Uciderea din culpă a victimei pe marcajul pietonal. NCP. Modificarea stării locului faptei fără încuviinţarea organelor de poliţie.

Comentarii

0

Pedeapsă. Modalitate de executare. Resocializare viitoare pozitivă posibilă doar prin executarea pedepsei prin privare de libertate

Curtea de Apel Cluj, decizia penală nr. 254/A din 18 februarie 2015 Asupra apelurilor penale de faţă,

Prin sentinţa penală nr 336 din 5 noiembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. .../328/2014 a Judecătoriei Turda, în baza art 178 alin 2 C pen 1968, cu aplicarea art 5

C pen, ucidere din culpa a fost condamnată inculpata F.A.F.....- la o pedeapsa de 2

ani inchisoare.

S-a făcut aplicarea art 71 C pen 1968, art 64 lit a teza a doua C pen

1968.

In baza art 89 alin 2 OUG 195/2002 , cu aplicarea art 5 C pen, modificarea locului accidentului fara acordul echipei de cercetare condamna pe inculpata F.A.F. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.

S-a făcut aplicarea art 71 C pen 1968, art 64 lit a teza a doua C pen

1968.

In baza art 33 lit a C pen 1968 s-a constatat ca infractiunile sunt comise in concurs real si potrivit art 34 lit b c pen 1968 s-au contopit pedepsele, aplicand pedeapsa cea mai grea, de 2 ani inchisoare.

S-a făcut aplicarea art 71 C pen, art 64 lit a teza a doua C pen 1968.

In baza art 81 C pen 1968 s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru 4 ani , termen de incercare stabilit conform art 82 C pen 1968 si s-a atras atentia inculpatei asupra prevederilor privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

S-a făcut aplicarea art 71 alin ult C pen 1968.

In baza art 25 C pr pen, art 397 C pr pen, art 998 c civ a fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabila civilmente asigurator A. SA la despagubiri morale de 30.000 euro, echivalent in lei, la data platii, curs BNR, despagubiri materiale de 1100 lei catre partea civila C.C. si respinge ca neintemeiate celelalte pretentii civile formulate.

S-a constatat ca partile vatamate Spitalul mun Turda si Spitalul judetean Cluj nu s-au constituit parte civila.

In baza art 274 alin 1 pr pen, a fost obligată inculpata la 1100 lei cheltuieli judiciare catre stat in solidar cu partea responsabila civilmente asigurator A. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr 2769/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Turda, inregistrat in data de 31.01.2014, cu nr .../328/2014 la Judecatoria Turda, a fost trimisa în judecată, în stare de libertate, inculpata F.A.F. pentru comiterea infracţiunilor de ucidere din culpa si modificarea locului accidentului fara acordul echipei de cercetare , prev de art 178 alin 2 C pen, art 89 alin 2 OUG 195/2002, cu aplicarea art 33 lit a C pen.

Prin actul de sesizare a instantei s-a aratat ca in data de 20.10.2012 inculpata nu a acordat prioritate de trecere victimei C.I., a intrat in coliziune cu acesta, provocandu-I decesul , apoi a plecat de la locul faptei, inainte de sosirea lucratorilor de politie.

S-au avut in vedere urmatoarele probe: declaratii parte vatamata (f 20-21), invinuita (f 50-53), martori (f 54-67), proces verbal de sesizare (f 4), de cercetare la fata locului(f 5-13), certificate mostenitor (f 22), raport expertiza (f 31-42), buletin de analiza toxicologica alcoolemie (f 77, 80).

Prin incheierea din data de 09.04.2014 s-a dispus inceperea judecatii fata de inculpate.

Partea vatamata C.C. s-a constituit parte civila cu suma de 2600 lei despagubiri materiale (1100 lei inmormantare, 1000 lei masa inmormantare, 500 lei parastase), 30000 euro despagubiri morale - fila 57.

In faza cercetarii judecatoresti , au fost audiati inculpata, martorii .... Partea civila a depus un inscris (facture fiscal fila 60).

Analizând materialul probator al cauzei, instanta a reţinut ca in data de 20.10.2010, in jurul orei 19,37, inculpate a plecat cu autoturismul cu nr de inmatriculare de pe str , nr 15, in directia str Axente Sever

Afara era intuneric, ploua marunt.

Dupa aproximativ, in dreptul in apropierea intrarii in Piata Agroalimentara Turda, situata pe partea stanga a sensului de mers al inculpatei, pe trecerea de pietoni, cu aproximativ 0,91 m inainte de terminarea marcajului rutier trecere de pietoni, inculpata l-a acrosat pe numitul C.I., aflat in traversare. Victima traversa strada, de la dreapta spre stanga in sensul de mers al inculpatei, impactul avand loc pe banda din stanga a strazii.

Victima a fost acrosata cu partea din fata a autoturismului, zona mediana a capotei - aspect care reiese din fotografii, din declaratia martorului .

Apoi, victima a fost ridicata pe capota, lovind cu partea stanga a craniului parbrizul, in partea inferioara, spargandu-l.

A fost proiectata inapoi pe partea carosabila, in fata autoturismului.

In momentul impactului, inculpata a franat, oprind apoi autoturismul, in spatele victimei, care s-a aflat cazuta , pe spate, in fata autoturismului, usor in partea dreapta.

Inculpata a coborat din autoturism, apoi a solicitat ajutor medical, d ela o ambulanta oprita mai in fata autoturismului.

Victima a fost ridicata de personalul medical, pus ape o targa si transportata la spital. Inculpata, insotita de mama ei, a dorit sa se deplaseze cu ambulanta, lucru care nu a fost permis de catre personalul medical.

Atunci, inculpata a condus autoturismul cu nr de inmatriculare pana la

spital.

Ulterior, a revenit la locul accidentului, indicand lucratorilor de politie care a fost pozitia autoturismului.

Inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor, aratand ca impactul a avut loc dupa 10 metri (f 50 dos up), 20 metri (f 52)10-15 metri (f 62), victim lovind in lateral autoturismul condus de ea, fiind ridicat pe capota, apoi cazand in lateral, pe partea dreapta a autoturismului, in zona de mijloc (f 52, 62), in dreptul portierei dreapta spate (f 50). A mai sustinut ca personalul medical i-a spus sa-I urmeze la spital.

In cauza a fost efectuata o expertiza criminalistica (f 31), care a fost avuta in vedere de instanta la stabilirea starii de fapt, acesta coroborandu-se cu declaratiile martorilor O., I., B. - in privinta locului in care a fost oprit autoturismul in raport cu victima, B. - in privinta dinamicii accidentului. De asemenea, s-a tinut seama de procesul verbal de cercetare la fata locului, care consemneaza pozitia finala (la momentul opririi dupa impact) a autoturismului condus de catre inculpate, asa cum a fost indicate d ecatre aceasta.

Instanta a avut in vedere acest raport de expertiza desi a fost contestat de catre inculpata, sustinand ca acesta nu a avut in vedere declaratiile martorilor in cauza.

Se observa in raportul de expertiza criminalistica - fila 33 - ca s-a pornit in intraga analiza de la pozitia autoturismului, pozitie finala indicate de inculpata. S-au mai avut in vedere avariile autoturismului condus de catre inculpata, avarii constatate dupa accident.

Asa cum se observa din declaratiile martorilor audiati in cursul urmaririi penale si reaudiati de catre instanta, o parte sustin ca victima era cazuta in fata autoturismului, in sensul de mers al acestuia (O., B.), iar o parte sustin ca victima

se afla cazuta in spatele autoturismului , pe sensul de mers al acestuia ( B., V. - care susţine chiar ca autoturismul era parcat lateral). Toti acesti martori, precum si martorul I. (langa victima nu era nici un autoturism) inlatura declaratia inculpatei conform careia victima era cazuta langa autoturism, pe partea laterala dreapta, in dreptul zonei de mijloc a autoturismului.

Faptul ca expertul a pornit de la singurele date certe - furnizate chiar de inculpate - locul autoturismului - si furnizate de medicii legisti, fara a avea in vedere continutul contradictoriu al declaratiilor de martori si inculpata in cauza, nu este suficient pentru a inlatura raportul de expertiza, dupa cum s-a solicitat. Dimpotriva, se observa ca avand in vedere locul final al autoturismului, necontestat de catre inculpata, precum si avariile autoturismului - evidentiate in plansa foto, precum si leziunile victimei (raport medico-legal), expertul a stabilit o viteza de deplasare a autoturismului condus de catre inculpata, de aproximativ 45 km/ora. Aceasta viteza corespunde atat avariilor constatate asupra capotei, cat si leziunilor victimei; de asemenea, este in concordant cu imprejurarea ca inculpata a pornit de pe loc cu aproximativ 55 metri ininte de locul accidentului.

In ceea ce priveste locul impactului dintre autoturism si victima, expertul a retinut ca acesta a avut loc frontal, in partea din fata a autoturismului. Rezultatul este obtinut stiintific, avand in vedere leziunile victimei, avariile autoturismului. Totodata, instanta observa ca aceste concluzii se coroboreaza cu declaratia martorului B. care a reprodus declaratia inculpatei din seara faptei “ victima a aparut instantaneu in fata masinii” - astfel , la momentul faptei, inculpata a declarat ca victima i-a aparut in fata masinii, si nu ca a venit din lateral, izbindu-se singura de autoturism, cum a declarat ulterior. De altfel si martora O., confirma rezultatul obtinut de expert in urma analizei datelor tehnice si stiintifice, anume ca impactul a fost frontal stanga, apoi victima a fost proiectata inainte - fila 56.

In continuare, expertul a stabilit locul impactului - pe trecerea d epietoni, in aproprierea axului drumului, la aproximativ 0,9 m de sfarsitul marcajului, in sensul de mers al inculpatei.

