total 325.242 lei.

În sarcina inculpatului B.M. s-a reţinut, în esenţă, că, în calitate de administrator al S.C.R.C. S.R.L., a întocmit facturi fictive, ce prezintă operaţiuni nereale avute cu S.C.U.P.C. S.R.L. şi S.C.M.A.I. S.R.L., având ca finalitate însuşirea unor sume de bani şi sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.

Activitatea infracţională reţinută în sarcina acestui inculpat s-a derulat prin intermediul S.C.R.C. S.R.L., societate în care au calitatea de asociaţi inculpatul B.M. şi B.D., soţia acestuia, administrator fiind inculpatul B.M..

Potrivit datelor comunicate de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, această societate a declarat achiziţii de la S.C.U.P.C. S.R.L. în valoare de 415.000 lei, iar de la S.C.M.A.I. S.R.L. în valoare de 1.002.809 lei, achiziţii care sunt însă fictive, astfel că organele fiscale au stabilit un prejudiciu adus bugetului de stat reprezentând TVA aferent acestei sume în valoare de 340.274 lei.

Din analiza extraselor de cont ridicate de la unităţile bancare rezultă că şi în acest caz, cu ajutorul inculpatului N.P. şi a societăţilor pe care acesta le controla, au fost depuse cu titlu de plăţi sume foarte mari de bani, urmate de retragerea lor în numerar de către N.P. sau la ATM-uri în mare parte din Sălaj. Şi în acest caz, mişcările financiare au fost făcute doar pentru a întări credibilitatea raporturilor dintre S.C.R.C. S.R.L., care în realitate nu au avut loc. Astfel, rezultă că S.C. R.C. S.R.L. a rulat prin contul S.C.U.P.C. S.R.L de la Banca T. suma de 514.700 lei, iar prin contul S.C.M.A.I. S.R.L. de la Banca T. suma de 390.000 lei, prin cel de la Banca R. suma de 713.700 lei, iar prin cel de la Banca C. suma de 195.000 lei. În total, această societate a rulat prin contul celor două societăţi fantomă suma de 1.813.400 lei, valoare mai mare decât achiziţiile declarate de către S.C.R.C. S.R.L. şi reţinută de către organele fiscale.

S-a reţinut în cuprinsul referatului procurorului că astfel de inadvertenţe apar într-o evidenţă contabilă „aranjată” doar pentru organele fiscale. Este posibil ca într-o evidenţă contabilă „aranjată perfect”, aceste plăţi fictive să corespundă pe deplin cu declaraţiile privind achiziţiile, aşa cum rezultă din harta relaţională de la fila 77 din vol. 12 în relaţiile S.C.E.C.C. - S.C.U.P.C. S R L, S.C.R.T. S R L. - S.C.U.P.C. S R L. sau S.C.R.C. S.R.L. - S.C.U.P.C. S.R.L. În cazul S.C.R.C. S.R.L. există discrepanţă în raporturile cu S.C.M.A.I. S.R.L.

În raport de aceste aspecte, în măsura în care achiziţiile sunt mai mari ca urmare a plăţilor prin conturi decât cele declarate se vor reţine cele efectiv plătite chiar dacă nu au fost declarate în întregime, fiind tot operaţiuni comerciale fictive.

În aceste împrejurări, s-a stabilit că inculpatul B.M. a prejudiciat statul prin intermediul S.C.R.C. S.R.L. cu suma de 435.216 lei reprezentând TVA aferent sumei de 1.813.400 lei.

Ca şi în cazul celorlalţi suspecţi, şi în acest caz rularea acestor sume a avut ca principal scop pe de o parte ascunderea sub pretextul acestor plăţi a achiziţiilor fictive făcute de la societatea fantomă, iar pe de altă parte delapidarea diferenţei dintre procentul de 24% din suma respectivă reprezentând TVA şi totalul sumei rulate sub aceeaşi aparenţă a unor plăţi fictive.

De asemenea, în cauză există indicii privind săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, ca urmare a trecerii acestora prin conturile societăţilor fantomă, întorcându-se uneori sub formă de împrumut asociat în S.C.R.C. S.R.L., respectiv ca o oportunitate cu aparenţă de legalitate de a retrage ulterior suma cu titlu de aport asociat.

Aceste aspecte rezultă din analiza comparativă a extraselor de cont. Astfel, în data de 31.10.2011, S.C.R.C. SRL face două plăţi din contul său la Banca A. în contul S.C.M.A.I. S.R.L.la Banca R., în sumă de 60.000 lei prima şi 100.000 lei a doua. Din contul S.C.M.A.I. S.R.L., aceste sume sunt ridicate cu titlul fictiv „restituire aport asociat 1” de către N.P. (asociaţii S.C.M.A.I. S.R.L. nu au cunoştinţă de astfel de aporturi sau de alte activităţi), iar în aceeaşi zi, inculpatul B.M. creditează societatea cu aceleaşi sume ridicate din contul său. Situaţia se repetă şi în acest caz şi în cazul altor societăţi. Din aceste mişcări financiare se poate observa cum banii societăţii sunt scoşi sub aparenţă de legalitate (plata unor facturi) şi introduşi ca împrumut societate, retragerea ulterioară fiind pe deplin legală şi bani obţinuţi „curăţaţi” de infracţiunile din care provin (evaziune fiscală şi delapidare).

În declaraţia dată în faţa organului de urmărire penală (vol.53 f.10-12), inculpatul B.M. a arătat că în cursul anului 2011 în timp ce executa lucrări de restaurare la o biserică de pe raza judeţului Bistriţa Năsăud l-a cunoscut pe N.P. administrator la SC M.A.I. SRL, care l-a ajutat în executarea lucrării respective, iar pentru serviciile executate a efectuat mai multe plăţi către această societate între 20.000 - 50.000 lei. De asemenea, la începutul anului 2012 a efectuat o lucrare pentru inculpatul B.E., respectiv a construit o hală pentru reciclarea apaturii electronice şi electrocasnice. Întrucât şi în acest caz a rămas în urmă cu lucrările, l-a cunoscut pe F.A., care s-a prezentat ca fiind administrator la S.C.U.P.C. S.R.L. căruia i-a solicitat să ajute în efectuarea lucrării, acesta fiind de acord, astfel că în perioada următoare un număr de 5 sau 6 oameni aparţinând S.C.U.P.C. S.R.L. l-au ajutat pe inculpat în construirea acestei hale, societatea inculpatului virând lunar către S.C.U.P.C. S.R.L. sume cuprinse între 20.000 - 30.000 lei. De asemenea, a mai susţinut inculpatul că F.A. a venit de două ori în comuna A. pentru a vedea stadiul lucrării.

Din declaraţia suspectului F.A. rezultă că acesta locuieşte în condiţii precare, într-un garaj fără apă curentă şi electricitate, având un ajutor lunar în sumă de 127 lei, fiind convins de către inculpatul N.P. să semneze mai multe acte fără să cunoască că a devenit administrator la SC U.P.C. S.R.L. De asemenea din declaraţia aceluiaşi suspect rezultă faptul că nu a desfăşurat niciodată activităţi comerciale de genul menţionate anterior, având în vedere situaţia materială a acestuia. Mai mult, aşa cum s-a arătat şi anterior, din fotografiile existente la dosar se observă că F.A. este o persoană în vârstă, cu un aspect neîngrijit, probabil datorită condiţiilor precare în care trăieşte, având nevoie de cârjă pentru deplasare.

Aspectele redate anterior reliefează atitudinea total nesinceră a inculpatului B.M. şi încercarea sa evidentă de a scăpa de răspundere penală.

Din cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că au fost descoperite legături ale societăţii administrate de inculpat şi cu alte societăţi tip fantomă, respectiv S.C.W.P. S.R.L., S.C.V. S.R.L. şi S.C.F.K. S.R.L., acestea urmând a fi avute în vedere în continuarea anchetei aflate în derulare.

În cadrul aceluiaşi raport se arată că S.C.R.C. S.R.L., prin administratorul sau în relaţia cu S.C.W.P. S.R.L., a creat un prejudiciu în sumă de 84.846 lei, iar în relaţia cu S.C.V. S.R.L. în sumă de 286.000 lei.

În sarcina inculpatului B.G. s-a reţinut, în esenţă, că, în calitate de administrator al S.C.R.T. S.R.L., începând cu anul 2010 şi până în prezent, a aderat la un grup infracţional constituit în scopul,săvârşirii infracţiunilor de delapidare, evaziune fiscală şi spălarea banilor şi a întocmit facturi fictive, ce prezintă operaţiuni nereale avute cu S.C.U.P.C. S.R.L. şi S.C.N.A. S.R.L., având ca finalitate însuşirea unor sume de bani şi sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.

Activitatea infracţională reţinută în sarcina acestui inculpat s-a derulat prin intermediul S.C.R.T. S.R.L., societate în care au calitatea de asociaţi inculpatul B.G. şi suspecta P.M., administrator fiind inculpatul B.G..

Obiectul principal de activitate al societăţii este extracţia pietrişului şi nisipului şi extracţia argilei şi caolinului, aceste activităţi intersectându-se cu cele desfăşurate de către inculpaţii B.V.V., D.G.D., H.I. şi G.I. prin intermediul societăţilor administrate de ei. De altfel, aşa cum rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între aceşti inculpaţi, aceştia desfăşoară afaceri împreună.

Potrivit datelor comunicate de către organele fiscale, S.C.R.T. S.R.L. a declarat achiziţii de la S.C.N.A. S.R.L., în valoare totală de 434.785 lei, fără a mai declara achiziţiile de la S.C.U.P.C. S.R.L., care, aşa acum rezultă din extrasele de cont existente la dosar au fost în valoare de 150.000 lei prin Banca R. şi 333.500 lei prin Banca T., în total 483.500 lei. Două facturi emise de către S.C.U.P.C. S.R.L. către S.C.R.T. S.R.L. se găsesc la filele 129, 130 din vol.2.

Faţă de aceste sume, prejudiciul reprezentând TVA dedus în mod ilegal a fost stabilit la valoarea de 220.388,4 lei.

Aşa cum s-a procedat şi în cazul celorlalte situaţii, şi în acest caz sumele au fost ridicate în numerar sau la ATM-uri, fapt ce denotă alături de celelalte probe existenţa unor indicii privind săvârşirea alături de infracţiunea de evaziune fiscală şi a infracţiunilor de delapidare şi spălarea banilor cu privire la suma de 918.285 lei obţinută cu aparenţă de legalitate prin mijlocirea celor două societăţi fantomă.

