Decizia penală nr. 1385/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1385/R/2013
Ședința publică din 24 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R., judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. |
: C. | I. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AUREL. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă A. N. DE
A. F. - D. G. A F. P. SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 252 din data de 26 iunie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., privind pe inculpații C. G. și C. V., trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, dat în dosar nr. 3275/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru inculpatul
C. G. apărătorul desemnat din oficiu, avocat V. I. L., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 12 ), inculpatul C. V. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Aldea C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 15 ), lipsă fiind partea civilă A. N. de A. F.
- D. G. A F. P. Sălaj.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul C. V. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta M. ui P. arată că la dosarul cauzei, la instanța de fond, s-au depus mai multe chitanțe, din care rezultă acoperirea prejudiciului.
Astfel, opinează că prejudiciul a fost integral recuperat și solicită respingerea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului C. G., solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea civilă ANAF prin D. G. a F.
P. Sălaj. În acest sens, susține că din actele doveditoare existente la dosarul cauzei rezultă că prejudiciul a fost achitat integral de către inculpat, atât în mod direct, cât și prin măsura asiguratorie a popririi.
Prin urmare, apreciază că nu se poate reține faptul că suma de 10166 de lei este neachitată.
În consecință, solicită respingerea recursului formulat cu privire la latura civilă a cauzei.
Apărătorul din oficiu al inculpatului C. V., solicită respingerea recursului formulat de către ANAF, în temeiul art. 38515Cod procedură penală și menținerea hotărârii atacate.
În ceea ce privește prejudiciul restant de 10166 de lei precizează că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că suma a fost deja reținută din pensia inculpatului începând cu luna mai 2011, lunar, câte 391 de lei. În consecință, consideră că inculpații nu mai pot fi obligați la achitarea sumei evocate.
De asemenea, susține că nu le poate fi imputabil în vreun fel inculpaților faptul că suma nu a fost virată către bugetul consolidat, cât timp măsura asiguratorie a fost instituită tocmai în vederea recuperării prejudiciului.
Referitor la plata accesoriilor solicitate arată că, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, prejudiciul cauzat cuprinde doar sumele datorate efectiv bugetului de stat, fără creanțele accesorii. De altfel, menționează că nici actul normativ de incriminare a faptei de evaziune fiscală prevăzută de Legea nr. 241/2005 nu face nicio mențiunea referitoare la obligația inculpaților și la plata acestora, iar noțiunea de prejudiciu în sensul legii vizează strict suma datorată bugetului de stat. Mai mult, susține că instanța este ținută în limitele în care a fost sesizată, respectiv cu un prejudiciul în valoare totală de 44120 de lei, care a fost achitat, fie în mod direct, prin efortul depus de către inculpat, fie prin măsura asiguratorie.
Mai arată că majorările și penalitățile de întârziere se calculează potrivit Codului Fiscal și au subiect contribuabilul și nu persoana care a săvârșit un delict și se raportează strict la data când trebuia plătită taxa fiscală, iar nu la data când, prin hotărârea definitivă se stabilește săvârșirea faptei, astfel încât accesoriile pretinse nu pot face obiectul răspunderii civile delictuale, răspundere care este antrenată în prezenta cauză. Astfel, fiind reglementată de Codul de procedură fiscală, creanțele accesorii nu pot fi solicitate decât în faza de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, prevederile speciale în materie neputând fi extinse pe cale de analogie unui raport de natură penală.
De asemenea, apreciază că respectivele creanțe accesorii solicitate de către ANAF nu au caracter de certitudine. În acest sens, arată că partea civilă a solicitat majorări și penalități prin raportare inclusiv la suma reținută în urma popririi instituite asupra pensiei inculpatului, astfel că, nici din perspectiva evidențiată, nu are caracter accesoriu.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Inculpatul C. V., având ultimul cuvânt, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat în totalitate, solicită respingerea recursului formulat de către ANAF.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.252 din 26 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, în baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.i1) Cod procedură penală, cu aplicarea art.13 alin.1 și art.741alin.2 teza a II-a Cod penal, s-a încetat procesul penal început față de inculpatul C. G., pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și aplică inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei, care s-a înregistrat în cazierul judiciar.
În baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.i1) Cod procedură penală, cu aplicarea art.13 alin.1 și art.741alin.2 teza a II-a Cod penal, s-a încetat procesul penal început față de inculpatul C. V., pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și aplică inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei, care s-a înregistrat în cazierul judiciar.
În baza art.357 alin.2 lit.c) Cod procedură penală, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în baza ordonanței din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din dosar nr.3275/P/2010 asupra cotei de 1/3 din pensia inculpatului C. G. .
În baza art.192 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, au fost obligați inculpații
C. G. și C. V. la plata sumei totale de 1.500 lei, câte 750 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 600 lei a fost avansată din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj pentru apărătorul care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpaților, av.Ielciu M. .