Instanta a reţinut aceasta concluzie a expertului, inlaturand ca nesincera declaratiile inculpatei (oscilante, de altfel, in privinta distantei de la marcajul de trecere de pietoni, la care ar fi avut loc impactul).

Martorii nu au indicat locul impactului, in raport cu marcajul de trecere de pietoni, existenta la locul faptei (proces verbal de cercetare la fata locului). Insa, asa cum s-a mai aratat, instanta nu are motive de a pune la indoiala aceasta concluzie, obtinuta stiintific, pornind de la datele furnizate in concret de inculpata - locul final al autoturismului, de la datele constatate - avariile autoturismului si leziunile victimei.

Suplimentar, instanta a mai avut in vedere imprejurarea ca inculpata trebuia si putea sa observe victima la momentul in care s-a pus in miscare autoturismul sau, din dreptul imobilului cu nr 12, str Gh Lazar, la acel moment si victima angajandu-se in traversarea strazii - fila 41.

Instanta a mai avut in vedere ca impactul s-a produs intr-o zona in care iluminatul public functiona, conform declaratiilor martorilor audiati, vremea fiind nefavorabila, in sensul ca ploua marunt. Instanta a reţinut declaratia martorei O., constanta, in sensul ca geamurile autoturismului inculpatei erau aburite, aspect posibil in luna octombrie, intr-o zi ploioasa, imediat dupa pornirea de pe loc, in conditiile in care autoturismul nu a fost lasat sa se incalzeasca si dezabureasca (fila 66 - inculpata a urcat in autoturism si a plecat imediat, martorul D.).

Potrivit art 81 alin 3 HG 1391/2006 de aplicarea a OUg 195/2002, “ marcajul transversal constând din linii paralele cu axul drumului indica locul pe unde

pietonii trebuie sa traverseze drumul. Aceste linii au lăţimea mai mare decât a oricăror alte marcaje” . Instanta a reţinut ca victima C.I. a respectat aceasta obligatie, incepand traversarea strazii pe marcajul continuu existent la fata locului, asa cum reiese din plansa foto .

Conform art 135 lit h 1391/2006 de aplicarea a OUG 195/2002 Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii: h) pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat,

marcat şi semnalizat corespunzător .

Fata de starea de fapt descrisa si retinuta de catre instanta, s-a constatat ca inculpata a incalcat aceasta prevedere legala, pietonul aflandu-se pe marcajul trecerii de pietoni, deplasandu-se pe sensul d emers al autovehicului condus de catre inculpata.

Inainte de sosirea lucratorilor de politie, inculpata a plecat de la locul faptei, la spital, folosind tocmai autoturismul implicat in accident. Conform art 77 alin 1, 3 OUG 195/2002 “Conducatorul unui vehicul implicat intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat moartea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii unei persoane este obligat sa ia masuri de anuntare imediata a politiei, sa nu modifice sau sa stearga urmele accidentului si sa nu paraseasca locul faptei; Este interzis oricarei persoane sa schimbe pozitia vehiculului implicat intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat moartea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau a mai multor persoane, sa modifice starea locului sau sa stearga urmele accidentului fara incuviintarea politiei care cerceteaza accidentul.”

Aceste prevederi legale ii erau cunoscute inculpatei, posesoare a permisului de conducere, obtinut in urma dovedirii acestor cunostinte legale.

Ca urmare, instanta a reţinut ca , avand cunostinta de obligatia sa legala , inculpata a deplasat autoturismul sau. Faptul ca se deplasa la spital pentru a se interesa de starea victimei nu inlatura caracterul vointei acesteia de a deplasa autoturismul de la locul faptei, vointa care poate fi definita ca o intentie indirecta, acceptand urmarea modificarii locului accidentului.

Faptul ca personalul medical i-a spus sa ii urmeze nu este nici acesta de natura a modifica caracterul intentionat al actiunii inculpatei de mutare a autoturismului de la locul faptei. Trebuie subliniat ca zona producerii accidentului este o zona circulata, ora era una in care putea fi gasit cu usurinta un alt mijloc de transport catre unitatea medicala, ori, in cea mai rea situatie, deplasarea s-ar fi putut face pe jos, pana la spital.

Ca urmare , instanta a reţinut intentia indirecta a inculpatei in privinta modificarii locului accidentului inainte de sosirea lucratorilor de politie.

Fapta inculpatei F.A.F. care, in data de 20.10.2010, conducand pe str Gh Lazar, Turda autoturismul cu nr de inmatriculare ..., a incalcat prevederile art 135 lit h HG 1391/2006 de aplicare a OUG 195/2002 privind circulatia pe drumul public (astfel neacordand prioritate de trecere pietonului, victima C.I., aflat in traversare a strazii pe trecerea de pietoni marcata) a provocat un accident, in urma caruia numitul C.I. decedand constituie infractiunea de ucidere din culpa prev de art 178 alin 2 C pen 1968, cu aplicarea art 5 C pen, conform legii penale vechi, respective prev de art 192 alin 2 C pen cu aplicarea art 5 C pen conform legii penale noi.

Inculpata a actionat din culpa, putand si trebuind sa prevada urmarea faptei sale de a nu acorda prioritate unui pieton aflat in traversarea strazii pe marcajul trecerii de pietoni.

Fapta inculpatei F.A.F. care, in data de 20.10.2010, dupa producerea unui accident de circulatie in care a fost implicat autoturismul condus de catre aceasta,

in urma caruia a fost vatamat C.I. (ulterior a decedat), cu intentie a plecat de la locul faptei, inainte de sosirea lucratorilor d politie, mutand autoturismul implicat in accident constituie infractiunea de modificare loc accident prev de art 89 alin 2 OUG 195/2002 cu aplicarea art 5 C pen, conform legii penale vechi, respective prev de art 338 alin 2 C pen cu aplicarea art 5 C pen conform legii penale noi

Inculpata a comis infractiunea cu intentie indirecta, acceptand mutarea si schimbarea locului accidentului.

Intrucat de la data comiterii infractiunii s-au succedat doua legi penale, este necesar a stabili care dintre acestea ii este mai favorabila inculpatei.

In ceea ce priveste limitele de pedeapsa instanta a constatat ca acestea

sunt aceleasi.

In cauza sunt incidente dispozitiile concursului de infractiuni, care se pedepseste conform art 34 lit b C pen in legea penala veche si conform art 39 alin 1 lit b c pen conform codului penal nou. Raportat la aceste prevederi legale, s-a constatat ca sunt mai favorabile inculpatei prevederile legii penale vechi, care prevad aplicarea facultative a unui spor; legea penala noua prevede aplicarea obligatorie a unui spor d eo treime din restul pedepselor.

In continuare, s-a analizat posibilitatea de individualizare a executarii pedepsei, precum si urmarile acesteia.

Conform art 81 C pen 1968, 86 ind 1 C pen, in cazul inculpatei ar fi posibila suspendarea conditionata a executarii pedepsei, ori suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei . In cazul in care inculpata nu comite alte infractiuni pe durata termenului de incercare , aceasta este reabilitata de drept. Totodata, pe durata termenului de incercare, executarea pedepsei accesorii este suspendata. In privinta despagubirii civile, are posibilitatea de a o achita pe toata durata termenului de incercare.

In privinta noului cod penal s-a solicitat aplicarea renuntarii la pedeapsa, insa instanta nu a putut face aplicarea art 80 C pen, intrucat apreciaza ca ambele infractiuni prezinta un grad de pericol social considerabil, atat prin atingerea adusa vietii, cat si prin starea de pericol creata in privinta ingeunarii cercetarii penale, prin modificarea locului accidentului.

In privinta aplicarii institutiei amanarii aplicarii pedepsei, instanta a reţinut ca aceasta instituie un termen de incercare mai mic decat cel stabilit de art 82 C pen 1968, fiind fix, la 2 ani. Dar , suplimentar fata de obligatia de a nu comite alte infractiuni, in cazul amanarii aplicarii pedepsei, inculpatei i se aplica obligatoriu masurile de supraveghere stabilite de art 85 alin 1 lit a, b, c, d, e C pen : a) sa se prezinte la Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Cluj , la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta. In cazul comiterii unei noi infractiuni pe durata termenului de incercare, se revoca amanarea aplicarii pedepsei , se aplica pedeapsa, noua infractiune fiind in concurs cu cea anterioara - o modalitate de sanctionare mai blanda fata de dispozitiile art 83 C pen 1968. Insa, in situatia in care inculpata nu comite o noua infractiune, la implinirea termenului de incercare nu se mai aplica pedeapsa si nu mai sufera decaderi, interdictii , incapacitate - similar urmarilor stabilite de art 86 C pen 1968, caz in care inculpata era reabilitata de drept, fiind inlaturate toate incapacitatile, decaderile, interdictiile atrase de condamnare. In privinta despagubirii civile, are posibilitatea de a o achita pe toata durata termenului de supraveghere. Se constata ca

masurile de supraveghere sunt similare celor stabilite in cazul suspendării sub supraveghere a executarii pedepsei conform art 86 ind 1 C pen 1968.

Fata de toate acestea, instanta a reţinut ca mai favorabil inculpatei este regimul sanctionator stabilit de vechea lege penala, legea penala noua fiind mai favorabila in masura in care inculpata comite o noua infractiune.

Prin urmare, conform art 72 C pen 1968, instanta a avut in vedere limitele speciale si generale ale pedepsei, persoana inculpatei - nesincera, fara antecedente penale - aspect firesc, care nu va fi retinut conform art 74 alin 2 C pen 1968, circumstanta atenuanta judiciare, insa vor determina instanta sa stabileasca o pedeapsa egala cu minimul special , pentru fiecare infractiune.

In baza art 178 alin 2 C pen 1968, cu aplicarea art 5 C pen, ucidere din culpa a condamnat pe inculpata F.A.F. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.