Din declaraţia inculpatului B.G. (vol.53 f.54-59) rezultă faptul că în perioada 2010-2013 a avut relaţii comerciale cu S.C.U.P.C. S.R.L şi S.C.N.A. S.R.L., fără să poată oferi detalii însă cu privire la numele reprezentaţilor acestora, datele de contact ale acestor reprezentanţi, mărfurile achiziţionate sau mărfurile vândute. De asemenea, din declaraţia aceluiaşi inculpat rezultă faptul că acesta nu cunoaşte nici măcar mijloacele de transport închiriate pentru aceste mărfuri sau persoanele care au făcut aceste transporturi.

Din cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că au fost descoperite legături ale societăţii administrate de inculpat şi cu alte societăţi tip fantomă, respectiv S.C.W.P. S.R.L., S.C.S.S. S.R.L., S.C.O.B.T. S.R.L., S.C.V. S.R.L., S.C.O.A. S.R.L., S.C.T.S.V. SRL. ŞI S.C.TLV SRL., acestea urmând a fi avute în vedere în continuarea anchetei aflate în derulare.

În cuprinsul aceluiaşi raport se arată că prejudiciul cauzat de S.C.R.T. S.R.L., prin administratorul sau în relaţia cu S.C.W.P. S.R.L. este în sumă de 95.925 lei, în relaţia cu S.C.V. S.R.L. de 593.974,46 lei, în relaţia cu S.C.S.S. S.R.L. de 602.720,24 lei, existând aşadar indicii că sumele reţinute până la acest moment în sarcina acestui inculpat vor fi mult majorate.

În sarcina inculpatului B.E. vizează în principal activitatea derulată prin intermediul a două societăţi, respectiv S.C.E.G.I. S.R.L. şi S.C.B. A. S.R.L.

a) S.C.E.G.I. SRL.

Societatea are ca administrator şi asociat unic pe B.G.M., fiica inculpatului B.E., activitatea acestei societăţi fiind administrată şi condusă însă în mod efectiv de către inculpat, acesta fiind împuternicit în acest sens prin procura autentificată sub nr. 11436 din data de 11.12.2009 al Biroului Notarilor Publici Asociaţi C. (vol.22 f.7).

Fiind în legătură cu liderii societăţilor fantomă S.C.M.A.I. S.R.L., S.C.N.A. S.R.L., S.C.U.P.C. S.R.L şi S.C.M. S.R.L., inculpaţii N.P. şi C.S., inculpatul B.E. a declarat şi înregistrat achiziţii fictive în valoare de 4.107.119 lei de la S.C.M.A.I. S.R.L., faţă de care s-a calculat de către organele fiscale un prejudiciu preliminar de 985.709 lei constând în TVA aferent.

Din extrasele de cont ale S.C.M.A.I. SRL aflate în volumele 9 şi 12, rezultă că S.C.E.G.I. S.R.L. a rulat prin conturile acestei societăţi sume importante de bani, respectiv 793.500 lei prin Banca R., 2.638.500 lei prin Banca T. şi 1.323.000 lei prin Banca C., acestea totalizând 4.755.000 lei.

Din schema relaţională existentă la fila 78 din vol.17 rezultă că sumele virate prin conturile S.C.M.A.I. S.R.L. şi cele rezultate din declaraţiile 394 sunt apropiate, diferenţa fiind mică.

Analizând extrasele de cont menţionate, se observă că sumele depuse sunt imediat ridicat în numerar sau prin ATM-uri, ceea ce, coroborat cu celelalte probe din dosar, conduce la concluzia că prin aceste depuneri şi ridicări succesive de numerar nu s-a urmărit altceva decât săvârşirea infracţiunilor menţionate, evaziune fiscală, spălarea banilor şi delapidare.

Caracterul fictiv al acestor operaţiuni rezultă şi din analiza comparativă a extraselor de cont ale S.C.E.G.I. S.R.L. şi S.C.M.A.I. S.R.L. Astfel, spre exemplu, în data de 09.02.2011, S.C.E.G.I. S.R.L. încasează de la S.C.A.M. S.R.L. suma de 50.000 de lei (vol.12 f.34). Din această sumă, 20.000 lei sunt transferaţi în contul S.C.M.A.I. S.R.L. şi apoi ridicaţi de la ATM- uri din Zalău, iar diferenţa de 30.000 lei sunt ridicaţi în numerar şi de la ATM-uri de către B.E.. Este de observat că toate aceste ridicări în numele celor două societăţi au loc de la acelaşi ATM, ATM 061 Zalău, Sălaj. În această modalitate, toţi banii obţinuţi din activităţile comerciale sunt trecuţi cu titlu fictiv prin conturile S.C.M.A.I. S.R.L. şi ulterior ridicaţi în numerar.

Faţă de aceste aspecte, s-a reţinut de procuror că există indicii privind săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, cu un prejudiciu în cuantum de 1.141.200 lei, reprezentând TVA (4.755.000 lei x 24%), delapidare a sumei de 3.613.800 lei (4.755.000 lei-1.141.200 lei) şi spălarea banilor, pentru întreaga sumă de 4.755.000 lei.

b) S.C.B.A. S R L.

Această societate are ca asociaţi pe inculpatul B.E. şi pe soţia acestuia B.D.S., administrator fiind inculpatul B.E.. Această societate a înregistrat achiziţii fictive de la două societăţi fantomă, S.C.M.A.I. S.R.L. şi S.C.P. S.R.L.

Această din urmă societate a fost constituită în acelaşi scop ca şi celelalte societăţi fantomă, în spatele acestuia aflându-se inculpatul N.P. (vol.30). Administratorul şi asociatul acestei societăţi, suspectul E.J.Z. (vol.30 f.57), asemeni

celorlalţi administratori şi asociaţi ai societăţilor fantomă, F.A., T.M.F. şi M.I.M., a fost folosit de către inculpatul N.P. pentru a constitui această societate. Ulterior acesta l-a împuternicit pe cont pe inculpatul N.P. pentru a desfăşura activităţi, documentele fiind întocmite la agenţia Băncii T. din incinta complexului comercial de materiale de construcţii M. (vol.30 f.57).

Ca în cazul celorlalte societăţi fantomă, s-au făcut plăţi de către diferite societăţi în contul societăţii fantomă, inclusiv de către S.C.B.A. S.R.L., iar banii au fost retraşi imediat în numerar, aparent de către N.P., iar restul de la ATM-uri (vol.30 f.58).

Folosind aceeaşi metodă ca în cazul celor trei societăţi fantomă, S.C.M.A.I. S.R.L., S.C.N.A. S.R.L., S.C.U.P.C. S.R.L., şi în acest caz părţile sociale şi calitatea de administrator au fost transmise pentru a ascunde activităţile comerciale şi bancare desfăşurate prin intermediul acestor societăţi de cu totul alte persoane fizice şi juridice decât cele care figurau în actele contabile.

Prin intermediul S.C.P. S.R.L., S.C.B.A. S.R.L., administrată de către inculpatul B.E. a înregistrat achiziţii fictive în suma de 247.748 lei, iar prin intermediul S.C.M.A.I. S.R.L. a înregistrat achiziţii în sumă de 631.178 lei, în total 878.926 lei, cauzând un prejudiciu calculat de organele fiscale de 210.942 lei (vol.17 f.46).

Din declaraţia dată de către inculpatul B.E. rezultă faptul că acesta a achiziţionat în cursul anului 2011 bunuri în valoare de 9 miliarde de lei vechi de la S.C.P. S.R.L., fără să îşi aducă aminte ce reprezentau aceste bunuri sau cui a vândut ulterior aceste bunuri, cu precizarea că această societate comercială are un număr de 5 angajaţi ce se ocupă cu paza societăţii, respectiv efectuarea unor reparaţii mecanice.

Din cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză de către specialiştii din cadrul D.I.I.C.O.T. - Structura centrală, au reieşit privind relaţiile societăţilor administrate de inculpatul B.E. şi cu alte societăţi de tip fantomă, respectiv S.C.B.A. SRL. cu S.C.B.I. S.R.L., S.C.P.C. S.R.L., S.C.W.P. S.R.L., PF N.P., S.C.N.A. S.R.L., iar S.C.E.G.I. SRL. cu PF N.P., S.C.N.A. C.L. S RL. (fostă S.C.N.A. S.R.L.).

(...)

30.03.2014 la 28.04.2014, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.6-14/UP/30.03.2014.

fi stabilit pe baza unei expertize contabile şi situaţia lor personală, respectiv împrejurarea că toţi sunt bine integraţi în familie şi societate, având domicilii stabile. Măsura preventivă a arestului la domiciliu a fost luată faţă de aceşti inculpaţi pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 08.04.2014 până la data de 07.05.2014 inclusiv.

08.05.2014 la 06.06.2014. Contestaţiile formulate de inculpaţi au fost respinse prin Încheierea penală nr.45/07.05.2014 a Curţii de Apel Cluj.

Prin Încheierea penală nr.42/A din data de 27.05.2014, pronunţată în dosarul nr..../84/2014 al Tribunalului Sălaj, a fost prelungită măsura preventivă a arestului la domiciliu a inculpaţilor B.E., B.M., D.G.D. şi B.G. pe o perioadă de 21 de zile, de la

În conformitate cu disp.art.207 alin.4 Cod procedură penală, în baza actelor dosarului, pentru considerentele avute în vedere atât la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpaţilor în arest şi la domiciliu, cât şi pentru considerentele de mai sus, vizând analiza legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, judecătorul de cameră preliminară constată că se menţin temeiurile de drept prevăzute de art.223 alin.2 Cod procedură penală.

Prin rechizitoriul întocmit de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Biroul Teritorial Sălaj, la data de 08.08.2014, în Dosar nr. 59 D/P/2013, au fost trimişi în judecată, alături de alţi inculpaţi, inculpaţii D.G.D., V.D. Ion şi T.O.R..Faţă de aceştia a fost dispusă în cursul urmăririi penale,măsura preventivă a controlului judiciar, pentru inculpatul D.G.D. de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Sălaj iar pentru inculpaţii Varan şi Toduţ de către procurer pe toată durata urmăririi penal,solicitându-se prin actul de sesizare al instanţei menţinerea măsurii faţă de inculpatul Dejeu şi respective luarea acesteia faţă de ceilalţi doi inculpaţi.

Examinind propunerea formulata, judecatorul de cameră preliminară a retinut ca aceasta este intemeiata, urmand a fi admisă pentru urmatoarele considerene

Inculpatii sunt cercetati in dosarul .../D/P/2012 Al DIICOT-Biroul Teritorial Salaj pentru fapte de evaziune fiscala,spalare de bani,grup infractional organizat,delapidare.