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă A.
N. de A. F., prin D. G. a F. P. Sălaj.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de_, întocmit în dosar nr.3275/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău au fost trimiși în judecată inculpații C. G. și C. V., pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 republicată, reținându-se, în esență, că în perioada februarie 2010-septembrie 2010, în calitate de administratori ai S.C.Cronos Industrial Service S.R.L. Z., învinuiții au reținut scriptic obligațiile cu reținere la sursă pentru salariații societății, însă nu le-au vărsat către bugetul de stat în termen de 30 zile, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 44.120 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_, cu numărul_ .
După sesizarea instanței, au fost acordate mai multe termene de judecată pentru achitarea integrală a prejudiciului și pentru exprimarea unei poziții în legătură cu acest aspect de către partea civilă.
La filele 19, 24 și 36-37 au fost depuse mai multe înscrisuri care atestă achitarea obligațiilor cu reținere la sursă de către cei doi inculpați. De altfel, chiar
D. G. a F. P. arată în adresa de la fila 46 din data de_ că de la data la care s-a stabilit prejudiciul, în cuantum de 44.120 lei, cei doi inculpați au achitat suma totală de 33.954 lei, rămânând de achitat o diferență de 10.166 lei.
În faza de urmărire penală au fost instituite măsuri asiguratorii, astfel că prin ordonanța din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din dosar nr.3275/P/2010 a fost instituită măsura sechestrului asigurator asupra cotei de 1/3 din pensia inculpatului C. G., această măsură fiind pusă în executare din luna mai 2011, conform adresei nr.6055/_ a Casei de Pensii Județene Sălaj.
Prin adresa nr.4196/_, aflată la fila 45 din dosar, Casa Județeană de Pensii Sălaj a comunicat că suma totală reținută din pensia inculpatului C. G. este în prezent de 10.167 lei.
Potrivit prevederilor art.741alin. 2 teza a II-a Cod penal, în cazul săvârșirii unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, dacă prejudiciul cauzat și
recuperat până la soluționarea cauzei în primă instanță este de până la 50.000 euro în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul inculpatului.
Prin Decizia nr.573/_ a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.363/_, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art.741Cod penal sunt neconstituționale.
Potrivit prevederilor art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Conform prevederilor art.13 alin.1 Cod penal însă, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Totodată, potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile";.
Cum art.741Cod penal a fost introdus prin art.XX din Legea nr.202/2010, în vigoare de la data de_, iar inculpații C. G. și C. V. au comis fapta reținută în sarcina lor în perioada februarie-septembrie 2010, prevederile art.741Cod penal au fost declarate neconstituționale prin decizia publicată în Monitorul Oficial la data de_, fiind pusă în mișcare acțiunea penală și dispunându-se trimiterea lor în judecată la data de_, se constată că în
favoarea inculpaților sunt aplicabile prevederile art.13 alin.1 Cod penal. În consecință, instanța va reține în favoarea celor doi inculpați prevederile art.741alin.2 teza a II-a Cod penal și, ca urmare a recuperării prejudiciului creat, va dispune, în baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.i1) Cod procedură penală, încetarea procesului penal față de aceștia, urmând a le fi aplicată în baza acelorași dispoziții, o sancțiune cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei pentru fiecare, care se va înregistra în cazierul judiciar.
Întrucât în faza de urmărire penală au fost instituite măsuri asiguratorii, în scopul recuperării prejudiciului, față de împrejurarea recuperării în integralitate a prejudiciului cauzat, instanța va dispune ridicarea acestor măsuri, respectiv ridicarea sechestrului asigurător instituit în baza ordonanței din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din dosar nr.3275/P/2010 asupra cotei de 1/3 din pensia inculpatului C. G. .
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către D. G. a Fiannțelor P. Sălaj, astfel cum a fost ea precizată pentru termenul de judecată din data de 26 iunie 2013, aceasta formulând pretenții asupra sumelor de 10.166 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat și 28.017 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente prejudiciului, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată și a respins-o ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în privința sumei de 10.166 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat, după cum rezultă din înscrisurile de la dosar, suma de 10.167 lei a fost deja reținută din pensia inculpatului C. G., începând cu luna mai 2011 acestuia reținându-i-se lunar suma de 391 lei, astfel că nu mai pot fi obligați inculpații să achite această sumă cu titlu de prejudiciu, nefiindu-le imputabil în vreun fel faptul că suma respectivă nu a fost virată către bugetul consolidat, cât timp măsura asiguratorie a fost instituită tocmai în vederea recuperării prejudiciului cauzat.