S-a făcut aplicarea art 71 C pen 1968, art 64 lit a teza a doua C pen

1968.

In baza art 89 alin 2 OUG 195/2002 , cu aplicarea art 5 C pen, modificarea locului accidentului fara acordul echipei de cercetare va condamna pe inculpata F.A.F. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.

S-a făcut aplicarea art 71 C pen 1968, art 64 lit a teza a doua C pen

1968.

In baza art 33 lit a C pen 1968 s-a constatat ca infractiunile sunt comise in concurs real, prin actiuni diferite, inainte de condamnarea definitive pentru vreuna dintr ele si potrivit art 34 lit b c pen 1968 s-au contopit pedepsele, aplicand pedeapsa cea mai grea, de 2 ani inchisoare.

S-a făcut aplicarea art 71 C pen, art 64 lit a teza a doua C pen 1968.

Deoarece inculpata nu are antecedente penale, pedeapsa aplicata este mai mica de 2 ani inchisoare, iar instanta a apreciat ca reeducarea inculpatei, prevenirea comiterii de noi infractiuni se pot face fara executarea in regim de detentie, in baza art 81 C pen 1968 va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru 4 ani , termen de incercare stabilit conform art 82 C pen 1968 si va atrage atentia inculpatei asupra prevederilor privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei. Fata de persoana inculpatei, de natura infractiunilor, de cuntumul pedepsei, instanta a apreciat ca executarea in regim de detentie ar fi mult prea severa, inculpata putand constientiza si putandu-se indrepta , prevenind comiterea de alte infractiuni si in situatia in care executarea pedepsei este suspendata conditionat.

S-a făcut aplicarea art 71 alin ult C pen 1968.

In baza art 25 C pr pen, art 397 C pr pen, art 998 c civ a fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabila civilmente asigurator A. SA la despagubiri morale de 30.000 euro, echivalent in lei, la data platii, curs BNR, despagubiri materiale de 1100 lei si respinge ca neintemeiate celelalte pretentii civile formulate de partea civila C.C..

S-a constatat ca partile vatamate Spitalul mun Turda si Spitalul judetean Cluj nu s-au constituit parte civila

S-a constatat ca in privinta despagubirilor civile solicitate , martorii propusi nu au precizat cuntumul cheltuielilor de inmormantare si pomenire efectuate de catre partea civila. S-a dovedit , prin inscrisuri - fila 60, existenta unor cheltuieli de 1000 lei, legate de inmormantare. Raportat la pretentiile morale formulate, instanta a avut in vedere imprejurarea ca victima, tatal partii civile locuia impreuna cu aceasta, se gospodareau impreuna, ceea ce presupune o relatie de afectiune intensa. Disparitia brusca a tatalui partii civile, precum si imprejurarile concrete ale acesteia, au fost de natura a provoca o suferinta intensa partii civile, fiind necesara repararea acesteia.

Avand in vedere aceleaşi considerente aratate deja, suma solicitata , de 30.000 euro, apare ca fiind suficienta pentru repararea, in parte, a suferintei partii civile, nereprezentand o imbogatire fara justa cauza.

In baza art 274 alin 1 pr pen, a fost obligată inculpata la 1100 lei cheltuieli judiciare catre stat in solidar cu partea responsabila civilmente asigurator A. SA

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TURDA, inculpata si asiguratorul A.

Prin motivele scrise şi orale procurorii au cerut admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei judecătoriei ca netemeinică şi aplicarea faţă de inculpată a unor pedepse severe cu executare în detenţie, raportat la împrejurarea că uciderea victimei a avut loc pe trecerea de pietoni, ba mai mult, conducătorul auto a şi modificat starea locului faptei, mutând autoturismul implicat în accidentul rutier, din locul unde s-a produs evenimentul, în altă zonă, fără acordul echipei de cercetare, ceea ce a îngreunat derularea urmăririi penale, atitudine ce relevă un pericol social sporit al faptelor şi al inculpatei.

Prin apelul promovat, asigurătorul a cerut reducerea cuantumului daunelor morale acordate de instanţa de fond, părţii civile, întrucât acestea sunt excesive şi contribuie la o îmbogăţire nejustificată a moştenitorilor victimei.

Prin apelul său inculpata F.A.F. a solicitat, în principal achitarea în baza art. 16 lit b şi c Cod procedură penală de sub învinuirea comiterii ambelor infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată şi exonerarea de la plata daunelor morale şi materiale, către partea civilă

Prin motivarea instanţei de fond s-au absolutizat concluziile expertizei, care a stabilit că accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni şi s-a reţinut că singura vinovată de comiterea accidentului este inculpata, în condiţiile în care aceasta era obligată să respecte prevederile legale privitoare la conduita în circulaţie, sens în care susţine că accidentul nu s-a produs pe trecerea de pietoni, ci la o distanţă de circa 8-10 metri de aceasta, pe direcţia deplasării către strada Axente Sever, respectiv în dreptul intrării în Piaţa Agroalimentară, loc care nu coincide cu marcajul pietonal stabilit, nici la acel moment şi nici la cel actual, trecerea de pietoni fiind repoziţionată. Mai mult, martorii prezenţi la momentul producerii accidentului au menţionat locul în care a căzut victima în momentul în care au venit cele două persoane de pe ambulanţă pentru a o ridica, iar inculpata a susţinut încă din prima declaraţie faptul că a pornit de acasă, de pe strada Gheorghe Lazăr, nr. 12, a trecut de trecerea de pietoni şi, la un moment dat, a auzit o bufnitură. Ulterior, a văzut-o pe victimă, care era în partea dreaptă maşinii, în dreptul uşii, iar conform declaraţiilor martorilor, în momentul în care a venit ambulanţa victima era localizată ca fiind căzută la pământ, aproape de axul drumului, ea venind de pe trotuarul din dreapta, urmând să traverseze, probabil pentru a intra în piaţă, cu menţiunea că pe acea direcţie de mers este un singur sens. Astfel, în condiţiile în care s-au stabilit leziunile pe care le-a avut victima, constatate în raportul medico-legal emis de I.M.L. Cluj şi în raport de avariile maşinii rezultă fără dubiu faptul că victima a venit din lateral, s-a izbit în partea laterală faţă, iar datorită faptului că maşina se mişca a fost proiectată pe capotă, parbrizul fiind crăpat în partea din dreaptă faţă, avariile fiind în partea de sus a capotei. În ipoteza în care impactul ar fi fost unul frontal s-ar fi impus prezenţa unor leziuni la nivelul membrelor inferioare, aspect care nu a fost constatat de către medicii legişti. Prin urmare, apreciază că expertiza întocmită este profund deficitară, pentru că expertul nu a avut la dispoziţie toate elementele, respectiv depoziţiile martorilor.

De asemenea, susţine că martorul M. a fost unul inventat, acesta amintindu-şi ulterior unei discuţii cu partea vătămată faptul că ar fi fost martor la momentul producerii accidentului.

Prin urmare, apreciind în mod global toate probele şi coroborându-le, nu rezultă decât lipsa de vinovăţie a inculpatei.

În ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune reţinută arată că la acel moment inculpata a fost în stare de tulburare, iar aceasta nu se poate comite decât cu intenţie directă. Astfel, din analiza textului de incriminare se poate observa că modificarea stării locului sau ştergerea urmelor accidentului trebuie să aibă prefigurarea unui scop al acţiunilor, inculpata neavând în vedere dorinţa de a şterge urmele, de a le modifica şi de a induce în eroare organele de anchetă. În lipsa unei astfel de intenţii adăugarea acestei infracţiuni la infracţiunea de ucidere din culpă s-a efectuat în mod artificial. Mai mult, reacţia inculpatei a fost una naturală, astfel că pe baza probelor de la dosar se poate pronunţa o hotărâre de achitare pentru ambele infracţiuni imputate.

În subsidiar, în ipoteza în care se va considera că există vinovăţia inculpatei, solicită diminuarea cuantumului pedepsei, contrar reţinerilor instanţei de fond redate la pagina nr. 6 a hotărârii. În acest sens, arată că inculpata şi-a păstrat punctul de vedere şi că declaraţiile ei nu pot fi asimilate nesincerităţii, aceasta menţinându-şi în mod constant şi consecvent poziţia, sens în care solicită aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. 2 din Codul penal din 1968.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei susţine că se impune menţinerea suspendării condiţionate în condiţiile art. 81 din fostul Cod penal.

Curtea examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la apelul asigurătorului:

Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente „se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei”.

Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, asiguraţii sunt obligaţi să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie.” De aici rezultă voinţa legiuitorului de a limita poziţia procesuală a societăţii de asigurare

la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilităţi de apărare atât în nume propriu, cât şi prin subrogare în drepturile asiguratului.

Este de observat că din nicio prevedere a legii menţionate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, aşa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii.

În cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe Codul civil - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată. Mai mult, potrivit art. 2224 din Noul Cod Civil, drepturile terţelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

Prin decizia nr. 1/2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casaţie şi Justiţie şi în aplicarea disp. art. 54 alin.4 şi ale art. 57 din Legea nr.136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă.

Curtea consideră că nu se impune diminuarea cuantumului daunelor morale şi materiale acordate părţii civile C.C., raportat la dispoziţiile art. 1391 NCC, deoarece despăgubirile acordate de instanţa fondului, prezintă un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă sănătăţii psihice a părţii civile, reflectând gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse.

Astfel, în urma constatării că la data producerii accidentului rutier autovehicolul condus de inculpată, avea încheiată o asigurare de răspundere civilă auto RCA la asigurător, s-a dispus introducerea în cauză şi citarea societăţii de asigurări A..