In fapt s-a retinut ca „Societăţile cu activitate economică reală” şi semnificativă, găsesc, prin intermediul administratorilor lor, o persoană sau un grup de persoane, de regulă cu condiţie materială modestă, lipsite de experienţă de viaţă (persoane tinere) sau cu un nivel intelectual scăzut, care sunt dispuse în schimbul unor mici favoruri materiale, să devină asociaţi şi administratori în astfel de „societăţi fantomă’’.

În acest fel se creează aparenţa că activităţile efective desfăşurate de către aceste „societăţi fantomă” sunt realizate de către persoanele fizice ce au calitatea de „administrator şi /sau asociat” în cadrul acestora sau cel puţin aceste activităţi sunt desfăşurate de către persoanele interesate, cu ştirea acestora din urmă. În realitate persoanele care figurează ca asociaţi şi administratori în cadrul acestor societăţi fantomă sunt folosite doar la constituirea acestor societăţi şi obţinerea de conturi şi carduri bancare. Ulterior acestor activităţi întreaga activitate imputată acestor societăţi fantomă este realizată de către persoanele din cadrul societăţilor beneficiare în urma raporturilor comerciale fictive (care nu au loc în realitate), sau persoane desemnate de către acestea, pentru astfel de activităţi (contabili angajaţi, secretare etc).

„Societăţile cu activitate economică reală” au nevoie, în scopul săvârşirii infracţiunilor de delapidare, evaziune fiscală şi spălare a banilor, de astfel de societăţi fantomă pe care să le controleze tot ei şi cu ajutorul cărora să-şi regleze contabilitatea, pentru a disimula activitatea economică reală şi a ascunde săvârşirea acestor infracţiuni.

„Societăţile fantomă” sunt lipsite de orice activitate economică reală, ele fiind folosite doar pentru emiterea de facturi fiscale fictive în interesul societăţilor cu activitate din jurul lor şi eventual rularea banilor aferenţi acestor facturi prin conturile lor. Acest lucru reiese cu certitudine dintr-o serie de împrejurări de fapt. Astfel, deşi aceste societăţi au raporturi comerciale de valori foarte mari, ele nu au nici un angajat, nu au evidenţă contabilă, nu au patrimoniu,nu deţin mijloace fixe sau mobile, etc.

Caracteristic acestor societăţi fantomă este faptul că persoanele care au calitatea de „asociat sau administrator” în cadrul lor nu au nici un rol în toată activitatea acestora. Simplul lor rol este acela de a fi prezent la întocmirea actelor necesare constituirii sau modificării actelor constitutive şi la constituirea de conturi bancare. Desigur că aceste persoane conştientizează că prin acceptarea calităţii într-o astfel de societate, facilitează săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare a banilor şi delapidare de către alte persoane sau societăţi cărora pun la dispoziţie

actele şi conturile unei astfel de societăţi. După constituirea unei astfel de societăţi, emiterea facturilor fictive şi a mişcărilor financiare prin conturile acestor societăţi, pentru a da aparenţă de realitate raporturilor juridice în baza cărora au fost emise facturile, sunt făcute de persoanele interesate din societăţile cu activitate economică reală, pentru care sunt înfiinţate şi folosite societăţile fantomă sau de persoanele desemnate în acest sens .

Desigur că, pentru a putea fi folosite o perioadă mai îndelungată de timp fără a atrage atenţia asupra caracterului illicit al activităţii lor, întrucât se încarcă în evidenţa contabilă cu livrări de bunuri şi servicii fictive, fapt ce implică în mod inevitabil şi activităţi de achiziţii „se folosesc în lanţ alte astfel de societăţi” care fac livrări către primele, pentru a egaliza livrările făcute în mod fictiv, cu achiziţii de asemenea fictive.

Prin astfel de raporturi comerciale fictive, se deturnează realitatea în privinţa activităţii economice a societăţilor care înregistrează astfel de facturi, fapt ce facilitează săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani.. Astfel, spre exemplu, prin introducerea în contabilitate a unei facturi de cheltuieli fictive se diminuează impozitul şi deduce TVA-ul ce-ar trebui achitat către bugetul de stat în urma unei activităţi reale. Dacă o astfel de factură fictivă este însoţită şi de plata prin cont a unor sume de bani, pe această cale făptuitorii, sub aparenţa acestor raporturi juridice comerciale, delapidează sumele respective din societate, iar prin transferul sumelor către societăţile fantomă, urmate de întoarcerea acestora în posesia persoanelor fizice din spatele societăţilor cu activitate economică reală, se ascunde provenienţa infracţională a acestor sume de bani, fapt ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor.

Tot în realizarea scopului principal al unor astfel de ilegalităţi şi anume, acela de a nu plăti sau plăti cât mai puţin către bugetul de stat şi de a se însuşi de către persoanele fizice, administratori sau asociaţi în societăţile cu activitate economică reală, prin înregistrarea unor astfel de facturi se acoperă aprovizionările - livrările cu „marfă la negru”, fapt ce de asemenea are impact asupra bugetului de stat. Astfel există posibilitatea ca două sau mai multe societăţi între care se derulează raporturi juridice reale să folosească în acest circuit comercial, societăţi fantomă pentru a nu-şi încărca fiscal activitatea societăţilor lor şi pentru a putea practica „preţuri mai bune pe piaţă” în măsura în care TVA-ul este pus în „cârca” societăţii fantomă”.

Întrucât activităţile comerciale se realizează „în lanţ” între numeroase societăţi comerciale, numai printr-o înregistrare corectă în cadrul fiecărei societăţi a activităţii economice reale se poate stabili ce are de plătit fiecare societate către bugetul de stat. Din aceste considerente, legiuitorul a incriminat înregistrarea unor documente fictive în mod necondiţionat, respectiv chiar dacă activitatea respectivă a avut loc însă nu cu societatea care figurează în documente, respectiv aprovizionările sau făcut din surse necunoscute, de pe „piaţa neagră”, desigur în măsura în care rezultă dincolo de orice îndoială, dintro serie de împrejurări de fapt, că societatea care a înregistrat achiziţia, cunoaşte faptul că documentele respective provin de la o societate fără activitate economică.

Când astfel de activităţi iau amploare şi pe cale de consecinţă intră în vizorul autorităţilor fiscale, persoanele fizice din spatele societăţilor cu activitate economică reală, prin folosirea persoanelor care apar în documente, în calităţile cerute de lege ( asociaţi şi/sau administratori ) în cadrul societăţilor fictive, fac demersuri pentru „cesiunea părţilor sociale” către alte persoane dispuse, pentru mici favoruri, să accepte o astfel de societate, sau către cetăţeni străini (în speţa de faţă fiind vorba de cetăţeni maghiari), pentru a se acredita ideea că tot pasivul şi activul

societăţii a fost preluat de către aceştia din urmă, alături de evidenţa contabilă (documentele propriu-zise a acestor societăţi, care în realitate nu există) şi în scopul de a îngreuna urmărirea penală.

În acest mod, cei care folosesc astfel de „societăţi fantomă” în săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, delapidare şi spălare de bani, au în aparenţă o activitate economică licită, fiind puşi la adăpost de îndreptarea urmăririi penale împotriva lor. În cele mai multe cazuri, în urma verificărilor fiscale efectuate, organele fiscale reţin în astfel de situaţii, săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 141/2005 în sarcina societăţilor fantomă ( omisiunea înregistrării în contabilitate a operaţiunilor societăţilor fantomă) şi în acest mod tot prejudiciul cauzat de societăţile care au folosit aceste societăţi, este preluat de societăţile fantomă, crescând astfel „arieratele la bugetul de stat” întrucât aceste societăţi sunt „ab initio” insolvabile.

Obligativitatea înregistrării operaţiunilor economice există doar în situaţia în care acestea sunt reale. În situaţia în care operaţiunile sunt fictive, evaziunea fiscală se comite de societatea şi persoanele fizice care înregistrează astfel de documente, societatea emitentă şi persoanele fizice din spatele lor având rolul de complice la evaziune a celor care înregistrează astfel de documente.

Aşa cum rezultă din actele de control ale organelor fiscale, această metodă a funcţionat pe deplin şi în speţa de faţă, până în prezent, autorităţile fiscale, considerând că evaziunea fiscală ar fi fost săvârşită de către „societăţile fantomă”.

Un ultim pas în asigurarea dispariţiei acestor societăţi fantomă şi deci a imposibilităţii de identificare a autorilor reali ai acestor fapte penale este dizolvarea lor. Desigur că, societăţile care au folosit societăţile fantomă îşi continuă activitatea, fapt ce în mod inevitabil implică identificarea, altor şi altor „societăţi fantomă” care să fie folosite în aceleaşi scopuri, administratorii societăţilor cu activitate econimică reală, încurajaţi fiind şi de modul de abordare a acestor fapte de către autorităţile fiscale.

S.C. G.D. S.R.L. are ca asociaţi şi administratori pe inculpatul D.G.D. şi suspectul D.B. - tată şi fiu . Aceşti inculpaţi şi societatea pe care o administrează se află în relaţii de colaborare cu suspecţii H.I. şi G.I. , B.V. şi societăţile administrate de către aceştia.

Ca şi ceilalţi aceştia se află în legătură şi cu suspectul P. I. administrator la SC S.S. SRL . Urmare a inspecţiei fiscale parţiale efecuată de IF Sălaj la G.D. C. SRL a fost încheiat raportul de inspecţie fiscală nr.F-SJ 56/29.11.2013, decizia de impunere F-SJ 64/29.11.2013 şi procesul verbal nr. 8705/29.11.2013 potrivit cărora se reţine că relaţiile comerciale cu SC S.S. SRL nu au avut loc. În aceste împrejurări prejudiciul este în cuantum de 1.727.744 lei din care 296.426 impozit pe profit, 689.444 lei TVA şi 741.874 lei accize.

Ca şi celelalte societăţi şi această societate a derulat sume de bani prin conturile S.C. U.P.C. S.R.L după cum urmează : prin Banca R. -50.000 lei; prin Banca R. - 102.000 lei; prin Banca T. - 572.000 lei; Total: 724.000 lei. Prin conturile SC M.A.I. SRL au fost rulate următoarele sume: prin Banca C. - 40.000; prin Banca T. - 170.600 lei; Total: 210.600 lei.

Şi în acest caz s-a procedat ca şi în celelalte situaţii, sumele fiind ridicate în numerar imediat ce au fost depuse sau la ATM-uri (volumele I, II,III,V).

