Apel. Solicitare de trimitere la judecătorul de cameră preliminară pe motiv că procedura ar fi fost necontradictorie şi nepublică. Respingere.

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2015)

Recunoaşterea învinuirii şi lipsa oricăror excepţii sau cereri formulate în faţa judecătorului de cameră preliminară căruia se solicită retrimiterea cauzei prin apel. Contradictorialitatea atipică a procedurii desfăşurare în camera preliminară

Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, decizia nr. 135/A din 28 ianuarie 2015

Prin sentinţa penală nr. 642 din 24 septembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. ... a Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul P.I.D., ..., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ Cluj, la următoarele pedeapse de:

- 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 al. 1 C.pen. rap. la art. 189 al. 1 lit.d şi al.2 C.pen.

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 234 al. 1 lit.d C.pen.

În temeiul art. 38 C.pen. s-a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art.65 C.pen. au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit.a , b şi d C.pen.

exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 25.04.2014 şi până la zi.

În temeiul art. 399 al. 1 C.pr.pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului .

În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 şi 2 cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă P.S. , cu domiciliul în loc.S., nr.122, com. Iara, jud. Cluj şi a fost obligat inculpatul P.I.D. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4200 lei, în favoarea acestei părţi civile.

În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 şi 2 Cod Civil s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj , cu sediul în loc.Cluj-Napoca, str. Clinicilor, nr.3-5, jud. Cluj şi a fost obligat inculpatul P.I.D. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4847,05 lei, în favoarea acestei părţi civile.

În temeiul art.7 al. 1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În temeiul art. 272 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei care se avansează din Fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în favoarea Baroului Cluj -

av.....

În temeiul art.274 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 700 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul cu nr. .../P/2014 din data de 19.06.2014 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 20.06.2014 sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului P.I.D. pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 al. 1 C.pen. rap. la art. 188 -art. 189 al. 1 lit. d şi al. 2 C.pen. respectiv a infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 - art. 234 al. 1 lit. d C.pen., cu aplic. art. 38 al. 1 C.pen.

În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că inculpatul P.I.D., la data de 18.04.2014, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla pe raza loc. S. com. Iara, a deposedat persoana vătămată P.S. de suma de 4100 lei şi un telefon mobil marca Nokia, prin aplicarea de lovituri repetate cu un par în regiunea capului, provocându-i astfel leziuni corporale ce au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.

Inculpatul audiat în faza de urmărire penală a recunoscut învinuirea adusă. În faţa instanţei de judecată, anterior demarării cercetării judecătoreşti, a manifestat aceeaşi poziţie procesuală, solicitând totodată aplicarea în cauză a art. 396 al. 10 C.p.p.

Cu privire la această solicitare, faţă de dispoziţiile art. 374 al. 4 C.p.p. şi având în vedere că inculpatul P.I.D. a fost trimis în judecată pentru comiterea şi a infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 189 al. 1 lit.d C.pen. pedepsită cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 ani, instanţa de judecată a respins cererea inculpatului.

De asemenea, atât inculpatul prin apărător desemnat din oficiu, persoana vătămată cât şi procurorul au arătat că nu au probe de solicitat şi că nu contestată probele administrate în faza de urmărire penală astfel că acestea au fost

puse în discuţie contradictorie a părţilor şi au fost avute în vedere la deliberare, conform art. 374 al. 7 C.pr.pen.

În plus, din oficiu, conform art. 374 al. 8 C.p.p., instanţa de judecată a pus în discuţie şi procedat la audierea persoanei vătămate, prezentă în faţa instanţei la termenul de judecată din data de 3.09.2014 (f.46).