Instanţa fondului la stabilirea daunelor morale a avut în vedere vârsta de 74 de ani a victimei, împrejurarea că aceasta şi partea civilă locuiau şi se gospodăreau împreună, fiind legaţi printr-o puternică legătură de afecţiune şi rudenie (tată şi fiu) condiţii în care cuantumul daunelor morale fixate, este rezonabil şi va fi menţinut de către curte.

Dispariţia violentă şi intempestivă a victimei, a provocat fiului acestuia, traume psihice de excepţie, ale căror consecinţe vor fi vizibile şi în viitor, condiţii în care solicitarea asigurătorului de a se dispune reducerea cuantumului daunelor morale, nu este fondată.

Mai mult, aşa cum se arată şi în practica constantă a instanţei supreme „stabilirea cuantumului daunelor morale presupune o apreciere în raport de criterii precum consecinţele negative suferite de victimă în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială”, criterii care au fost respectate întrutotul de către instanţa de apel în prezenta speţă.

Aşa fiind, în baza art. 421 pct. 1 lit b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul asigurătorului.

Conform art. 275 alin 2 Cod procedură penală apelanta va plăti statului400 lei cheltuieli judiciare.

Cu privire la apelul Parchetului:

Modalitatea în care inculpata F.A.F. a acţionat şi consecinţele produse în urma evenimentului rutier în care a fost implicată la data de 20.10.2012, necesită o reacţie fermă din partea societăţii, concretizată într-o pedeapsă corect individualizată, necesară şi suficientă reeducării acesteia, în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor ce le va aplica inculpatei, Curtea, prin conformare la principiile generale statuate în art. 74 C.pen. va avea în vedere, în mod plural, dispoziţiile părţii generale a Codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială şi în legile speciale pentru infracţiunile de ucidere din culpă şi modificarea stării locului faptei în cadrul unui accident de circulaţie, din care a rezultat uciderea unei persoane, fără acordul echipei de cercetare, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatei şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, vârsta acesteia de 30 de ani, faptul că posedă studii superioare, fiind medic veterinar.

Lipsa antecedentelor penale şi atitudinea nesinceră din cursul procesului penal, vor fi avute în vedere de către Curte la dozarea pedepsei.

Nu în ultimul rând, Curtea va avea în vedere şi frecvenţa deosebită a unor astfel de fapte care perturbă grav traficul rutier, inducând o stare de temere destinatarilor legii penale, care se conformează în mod onest raporturilor de putere impuse de aceasta.

Curtea va avea în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatei F.A.F., respectiv poziţia procesuală negativă manifestată de aceasta, actuala calitate a sa, aceea de medic veterinar, care nu i-a modificat atitudinea cu privire la faptele comise, lipsa antecedentelor penale ca singur element pozitiv ce circumstanţiază persoana inculpatei, dar care prin ea însăşi, nu este de natură să conducă la stabilirea unor pedepse mai uşoare.

Aşa fiind, prin aprecierea coroborată a tuturor criteriilor legale, cărora li s-a conferit o efectivă circumstanţiere factuală şi personală, inculpatei F.A.F., Curtea îi va menţine pedeapsa principală cu închisoarea aplicată de Judecătoria Turda, în cuantumul orientat către minimul special, acela de 2 ani închisoare.

Poziţia procesuală adoptată de inculpata F. în faţa instanţei de fond şi apel, de nerecunoaştere a infracţiunilor, constituie un aspect negativ cu privire la faptele comise, astfel că nu este de natură, prin ea însăşi să formeze convingerea judecătorului că pentru reeducarea sa este suficientă şi o pedeapsă care să fie suspendată condiţionat.

La dozarea şi individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatei, Curtea va avea în vedere dispoziţiile art. 74 Cod penal, ţinând seama de gradul deosebit de ridicat al infracţiunilor comise şi periculozitatea infractorului.

Probele dosarului, testimoniale şi ştiinţifice, relevă că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpată la momentul impactului, a fost de 45 km/h, şi că locul de producere al evenimentului rutier a fost identificat „în planul longitudinal al drumului, pe marcajul pietonal, cu cca.0,9 m anterior limitei dinspre str. A Sever a acestuia”, atitudine ce a dus la pierderea unei vieţi omeneşti.

Curtea apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate a inculpatei, pedeapsa aplicată de Judecătorie, urmând a fi menţinută.

Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă în cadrul circumstanţelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpatei F.A.F., care la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanţele reale efective în care au fost comise, respectiv apelanta nu a sesizat starea de pericol iminent declanşată prin pornirea de pe loc a autoturismului şi continuarea mişcării sale accelerate, condiţii în care nu a putut evita producerea evenimentului rutier, soldat cu moartea victimei, accident care a avut loc pe marcajul pietonal.

Aşadar, Curtea apreciază, pe de-o parte, că nu se impune aplicarea unei pedepse majorate pentru reeducarea inculpatei F., iar pe de altă parte, modalitatea de executare, în regim de detenţie, este singura în măsură, să asigure îndreptarea atitudinii acesteia faţă de comiterea de infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, resocializarea sa viitoare pozitivă, precum şi o reacţie socială adecvată în diminuarea săvârşirii de fapte penale îndreptate împotriva vieţii, întărind percepţia opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiţie, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite atât de dispoziţiile legale procesuale penale, cât şi de cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale, a cărui finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condiţiile stabilirii vinovăţiei inculpatei, corespunde şi caracterului disuasiv al pedepsei.

Elementele de individualizare a persoanei inculpatei şi activitatea infracţională derulată au fost avute în vedere de instanţă, la dozarea pedepsei ce se va aplica în speţă, respectiv că aceasta este în vârstă de 30 de ani, are studii superioare, este necăsătorită, medic veterinar, nu posedă antecedente penale, astfel că aplicarea unei pedepse ferme, în regim de detenţie, se impune şi prin prisma faptului că o reacţie mai blândă, din partea autorităţilor statului, ar fi de natură să perpetueze impresia că organele judiciare manifestă toleranţă faţă de infracţiunile îndreptate împotriva vieţii, precum şi ideea nerespectării legii cu complicitatea autorităţilor, cu consecinţe grave asupra existenţei efective a statului de drept.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi inculpatului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a apelantei.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român.

La individualizarea tratamentului penal, instanţa de apel trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.74 C.pen.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ţine cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni. Apoi, se valorifică acest grad ţinându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancţiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcţie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Curtea reţine că pentru cunoaşterea gradului de pericol social al faptelor săvârşite, respectiv a infracţiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin. 2, C.pen. şi de modificare a stării locului faptei din care a rezultat uciderea unei persoane, fără acordul echipei de cercetare prev de art. 89 alin 2 din OUG nr. 195/2002, se impune a fi cercetat modul în care s-a realizat acţiunea ce constituie elementul material al acestora, împrejurările ce le particularizează, caracterul şi importanţa obiectului lezat sau pus în pericol, gravitatea urmărilor, forma şi gradul de vinovăţie al inculpatei.

Probele ştiinţifice reliefează fără echivoc, în ceea ce priveşte viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpată şi a locului unde a avut loc impactul între vehicul şi victima C.I., pe baza urmelor create pe caroserie, că viteza de

deplasare a autoturismului la momentul impactului a fost de cca 45 km/h şi că locul de producere al evenimentului rutier a fost pe marcajul pietonal.

Inculpata nu a observat faptul că, în momentul pornirii de pe loc pietonul se afla deja pe marcajul pietonal, angajat în traversare, ceea ce constituia un pericol potenţial de lovire al acestuia.

Mai mult, raportul de expertiză criminalistică nr. 68 din 30 martie 2012 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de expertize criminalistice Cluj, relevă faptul că „accidentul rutier s-a produs din cauza neacordării priorităţii de trecere numitului C.I., angajat în traversarea drumului public pe marcajul pietonal, de către inculpata F.”

În cursul procesului penal inculpata a încercat să acrediteze ideea că nu se consideră vinovată de producerea accidentului rutier.

Astfel, în faza de urmărire penală „inculpata a învederat că în seara zilei de 20 octombrie 2010, în jurul orelor 19,30 a pornit cu autoturismul Ford Focus cu nr. ..., de la domiciliul părinţilor săi, situat pe str Gh Lazăr nr. 12 spre str. Castanilor. După aproximativ 100 m şi la 5-10 m dincolo de trecerea de pietoni a auzit o bubuitură şi a observat pe capotă o persoană, moment în care a frânat brusc, a oprit şi a coborât din vehicul. Inculpata susţine că în zona portierei dreapta spate, se afla căzută o persoană în vârstă, bărbat, care avea îmbrăcămintea compusă din :pantaloni de culoare închisă şi o geacă de culoare deschisă. Observând în apropiere o salvare, inculpata a fugit la aceasta şi a anunţat cadrele medicale despre accident, solicitându-le ajutorul. Acestea s-au deplasat la locul evenimentului, au luat victima şi au transportat-o la spital.

Inculpata susţine că a solicitat echipajului de pe ambulanţă permisiunea de a urca alături de victimă, dar aceştia nu şi-au dat acordul, astfel că ea s-a deplasat cu autoturismul personal, cel implicat în accident, la spital, fiind în stare de şoc.

Inculpata precizează că după testarea alcoolemiei, la spital, de către organele de poliţie, a revenit cu autoturismul la locul accidentului, unde se efectuau măsurători privind locul în care se afla vehicolul, aceasta încercând să-l reamplaseze, aproximativ, în aceeaşi locaţie”.