Aşa cum s-a arătat aceste sume provin din infracţiunile de evaziune fiscală în cuantum de 224.304 lei şi 710.294 lei din delapidare, iar rularea lor prin conturile societăţilor fantomă de mai sus urmată de retragerea acestor sume se circumscrie infracţiunii de spălare a banilor . Suma de 224.304 lei reprezentând prejudiciul

generat de evaziune fiscală include şi suma de 180.893 prejudiciu reţinut din achiziţiile înregistrate de la cele două societăţi S.C. U.P.C. S.R.L şi SC M.A.I. SRL, indicată de către organele fiscale pe baza declaraţiilor 394 ( fila 46 vol. XVII)

Prin procura specială autentificată sub nr.139/30.01.2012 a Biroului Notarial Ciupe din Zalău , T.O.R. l-a împuternicit pe inculpatul V.D.I. să îl reprezinte în raporturile cu toate societăţile bancare, în vederea deschiderii de conturi pe numele

S. C.M. S.R.L. şi să administreze aceste conturi, precum şi să îl reprezinte în relaţiile cu orice persoane fizice sau juridice în vederea încheierii sau perfectării de contracte comerciale.

Prin Încheierea civilă nr.259/C din data de 07.05.2012, din dosarul nr..../84/2012 al Tribunalului Sălaj, a fost admisă cererea debitorului S.C.M. S.R.L. şi s-a dispus deschiderea procedurii falimentului acestuia.

T. 654.400 lei, iar de la SC M.A.I. SRL suma de 40.000 lei prin contul de la Banca T.), fără a se putea justifica cu documente contabile vreun raport comercial între aceste societăţi. De asemenea,, s-a constatat că societatea nu a depus declaraţia 394 cu privire la aceste sume şi nici nu deţine vreun document contabil în acest sens.

Extrasele de cont ale S.C.M. S.R.L. de la toate băncile expuse mai sus sunt similare, în sensul că pe o perioadă relativ scurtă de timp se fac plăţile de către S.C.U.P.C. S.R.L. şi în aceeaşi zi sunt ridicaţi banii în numerar la ATM-uri sau din bancă, sub justificarea fictivă de achiziţii de materii prime de la o singură persoană, respectiv T.V. din ... (vol.12 f.86-148, 168-178). În cauză s-au făcut investigaţii cu privire la T.V. , emiţându-se mandat de aducere al acestuia în vederea audierii. Din procesul-verbal de executare a mandatului şi declaraţia proprietarului unde acesta şi-a stabilit reşedinţa rezultă că acesta este cetăţean ucrainean şi nu locuieşte la adresa respectivă. În privinţa acestor achiziţii inculpatul V.D. arătă următoarele : Personal am completat borderouri de achiziţii pentru cereale, fiind ştampilate fie de către N.P. fie de către mine. Acele borderouri le-am scris la indicaţiile lui N.P., fără să-l cunosc pe T.V., care ar fi cumpărat cele cuprinse în borderouri şi fără să particip la vreun transport de cereale corespunzător documentelor întocmite de către mine.

Mai mult din declaraţiile inculpaţilor V.D. şi T.O.R. rezultă că borderourile respective de achiziţii au fost întocmite la solicitarea inculpatului N.P. cu titlu fictiv pentru a justifica ridicarea banilor din contul societăţii, bani care erau predaţi de către inculpatul V.D. inculpatului N.P. .

Sub acest aspect T.O.R. declară următoarele: După câtva timp, posibil în cursul lunii februarie, am fost contactat din nou de N.P., m-am dus la acesta la bloc, ocazie cu care am constatat că în maşina sa se afla V.D.. Acesta mi-a spus să mă urc şi eu în maşină că o să mergem la Cluj, fără să-mi spună din ce motiv. Toţi trei am mers la Cluj, aici am mers la Banca T., unde am intrat eu cu V.D., iar N.P. a plecat fără să ştiu unde. V.D. a întocmit un borderou de achiziţii asemănătoare cu cele care mi-au fost prezentate din dosar Vol. XII filele 122-148, după care în baza acestui borderou a ridicat o sumă de bani. Am ieşit din bancă, ne-am întâlnit cu N.P. şi am plecat la o altă bancă, tot T. şi, fiind târziu, ştiu că am fost la o bancă pe ceva deal din Cluj, pentru ceva tranzacţii. Cu acea ocazie ştiu că P. şi-a pus în contul său personal suma de 10.000 lei. Acesta, în timp ce V.D. a scos banii, a scos şi el o sumă de bani de pe altă societate şi din banii respectivi a făcut viramentul în contul său. Cu restul banilor ne-

am întors la Zalău, V.D. i-a dat lui P., care l-a sunat pe C.S., ne-am întâlnit cu acesta la blocul unde locuieşte şi am văzut că N. i-a dat banii care-i ridicasem din conturi. Am plecat toţi trei în Tăşnad şi ştiu că N.P. a fost sunat de S. că lipseşte un plic cu suma de 10.000 de lei, acesta s-a căutat în geantă şi a găsit un plic cu 10.000 lei din cei scoşi din Cluj, ne-am întors înapoi i-am dat la S., şi după aia am plecat la Tăşnad.”

Sub acelaşi aspect inculpatul V.D. mai arată : ,,SC M. SRL nu avea sediu, nu avea angajaţi cu care să mă întâlnesc vreo dată sau mijloace fixe sau mobile de care să am cunoştinţă. La început nu am ştiut în ce mă bag, fiind manipulat de N.P., dar ulterior mi-am dat seama că ceva nu este în regulă, întrucât ridicam sume foarte mari de bani şi le predam acestuia fără să constat vreo activitate a acestei societăţi, care să

justifice mişcările financiare la care eu participam.............” Ulterior, veneam la

Zalău, venea N.P. la Satu Mare, mergeam la Cluj, unde am ridicat diferite sume de bani cu un card pus la dispoziţia mea de către N.P. şi scoteam bani de la ATM-uri. Totodată, scoteam bani de la casierie sub justificarea că achiziţionează cereale. Banii respectivi îi înmânam lui N.P. fără să ştiu, de fiecare dată, ce face ulterior cu banii. Ştiu că odată am scos nişte bani fără să îmi amintesc de unde şi am venit la Zalău, unde N.P. s-a întâlnit cu C.S., după care la scurt timp N.P. a fost contactat de C.S. sub motivul că lipseşte o sumă de bani, destul de mare, iar N.P. m-a întrebat dacă nu cumva au rămas banii respectiv, ne-am întors înapoi şi ştiu că s-a rezolvat problema, banii respectivi nefiind la mine.

Practic, în aceea perioadă eu am scos doar banii din conturi şi i-am predat lui N.P. fără să se desfăşoare vreo activitate care să justifice aceste sume de bani.”

După finalizarea acestor activităţi de depunere şi ridicare în aceeaşi zi a sumelor de bani, în conturile respective nu se mai desfăşoară niciun fel de rulaj, ceea ce denotă, în coroborare cu restul probelor, că aceste conturi sunt constituite doar pentru a desfăşura aceste raporturi fictive. Se poate observa că în acest caz se închide lanţul, în sensul că o parte din banii depuşi de către societăţile cu activitate economică în conturile S.C.M.A.I. S.R.L. şi S.C.U.P.C. S.R.L. se transferă sub justificări fictive în conturile S.C.M. S.R.L., de unde se ridică în numerar de la ATM-uri sau justificări fictive de achiziţii materii.

Cu ocazia controlului efectuat de către organele fiscale, administratorul societăţii, inculpatul T.O.R., a arătat că nu are cunoştinţă cine a condus evidenţa contabilă a societăţii începând cu luna decembrie 2011 până la data controlului, respectiv 16.06.2012. Acesta a mai arătat în nota explicativă luată că actele şi ştampila societăţii le-a primit de la C.S.D. cu ocazia dobândirii calităţii de administrator, precizând că nu a desfăşurat nicio activitate în numele acestei societăţi, nu a făcut nicio tranzacţie financiară prin conturile acesteia, nu cunoaşte societăţile U.P.C. S.R.L. şi M.A.I. S.R.L. şi că a devenit administrator al S.C. M. S.R.L. la solicitarea lui C.S.D., în schimbul sumei de 50 de lei.

Aceleaşi aspecte au fost relatate de inculpatul T.O.R. şi cu ocazia audierii sale de către procuror (vol.56 f.54-58), indicând totodată implicarea inculpatului N.P. în racolarea sa în vederea preluării calităţii de administrator al S.C.M. S.R.L., modul în care l-a cunoscut pe inculpatul V.D., pe care, tot la solicitarea inculpatului N.P., l-a împuternicit să reprezinte societatea în relaţiile bancare, precum şi relaţiile de colaborare dintre cei doi inculpaţi, N.P. şi C.S.D..

Cu urmare a acestor raporturi fictive, rezultă un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 130.097 lei impozit pe profit şi 195.145 lei TVA în total 325.242 lei, prejudiciu care în realitate a fost creat de către partenerii din tabelele de mai sus care au făcut plăţi către S.C. U.P.C. S.R.L. şi SC M.A.I. SRL. S.C. M. S.R.L.

este o verigă în cadrul acestui lanţ de societăţi fictive folosite de către societăţile cu activitate economică.

Inculpatul D.G.D. recunoaşte comiterea faptelor şi arată următoarele :

După terminarea lucrărilor la Negreni societatea mea a rămas fără activitate până în anul 2010. După întoarcerea mea la Zalău am convenit cu G. şi H., să-i ajut să vândă betonul produs în staţia lor SC E.C.C. aceştia recompensându-mă din când în când cu diferite sume de bani, fără să fiu angajat la această societate.

În timpul acestor lucrări H. mi-a propus, în măsura în care doresc să câştig un ban să achiziţionez produse petroliere şi materiale de construcţii de la societăţi pe care le cunoşteau ei, urmând ca după achiziţie să pun un adaos, pe care mi-l indica H. şi să revând aceste produse către SC E.T.M. SRL ŞI SC E.C.C. SRL. În aceste împrejurări am achiziţionat produse petroliere de la diverse societăţi din ţară, fără să stabilesc eu legăturile cu reprezentanţii acestor societăţi şi să convin cu aceştia condiţiile de tranzacţii, aceste activităţi fiind desfăşurate de către H.I..

Inculpatul D.G.D. a recunoscut comiterea faptelor, a dat o declaratie detaliata la procuror, unde a descris activitatea inculpatului H.,insa sub aspectul subzistentei temeiurilor de controljudiciar se retine ca acestea exista si in continuare.

Judecătorul de Cameră Preliminară reţine că se impune menţinerea măsurii controlului judiciar în privinţa inculpaţilor V.D. I. şi T.O.R., gradul de pericol social concret pe care aceşti inculpaţi îl prezintă fiind unul semnificativ.