Referitor la plata accesoriilor solicitate, instanța apreciază că în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, prejudiciul cauzat cuprinde doar sumele datorate efectiv bugetului de stat, fără creanțele accesorii. De altfel, nici în actul normativ de incriminare a faptei, Legea nr.241/2005 nu face nicio mențiune referitoare la obligarea inculpatului și la plata acestora, iar noțiunea de prejudiciu în sensul legii este reprezentat de suma reținută în actul de sesizare,
întrucât instanța este ținută a soluționa cauza în limitele sesizării, încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală fiind dată de debitul rezultând din comiterea infracțiunii. Ori, instanța a fost sesizată cu un prejudiciu în valoare de 44.120 lei ce a fost achitat de inculpați fie direct, fie prin intermediul măsurii asiguratorii.
În aceste condiții, în situația în care inculpații ar fi obligați și la plata sumelor reprezentând accesorii, s-ar ajunge la combinarea a doua tipuri de răspundere, cea civilă delictuală și cea fiscală. Majorările și penalitățile de întârziere se calculează potrivit Codului fiscal și au ca subiect contribuabilul, nu persoana care a săvârșit un delict și se raportează la data când trebuia plătită taxa fiscala, iar nu la data când prin hotărâre definitivă se stabilește săvârșirea faptei, astfel încât accesoriile pretinse nu pot face obiectul răspunderii civile delictuale.
Fiind reglementate de Codul de procedura fiscala, creanțele accesorii nu pot fi solicitate decât în faza de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești penale, prevederile speciale în materie neputând fi extinse pe cale de analogie unui raport de natură penală.
Mai mult decât atât, partea civilă a solicitat majorări și penalități de întârziere prin raportare inclusiv la suma reținută în urma popririi instituite asupra pensiei inculpatului C. G., astfel că nici din acest punct de vedere creanța acestora nu are caracter de certitudine.
În baza art.192 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, câte 750 lei fiecare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs, partea civila A.
N. DE A. F. - D. G. A F. P. S., criticând soluția primei instanțe sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.
În motivarea recursului său, partea civila A. N. DE A. F. -
D. G. A F. P. S. a învederat faptul că se impune obligarea inculpaților la plata prejudiciului nerecuperat, suma de 10.166 lei și respectiv la achitarea dobânzilor și penalităților de întârziere în sumă de 28.017 lei, calculate conform art.119 și urm. din OUG 92/2003, Codul de procedură fiscală ce reprezintă legea specială. S-a arătat că, deși suma de 9.384 lei s-a poprit din pensia lunară a inculpatului C. G. această sumă nu a fost virată la bugetul consolidat. De asemenea, inculpații au, potrivit textelor de lege invocate, obligația să plătească și accesoriile calculate la debitul neachitat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În baza probatoriului legal administrat în faza de urmărire penală coroborat cu declarațiile de recunoaștere a comiterii faptelor instanța de fond a reținut că inculpații au comis infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 republicată, constând în aceea că, în perioada februarie 2010-septembrie 2010, în calitate de administratori ai S.C.Cronos Industrial Service S.R.L. Z., învinuiții au reținut scriptic obligațiile cu reținere la sursă pentru salariații societății, însă
nu le-au vărsat către bugetul de stat în termen de 30 zile, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 44.120 lei.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a constat achitat prejudiciul cauzat părții civile, soluția de încetare a procesului penal, ca urmare a aplicării art.74 ind.1 C.p. și a legii penale mai favorabile dar, apreciem noi și a art.10 din Legea nr.241/2005 fiind singura posibilă.
Față de faptul că, în cursul urmăririi penale au fost instituite măsuri asiguratorii, în scopul recuperării prejudiciului și anume s-a dispus poprirea cotei de 1/3 din pensia inculpatului C. G., această măsură asiguratorie fiind pusă în executare începând cu luna mai 2011, astfel că potrivit adresei nr.4196/_ emisă de Casa Județeană de pensii Sălaj s-a reținut din pensia inculpatului suma de 10.167 lei cu un leu mai mult decât prejudiciu rămas neexecutat, de 10.166 lei.
Împărtășim punctul de vedere al instanței de fond referitor la faptul că nu i se poate imputa inculpatului faptul că suma respectivă nu a fost virată către bugetul de stat în condițiile în care această măsură asiguratorie a fost instituită tocmai în scopul recuperării sumei datorate.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate și dobânzi, curtea apreciază că acestea sunt accesorii față de debitul principal, pe care îl apreciem recuperat, astfel că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată în cauză, calculul întocmit de către partea civilă raportându-se la un debit nerecuperat.
Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefundat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 600 lei (2x300 lei) ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Aldea C., V. I. .
Va obliga pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 600 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civila A. N. DE A.
F. - D. G. A F. P. S. împotriva sentinței penale nr. 252 din 26 iunie 2013 a Judecătoriei Z. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 600 lei (2x300 lei) ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Aldea C., V. I. .
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 600 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. R. | M. | B. | C. I. |
GREFIER
L. A. S.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./_
| ← Decizia penală nr. 1539/2013. Evaziune fiscală | Decizia penală nr. 2/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