După începerea urmăririi penale, inculpata, în prezenţa apărătorului ales a afirmat că „ În seara de 20 octombrie 2010, în jurul orelor 19 a ieşit din locuinţa părinţilor săi, amplasată pe str Gh Lazăr nr. 12 din Turda, s-a urcat la volanul autoturismului personal Ford Focus cu nr. . cu intenţia de a se deplasa la o rudă pe str Gen Dragalina. Inculpata susţine că la acea dată ploua mărunt, carosabilul fiind umed, iar după ce a parcurs 150 m cu o viteză de 20-30 km/h, ajungând în dreptul porţii pieţei agroalimentare, la aprox. 20 m după trecerea de pietoni, a simţit o izbitură în partea dreaptă, lateral, realizând că este o persoană care s-a lovit, apoi de parbriz şi a căzut pe carosabil. După impact, inculpata precizează că a oprit imediat autoturismul, a coborât de la volan şi a văzut că victima era un bărbat, care era căzut pe carosabil, în partea laterală dreapta a maşinii, pe la mijloc.Văzând la cca 20 m o ambulanţă staţionată, inculpata s-a dus la aceasta şi a cerut ajutor cadrelor medicale, care s-au deplasat la locul accidentului, au preluat victima , transportând-o la spitalul Turda.

Inculpata precizează că deoarece nu i s-a permis să însoţească victima la spital, ea s-a urcat la volanul autoturismului propriu pe care l-a condus până la unitatea medicală.

În legătură cu această atitudine, inculpata învederează că ea s-a gândit doar la starea victimei şi fiind în stare de şoc, a omis să anunţe evenimentul produs, organelor de poliţie.”

Aceeaşi poziţie şi-a menţinut-o inculpata nu numai în declaraţiile din faza de urmărire penală ci şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală unde arată textual:” nu recunosc comiterea faptelor”.

Şi în faţa instanţei de fond (fila 62) şi a celei de apel (fila 30), inculpata F. şi-a susţinut nevinovăţia, plasând întreaga culpă a evenimentului rutier asupra victimei.

Curtea reţine că gradul de pericol social generic al infracţiunii depinde în mod firesc şi de obiectul juridic al acesteia, respectiv de relaţiile sociale pe care le ocroteşte legea penală şi de valorile ce sunt implicate în acestea. Ori, în cazul infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 C.pen., valorile sociale protejate vizează existenţa şi apărarea securităţii fizice a persoanei de ameninţările pe care le presupun accidentele rutiere, ce constituie grave atentate pentru viaţa oamenilor şi pentru siguranţa relaţiilor sociale. În speţă, inculpata a suprimat rapid viaţa victimei, rulând cu o viteză de 45 km/h pe trecerea de pietoni şi prin neacordarea priorităţii de trecere numitului C.I., angajat în traversarea drumului public pe marcajul pietonal, fapta acesteia prezentând o periculozitate deosebită.

Prin prisma urmărilor faptei, cu referire strictă la infracţiunea prev.de art.178 alin.2 C.pen., trebuie avută în vedere şi durerea sufletească pricinuită familiei victimei, dar şi prejudiciile materiale şi morale ce au fost cauzate, chiar dacă aceste urmări nu sunt cerute de lege pentru existenţa infracţiunii sau pentru calificarea acesteia.

Curtea reţine că una din cauzele infracţiunilor rutiere o constituie însăşi comportarea neatentă a conducătorului auto precum şi imprudenţa acestuia, ca urmare a nerespectării regulilor de conducere a vehiculului.

În vederea realizării scopului preventiv al pedepsei, dar şi a preîntâmpinării unor reacţii colective negative, ce ar produce perturbaţii la nivelul disciplinei publice, al respectului faţă de lege, Curtea opinează că se impune aplicarea faţă de inculpata F., a unei pedepse care să fie executată prin privare de libertate.

Nu se poate face abstracţie de contextul actual şi de amploarea pe care au înregistrat-o faptele de ucidere din culpă a persoanelor angajate în traficul rutier, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce produc urmări de o mare gravitate, acest gen de infracţiuni generând un sentiment de dezaprobare din partea societăţii civile, care resimte necesitatea unei reacţii adecvate împotriva făptuitorilor, pe măsura tulburărilor pe care le produc în mediul social, corespunzător gradului de pericol creat prin săvârşirea lor.

Curtea reţine, raportat la materialul probator din dosar, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, în raport de modalitatea de comitere a acesteia, - respectiv conducerea autovehiculului cu o viteză de 45 km/h, pe trecerea de pietoni, dublată de neacordarea priorităţii de trecere victimei, angajată în traversarea drumului public, pe marcajul pietonal, aspect ce denotă o indiferenţă, o nepăsare faţă de eventualele consecinţe ale acţiunilor sale, pentru viaţa şi integritatea corporală a celorlalţi participanţi la trafic, infracţiunea fiind comisă într-o zonă intens circulată, pe un drum public, pe timp de noapte, când vizibilitatea era redusă, culpa exclusivă a inculpatei faptul că accidentul s-a soldat cu moartea unei persoane nevinovate, în vârstă de 74 de ani, rămânând fără suport moral, fiul decedatului.

Pe parcursul judecăţii, inculpata a încercat să atenueze, să minimalizeze şi să scape de răspunderea propriilor fapte, acreditând ideea că accidentul s-a produs din culpa victimei, înafara trecerii de pietoni, apărare ce nu s-a confirmat prin probele administrate în speţă.

Infracţiunea cauzează o tulburare în mediul social, o stare de pericol pentru relaţiile a căror ocrotire este asigurată prin incriminare şi pedeapsă, măsura reparaţiei

fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, se aplică inculpatei şi urmăreşte reeducarea sa. Aceasta impune, ca la stabilirea sancţiunii să se ţină seama şi de persoana infractorului şi de aptitudinea sa de a fi reeducat.

Instanţa de fond când a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei, a reţinut că aceasta nu posedă antecedente penale, este medic veterinar, este necăsătorită şi în vârstă de 30 de ani şi că s-a prezentat în mod constant în faţa judecătoriei, la soluţionarea procesului.

Curtea, din contră, apreciază că lipsa antecedentelor penale cu greu poate fi încadrată în ceea ce legiuitorul a înţeles să reglementeze prin „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii”, întrucât lipsa cazierului este o stare de normalitate, care trebuie să se regăsească în situaţia juridică a tuturor destinatarilor legii penale.

Instanţa de fond dispunând suspendarea condiţionată a executării sancţiunii aplicate inculpatei, a dat semnificaţii exagerate unei atitudini fireşti, pe care trebuie să o aibă orice inculpat care săvârşeşte o infracţiune şi intră în tangenţă cu legea penală.

În speţă, Curtea reţine că gradul de pericol social este unul foarte ridicat, fiind determinat, în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, de încălcarea gravă a normelor referitoare la - circulaţia pe drumurile publice - neacordarea priorităţii de trecere persoanelor fizice angajate în traversarea drumului public pe marcajul pietonal, dar şi de amploarea urmărilor produse, constând în moartea violentă a unei persoane.

Totodată, se va avea în vedere că aceeaşi inculpată, după producerea evenimentului rutier, soldat cu decesul părţii vătămate, a mutat vehiculul implicat în accident, din locul unde acesta s-a produs, într-o altă locaţie, modificând astfel starea locului faptei, fără acordul echipei de cercetare.

În plus, nu poate fi omis că infracţiunea a avut loc în timpul serii, când vizibilitatea era redusă, carosabilul umed, dar şi în contextul unui trafic intens, ceea ce pune în evidenţă că inculpata şi-a asumat consecinţele nerespectării grave a regulilor de circulaţie.

Din perspectiva raportului de cauzalitate, se constată că toate aceste urmări sunt rezultatul exclusiv al acţiunilor inculpatei.

Sub aspect subiectiv, în ceea ce priveşte gradul vinovăţiei pentru infracţiunea prev.de art.178 alin.2 C.pen., este de observat că inculpata a acţionat în forma culpei cu prevedere, cu o uşurinţă ieşită din comun, apropiată de inconştienţă, nesupunându-se normelor din regulamentul de aplicare a O.U.G.nr. 195/2002 şi sperând că rezultatele conduitei sale imprudente nu se vor produce, împrejurare ce ridică mari semne de întrebare asupra seriozităţii, responsabilităţii şi modului în care a înţeles să se conformeze restricţiilor şi obligaţiilor pe care le presupune activitatea de conducere a unui autovehicul.

Modalitatea în care inculpata a acţionat, evidenţiază o lipsă de maturitate şi preocupare pentru eventualele consecinţe ce s-au şi produs, datorită nerespectării regulilor privind circulaţia pe drumurile publice şi gravitatea acestora.

În speţă, inculpata s-a manifestat mai degrabă ca o victimă a unor împrejurări nefavorabile, ceea ce evidenţiază faptul că nu a înţeles şi nu a acceptat pe deplin vinovăţia sa, raportat la producerea accidentului şi a urmărilor deosebit de grave.

Pentru motivele ce preced, Curtea apreciază că doar prin executarea pedepsei prin privare de libertate, sancţiunea aplicată de judecătorie, la minimul special, va constitui un avertisment adecvat pentru inculpată, faţă de reprobabilitatea faptelor sale

şi îi va crea o atitudine potrivită faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, pe care le-a încălcat cu brutalitate.

Este demn de remarcat că inculpata nu a manifestat regret în faţa instanţei de judecată, faţă de infracţiunile comise, nici empatie faţă de familia victimei decedate, nu a acoperit nici măcar parţial, daunele provocate acesteia, aspecte care vor fi avute în vedere de către Curte, la modul de executare a pedepsei.

Din piesele dosarului, nu a rezultat că inculpata a conştientizat propriile acţiuni şi gravitatea infracţiunilor pentru care este judecată, lipsind exersarea asumării responsabilităţii pentru propriile fapte.

Consolidarea resurselor personale trebuie să vizeze în egală măsură şi dobândirea unor percepţii corecte a rolului pedepsei, pentru a preîntâmpina accentuarea sentimentelor şi manifestărilor de frustrare, generate de inserţia sa în mediul carceral. Toate aceste aspecte, necesită o intervenţie de lungă durată şi centrată pe conştientizarea motivelor care au determinat infracţiunile, înţelegerea legăturii de cauzalitate dintre comportamentul său şi consecinţele grave produse - decesul unei persoane - şi identificarea unor noi modalităţi de abordare a circulaţiei pe drumurile publice. Gestionate corespunzător, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpata apelantă s-ar putea baza în viitor.