Analizând actele de la dosarul cauzei instanţa de judecată a reţinut

următoarele:

Începând din luna martie 2014, inculpatul P.I.D. a locuit fără forme legale pe raza loc. S., .... În seara zilei de 18.04.2014 inculpatul P.I.D. şi martorul F.E. au consumat împreună băuturi alcoolice, iniţial la barul din localitate iar apoi la domiciliul stabilit fără forme legale al inculpatului. În timp ce se aflau în această locaţie, martorul F.E. a fost apelat de persoana vătămată P.S. care dorea să se întâlnească cu martorul pentru a-şi achita datoria de 50 lei pe care o avea. În acest context, martorul i-a cerut persoanei vătămate să se deplaseze la domiciliul inculpatului, pe care de altfel şi persoana vătămată îl cunoştea. Persoana vătămată a venit la domiciliul indicat având asupra sa o sticlă cu bere din care au consumat toţi trei până în jurul orelor 23,00. Pe parcursul discuţiilor purtate, persoana vătămată a arătat la un moment dat că asupra sa se afla o sumă mai mare de bani, primiţi cu titlu de drepturi salariale de la angajatorul său.

În jurul orelor 23,00 cei trei au părăsit locuinţa inculpatului şi s-au deplasat spre barul din localitate. Martorul F.E. a refuzat să meargă la bar sub pretextul că în cursul zilei următoare are multe de făcut astfel că s-a oprit la domiciliul său. Inculpatul şi persoana vătămate şi-au continuat deplasarea spre bar iar la un moment dat P.S. a accesat de pe telefonul său mobil un prieten. Profitând de neatenţia acestuia, inculpatul P.I.D. a luat un par dintr-un gard din apropiere şi i-a aplicat persoanei vătămate P.S. mai multe lovituri în zona capului până acesta a ajuns în stare de inconştienţă. În timp ce persoana vătămată era căzută la pământ, a luat din posesia acesteia suma de 4100 lei precum şi un telefon mobil după care a părăsit raza comunei Iara, deplasându-se cu taxi iniţial în loc. Cluj-Napoca apoi în loc. Oradea iar în final pe raza loc. Făget jud. Timiş, de unde, la un interval de câteva zile, a fost ridicat de organele de poliţie.

Partea vătămată P.S. şi-a revenit din starea de inconştientă după câteva ore, în jurul orei 5.00 al dimineţii de 19.04.2014 când a constatat că se află lângă un râu, la circa 100 m de locul unde avusese loc agresiunea. S-a deplasat cu dificultate până la domiciliul martorului G.M. iar apoi la postul de poliţie de unde a fost preluat de o ambulanţă şi deplasat la UPU 1 Cluj-Napoca.

Persoana vătămată P.S. a fost internat în spital în perioada 19.04.2014 - 26.04.2014 la Secţia Neurochirurgie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca fiind supus şi unei intervenţii chirurgicale.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2545/II/a/54 din 21.05.2014 emis de I.M.L. Cluj rezultă că persoana vătămată P.S. prezenta la data examinării leziuni corporale care s-ar fi putut produce prin lovire activă repetată cu corp dur, că leziunile necesită pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale şi că acestea au pus în primejdie viaţa victimei.

În drept, faptele inculpatului P.I.D. care la data de 18.04.2014, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla pe raza loc. S., i-a aplicat persoanei vătămate P.S. mai multe lovituri cu un par în zona capului după care i-a sustras suma de 4100 lei şi un telefon mobil marca Nokia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 al. 1 C.pen. rap. la art. 188 - art. 189 al. 1 lit.

d şi al. 2 C.pen. respectiv al infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 - art. 234 al. 1 lit. d C.pen., cu aplic. art. 38 al. 1 C.pen.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii astfel cum acestea au fost expuse anterior, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs astfel cum rezultă din declaraţia persoanei vătămate cât şi din cuprinsul actelor medico-legale intocmite , prin raportare atât la afectarea starii de sănătate cât şi a stării materiale, prin cuantumul sumei sustrase; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit respectiv conexitatea etiologică în care au fost comise infracţiunile; natura infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii , în sensul că acesta a părăsit raza loc. S. şi s-a deplasat în jud. Timiş inducând chiar organele de poliţie în eroare cu privire la locul unde acesta se află, atunci când a fost contactat telefonic , dar şi pe parcursul procesului penal, când a recunoscut învinuirea adusă ; persoana inculpatului care are un nivel de educaţie precar, are vârsta de 22 ani şi doi copii minori rezultaţi dintr-o relaţie de concubinaj.