Periculozitatea sporită a faptelor de care sunt acuzaţi aceşti din urmă inculpaţi, se desprinde, dintr-o serie de împrejurări de fapt cum ar fi: modul meticulos în care s-au desfăşurat aceste activităţi pentru a nu fi descoperite, durata mare de timp în care s-au săvârşit aceste fapte (unele continuându-se până în prezent) sumele mari de bani obţinute prin delapidare, evaziune fiscală şi spălarea banilor, continuitatea acestui gen de infracţiuni, pe o perioadă lungă de timp, continuarea săvârşirii unor astfel de fapte, prin intermediul altor societăţi fantomă chiar şi în urma lichidării celor patru societăţi fantomă, care au fost analizate în această cauză etc.

Pericolul pentru ordinea publică, al faptelor reţinute în sarcina tuturor inculpaţilor rezultă prin urmare, atât din modalitatea de săvârşire a faptelor, asa cum am aratat anterior,pe baza unui plan (în care au fost atrase şi implicate pe parcurs foarte multe persoane), conceput de aşa manieră încât să facă cât mai dificilă descoperirea activităţii lor frauduloase de către organele de urmărire penală, precum şi din consecinţele unor astfel de fapte pentru mediul economic, pentru creditorii unor astfel de societăţi, care cu ajutorul unor „societăţi fantomă” îşi sustrag activele şi bunurile din societate, dar şi pentru bugetul de stat în general.

Referitor la cererile inculpaţilor formulate cu ocazia menţinerii măsurilor preventive în prezentul dosar, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor stipulate de art. 221 alin. 6 Cod procedură penală, la cererea scrisă şi motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.

Referitor la cererile formulate de către inculpaţii H.I. şi G.I., de a li se permite să ia legătura unul cu celălalt, iar inculpatului G.I. să i se permită să ia legătura cu martorul P.D. şi de a se deplasa câte 2 ore pe zi la locul de muncă, judecătorul de

cameră preliminară reţine că aceste cereri nu sunt fondate, raportat la faptul că până la acest moment procesual, respectiv în cadrul camerei preliminare, nu au fost audiaţi nici inculpaţii H.I. şi G.I. şi nici martorul P.D.

Pentru o bună administrare a probelor şi pentru a se putea afla adevărul în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară consideră că nu este oportună admiterea cererilor inculpaţilor până la audierea tuturor inculpaţilor şi martorilor din prezentul dosar, cererile inculpaţilor apărând în acest context ca nefondate, urmând a fi respinse în consecinţă.

În ceea ce priveşte cererea inculpatului G.I. de a se deplasa la Biserica S. din mun. Zalău în data de 28.12.2014 între orele 09-13, judecătorul de cameră preliminară reţine că aceasta nu este fondată, măsura arestului la domiciliu impunând ca inculpatul să nu se deplaseze nicăieri în perioada cât îi este impusă această măsură preventivă.

Referitor la cererea inculpatului C.S.D. de a se deplasa în data de 23.12.2014 la magazinul K. din municipiul Zalău în vederea achiziţionării de bunuri de folosinţă îndelungată (îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru sezonul de iarnă) şi alimente pentru sărbătorile de iarnă, instanţa reţine că aceasta nu este fondată, aceste bunuri putând fi achiziţionate şi de către alte persoane.

Cererea inculpatului N.P. de a se deplasa la bancă în oraşul Tăşnad la investigaţii medicale în mun. Cluj Napoca şi de a lucra în program 8 ore pe zi nu sunt fondate, raportat la faptul că prin Încheierea de cameră preliminară din data de 26.11.2014 pronunţată e judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. .../84/2014/a12 i-au fost admise inculpatului cereri similare, ocazie cu care putea să îşi rezolve respectivele probleme.

Cererea inculpatului B.G. de a se deplasa în data de 24.12.2014 între orele 0813 la Spitalul Judeţean Zalău nu este fondată, acesta putând fi vizitat de către medicul curant la domiciliul său din oraşul Şimleu Silvaniei.

De asemenea, cererea inculpatului B.M. de a participa la o ceremonie religioasă organizată de cultul O. în data de 28.12.2014 între orele 09-14 nu este fondată, dat fiind faptul că acestui inculpat i-au fost admise mai multe cereri similare.

(...)

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii P.N.D., G.I., H.I.

şi N.P..

Prin motivele orale apărătorul ales al inculpatului P.N.D. a solicitat admiterea căii de atac promovate şi înlocuirea arestului preventiv cu cel la domiciliu, pentru ca şi clientul său să beneficieze de principiul egalităţii de tratament în faţa instanţelor de judecată, având în vedere că faţă de ceilalţi inculpaţi s-a luat măsura arestului la domiciliu conform art. 218 CPP.

Învederează că în privinţa acestuia au încetat temeiurile care au determinat arestarea preventivă şi nu au apărut împrejurări noi care să impună această măsură privativă de libertate.

Apărătorul ales al inculpatului N.P. a solicitat admiterea contestaţiei şi încuviinţarea părăsirii domiciliului, de către acesta în vederea deplasării la data de 21 ianuarie 2015, între orele 06:00 - 16:00 la Spitalul Militar Cluj - Napoca pentru efectuarea unui computer tomograf la rinichi;

- încuviinţarea deplasării inculpatului la data de 16 ianuarie 2015, timp de 2 ore, între 10:00 - 12:00, însoţit de organele de poliţie la Cooperativa de Credit „x.” jud. Maramureş, cu actul de identitate, în original, pentru finalizarea operaţiunii de acordare a creditului contractat la această instituţie financiară;

Apărătorul ales al inculpaţilor G.I. şi H.I. a cerut admiterea căilor de atac promovate, desfiinţarea încheierii primei instanţe şi rejudecând cauza: încuviinţarea

pentru inculpatul G.I. a participării, în frecare duminică, între orele 09:00 - 13:00 la liturghia de la Parohia Ortodoxă „S.” Zalău, unde este membru în Consiliul Parohial;

- încuviinţarea posibilităţii comunicării inculpaţilor G.I. cu H.I. în scopul rezolvării activităţilor profesionale a firmelor pe care le deţin;

- încuviinţarea pentru inculpatul G.I. de a lua legătura cu martorul X. ... - administratorul firmelor E.C.C. şi E.T.M. în interesul soluţionării activităţii profesionale a firmelor;

- încuviinţarea deplasării pentru inculpaţii G.I.. şi H.I. timp de câte 2 ore/zilnic, orele 10:00 - 12:00 la sediul firmelor E.C.C., E.T.M. şi E.C., situat în satul H., în interesul activităţii profesionale a firmelor.

Apărătorul ales al inculpaţilor N.P., G.I. şi H.I. a învederat faptul că prin respingerea repetată de către instanţa de fond şi de către Curte a solicitărilor sale, s-a încălcat condiţia proporţionalităţii măsurii organelor judiciare, care nu le-au permis persoanelor arestate la domiciliu să-l părăsească temporar, pentru prezentarea la locul de muncă ori la alte activităţi similare, în vederea procurării mijloacelor esenţiale de existenţă, iar în cazul inculpatului N.P., de a se prezenta la unităţi sanitare, în vederea reechilibrării stării de sănătate, acesta suferind de afecţiuni renale, care necesită tratament de urgenţă conform actelor ataşate dosarului, fiind recomandată în acest sens de către medici, efectuarea unei tomografii computerizate.

Curtea examinând contestaţiile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la contestaţia inculpatului P.N.D.:

CEDO a statuat că, potrivit art.5 paragraf 3, autorităţile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanţii în ceea ce priveşte prezentarea sa la proces.

Plecând de la jurisprudenţa CEDO, instanţele interne au definit de-a lungul timpului criterii şi elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenţei „pericolului pentru ordinea publică”, printre care reacţia colectivă declanşată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum şi profilul personal al acestuia.

Totodată, instanţele naţionale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracţiune sau de reacţia publică declanşată de faptele comise. Rezonanţa în opinia publică, o anumită stare de nesiguranţă generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidenţiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noţiune care nu trebuie confundată cu cea de „pericol social al faptelor” comise.

Doar înţelegând în maniera descrisă semnificaţia libertăţii şi a privării de libertate se poate realiza în concret şi în mod efectiv scopul esenţial al reglementării dreptului la libertate, cel al protejării individului împotriva arbitrariului autorităţii.

Potrivit art. 202 NCPP măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată, ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Prin încheierea penală nr. 58/P/22 decembrie2014 a Tribunalului Sălaj, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 348 raportat la art. 207 alin 2 şi 4 Cod

procedură penală a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul P.N.D., la data de 24 ianuarie 2014 prin încheierea penală nr. 7 a Tribunalului Constanţa în dosarul nr. ..7118/2014, confirmată prin încheierea penală nr. 41/P/28 octombrie 2014 a Tribunalului Sălaj în dosarul nr. .../84/2014 apreciind totodată ca nefondată solicitarea de înlocuire a arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu, formulată de către apărătorul acestuia.

În speţa de faţă, sunt incidente prevederile art.223 alin 2 Cod procedură penală vizând condiţiile în care poate fi dispusă măsura arestării preventive.

Potrivit alin. 2 al art. 223 NCPP măsura arestării preventive poate fi luată, dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune de corupţie, sau alte fapte penale pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestuia, a anturajului şi a mediului din care provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În prezenta cauză, probele administrate până în acest moment procesual creează cu suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către inculpat a infracţiunilor pentru care este cercetat (infracţiuni economice care au cauzat prejudicii importante bugetului de stat), perioada infracţională fiind situată în anii 2008-2010.

Principiile de securitate juridică şi de protecţie împotriva arbitrariului impun fondarea fiecărei privaţiuni de libertate pe o bază legală specifică şi pe o suspiciune rezonabilă.

Prin luarea acestei măsuri nu trebuie să se înţeleagă că inculpatului i se impută săvârşirea unor infracţiuni, ci că există probe şi indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal. Ori, suntem în prezenţa indiciilor temeinice atunci când din datele existente în speţă rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală, a săvârşit faptele.

În „cauza Mckay contra Regatului Unit din 3 octombrie 2006 CEDO a arătat că în prima fază a detenţiei provizorii, existenţa motivelor plauzibile de a crede că inculpatul este autorul faptelor reprezintă un motiv suficient pentru o plasare în detenţie”.

Probele care ar putea da naştere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare, a învederat Curtea Europeană în cauza O”Hara contra Regatului Unit din 16 noiembrie 2001”.

Împrejurarea că inculpatul P. uzează de dreptul la tăcere reprezintă o prezumţie legală, respectată de autorităţi şi care subzistă până la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare.

Examinând îndeplinirea în concret, a condiţiilor prevăzute de art.223 alin 2 Cod procedură penală pentru luarea măsurii arestării preventive, se constată că în mod întemeiat judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Sălaj a concluzionat în sens afirmativ.

Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care o justifică, menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

În cauza de faţă, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate şi în consecinţă, ceea ce judecătorul de cameră preliminară trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă şi dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.

În privinţa indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul P. este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv şi nu sau modificat până la sesizarea instanţei prin rechizitoriu şi nici până la soluţionarea prezentei contestaţii.

Curtea constată ca fiind justă aprecierea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Sălaj, privind pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar determina pentru ordinea publică, sub acest aspect avându-se în vedere natura şi gravitatea sporită a activităţii infracţionale de care este acuzat -reflectată în regimul sancţionator aplicabil acesteia, modalitatea presupusă de comitere a faptelor respective, puternica rezonanţă negativă pe care astfel de fapte o au în rândul opiniei publice, elemente care în mod obiectiv şi rezonabil, justifică reacţii ferme şi credibile din partea organelor judiciare.

Judecătorul de la Tribunalul Sălaj a dat o interpretare corectă şi a făcut o aplicare justă a dispoziţiilor art.223 alin. 2 NCPP, întrucât circumstanţele personale favorabile invocate de inculpat nu pot constitui, prin ele însele, temei al reconsiderării privării sale de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravităţii sporite a faptelor de care este acuzat şi a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să modifice temeiurile ce au determinat arestarea iniţială a contestatorului, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară, constată că tribunalul a respins în mod legal cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a arestului la domiciliu.

Aşa cum rezultă din încheierea atacată, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Sălaj a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală şi a constatat în mod justificat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a contestatorului şi că infracţiunile deduse judecăţii sunt presupus a fi grave, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, existând probe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Condiţia existenţei pericolului concret pentru ordinea publică, este îndeplinită, având în vedere infracţiunile pentru care inculpatul contestator a fost cercetat şi dedus judecăţii, acestea fiind deosebit de grave.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curte, apreciază că lăsarea în libertate a contestatorului ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală, creându-se un climat de insecuritate socială şi de neîncredere a cetăţenilor în actul de justiţie.

Mai mult decât atât, manifestările nejustificate de clemenţă ale judecătorului de cameră preliminară, nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legilor.

Măsurile preventive în cauze de acest gen, se impun cu necesitate, acestea fiind necesare împotriva persoanelor care încalcă legea penală, prin intervenţia autorităţilor j udiciare.

Atât inculpatul cât şi presupusele fapte imputate sunt grave, pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică fiind relevat de faptul că acesta s-a sustras de la executarea mandatului de arestare, fiind găsit în Franţa, condiţii în care nu există garanţii că luându-se o altă măsură mai uşoară nu ar periclita buna derulare a actului de justiţie.

Curtea consideră că pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a procesului penal şi pentru o bună administrare a justiţiei, este oportună la acest

moment procesual măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror şi reţinute ca atare de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Sălaj.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel, efectuând un examen propriu al cauzei, va analiza garanţiile oferite de CEDO împotriva privării arbitrare de libertate a inculpatului, de către autorităţi, prin prisma oportunităţii la acest moment procesual a menţinerii stării de arestare preventivă.

Referitor la tulburarea ordinii publice, prin prisma cauzelor Dinler contra Turciei din 31 mai 2005, Dumont-Maliverg contra Franţei din 31 mai 2005, CEDO recunoaşte că prin gravitatea lor particulară şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenţie provizorie, cel puţin pentru un anume timp. Acest factor nu este pertinent şi suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea deţinutului ar tulbura liniştea publică. În plus, detenţia nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv ameninţată; menţinerea în detenţie preventivă nu poate fi dispusă numai în anticiparea unei pedepse privative de libertate. Aşadar, conform jurisprudenţei Curţii, riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, motivarea instanţei cu privire la prelungire trebuind să se refere la toate temeiurile ce impun detenţia provizorie.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Curte apreciază că trecerea unui interval de timp de 1 an de zile de la arestarea preventivă a inculpatului, nu a diminuat forţa de convingere a justificării detenţiei preventive numai pe baza unor asemenea consideraţii, câtă vreme cercetarea judecătorească nu a fost demarată, dosarul aflându-se în faza de cameră preliminară.

Nimic nu va împiedica magistratul fondului ca la finalizarea procedurii în cameră preliminară şi debutul judecăţii, după ce va fi audiat contestatorul şi se va lua act de poziţia procesuală a acestuia, să înlocuiască arestul preventiv cu altă măsură mai uşoară, privativă sau neprivativă de libertate.

Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară de la Curte, apreciază ca oportună soluţia tribunalului, deoarece presupusele infracţiuni reţinute în sarcina contestatorului, constituie fapte penale prevăzute de Codul penal şi legile speciale şi sancţionată cu închisoare mai mare de 5 ani, iar dispunerea arestului la domiciliu după 1 an de zile de la arestare, în condiţiile în care s-a sustras urmăririi penale şi arestării, ar genera un sentiment de insecuritate pentru ordinea publică, raportat la activitatea ilicită gravă de care este acuzat inculpatul bănuit că a acţionat cu intenţie directă.

Menţinerea măsurii arestării preventive se justifică în scopul de a-l face pe inculpat să conştientizeze asupra comportamentului său antisocial, pentru buna desfăşurare a judecăţii şi pentru a-l împiedica să comită alte fapte penale.

Prevalarea de dreptul la tăcere nu este de natură să contureze că s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.

Complexitatea cauzei justifică nedepăşirea termenului rezonabil, inculpatul fiind arestată doar de 1 an de zile.

Timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice, judecarea inculpatului în arest la domiciliu pentru presupuse infracţiuni de o asemenea gravitate.

Măsura arestării preventive se impune a fi menţinută şi prin raportare la exigenţele art. 5 par 3 din CEDO, pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente şi suficiente a o justifica. Pertinenţa şi suficienţa acestor motive

se apreciază de magistraţi în ansamblul circumstanţelor particulare ale cauzei şi prin raportare la prevederile art. 202 şi art 223 alin 2 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară şi pentru buna desfăşurare a procesului penal, în speţă fiind respectate toate garanţiile procesuale de care aceasta se bucură conform legislaţiei în vigoare.

Pe de altă parte, gravitatea infracţiunii - existenţa unei bănuieli puternice de participare la săvârşirea unor infracţiuni grave, - determină Curtea să aprecieze - că legitimează şi singură o detenţie provizorie (cauza Naus c.Poloniei din 16 sept.2008).

Raportat la împrejurarea că în speţa de faţă, inculpatul este suspicionat că a fost implicată în multiple acte materiale de evaziune fiscală, spălarea banilor, constituirea unui grup infracţional organizat, justifică aprecierea că întreaga activitate ilicită, de care este bănuit, prezintă o gravitate sporită.

Pericolul ca acuzatul să se sustragă de la procesul penal.

Un asemenea pericol nu se poate aprecia numai pe baza gravităţii pedepsei pe care o riscă persoana respectivă (cauza Kalay c.Turciei-22 sept.2005; Kankowski c.Poloniei - 4 oct.2005; Karagoz c.Turciei - 20 oct.2005; Muller c.Franţei - 17 martie 1997). Alte circumstanţe, cum ar fi caracterul celui interesat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale, legăturile de orice natură cu ţara în care sunt urmăriţi, pot să confirme existenţa pericolului de sustragere de la proces, sau să-l facă să pară atât de redus încât să nu justifice detenţia provizorie. De asemenea, ar putea fi avut în vedere faptul că, înaintea arestării cel în cauză se sustrăsese urmăririi penale şi arestării (cauza Kozik c.Poloniei - 18 iulie 2006), ipoteză demonstrată în speţa de faţă, contestatorul P. sustrăgându-se arestării, fiind descoperit pe teritoriul Franţei. Probele dosarului, învederează că inculpatul P. nu prezintă garanţii faţă de modul de derulare a activităţii infracţionale, că pus în libertate, nu s-ar sustrage procesului penal sau nu s-ar deda la fapte similare.

Pericolul de influenţare a procesului.

CEDO acceptă în unele cauze faptul că autorităţile apreciază că trebuie să păstreze un suspect în detenţie, cel puţin la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă care necesită cercetări delicate şi multiple. După o perioadă, imperativele anchetei nu mai sunt suficiente, chiar într-o asemenea cauză, pentru a justifica detenţia: în mod normal, pericolele respective diminuează cu timpul, pe măsură ce sunt efectuate investigaţiile necesare, sunt luate depoziţiile persoanelor implicate şi realizate toate verificările cerute de circumstanţele cauzei. (cauza W.c.Elveţiei - 25 ianuarie 1993).

Riscul presiunilor asupra martorilor sau al obstrucţionării anchetei în alte moduri nelegale nu justifică întreaga perioadă de detenţie. (cauza Krawczak c.Poloniei - 4 oct.2005). Aşa cum s-a mai învederat, în prezent cercetarea judecătorească încă nu a fost demarată, iar raportat la poziţia procesuală a inculpatului, judecătorul fondului va putea înlocui arestul preventiv cu altă măsură privativă sau neprivativă de libertate.

Negarea culpabilităţii de către reclamant

Orice acuzat are dreptul la tăcere şi de a contesta faptele care îi sunt reproşate şi nu se poate fundamenta menţinerea în detenţie numai pe faptul că inculpatul neagă orice vinovăţie sau refuză să răspundă întrebărilor care îi sunt puse, acesta fiind prezumat nevinovat de-a lungul procesului (cauza Gerard Bernard c.Franţei - 26 sept.2006). Autorităţile judecătoreşti nu ar putea să susţină că, negând fapta, inculpatul ar fi impus practic menţinerea sa în detenţie (Dumont-Maliverg c.Franţei -31 mai 2005).

În speţa de faţă, până în prezent, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere.

Pericolul de repetare al faptelor

Gravitatea unei inculpări poate să conducă autorităţile judiciare să plaseze şi să lase suspectul în detenţie provizorie pentru a împiedica tentativele de a comite noi infracţiuni. Mai este nevoie, în plus faţă de alte condiţii, ca circumstanţele cauzei şi mai ales antecedentele şi personalitatea celui acuzat să facă plauzibil pericolul şi adecvată măsura (cauza Clooth c.Belgiei - 12 nov. 1991).

Spre deosebire de hotărârea Jiga contra României din martie 2010, unde s-a considerat nejustificată menţinerea în arest a unei persoane acuzate de corupţie, o perioadă mai mare de 11 luni, după momentul audierii martorilor, când nu mai era periclitată cercetarea judecătorească, în prezenta speţă, este de remarcat că judecata în primă instanţă nu a demarat, audierea inculpatului nu a avut loc, atitudinea sa procesuală nu este cunoscută, astfel că pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a procesului penal, este justificată momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile iniţiale care au impus-o.