Aşa fiind, apelul Parchetului apare ca fondat, urmând a fi admis în baza art. 421 pct 2 lit a CPP, împotriva sentintei penale nr. 336 din 5 noiembrie 2014 a Judecătoriei Turda pe care o va desfiinţa în latura penală si rejudecând:

Se va dispune executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, prin privare de libertate.

Se va face aplicarea art. 71 si 64 lit.a teza a-II-a Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Se vor înlătura dispozitiile art. 81 si 82 Cod penal, privind suspendarea

condiţionată.

Se vor menţine restul dispozitiilor sentintei apelate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 275 pct 4 alin

3 CPP.

Cu privire la apelul inculpatei:

În esenţă, critica inculpatei vizează interpretarea eronată de către judecătorie a probelor administrate, testimoniale şi ştiinţifice prin prisma dispoziţiilor art. 97 şi 103 C.proc.pen., ceea ce impune o soluţie de achitare întemeiată pe art. 16 lit. b C.p.p. respectiv faptele nu au fost comise cu vinovăţia prevăzută de lege.

Premisa coerenţei şi predictibilităţii sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării şi aplicării normelor de drept.

În operaţiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să desluşească voinţa legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare şi, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiţia previzibilităţii legii.

În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti se arată că „examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure

securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conţinutului regulii de drept, cât şi a aplicării sale şi contribuie la calitatea sistemului judiciar”.

Existenţa unor contradicţii între probe şi mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse şi nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns şi administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesenţiale, nerelevante pentru aflarea adevărului şi corecta stabilire a situaţiei de fapt, dar altele pot afecta judicioasa desluşire a stării de fapt şi în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În unele cazuri, contradicţiile invocate de părţi sunt consecinţa evaluării subiective a probatoriului administrat şi constituie o motivare a apelului sau contestaţiei.

Potrivit art 103 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor şi formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziţii de includere a capacităţii apreciative a instanţei în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens şi cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre asupra Independenţei eficacităţii şi rolului judecătorilor, potrivit căreia “judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente şi să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcţiile lor”.

Deşi formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecţie şi de conştiinţă constituie suportul raţional al demersului judiciar pentru cunoaşterea faptelor, drept garanţie a unui proces echitabil şi în concordanţă cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenţia Europeană şi Protocolul nr.7, instanţa are obligaţia de a-şi motiva soluţia dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziţie a instanţei de apel, este reliefată şi de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că “judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de părţi”.

Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu cele din faţa judecătorului, respectiv cele strânse în faţa procurorilor, se analizează coroborat cu cele realizate în faza cercetării judecătoreşti, iar scopul lor prev. în art. 97-103 Cod procedură penală, constând în aflarea adevărului, este identic, pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpatei, iar faptul că instanţa este obligată să verifice legalitatea lor şi să stabilească utilitatea şi concludenţa acestora în cadrul cercetării judecătoreşti, nu duce automat la concluzia eliminării celor din faza de urmărire penală.

Vinovăţia exclusivă a inculpatei în săvârşirea faptelor deduse judecăţii rezultă din ansamblul probelor testimoniale şi scrise ataşate dosarului, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului (fila 5), raportul de constatare medico-legală al victimei (fila 16), declaraţiile părţii vătămate (fila 20), din conţinutul raportului de expertiză criminalistică privind dinamica producerii accidentului (fila 31), declaraţiile inculpatei (f.50-53 din faza de up), precum şi din faţa instanţelor de judecată, care se coroborează perfect cu declaraţiile martorilor O.L.P. (fila 54), I.S.

(fila 57), B. C.V. (fila 59), B A. (fila 62), V.T.G. (fila 64), D.V.C. (fila 66), R.A. (fil 67).

Ca o primă remarcă, în analizarea apelului declarat de către inculpată, Curtea reţine că alături de judecătorie, îşi însuşeşte starea de fapt stabilită prin rechizitoriu, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanţei de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet şi magistraţi, în evaluarea şi interpretarea probelor. Ea nu înseamnă stabilirea faptelor numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, ci, fie, concordanţa acestor probe cu cele administrate în cadrul anchetei judecătoreşti, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe şi, reţinerea, de către instanţe, ca mai credibile, în consonanţă cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, Curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenţei dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strassbourg)

Atât în faza de urmărire penală prin declaraţiile date, cât şi în faţa instanţei de fond şi apel, inculpata nu a recunoscut învinuirile aduse învederând că „în seara zilei de 20 octombrie 2010, în jurul orelor 19,30 a pornit cu autoturismul Ford Focus cu nr. ..., de la domiciliul părinţilor săi, situat pe str. Gh Lazăr nr. 12 spre str. Castanilor. După aproximativ 100 m şi la 5-10 m dincolo de trecerea de pietoni a auzit o bubuitură şi a observat pe capotă o persoană, moment în care a frânat brusc, a oprit şi a coborât din vehicul. Inculpata susţine că în zona portierei dreapta spate, se afla căzută o persoană în vârstă, bărbat, care avea îmbrăcămintea compusă din :pantaloni de culoare închisă şi o geacă de culoare deschisă. Observând în apropiere o salvare, inculpata a fugit la aceasta şi a anunţat cadrele medicale despre accident, solicitându-le ajutorul. Acestea s-au deplasat la locul evenimentului, au luat victima şi au transportat-o la spital.

Inculpata susţine că a solicitat echipajului de pe ambulanţă, permisiunea de a urca alături de victimă, dar aceştia nu şi-au dat acordul, astfel că ea s-a deplasat cu autoturismul personal, cel implicat în accident, la spital, fiind în stare de şoc.

Inculpata precizează că după testarea alcoolemiei, la spital, de către organele de poliţie, a revenit cu autoturismul la locul accidentului, unde se efectuau măsurători privind spaţiul în care se afla vehiculul, aceasta încercând să-l reamplaseze, aproximativ, în aceeaşi locaţie”.

După începerea urmăririi penale, inculpata, în prezenţa apărătorului ales a afirmat că „ În seara de 20 octombrie 2010, în jurul orelor 19 a ieşit din locuinţa părinţilor săi, amplasată pe str Gh Lazăr nr. 12 din Turda, s-a urcat la volanul autoturismului personal Ford Focus cu nr. ... cu intenţia de a se deplasa la o rudă pe str Gen Dragalina. Inculpata susţine că la acea dată ploua mărunt, carosabilul fiind umed, iar după ce a parcurs 150 m cu o viteză de 20-30 km/h, ajungând în dreptul porţii pieţei agroalimentare, la aprox. 20 m după trecerea de pietoni, a simţit o izbitură în partea dreaptă, lateral, realizând că este o persoană care s-a lovit, apoi de parbriz şi a căzut pe carosabil. După impact, inculpata precizează că a oprit imediat autoturismul, a coborât de la volan şi a văzut că victima era un bărbat, care era căzut pe carosabil, în partea laterală dreapta a maşinii, pe la mijloc.Văzând la cca 20 m o ambulanţă staţionată, inculpata s-a dus la aceasta şi a cerut ajutor cadrelor medicale, care s-au deplasat la locul accidentului, au preluat victima, transportând-o la spitalul Turda.

Inculpata precizează că deoarece nu i s-a permis să însoţească victima la spital, ea s-a urcat la volanul autoturismului propriu pe care l-a condus până la unitatea medicală.

În legătură cu această atitudine, inculpata învederează că ea s-a gândit doar la starea victimei şi fiind în stare de şoc, a omis să anunţe evenimentul produs, organelor de poliţie.”

Aceeaşi poziţie şi-a menţinut-o inculpata nu numai în declaraţiile din faza de urmărire penală ci şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală unde arată textual:” nu recunosc comiterea faptelor”.

Şi în faţa instanţelor de judecată, de fond şi apel, inculpata şi-a clamat nevinovăţia, nerecunoscând niciuna dintre faptele imputate.

În legătură cu învinuirile aduse prin rechizitoriu precizează următoarele: „ În ziua respectivă în jurul orei 19,30, pe timp de ploaie, m-am deplasat cu maşina cu 20 sau 30 km/h, pe strada din spatele pieţei din Turda. După ce am trecut de trecerea de pietoni, la o distanţă de 10-15 m în dreptul porţii de intrare în piaţă, am auzit un zgomot puternic în partea dreaptă, în lateral, motiv pentru care am oprit. Am văzut o persoană căzută la pământ şi fiindcă în apropiere staţiona o salvare, m-am deplasat pe jos şi am chemat ajutor. Am cerut să mă lase şi pe mine în autospecială, să însoţesc victima la spital, dar personalul medical mi-au spus să îi urmez. În aceste condiţii, am condus autoturismul meu, în care se afla şi mama şi ne-am deplasat la spital unde am găsit şi lucrătorii de poliţie pe care i-am anunţat între timp. După ce mi-au fost recoltate probele de sânge, am revenit la locul accidentului, plasând autoturismul la locul acestuia.

Nu mă consider vinovată de modificarea locului accidentului deoarece eram şocată de ce s-a întâmplat. Nu ştiu de unde a apărut victima, eu am auzit doar zgomotul impactului.”

Curtea reţine că apărările formulate de inculpată, nu se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi nici cu declaraţiile celorlalţi martori ascultaţi nemijlocit de procuror şi instanţă şi nici cu conţinutul raportului de expertiză criminalistică nr. 68 din 30 martie 2012 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de expertize criminalistice Cluj, care reliefează, o cu totul altă stare de fapt.