Faţă de aceste criteriile generale de individualizare, instanţa de judecată a dispus condamnarea inculpatului P.I.D., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ Cluj, la pedepsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 al. 1 C.pen. rap. la art. 189 al. 1 lit. d şi al.2 C.pen. şi la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 234 al. 1 lit.d C.pen.

În temeiul art. 38 C.pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art.65 C.pen. s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit.a , b şi d C.pen.

În baza art. 189 al. 1 Cod Penal, art.67, art. 66 lit. a, b şi d Cod Penal au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 399 al. 1 C.pr.pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 şi 2 Cod Civil s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă P.S. , având în vedere şi poziţia procesuală a inculpatului legată de pretenţiile civile formulate şi a fost obligat inculpatul P.I.D. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4200 lei, reprezentând suma sustrasă de inculpat şi contravaloarea telefonului mobil sustras , în favoarea acestei părţi civile.

În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 şi 2 Cod Civil s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, şi a fost obligat inculpatul P.I.D. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4847,05 lei, în favoarea acestei părţi civile.

În temeiul art.7 al. 1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În temeiul art. 272 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei care se va avansa din Fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în favoarea Baroului Cluj -

av.....

În temeiul art.274 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 700 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.I.D., solicitând prin apărătorul din oficiu, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj -judecătorului de cameră preliminară de la această instanţă, întrucât procedura în faţa acestuia a fost necontradictorie şi nepublică, fără participarea inculpatului, a părţii vătămate şi a procurorului, încălcându-se prevederile deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, iar în subsidiar, să se constate că faţă de el sunt incidente prevederile art. 28 CP vizând iresponsabilitatea, în sensul că la data săvârşirii infracţiunilor imputate prin actul de sesizare al instanţei, era iresponsabil şi pe cale de consecinţă în speţă, se impune o soluţie de achitare întemeiată pe art. 16 lit d CPP.

Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

În dreptul procesual român, camera preliminară se constituie într-o veritabilă fază de judecată şi reprezintă una dintre funcţiile judiciare, respectiv aceea de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată.

Curtea reţine că judecătorul chemat să aplice procedura camerei preliminare exercită atribuţii în domeniul legalităţii, rezolvând chestiuni ce ţin de competenţa şi corecta sesizare a instanţei, de legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar rolul său este acela de a asigura premisele şi de a crea cadrul adecvat, propice pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei în fond.

Legiuitorul a înţeles să confere judecătorului de cameră preliminară un mecanism în vederea efectuării unui control de legalitate a posteriori asupra actului de trimitere în judecată, dar şi cu privire la probele pe care procurorul şi-a fundamentat acuzarea şi a întocmit rechizitoriul, respectiv cu privire la actele efectuate în cursul urmăririi penale.

Prin urmare, procedura camerei preliminare se înfăţişează ca un „filtru de legalitate”, în care competenţele magistratului judecător sunt strict şi limitativ stabilite, iar scopul este acela de a se oferi probelor şi actelor procesuale specifice urmăririi penale un spor de legitimitate şi credibilitate în contextul unui probatoriu solid, în vederea trimiterii în judecată şi, totodată, de a se asigura o protecţie efectivă sporită a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, echitabilitatea procedurii penale.

Cu alte cuvinte, procedura camerei preliminare - faza procesului penal şi funcţie judiciară - poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată şi a activităţii specifice urmăririi penale, fiind chemată a îndeplini, alături de celelalte funcţii judiciare, exigenţa de imparţialitate funcţională, ca o componentă a caracterului echitabil al procedurii.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară va dispune începerea judecăţii dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat el, din oficiu, excepţii şi a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Din verificarea şi lucrările dosarului se constată că, acest dosar a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la 23 iunie 2014 conform procesului-verbal ataşat la fila 2.

Conform scriptului depus la fila 5 dosar instanţă rezultă că pe seama inculpatului a fost desemnat apărătorul din oficiu ... pentru apărarea drepturilor procesuale ale acestuia.

Prin încheierea penală nr. 16 iunie 2014 Tribunalul Cluj a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.586/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj privind pe inculpatul P.I.D. trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea tentativei la omor calificat, prev de art 32 raportat la art 188, 189 lit d CP şi tâlhărie calificată prev de art 233, 234 lit d CP cu aplicarea art 38, administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus totodată începerea judecăţii în privinţa inculpatului P. şi s-a fixat termen de judecată în şedinţa publică din 3 septembrie 2014 cu citarea părţilor.