În speţa de faţă, pericolul pentru ordinea publică şi tulburarea acestuia precum şi gravitatea presupuselor infracţiuni imputate inculpatului, natura acestora impun păstrarea lui în arest preventiv, nefiind oportună la acest moment procesual măsura arestului la domiciliu.

Potrivit art. 218 alin 1 şi 2 Cod procedură penală arestul la domiciliu se poate dispune dacă această măsură este apreciată de judecător ca necesară şi suficientă în speţa dedusă judecăţii şi contribuie la scopurile prevăzute în art. 202 alin 1 Cod procedură penală.

Circumstanţele personale ale inculpatului, nu pot constitui temei al reconsiderării privării sale de libertate, ele trebuind evaluate în contextul gravităţii sporite a presupuselor fapte de care este acuzat contestatorul şi a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal.

Probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, în faza de urmărire penală, demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, continuă să subziste, astfel că soluţia judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Sălaj este judicioasă.

Aşa cum am mai învederat în cuprinsul încheierii, în speţă este de actualitate şi urmărită de către magistrat, prin arestarea contestatorului „buna desfăşurare a procesului penal şi implicit a actului de justiţie”.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că, dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumţiei de nevinovăţie, faţă de regula respectării libertăţii individuale fixată de Convenţie, prelungirea detenţiei unui acuzat este legitimă. (Vrencev c.Serbiei, 2361/05, 23.09.2008; Letellier c.Franţei, 26.06.1991; Labita c.Italiei, MC, 26772/95, 06.04.2004, par.152; Kudla c.Poloniei, MC, 30210/96, par. 104, 26.10.2000; CEDH, 26 ianuarie 1993, W.c./Suise, 13 iulie 1996, Van der Tang c/Espagne, 6 noiembrie 2003, Pantano c/Italiei).

Aşa fiind, în acord cu jurisprudenţa CEDO, dar şi cu practica instanţelor naţionale, Curtea consideră că măsura arestării preventive se impune în acest dosar, pentru că niciuna dintre celelalte măsuri preventive cuprinse în disp.art. 202 NCPP nu este potrivită datelor speţei (cauza Wemhoff c/Germaniei).

Pe de altă parte, în cauza Labita c/Italiei, Curtea a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii, se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii certe, cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumţiei de

nevinovăţie, să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.

Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanţă numai sub aspectul prevăzut în art.241 NCPP, referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidenţă în cauză.

Nu în ultimul rând, judecătorul de cameră preliminară de la Curte, reţine că arestul preventiv este proporţional cu gravitatea presupuselor acuzaţii aduse contestatorului de către procurori şi este totodată necesar pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea sa, iar pe de altă parte circumstanţele personale ale inculpatului vor fi avute în vedere cu ocazia judecării dosarului pe fond, în acest moment procesual, ele neconstituind un temei pentru înlocuirea privării de libertate cu arestul la domiciliu.

Aşa fiind, contestaţia inculpatului apare ca nefondată şi se va respinge conform art.4251 alin. 7 pct.1 lit.b NCPP.

Va fi obligat contestatorul să achite statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, în baza art.275 al.2 C.pr.pen.

Cu privire la contestaţiile inculpaţilor N.P., G.I. şi H.I.:

Curtea reţine că legiuitorul intern s-a gândit că ingerinţele în viaţa privată şi profesională pe care le presupune desfăşurarea procesului penal, se încadrează automat într-unul dintre aceste scopuri legitime: respectiv în apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, sau în protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, ce reprezintă totodată scopuri generale ale procesului penal. În interpretarea sintagmei „Prevenirea criminalităţii”, organele Convenţiei Europene au inclus şi urmărirea şi sancţionarea infracţiunilor deja comise, în baza ideii după care sancţiunea penală are un caracter preventiv. Aşadar, ingerinţele prevăzute în Codul de procedură penală urmăresc în general, un astfel de scop legitim.

Curtea reţine că, pentru restrângerea dreptului la viaţă privată, profesională şi la sănătate, este nevoie ca aceasta să fie necesară într-o societate democratică, ceea ce presupune asigurarea unui just echilibru între interesul individului de a-i fi asigurat dreptul la viaţa privată, la sănătate, viaţă socială şi profesională şi interesul general al societăţii, care impune restrângerea acestui drept în cazul în care acest lucru este necesar realizării unor scopuri legitime (CEDO, hotărârea Van der Graaf c. Ţărilor de Jos din 1 iunie 2004).

Distinct de condiţia ca ingerinţa să fie necesară într-o societate democratică, atât fosta Comisie, cât şi Curtea Europeană au consacrat o altă condiţie, anume ca ingerinţa să fie proporţională cu scopul urmărit. S-a constatat că, în anumite situaţii concrete, analiza lor a trebuit să meargă dincolo de determinarea necesităţii unei ingerinţe într-o societate democratică; legat de această condiţie, dar distinct de ea, pentru ca ingerinţa autorităţilor statale să apară compatibilă cu dispoziţiile Convenţiei, se impune să răspundă unei nevoi sociale imperioase, proporţionale cu scopul urmărit prin producerea ei (Comisia Edo, Kareem c. Suediei din 25 octombrie 1996; Hotărârea Raidl c. Austriei din 4 septembrie 1995).

Până în prezent contestatorii N., H. şi G. au formulat mai multe cereri ca pe durata arestului la domiciliu să li se permită să se prezinte la sediul firmelor comerciale pe care le administrează, o perioadă limitată de timp, să ia legătura între ei pentru buna derulare a activităţii de serviciu a societăţilor, precum şi de a comunica cu martorul P.D. - administratorul de fapt al firmelor E.C.C., E.T.M., E.C., pentru ca acestea să nu intre în insolvenţă, din derularea activităţii comerciale obţinându-şi

mijloacele esenţiale de subzistenţă, pentru ei şi pentru persoanele angajate în cadrul acestora.

Instanţa de fond cât şi Curtea au respins în mai multe rânduri aceste solicitări cu motivarea că ar fi periclitată buna administrare a actului de justiţie, câtă vreme dosarul se află în cameră preliminară, nefiind demarată judecata efectivă.

Pe de altă parte, s-a susţinut că la locul de detenţie unde au fost încarceraţi împreună, cei doi inculpaţi au luat legătura doar sub stricta supraveghere a gardienilor, astfel că nu au putut adopta o strategie comună de compromitere a probelor administrate de organele de anchetă.

S-a învederat totodată că prin contactarea martorului P.D. s-ar putea distruge unele acte scrise ce există la sediul firmelor comerciale, iar în privinţa inculpatului N.P. s-a respins nemotivat aprobarea efectuării de investigaţii medicale cu caracter urgent, în domeniul urologic, lipsind totodată argumentarea magistraţilor pentru neaprobarea deplasării acestui contestator la sediul unei cooperative de credit, pentru finalizarea acordării unui împrumut bancar, în vederea redresării financiare a firmelor ce le deţine. Motivarea la unison a magistraţilor, în privinţa neacceptării solicitărilor contestatorilor, a fost aceea a gravităţii presupuselor acuzaţii ce li se aduc şi a împrejurării că, liberi fiind pe o durată limitată, inculpaţii ar putea obstrucţiona şi periclita buna derulare a actului de justiţie.

Curtea reţine că în speţă CEDO a statuat că doar gravitatea acuzaţiilor îndreptate împotriva unei persoane nu poate justifica prelungirea detenţiei acesteia, dacă nu există indicii de fapt, după care să se poată afirma că ar fi existat riscul de a influenţa martorii (cauza Klyakhin c/Federaţia Rusă) şi că menţinerea unei persoane în stare de arest doar pe baza gravităţii faptei de care este acuzată, nu este compatibilă cu prevederile art. 5 par.3 din Convenţie, care impune ca autorităţile să justifice măsura prelungirii arestării preventive şi pe alte raţiuni concrete şi de asemenea, să ia în calcul şi alte măsuri preventive alternative arestării (cauza Patsouria c/Georgia).

În prezenta speţă, faţă de cei trei contestatori la 29 septembrie 2014 prin încheierea penală nr. 588 a Curţii de Apel Cluj s-a luat măsura arestului la domiciliu, cu toate că acestora li se impută presupuse fapte de evaziune fiscală, constituirea unui grup infracţional organizat, spălare de bani.

Numai gravitatea faptelor şi severitatea sancţiunii aplicabile nu pot justifica prelungirea arestării preventive. Prin decizia Belevitskiy c/Rusiei din 1 martie 2007, CEDO a stabilit o încălcare a art. 5 par.3, deoarece instanţele nu invocau fapte concrete şi se bazaseră numai pe gravitatea acuzaţiilor, când prelungiseră detenţia inculpatului.

Mai mult, în cazul infracţiunilor fără violenţă, CEDO a considerat că acestea nu puteau pune în dificultate autorităţile, în ceea ce priveşte determinarea faptelor şi judecarea inculpaţilor în stare de libertate.(cauza Owsik c/Poloniei 2007).

De asemenea, Curtea reţine că invocarea vagă a pericolului ca inculpaţii să se sustragă de la urmărirea penală sau proces, fără a furniza niciun detaliu, alături de menţionarea limitei mari de pedeapsă ce se poate aplica în cazul dovedirii vinovăţiei acestora, duce la concluzia încălcării art. 5 par.3 din Convenţie, în cazurile în care autorităţile nu analizaseră posibilitatea aplicării altor măsuri preventive, respectiv eliberarea sub control judiciar, sau pe cauţiune, sau arestul la domiciliu.(cauza Dzyruk c/Poloniei 2006).

Ori, instanţele de judecată nu au demonstrat în speţă, cum ar fi tulburată în mod real ordinea publică, prin lăsarea inculpaţilor în libertate, o perioadă limitată de timp, pentru rezolvarea activităţii profesionale a firmelor ce le conduc şi pentru respectarea dreptului la sănătate şi al vieţii private a contestatorilor.

Art. 221 alin 6 CPP prevede că pe durata arestului la domiciliu judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată le poate permite inculpaţilor părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională, ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpaţilor.

În speţa de faţă, sunt întrunite pe deplin aceste cerinţe ale textului art. 221 ali 6 CPP în varianta „prezentarea inculpaţilor la locul de muncă ori la alte activităţi similare, pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, iar pe de altă parte starea de sănătate este asimilată sintagmei precum şi în alte situaţii temeinic justificate, toate acestea fiind necesare pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale contestatorilor”

Astfel, în privinţa inculpatului N.P., Curtea reţine că la dosar a fost depusă la fila 44 Curte o scrisoare medicală emanând de la cabinetul medical „MAN 2010” din data de 10 decembrie 2014 unde se indică expres „că este necesară de urgenţă efectuarea unei tomografii computerizate la rinichi”.