Astfel, din procesul-verbal de cercetare la faţa locului depus la fila 5 up, rezultă că accidentul de circulaţie s-a produs în zona intrării în piaţa agroalimentară din Turda. Din declaraţiile martorilor aflaţi la faţa locului rezultă că accidentul s-a produs în următoarele împrejurări: „ victima se deplasa în mod normal, în zona trecerii pentru pietoni, dinspre str. I M. spre intrarea în piaţă şi a fost lovit de către autoturismul care circula dinspre str A Şaguna şi care nu a făcut nicio manevră de evitare a pietonului şi nici victima nu s-a ferit de autoturism”. Organele de poliţie au constatat că „evenimentul rutier s-a produs pe str. Gh Lazăr, în zona intrării în piaţa agroalimentară, drumul public prezentând o intersecţie în T, circulaţia desfăşurându-se într-un singur sens pe str. Gh Lazăr (dinspre str. A Şaguna spre A Sever) şi pe două sensuri în zona intrării/ieşirii din piaţă, cu două benzi pe sensul de circulaţie de pe str. Gh Lazăr şi o bandă pe sens în zona intrării/ieşirii din piaţă. În zonă nu sunt amenajate rigole sau acostamente.

Pe suprafaţa carosabilă exista marcaj simplu discontinuu, care desparte benzile de circulaţie. În zona producerii accidentului exista indicatorul rutier „trecere pentru pietoni” şi „marcajul transversal ce indica o trecere pentru pietoni”.

În momentul efectuării cercetării, partea carosabilă era umedă, ploua, era timp de noapte, vizibilitatea fiind asigurată de iluminatul stradal, care funcţiona intermitent în acel moment.

Până la sosirea echipei de cercetare, locul faptei a suferit modificări în sensul că victima accidentului rutier, a fost preluată şi transportată de ambulanţă la Spitalul Turda, iar inculpata apelantă în calitate de conducător auto, s-a deplasat cu

autoturismul implicat în eveniment, până la spital, după care s-a întors la locul faptei şi l-a amplasat într-o poziţie pe care o declară, ca fiind cea în care s-a oprit vehiculul, după impact.

Curtea reţine că din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de poliţie, rezultă că „nu au fost descoperite urme şi mijloace materiale de probă iar autoturismul Ford Focus cu nr. ... avea capota motorului uşor înfundată şi parbrizul spart”.

Vinovăţia inculpatei F.A.F. în săvârşirea faptelor deduse judecăţii, rezultă fără echivoc din: declaraţia martorei O.L.P. din faza de urmărire penală (fila 54) menţinută în faţa judecătoriei (fila 72) care învederează că: „ La 20 octombrie 2010, în jurul orelor 19,30 era de servicu ca barmană la localul SC M. SRL, amplasat pe str Gh Lazăr, când, în timp ce se afla în faţa localului, a văzut un bărbat care s-a angajat în traversarea străzii, vis-a-vis de intrarea în piaţă, iar în momentul traversării a fost lovit frontal de un autoturism, ulterior victima căzând pe spate, pe carosabil. Martora precizează că se afla la 50 m de locul faptei şi nu poate preciza cu exactitate dacă pietonul traversa sau nu strada, pe trecerea de pietoni. În aceeaşi declaraţie martora afirmă că vehiculul care a lovit victima s-a oprit la faţa locului, de la volanul său a coborât inculpata, care se întreba ce s-a întâmplat, întrucât nu a văzut nimic, conducătoarea auto deplasându-se împreună cu mama sa şi cu autoturismul implicat în accident, la Spitalul Turda, imediat după ce victima a fost preluată de echipajul de la salvare”.

Săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, de către inculpată este reliefată şi prin declaraţia martorului I.S. din faza de urmărire penală fila 57, menţinută în faţa judecătoriei, fila 74, care învederează textual: „ la 20 octombrie 2010, în jurul orelor 19 era de serviciu în calitate de asistent medical la Ambulanţa Turda, şi împreună cu colegul său B. C. s-au deplasat cu autospeciala din dotare pe str Gh Lazăr din Turda, unde au primit o solicitare privitoare la un bărbat care s-a tăiat. Ajunşi la locul solicitării martorul susţine că persoana care avea nevoie de ajutor plecase din acel loc şi în momentul în care se edificau asupra acestui fapt, s-a apropiat de autospecială o femeie, care i-a spus că tocmai a lovit o persoană cu maşina, iar victima are nevoie de ajutor. Martorul precizează că s-a deplasat imediat cu autospeciala, pe aceeaşi stradă în spatele pieţii agroalimentare, unde pe şosea se afla căzut pe spate, inconştient, un bărbat, care a fost aşezat pe targă şi transportat urgent la spitalul Turda. Martorul precizează că întrucât era preocupat de situaţia victimei, nu a reţinut cu exactitate poziţia în care acesta se afla, la momentul intervenţiei”.

În acelaşi sens, declară şi martorul B. C.V., în faza de urmărire penală, fila 59 şi în faţa instanţei fila 83, acesta învederând că: „ La 20 octombrie 2010, în jurul orelor 19, se afla de serviciu în calitate de ambulanţier la Ambulanţa Turda, când împreună cu martorul I.S., s-au deplasat pe str Gh Lazăr din Turda, unde au primit o solicitare privitoare la un bărbat care era tăiat. Ajunşi la locul solicitării au constatat că persoana pentru care s-au deplasat plecase de acolo, şi în momentul când aflau această împrejurare, au auzit-o pe barmana de serviciu când aceasta susţinea că este posibil ca o maşină să fi lovit pe cineva. De îndată la ambulanţă, s-a prezentat inculpata, care le-a cerut ajutor astfel că s-au deplasat în piaţa agroalimentară, unde pe carosabil era căzută victima. Ajunşi lângă victimă, martorul B. susţine că împreună cu I.S., l-au aşezat pe o targă, moment în care inculpata a afirmat că nu a circulat cu viteză şi nu a observat victima, aceasta apărând în faţa maşinii sale, instantaneu”.

Martorul B. precizează că victima era căzută pe carosabil, aproximativ la axa drumului, în dreptul intrării în piaţă. Mai mult, martorul a precizat că după ce a adus victima cu ambulanţa la Spitalul Turda, aici a observat-o pe inculpată care i-a

comunicat că a venit la unitatea sanitară, cu autoturismul cu care a provocat evenimentul rutier.

Vinovăţia inculpatei rezultă şi din declaraţia martorului B.A. din faza de urmărire penală fila 62, menţinută în faţa instanţei fila 85, care relevă următoarele: „La data de 20 octombrie 2010, în jurul orelor 19, se afla în barul SC M. SRL, de pe str. Gh Lazăr din Turda, unde consuma alcool. La un moment dat, susţine că a auzit o bufnitură puternică şi barmana a strigat că o persoană a fost lovită de un autoturism. Martorul precizează că a ieşit în faţa barului şi a observat că pe carosabil era căzută o persoană la 3 metri faţă de trecerea pentru pietoni şi 3 metri faţă de marginea carosabilului. În spatele victimei, a observat că era oprit la cca 1,5 m un autoturism marca străină, culoare închisă”.

Culpa inculpatei în săvârşirea faptelor deduse judecăţii rezultă şi din declaraţia martorului V.T. G., din faza de urmărire penală, fila 64 menţinută şi în faţa instanţei fila 110, care relevă următoarele: „ La 20 octombrie 2010 în jurul orelor 18 s-a oprit la barul SC M. din Turda, de pe str Gh Lazăr, unde a consumat alcool. Aflându-se în faţa barului, a auzit o bufnitură puternică şi când s-a uitat, a observat căzut pe carosabil spre intrarea în piaţa agroalimentară un bărbat. A observat că acesta avea poziţia pe banda 2 de mers, capul spre staţia de autobuz, vis-a-vis de piaţă. Martorul precizează că a văzut oprit un autoturism după victimă, pe partea stângă în parcare.

În dreptul trecerii de pietoni, martorul precizează că exista un bec care funcţiona”.

Vinovăţia inculpatei rezultă şi din declaraţia martorului R.A. de la fila 67 up, care relevă : „ La data de 20 octombrie 2010, în jurul orelor 19,30 când a ajuns la intersecţia cu str Gh Lazăr din Turda, a observat lume adunată în stradă, în apropierea trecerii pentru pietoni. Când s-a apropiat de grupul de oameni, a sesizat că pe asfalt era o persoană culcată, la aproximativ 7 metri de marginea trotuarului, şi 4 m măsuraţi de la stâlpul înspre biserică. Martorul a afirmat că nu a observat vreun autoturism în apropierea victimei şi nici în spatele acesteia, până la trecerea de pietoni”.

Acest martor nu a mai fost ascultat în faţa judecătoriei.

Vinovăţia inculpatei este relevată şi prin declaraţiile martorului D.V. din faza de up, fila 66, menţinută în faţa judecătoriei care relevă următoarele: „ La 20 octombrie 2010, în jurul orelor 19 se afla pe str Gh Lazăr din Turda, în faţa imobilului cu nr. 12, unde deţine un magazin. La un moment dat din imobil, a ieşit inculpata F., persoană pe care o cunoştea. Ea s-a urcat la volanul autoturismului Ford cu nr. ..., şi cu care a plecat în direcţia str A Sever. După plecarea inculpatei martorul a reintrat în magazin iar la scurt timp a auzit mai multe voci, care afirmau „uite că a lovit un cetăţean”, condiţii în care a ieşit din nou din magazin, s-a deplasat pe trotuar 25 m, şi a văzut la aproximativ 30 m oprit în dreptul intrării în piaţa agroalimentară, autoturismul inculpatei.”