Din scriptele ataşate cauzei, rezultă că în procedura camerei preliminare nici inculpatul şi nici apărătorul său din oficiu nu au formulat cereri şi excepţii, iar pe de altă parte, nici magistratul Tribunalului nu a constatat din oficiu că s-ar impune a fi invocate.

Mai mult, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa tribunalului la 3 septembrie 2014 inculpatul apelant învederează textual: „Arăt că recunosc în totalitate învinuirea adusă şi îmi menţin declaraţiile date la urmărirea penală.” În plus acesta precizează că:” M-am apropiat de partea vătămată şi cu un par luat dintr-un gard i-am aplicat două lovituri în zona capului, iar după agresiune i-am luat banii care au căzut pe pământ în sumă de 4100 lei. După comiterea faptei, am venit la Cluj şi apoi m-am deplasat la Timişoara unde am fost depistat de către organele de poliţie. Banii sustraşi i-am cheltuit în scop personal. Regret cele întâmplate.”

În declaraţia din 3 septembrie 2014 şi partea vătămată P.S. reliefează aceeaşi stare de fapt relatată de inculpat.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine că tot la termenul din 3 septembrie 2014 inculpatul apelant, după recunoaşterea în întregime a infracţiunilor imputate de către procuror, nu a contestat niciuna din probele testimoniale sau scrise ataşate dosarului şi nici nu a formulat cereri noi de probaţiune, condiţii în care tribunalul a trecut la judecarea pe fond a cauzei.

Mai mult, inculpatul personal a solicitat să fie judecat în procedura simplificată, însă magistratului fondului a respins această cerere raportat la natura infracţiunii de „tentativă la omor calificat” care se pedepseşte cu detenţia pe viaţă şi care exclude conform prevederilor legale, vizate de art. 374 alin.4 CPP, o asemenea posibilitate.

Raportat la cele expuse mai sus, Curtea constată că în speţă nu se impune retrimiterea dosarului la Tribunalul Cluj pentru reluarea judecăţii în faza camerei preliminarii, în speţă neîncălcându-se dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Curtea reţine că aparent, camera preliminară este marcată de un caracter lipsit de contradictorialitate, atâta timp cât în faţa judecătorului de cameră preliminară prezenta părţilor nu este admisă, ele neavândposibilitatea de a participa nemijlocit la procedură şi să-şi susţină punctul de vedere în legătură cu aspecte ale cauzei.

Principiul contradictorialităţii impune ca la administrarea probelor în faţa instanţei de judecată să poată interveni toate persoanele care participă la judecată -judecător, procuror, părţi, apărător - ceea ce implică o verificare completă şi obiectivă a probelor şi un caracter nemijlocit al şedinţei de judecată.

În raport cu aceste exigenţe şi, desigur, ţinând seama de specificul procedurii camerei preliminare, Curtea apreciază că prin posibilitatea oferită inculpatului de a formula cereri şi ridica excepţii şi corelativ, procurorului, de a

răspunde acestora, de a depune concluzii, procedura camerei preliminare prezintă, parţial şi atipic, o anumită contradictorialitate, ceea ce exclude o afectare a dreptului la apărare sau la un proces echitabil al inculpatului.

În speţa de faţă, reluarea judecăţii în cameră preliminară în procedură publică, orală şi contradictorie nu poate determina şi modifica prima soluţie dispusă de judecător, în sensul stabilirii legalităţii urmăririi penale şi a probelor, deoarece aşa cum am arătat inculpatul a fost asistat de un avocat din oficiu şi nici el personal şi nici apărătorul său nu au formulat cereri şi excepţii cu privire la modul de derulare al urmăririi penale.

Mai mult, poziţia inculpatului de totală şi deplină sinceritate şi chiar de solicitare expresă a soluţionării procesului în procedura simplificată, duce la concluzia că o retrimitere a dosarului la prima instanţă pentru a fi reluată faza camerei preliminare ar echivala cu o tergiversare nepermisă a procesului.