De asemenea, tot acest inculpat prin apărătorul său a depus la dosar la fila 47 Curte, o adresă emisă din partea Cooperativei de Credit Băimăreana, prin care i se pune în vedere să se prezinte de urgenţă la ghişeul Agenţiei Tăşnad, având asupra sa actul de identitate în original, pentru finalizarea operaţiunii de acordare a creditului contractat la această instituţie financiară, împrumut necesar pentru redresarea financiară a firmelor contestatorului.

În privinţa inculpatului G.I. s-a depus din partea Protopopiatului Zalău la dosarul Curţii, o adresă eliberată la 14 ianuarie 2015, prin care „Parohia S. Zalău” solicită aprobarea de către instanţă a participării contestatorului G. în fiecare duminică la liturghie, pe o perioadă de 4 ore, deoarece acesta este epitrop în Consiliul parohial.

Cât privesc solicitările inculpaţilor G.I. şi H.I. de a lua legătura unul cu altul, posibilitatea inculpatului G. de a-l contacta pe martorul P.D., administratorul firmelor E.C.C. şi E.T.M. cât şi posibilitatea deplasării celor doi contestatori câte 2 ore zilnic la sediul firmelor din Hereclean nr. 23 C, Curtea reţine că aceste cereri vizează bunul mers al activităţii economice a societăţilor E.C.C., E.T.M. şi E.C., grav afectate de arestarea celor doi acţionari şi administratori, în luna martie 2014.

Din actele de la dosar rezultă că societatea E.C. este deja în faliment, fiind în lichidare. La E.T.M., cifra de afaceri s-a prăbuşit în 2014 comparativ cu anul 2013, respectiv de la 16,9 milI.e lei a coborât la 3,9 milI.e lei. În mod similar, cifra de afaceri a societăţii E.C.C. a coborât în 2014 de la 7,8 milI.e lei la 5,1 milI.e lei.

Pe de altă parte, numărul de angajaţi a scăzut la ambele firme, iar cei de la E.C. au fost disponibilizaţi.

Nu în ultimul rând, din actele de la dosar rezultă că societatea E.C.C. a fost pusă în faţa unei cereri de intrare în faliment, fiind deja în insolvenţă, în urmă cu 4 luni.

Această societate aşa cum reiese din actele scrise ataşate, a evitat cu greu falimentul, dar este din ce în ce mai dificil de respectat planul de reorganizare al firmei.

La dosarul Curţii s-a depus în probaţiune şi declaraţia dată de numitul P.D. în calitate de martor, în faza de urmărire penală la DIICOT-BIROUL TERITORIAL SĂLAJ, pentru ca instanţa să poată aprecia dacă această depoziţie este esenţială în dovedirea vinovăţiei inculpaţilor, în opinia acuzării, cu precizarea că acest martor este administratorul firmelor inculpaţilor H. şi G..

Curtea reţine că în acest moment dosarul se află în fază de cameră preliminară, cercetarea judecătorească nu a început în această speţă, martorul P.D. a fost ascultat la 29 aprilie 2014 de către procuror, iar dacă în faţa instanţei de judecată îşi va schimba conţinutul depoziţiei, aceasta va fi apreciată ca atare, de către instanţa desemnată să judece fondul cauzei, observându-se că o eventuală revenire asupra celor declarate în faza de urmărire penală, a avut loc doar după contactul cu inculpaţii contestatori, putând astfel să suporte rigorile legii penale, toate persoanele implicate în acest dosar.

Dosarul aflându-se în faza de cameră preliminară, este de presupus că toate actele scrise în acuzarea şi apărarea inculpaţilor se află la dosar, astfel că acestea nu pot fi sustrase de către contestatori, iar conţinutul lor nu poate fi alterat de către inculpaţi.

Pe de altă parte, martorii propuşi în acuzare de către procurori au fost indicaţi în rechizitoriu şi audiaţi nemijlocit în faza de urmărire penală.

Dacă aceştia îşi vor schimba declaraţiile în faţa instanţei de judecată, revenirile vor fi sancţionate ca atare de către judecător, dacă nu sunt fondate, observându-se că modificarea declaraţiilor a fost realizată abia după contactul lor nemijlocit cu contestatorii sau în urma presiunilor exercitate de către aceştia, condiţii în care împotriva inculpaţilor vor fi luate măsurile procesuale ce se impun.

Din probele de la dosar rezultă fără dubiu că inculpaţii G. şi H. au fost colegi de cameră la penitenciar timp de 185 zile, în care au putut comunica liber în mediul carceral, iar pe de altă parte la toate termenele de judecată, care au avut loc la instanţele de fond şi la Curte, s-au întâlnit pe coridoarele palatului de justiţie, unde evident au avut contact unul cu altul şi au putut lua legătura nestingheriţi, astfel că ar fi lipsită de raţiune în prezent interzicerea posibilităţii comunicării celor doi contestatori, în interesul economic al firmelor şi al deplasării la sediul acestora, în acelaşi scop.

Câtă vreme legislaţia naţională prin art. 221 alin.6 CPP permite judecătorului de cameră preliminară să încuviinţeze părăsirea imobilului în care inculpaţii sunt arestaţi la domiciliu, pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă precum şi în alte situaţii temeinic justificate, solicitările lor fiind axate exclusiv pe realizarea unor drepturi ori interese legitime, trebuie remarcat că şi legislaţia europeană sunt prevăzute asemenea dispoziţii, relevantă în speţă fiind hotărârea CEDO Loski c.Poloniei.

CEDO în această cauză a analizat condiţia proporţionalităţii măsurii organelor judiciare, care nu i-au permis persoanei arestate la domiciliu să părăsească temporar imobilul pentru rezolvarea unor probleme personale, refuzul autorităţilor a fost motivat prin aceea că nu există garanţii că inculpatul s-ar întoarce. Curtea Europeană a constatat că nu există niciun motiv real a crede că există riscul ca reclamantul să fugă, iar acesta nu era acuzat de vreo infracţiune extrem de gravă sau de una de violenţă. Ţinând cont de situaţia delicată în care inculpatul s-a aflat, Curtea a considerat că doar motive imperioase ar fi putut justifica refuzul de a i se permite ieşirea din domiciliu. De aceea, Curtea Europeană a apreciat că măsura statului polonez a fost lipsită de proporţionalitate, astfel că art. 8 a fost violat.

Sintetizând cele relevate mai sus, Curtea apreciază că neonorarea solicitărilor contestatorilor poate deveni nejustificată, dacă se constată dispariţia justului echilibru între restrângerea drepturilor inculpaţilor aşa cum le sunt conferite de art 221 alin 6 CPP, şi scopul urmărit, prin atingerea adusă acestor drepturi.

Inculpaţilor li s-a restrâns dreptul la libera circulaţie, prin arestul la domiciliu, începând cu 29 septembrie 2014, măsură care nu este excesivă şi pe care de altfel, inculpaţii nici nu au contestat-o, prin prezenta încheiere.

Curtea reţine că inculpaţii sunt acuzaţi de comiterea unor infracţiuni grave, dar natura acuzaţiilor nu poate constitui un temei pentru restrângerea unor drepturi pentru o durată mare de timp, întrucât orice persoană are vocaţia de a fi judecată într-un termen rezonabil, pentru a se evita menţinerea ei într-o stare de nesiguranţă, cu privire la situaţia sa pentru o perioadă de timp prea mare (C.E.D.O, cauza Wemhhof c/a R.F.G.), cu atât mai mult cu cât acuzaţiile penale sunt însoţite de o restrângere a dreptului la libera circulaţie. Această restrângere nu poate fi acceptată, decât prin raportare şi la durata rezonabilă a măsurii, condiţie ce rezultă din art.6 paragraf 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât prin perpetuarea unei măsuri restrictive de drepturi, se încalcă dreptul la un proces echitabil, cu referire la componenta judecării cauzei într-un termen rezonabil.

Aşa fiind, Curtea în baza art. 4251 alin.7 pct 2 lit a CPP va admite contestaţiile inculpaţilor G.I., H.I. şi P. N. împotriva aceleiaşi încheieri pe care o va desfiinţa doar cu privire la:

-încuviinţarea părăsirii domiciliului, de către P. N. în vederea deplasării la data de 21 ianuarie 2015, între orele 06:00 - 16:00 la Spitalul Militar Cluj - Napoca pentru efectuarea unui computer tomograf la rinichi;

-încuviinţarea deplasării inculpatului P. N. la data de 16 ianuarie 2015, timp de 2 ore, între 10:00 - 12:00, însoţit de organele de poliţie la Cooperativa de Credit „Băimăreana Baia - Mare” jud. Maramureş, cu actul de identitate, în original, pentru finalizarea operaţiunii de acordare a creditului contractat la această instituţie financiară.

- încuviinţarea pentru inculpatul G.I. a participării, în fiecare duminică, între orele 09:00 - 13:00 la liturghia de la Parohia Ortodoxă „S.” Zalău, unde este membru în Consiliul Parohial;

- încuviinţarea posibilităţii comunicării inculpaţilor G.I. cu H.I. în scopul rezolvării activităţilor profesionale a firmelor pe care le deţin;

- încuviinţarea pentru inculpatul G.I. de a lua legătura cu martorul P.D. având CNP 1690609312953 - administratorul firmelor E.C.C. şi E.T.M. în interesul soluţionării activităţii profesionale a firmelor;

- încuviinţarea deplasării pentru inculpaţii G.I. şi H.I. timp de câte 2 ore/zilnic, orele 10:00 - 12:00 la sediul firmelor E.C.C., E.T.M. şi E.C., situat în satul Hereclean nr. 23 C, în interesul activităţii profesionale a firmelor;

Se vor menţine restul dispoziţiilor încheierii atacate.

Se va stabili onorariu apărător oficiu la 100 lei pentru avocat Nuţ Corneliu., din Baroul Cluj, ce se achită din FMJ, în temeiul art.272 alin 1 CPP.

Cheltuielile judiciare, în contestaţiile inculpaţilor, vor rămâne în sarcina statului, în temeiul art. 275 alin. 3 CPP. (Judecător Delia Purice)

Penal. Nemotivarea sentinţei primei instanţe. NCP. Lipsa... →

Camera preliminara. Art. 221 alin.6 NCPP. Condiţii de admitere. CEDO. Hotărârea în cauza Loski c. Poloniei

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Camera preliminara. Art. 221 alin.6 NCPP. Condiţii de admitere. CEDO. Hotărârea în cauza Loski c. Poloniei