Vinovăţia exclusivă a inculpatei în săvârşirea faptelor deduse judecăţii, este pusă în evidenţă şi prin declaraţia martorului M.D., din instanţă fila 113, care relevă următoarele: „ Mă deplasam singur către casă, pe strada din spatele pieţei. Mergeam pe partea opusă pieţei, către catedrală. La un moment dat, când eram în dreptul trecerii de pietoni, şi privind către marcajul pietonal am văzut un bărbat care trecea strada către piaţă, şi o maşină mică, închisă la culoare, care l-a lovit, luându-l pe capotă.Am văzut că victima s-a lovit de parbriz, pe partea dreaptă a maşinii, aproape de mijloc, spre partea dreaptă a parbrizului, apoi, după ce maşina a oprit la doi metri de trecerea de pietoni, victima a căzut în faţa acesteia.

Precizez că victima se afla pe trecerea de pietoni în momentul impactului, loc care era luminat de un bec”.

Vinovăţia exclusivă a inculpatei în săvârşirea faptelor deduse judecăţii, rezultă fără dubiu şi echivoc, din proba ştiinţifică ataşată dosarului, respectiv din conţinutul raportului de expertiză criminalistică nr. 68 din 30 martie 2012, întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj,unde expertul a învederat următoarele: „ În ceea ce priveşte viteza de deplasare a autovehiculului condus de către inculpată şi a locului unde a avut loc impactul între autoturism şi victima C.I., pe baza urmelor create pe caroserie, s-a stabilit faptul că viteza de deplasare a maşinii la momentul accidentului a fost de cca 45 km/h, iar locul evenimentului rutier a fost identificat în planul longitudinal al drumului impactul a avut loc pe marcajul pietonal, cu cca 0,9 m anterior limitei dinspre strada A Sever a acestuia”.

În privinţa posibilităţii de evitare a accidentului de către inculpată, expertul a stabilit „ cât timp numita F. nu a sesizat starea de pericol iminent declanşată prin pornirea de pe loc a autoturismului şi continuarea mişcării sale accelerate, aceasta nu putea evita, în condiţiile date, producerea accidentului”.

Expertul însă precizează că „cu toate acestea inculpata putea preveni producerea evenimentului rutier, dacă, după pornirea de pe loc a autoturismului, ar fi oprit anterior marcajului pietonal, într-o poziţie care să-i permită acordarea priorităţii de trecere, pietonului angajat în traversare, pe marcajul pietonal”.

Acelaşi expert mai precizează şi faptul că, în urma simulării vizibilităţii avute de inculpată, anterior producerii accidentului rutier, prin utilizarea programului de simulare Dohladnost2.0 „conducătoarea auto trebuia şi putea să observe faptul că, în momentul pornirii de pe loc, în condiţiile în care pietonul se afla deja pe marcajul pietonal, angajat în traversare, constituia un pericol potenţial, de lovire al acestuia”.

În final, expertul a concluzionat că „accidentul rutier s-a produs din cauza neacordării priorităţii de trecere numitului C.I., angajat în traversarea drumului public, pe marcajul pietonal, de către inculpată”.

Vinovăţia inculpatei în săvârşirea faptelor deduse judecăţii, rezultă şi din concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de IML CLUJ, în care se precizează că: „moartea părţii vătămate C.I. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei de trunchi cerebral în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut, iar leziunile s-au produs prin lovire, basculare şi proiectare, în cadrul unui accident rutier, iar între leziuni şi deces există legătură de cauzalitate”.

Curtea reţine că în speţă inculpata a încălcat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002 în care se precizează textual:” conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.”

În acest caz, au fost încălcate de inculpată şi prevederile art 135 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 în care se statuează că: „toţi conducătorii de vehicule sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii: ....lit h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află în sensul de mers al vehiculului”.

Curtea , nu poate reţine în privinţa victimei C.I., încălcarea vreunei norme de circulaţie, anterioară sau concomitentă, cu evenimentul rutier, ce a avut ca rezultat decesul său.

În legătură cu săvârşirea infracţiunii prev de art 89 alin 2 din OUG nr. 195/2002 Curtea reţine că aceasta nu poate fi comisă decât cu intenţie,probele dosarului atestând că inculpata, imediat după producerea evenimentului rutier, a oprit

autoturismul în dreptul victimei, C.I., dar observând că este căzut la sol, a plecat cu autoturismul la spital, fără a anunţa organele de poliţie despre producerea accidentului rutier.

Curtea reţine că inculpata nu s-a conformat prev art 77 alin 1 din OUG nr. 195/2002 care prevăd că „orice conducător auto implicat într-un accident rutier, în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale a unei persoane, este obligat să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei, să nu modifice starea locului, sau să şteargă urmele accidentului, fără încuviinţarea organelor abilitate care cercetează accidentul”.

Probele dosarului atestă că inculpata a încălcat cu intenţie această prevedere, mutând autoturismul Ford Focus cu nr. ... de la faţa locului, modificând astfel urmele accidentului.

Apărările formulate de inculpată atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţelor de judecată, în sensul că nu se face vinovată de faptele pentru care a fost deferită justiţiei, vor fi înlăturate ca nesincere şi de circumstanţă fiind combătute prin declaraţiile martorului ocular M.D. A., care relevă textual: „ victima se afla pe trecerea de pietoni în momentul impactului”, depoziţie care se coroborează perfect cu conţinutul raportului de expertiză criminalistică de la fila 42 up, care reliefează că accidentul „ s-a produs din cauza neacordării priorităţii de trecere numitului C.I., angajat în traversarea drumului public pe marcajul pietonal, de către inculpată”.

Împrejurarea că martorii B.A. şi V.T. au susţinut că accidentul nu a avut loc pe trecerea de pietoni, trebuie privită şi prin prisma faptului că aceştia se aflau într-un restaurant unde consumau băuturi alcoolice, astfel că sub influenţa acestora, percepţia le-a fost mult diminuată, cu privire la reala stare de fapt, şi dinamica producerii accidentului.

Mai mult, martorii I.S. şi B. C. fiind implicaţi direct în ajutarea victimei şi transportarea ei la spital, în calitate de ambulanţieri, este evident că nu au fost atenţi, la locul exact unde era căzută victima pe carosabil, ceea ce nu dovedeşte însă, că accidentul nu a fost comis de inculpată, pe trecerea de pietoni.

Declaraţia martorului M. şi concluziile probei ştiinţifice se coroborează perfect şi cu conţinutul procesului-verbal de cercetare la faţa locului, întocmit de poliţie, în care se relevă că „În zona producerii accidentului exista indicatorul rutier „trecere pentru pietoni şi marcajul transversal ce o indica „.rezultând astfel fără dubiu, că inculpata nu avea cum să nu sesizeze că lovirea pietonului a avut loc pe trecerea de pietoni, semnalizată corespunzător.

Coroborând probele testimoniale şi cele ştiinţifice la care s-a făcut referire mai sus, Curtea reţine că vinovăţia inculpatei în săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, este probată dincolo de orice îndoială rezonabilă şi va fi reţinută în sarcina apelantei.

Cu privire la fapta reglementată de art. 89 alin 2 din OUG nr. 195/2002, instanţa de apel reţine că şi aceasta a fost săvârşită cu intenţie indirectă, de către inculpată, ea acceptând mutarea şi schimbarea locului evenimentului rutier, deşi, prevederile art 77 alin 1din OUG nr. 195/2002, îi interziceau acest lucru.

Nu poate fi acceptată apărarea inculpatei, în sensul că din cauza şocului emoţional, ar fi însoţit ambulanţa la spitalul din Turda, pentru a verifica starea sanitară a victimei, deoarece orice conducător auto, în momentul în care pilotează autoturismul, trebuie să se supună normelor legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice şi să prevadă totodată riscul, de a fi implicat în evenimente rutiere, riscuri şi pericole însă, care trebuie să fie asumate şi care nu pot justifica în niciun mod, nesocotirea normelor imperative ce guvernează traficul rutier.

Aşadar, declaraţiile de nerecunoaştere ale inculpatei sunt simple afirmaţii, care au ca scop doar disculparea acesteia de consecinţele penale ale faptelor sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

Dând sens şi dispoziţiilor art.5 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanţa de apel a reţinut şi apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ţinând seama de întregul material administrat în cauză.

Deşi inculpata a negat constant comiterea faptelor afirmând că a fost condamnată pe nedrept, susţinerile acesteia nu au suport probator.

Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpată, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.

Aşa fiind, nu poate fi acceptată achitarea inculpatei în baza art. 16 lit.b C.p.p. şi exonerarea sa de plata despăgubirilor civile, materiale şi morale. Pentru motivele pe larg expuse în apelul parchetului, este evident că reeducarea acesteia nu poate fi realizată prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei prev de art. 81 Cod penal. Faţă de atitudinea de nesinceritate constantă a inculpatei, în ambele faze ale procesului penal nu se pot reţine în favoarea acesteia, circumstanţele atenuante reglementate de art. 74 alin 2 din VCP.

Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat apelul inculpatei F. în baza art. 421 pct 1 lit b CPP împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 275 alin 2 CPP, va obliga apelanta la 400 lei cheltuieli judiciare statului. (Judecător Delia Purice)

← Tentativă la infracţiunea de omor. NCP. Indicii temeinice care...		Contrabandă. NCP. Latura civilă a cauzei. →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Camera preliminara. Art. 221 alin.6 NCPP. Condiţii de admitere. CEDO. Hotărârea în cauza Loski c. Poloniei Penal. Nemotivarea sentinţei primei instanţe. NCP. Lipsa motivării privează părţile de dreptul la un proces echitabil conform art. 6 par. 1 şi 3 CEDO. Apel. Solicitare de trimitere la judecătorul de cameră preliminară pe motiv că procedura ar fi fost necontradictorie şi nepublică. Respingere. Tentativă la infracţiunea de omor. NCP. Indicii temeinice care impun luarea măsurii arestării preventive Contrabandă. NCP. Latura civilă a cauzei. Evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 86/2006