Publicitatea, contradictorialitatea, nemijlocirea sau dimpotrivă lipsa acestora în soluţionarea prezentului dosar, în camera preliminară, nu pot duce la concluzia că prin reluarea judecăţii în primă instanţă, s-ar putea statua altceva, în sensul că, inculpatul ar putea invoca cereri şi excepţii raportat la modul de derulare al urmăririi penale, câtă vreme acestea nu au fost invocate nici de către el şi nici de către avocatul său, ba mai mult, la judecata pe fond a şi cerut în mod expres să-i fie aplicată procedura simplificată, învederând că nu are cereri noi de formulat în probaţiune.

Curtea remarcă că poziţia inculpatului de necontestare a probelor şi de neinvocare a unor excepţii a fost constantă, atât în faza de cameră preliminară cât şi la judecata pe fond în faţa tribunalului.

În speţă, nu se poate constata o lipsă de echitate care să afecteze dreptul la apărare al inculpatului, câtă vreme rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, inculpatul recunoscând constant vinovăţia sa în săvârşirea infracţiunilor imputate prin rechizitoriu.

Pentru aceste considerente, primul motiv de apel al inculpatului este nefondat, astfel că nu va putea fi primit.

Referitor la al doilea motiv privind constatarea iresponsabilităţii inculpatului Curtea reţine că potrivit art 28 CP „nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de o persoană care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze”.

Din niciun act al dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi fost internat până în acest moment, în vreo unitate sanitară cu profil psihiatric, neprezentând niciun diagnostic de această natură. Mai mult, fiind asistat de un apărător din oficiu cu pregătire de specialitate, inculpatul nu i-a relevat acestuia că ar avea vreo suferinţă psihică, şi nici în faţa procurorului sau a Tribunalului Cluj nu s-au solicitat probe în acest sens, respectiv efectuarea unor expertize medico-legale care să stabilească existenţa discernământului în momentul comiterii faptelor.

Dimpotrivă, nici Tribunalul Cluj şi nici Curtea de Apel raportat la poziţia şi atitudinea inculpatului, de recunoaştere sinceră a faptelor, dând detalii cu privire la modul de derulare a activităţii infracţionale, amănunte pe care numai adevăratul autor le putea releva, nu constată a fi necesară efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, neexistând nicio urmă de îndoială cu privire la sănătatea psihică a inculpatului, lipsind totodată acte medicale doveditoare în acest sens.

Iresponsabilitatea cauzată de boli psihice poate să fie permanentă sau temporară, perioadele de luciditate alternând cu cele de lipsă de discernământ, astfel că trebuie constatată pentru fiecare infracţiune în parte, dacă aceasta a fost prezentă la momentul comiterii lor.

Câtă vreme, apărătorul inculpatului nu a depus acte medicale doveditoare în susţinerea afirmaţiilor sale, apelantul nefiind internat până în prezent în unităţi spitaliceşti de profil, Curtea va respinge solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale, neexistând niciun dubiu sau îndoială cu privire la sănătatea psihică a inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta a învederat o serie de amănunte cu prilejul declaraţiilor date la procuror şi în instanţă, raportat la modul de comitere al faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Nici solicitarea de achitare întemeiată pe art. 16 lit d CPP nu este justificată, în speţă nedovedindu-se că inculpatul ar fi comis infracţiunile în stare de iresponsabilitate.

Curtea apreciază că respingerea unor cereri de administrare de probe (efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice) formulate de inculpat, nu generează afectarea dreptului la apărare al acestuia, deoarece ele au fost respinse motivat.

Curtea subliniază că CEDO a statuat în vederea caracterizării unei anumite proceduri ca fiind conformă exigenţelor art. 6 din Convenţie, că trebuie avut în vedere principiul aplicării globale şi principiul aprecierii în concret. Curtea Europeană a considerat „că o carenţă constatată într-un stadiu incipient al procedurii, care poate fi însă îndreptată într-un stadiu ulterior, nu conduce la concluzia încălcării dreptului la apărare al inculpatului şi nici la neechitabilitatea procedurilor”.

În sinteză, Curtea reţine că în procedura camerei preliminare inculpatul şi apărătorul său nu au formulat cereri şi excepţii cu privire la modul de derulare al urmăririi penale, iar după înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Cluj a recunoscut integral faptele comise, a cerut judecarea procesului pe baza probelor administrate doar în faza de urmărire penală, neformulând cereri noi în probaţiune, prin urmare nu se poate constata nicio încălcare a drepturilor procesuale conferite de lege apelantului.

Poziţia de recunoaştere a inculpatului se coroborează perfect cu declaraţiile părţii vătămate P.S., cu conţinutul procesului-verbal de cercetare la faţa locului, cu concluziile raportului de constatare medico-legală ale IML CLUJ, declaraţiile martorilor din faza de urmărire penală, F.E., G.L., F.E., F.C., A.A., R.P., procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatului şi scrisoarea medicală emanată în favoarea părţii vătămate de către IML CLUJ, toate confirmând fără echivoc vinovăţia inculpatului în comiterea tentativei la omor calificat şi tâlhărie calificată asupra lui P.S., excluzându-se astfel o soluţie de achitare a apelantului bazată pe iresponsabilitatea sa.

În fine, solicitarea apărătorului inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu cel la domiciliu, va fi respinsă ca nefondată.

Probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, în faza de urmărire penală şi judecată demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, continuă să subziste, astfel că soluţia judecătorului de la Tribunalul Cluj este judicioasă şi acesta menţinând arestul preventiv.

Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate trebuie particularizată, în raport cu împrejurările cauzei, complexitatea activităţii de urmărire penală şi judecată şi persoana celui bănuit de comiterea unei infracţiuni, pentru ca aceasta să

nu reprezinte un abuz din partea organului judiciar şi nicio abatere de la scopul prevăzut de lege.

Cât priveşte necesitatea menţinerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanţa europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat, trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăţi democratice, în special, preeminenţa dreptului. Pe de altă parte, autorităţile judiciare naţionale pot dispune restrângerea libertăţii unei persoane doar cu respectarea necesităţii proporţionalităţii măsurii şi a scopului pentru care aceasta a fost aplicată, respectiv buna desfăşurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată, prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.

Prin arestarea inculpatului se urmăreşte protejarea altor persoane, de posibile infracţiuni contra vieţii sau patrimoniului, care ar putea fi săvârşite de către acesta, dacă ar fi lăsat liber.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că, dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumţiei de nevinovăţie, faţă de regula respectării libertăţii individuale fixată de Convenţie, prelungirea detenţiei unui acuzat este legitimă. (Vrencev c.Serbiei, 2361/05, 23.09.2008; Letellier c.Franţei, 26.06.1991; Labita c.Italiei, MC, 26772/95, 06.04.2004, par.152; Kudla c.Poloniei, MC, 30210/96, par.104, 26.10.2000; CEDH, 26 ianuarie 1993, W.c./Suise, 13 iulie 1996, Van der Tang c/Espagne, 6 noiembrie 2003, Pantano c/Italiei).

Aşa fiind, în acord cu jurisprudenţa CEDO, dar şi cu practica instanţelor naţionale, Curtea consideră că măsura arestării preventive se impune în acest dosar, pentru că niciuna dintre celelalte măsuri preventive cuprinse în disp.art. 202 NCPP nu este potrivită datelor speţei (cauza Wemhoff c/Germaniei).

Pe de altă parte, în cauza Labita c/Italiei, Curtea a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii, se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii certe, cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.

Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanţă numai sub aspectul prevăzut în art.241 NCPP, referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidenţă în cauză.

Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpat în temeiul art. 421 pct 1 lit b CPP, menţinându-se starea de arest a acestuia.

În baza art. 72 CP, se va deduce arestul preventiv din 25.04.2014 la zi.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Voicu, conform art.272 alin 1 CPP.

Va obliga pe apelant sa plăteasca în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, conform at. 275 alin.2 CPP. (Judecător Delia Purice)

← Penal. Nemotivarea sentinţei primei instanţe. NCP. Lipsa...		Tentativă la infracţiunea de omor. NCP. Indicii temeinice care... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Apel. Solicitare de trimitere la judecătorul de cameră preliminară pe motiv că procedura ar fi fost necontradictorie şi nepublică. Respingere.